Bă ban

Vali Nicolae

Ține mine two cuvinte: Bă ban! Da, ce te miri, Băban, exact așa. B ă b a n.

Am fost sportiv de performanță.

Ce sport?

La București, cu ăia mari.

Ce sport?

Am renunțat în anul III.

...

Cu ăia mari, Gațu, Voina, Licu.

Handbal am făcut.

Mulțumesc lui Dumnezeu, am avut sănătate bună și dinți buni.

Mă privea cu niște ochi mici, iscoditori, dreptul era complet injectat, înroșit, sparte toate vasele alea

mici.

Am renunțat, eram cu licența. În anul III. La institut, am făcut educație fizică și sport.

Recunosc, eu am fost cu propaganda. 45 de ani în învățământ.

Oho, zic. Da' veniți de departe aici, la pește.

Departe? Hî, hî, departe? Din locul ăsta, de-aici, fac 20 de minute până în curte. Am 75 de ani... și

dă așa din mână... nu mare lucru.

Mulți înainte, zic.

Bă ban. Eu așa pescuiesc de 70 de ani. La căutat, la plesnite.

Avea într-un pet vreo 10 lăcuste, venea cu ele de-acasă, prindea clenuți, rar câte unul mai răsărit, de

altfel nici nu mai erau pești prea mari, pe care îi băga în traista agățată de umăr