POLITICA CULTURALĂ A UNIUNII EUROPENE

Politica culturală a Uniunii Europene se află deocamdată într-o poziție de marginalizare din punct
de vedere al interesului și al atractivității pe care le-ar putea suscita. În orice caz, nu se află în prim-
planul dezbaterilor sau al controverselor, căci Europa traversează de aproximativ jumătate de an vremuri
agitate și tulburi: criza ucraineană amenință să ia turnura unui tragic război civil 1, ascensiunea
extremismului politic, în special de dreapta este demnă de luat în seamă 2, cetățenii sunt din în ce mai
dezamăgiți de Uniunea Europeană în ansamblu și întâmpină serioase dificultăți cu privire la eliberarea
de sub povara șomajului sau găsirea unui loc de muncă, precum și probleme legate de sistemul
medical/asigurări de sănătate. Europa în ansamblul ei pare că se află la o răscruce, iar alegerile
europarlamentare de pe 25 mai ce se apropie cu pași repezi sunt extrem de semnificative în acest sens.
Cu toate acestea, cultura, sau mai bine spus cultura comună este o componentă vitală pentru bunul mers
și buna funcționare a Uniunii Europene din foarte multe puncte de vedere. Se spune, într-un mod
simbolic desigur că unul dintre părinții fondatori ai Europei, considerat de unii exegeți și istorici chiar
arhitectul Uniunii Europene de astăzi, Jean Monnet (1888-1979) ar fi afirmat că, dacă Europa ar trebui
să ia de la zero contrucția sa, ar fi indicat să se înceapă prima dată de la cultură. Dar se cuvine precizat
înainte de toate ce se înțelege prin termenul de cultură în sens larg, fără a intra desigur în hățișul
dezbaterilor filosofice, antropologice, sociologice, psihologice sau teologice 3. Conform Dicționarului

1
Pentru o cronologie exactă a crizei ucrainene actuale, a se vedea http://www.dw.de/criza-din-ucraina-o-cronologie-a-
evenimentelor/a-17613460.
2
Se constată un relativ mare succes electoral (dacă ar fi să comparăm cu situația din alți ani), mai ales al partidelor de
extremă dreaptă, fundamentate pe o ideologie neo-nazistă, șovină, antisemită și anti-UE, precum partidele Zorii Aurii din
Grecia, Jobbik (Ungaria), Partidul Libertății din Olanda sau partidul extremist UKIP din Marea Britanie. În genere, se
remarcă faptul că tinerii sunt din ce în ce mai atrași de aceste partide populisto-extremiste (în special în Grecia și Ungaria),
și se presupune că aproape o treime din membrii selectați din aceste partide vor ajunge în Parlamentul European,
beneficiind așadar de toate drepturile și responsabilitățile prevăzute de Tratatul de Reformă de la Lisabona.
3
Acest fapt se datorează complexității unui astfel de demers: în fond s-au scris mii de cărți despre cultură în ansamblu; în
cadrul Facultăților de Filosofie există o disciplină cu statut de sine autonom, numită chiar filosofia culturi. Pentru o
Explicativ al Limbii Române (DEX), termenul cultură semnifică: ,,Totalitatea valorilor materiale și
spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori“. 4 Dacă ar fi
să alegem, pornind de la acestă definiție sumară, un panoptic al culturii comune europene, gândul ne
duce desigur la faimoasa triadă: libertate – creștinism – civilizație. 5
Sunt, apelăm la o exprimare
didactică, cele trei aspecte ale identității europene, deseori invocate de către istorici sau specialiști în
drept internațional.
Politica culturală a Uniunii Europene (UE) apare clar, ferm circumscrisă în cel mai recent tratat,
Tratatul de Reformă de la Lisabona, semnat în 2007 și intrat în vigoare la 1 decembrie 2009; astfel, în
cadrul Părții a doua a Tratatului de la Lisabona, Versiunea consolidată a Tratatului privind UE 6
și a
Tratatului privind Fucționarea Uniunii Europene,7 la partea a treia, intitulată chiar Politicile și acțiunile
interne ale Uniunii, Titlul XII. Cultura, articolul 167 (ex-articolul 151 TCE8 ) , se precizează liniile de
implementare, dirijare și supraveghere a obiectivelor politicilor culturale ale Uniunii Europene în
ansamblul său. Acestea sunt: 1. ,, îmbunătățirea cunoașterii și a diseminării culturii și istoriei popoarelor
europene“; 2. ,,conservarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană“; 3. ,,
schimburile culturale necomerciale“; 4. ,,creația artistică și literară în sectorul audiovizualului“. Iar
primul punct al articolului accentuează rolul jucat de UE în promovarea și reconsiderarea culturii,
relevând practic un obiectiv de o mare generalitate: ,, Uniunea contribuie la înflorirea culturilor statelor
membre, respectând diversitatea națională și regională a acetora și punând în evidență, în același timp,
moștenirea culturală comună“. 9
Într-adevăr, diversitatea stă la baza bogăției culturale a Europei, ce
reprezintă patrimoniul nostru comun și chiar fundamentul unității Europei. Iar, cu privire la menționarea
moștenirii culturale comune , dacă ne îndreptăm gândul spre trecut, prin istorie, și ne aducem aminte de
prezența creștinismului în întreaga Europă, sau de minunata cultură greacă (cu filosofia ei, având în
centru triada magică – Socrate, Platon și Aristotel) vom constata că acestă afirmație este una
esențialmente veridică. Ca și în cazul celorlalte politici comunitare, și cea culturală beneficiază de
mecanica instituțională aferentă, în sensul că aceasta este stabilită într-un tandem, neexistând o singură

introducere elementară cu privire la definiția, rolul jucat de cultură în istoria omenirii și în viața oamenilor, a se vedea
volumul Introducere în filosofie, al cărui autor este William James Earle (traducere de Florența Oprișan, Editura All
Educational, București, 1999).
4
Sursa: http://dexonline.ro/definitie/cultur%C4%83
5
Marian Ștefănescu, Istorie. Ideea și integrarea europeană, Ministerul Educației și Cercetării. Proiectul pentru
Învățământul Rural, 2007, pp. 11-13.
6
Sau Tratatul de la Maastricht cum mai este denumit, semnat la 7 februarie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
7
Acesta este, în fond, versiunea consolidată a Tratatului de instituire a Comunității Europene; Tratatul de instituire a
Comunității Europene = Tratatul de instituire a Comunității Europene semnat la Roma, pe data de 25 martie 1957, astfel
cum a fost modificat succesiv prin Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam (1997), Nisa (2001), unul din cei trei
piloni ai Uniunii Europene.
8
TCE = Titulatura oficială: Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa; a reprezentat proiectul pentru realizarea
unei Constituții pentru Europa; proiectul e considerat a fi un eșec, deoarece francezii (29 mai 2005) și olandezii (1iulie
2005) l-au respins prin referendum.
9
Pentru lectura și citatea documentului, s-a folosit următoarea sursă: Eduard Dragomir, Dan Niță, Tratatul de la Lisabona,
intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, Editura Nomina Lex, București, 2009, pp.190-191.
instituție care stabilește lucrurile în acestă direcție: astfel, Parlamentul European și Consiliul 10 propun
de regulă direcțiile de implementare ale strategiilor culturale pe termen scurt, mediu și lung, iar Comisia
veghează la buna respectare a lor, dirigijându-și încă o dată rolul de executiv. De asemenea, se consultă
și se colaborează intens cu Consiliul Europei. 11
Din punct de vedere istoric, se observă interesul pe care Comunitățile, și ulterior, Uniunea
Europeană le-au avut față de cultură. Ca urmare a summit-ului de la Haga (1969), a fost înființată o
Comisie pentru cultură, condusă de Altiero Spinelli 12
, ce a avut o contribuție semnificativă în
dezvoltarea strategică a viitoarei politici comunitare culturale. Printre proiectele duse până la capăt de
către acesta, amintim înființarea în 1976 a Institutului Universitar de la Florența, î cadrul căruia, anual,
aproape două sute de bursieri pregătesc teze în drept, economie, stiințe politice sau istorie. De asemenea,
până la Tratatul de la Maastricht, au fost inițiate mai multe programe culturale: Ariane, pentru a sprijini
difuzarea cărților, cu accent pe traduceri, Erasmus, din 1987, care acordă ajutor pentru deplasările
studenților și profesorilor în alte instituții de învățământ superior din Comunitate, Lingua, focusat pe
cunoașterea și însușirea limbilor străine. Aceste programe au fost revizuite și transformate prin Tratatul
de la Masstricht (articolele 126-128) , care a introdus altele noi: Socrates (o fuziune între Erasmus și
Lingua) și Leonardo - pentru studenți, Tempus – pentru o mai mare mobilitate universitară, Rafael -
pentru patrimoniu. De asemenea, Uniunea Europeană a dat dovadă de o mare adaptabilitate la
schimbările mondiale provocate de revoluția tehnologică a internetului, înființând în 1992 canalul de
televiziune Euronews, care prezintă știri non-stop; astăzi el este un site absolut funcțional, atractiv și a
devenit instrumentul media principal prin care UE își informează cetățenii.
În ultimul timp, Uniunea Europeană a întreprins o serie de inițiative, menite a promova
schimburile interculturale și a favoriza o mai profundă cunoaștere culturală (lingvistică, istorică,
literară,artistică, științifică) între statele membre: Cultura 2000, evenimentul Luna Culturală
Europeană, programul Media Plus, orchestre precum Orchestra de Tineret a Uniunii Europene. De
asemenea, Parlamentul European conferă, începând cu anul 1985, titlul de Capitală Europeană a Culturii.
Sibiu a fost Sibiul a avut onoarea de fi , pentru un an, capitală culturală europeană.
În prezent, tot ce înseamnă sector european al culturii și creație reprezintă 4,5 % din întregul PIB al
Uniunii Europene și sunt angajați aproximativ 3,8 % din forța de muncă europeană (8,5 milioane de

10
Prin Tratatul de la Lisabona, ambele instituții fundamentale ale UE sunt pe picior de egalitate din punct de vedere al
atribuțiilor legislative. De asemenea, Consiliul devine denumirea, titulatura oficială, uzitată în documentele și întâlnirile
oficiale. Vechile denumiri, ce se mai folosesc în mod tradițional sunt Consiliul de Miniștri sau Consiliul Uniunii Europene.
11
A nu se confunda cu Consiliul European sau Consiliul Uniunii Europene; Consiliul Europei este o organizație
interguvernamentală, ce numără 47 de state, la care se adaugă diferite state cu statut de observator, înființată la 5 mai 1949.
Printre obiectivele pe care și le-a asumat acestă organizație, menționăm: promovarea principiilor statului de drept,
protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pe scară largă, găsirea de soluții eficiente pentru problemele
secolului XXI: distrugerea mediului înconjurător, xenofobia, unele chestiuni de țin de etica aplicată, precum clonarea
umană, SIDA, relațiile internaționale ș.a.m.d. Este foarte activă și pe plan cultural: în 25 de țări membre UE, experții
Consiliului Europei au analizat și propus diferite politici culturale ministerelor naționale de profil.
12
Altiero Spinelli (1907-1986), unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene. A deținut funcția de membru în
Parlamentul European între anii 1976-1986, de pe poziția căreia a încercat elaborarea unui proiect ambițios, realizarea unui
Tratat ce avea să înființeze Uniunea Europeană; acest proiect a fost blocat de către refuzul majorității statelor de a realiza
transferul de suveranitate.
persoane). Cum era de așteptat, cele mai dezvoltate ramuri sau sectoare ale politicii culturale sunt
patrimoniul cultural, cinematografia și domeniul audiovizualului.