Managementul comportamentului

Obisnuintele se transforma in caractere.

Ovidiu (45 i.H.- 17 d.H.)

Termenul „dificultati comportamentale” este utilizat in acest material cu sensul de orice dificultati legate
de comportamentul elevilor in scoala, indiferent de cauza acestora. Deci, termenul nu se refera doar la situatiile
de indisciplina, ci cuprinde si dificultati de natura sociala, emotionala si/sau legate de sanatatea mentala,
precum si dificultati care isi au originea in situatia sociala sau familiala a elevilor si care se reflecta in
comportamentul problematic la scoala.

Convingeri care stau la baza acestor materiale:

- Comportamentul este un mijloc de comunicare. Atunci când este inadecvat, exista o cauza.
Dar aceasta cauza tine de percepția unui anume elev care, de multe ori, este diferita de propria noastră
percepție asupra circumstanțelor si cauzelor exterioare. De aceea, o abordare eficienta este posibila
numai in măsura in care noi reușim sa înțelegem percepția si sentimentele elevului.
- Comportamentul este strâns legat de contextul in care apare.
Ca urmare, considerarea tuturor aspectelor contextuale este esențiala pentru rezolvarea problemelor
legate de comportamente neadecvate.
- Un comportament inadecvat manifestat la nivel de grup de elevi reprezintă un aspect mult mai grav decât
un comportament inadecvat manifestat la nivel individual.
Manifestarea unui comportament extrem este mult mai posibila in cadrul unui grup. De aceea,
comportamentul inadecvat trebuie abordat cu fiecare individ in cauza.
- Comportamentul inadecvat al elevilor nu este de natura extraterestra. Din când in când, fiecare dintre noi
se comporta inadecvat, si acest lucru ne poate ajuta sa înțelegem comportamentul inadecvat al elevului
din perspectiva elevului. Înțelegerea perspectivei elevului este fundamentala pentru a determina o
schimbare comportamentala.
- De multe ori, anumite tipare de comportament sunt reacții /răspunsuri învățate/ însușite din anumite
situații concrete. De exemplu, daca un copil mic dorește ca părinții sa-i dea ciocolata, dar aceștia
refuza, atunci copilul începe sa tipe si sa se agite nervos. Daca țipetele si agitația nervoasa ii aduc
ciocolata, atunci copilul învață foarte repede ca aceste manifestări îl duc la rezultatul dorit.
Un elev de 15 ani deține numeroase astfel de răspunsuri însușite din anumite situații. Ca urmare, pentru
acei elevi cu cerințe comportamentale semnificative, progresul si schimbarea se produc lent. Ceea ce
s-a învățat in 15 ani este foarte greu de schimbat in câteva luni. Dar „învățul are si dezvăț”, iar acest
lucru nu trebuie uitat de cei care simt ca orice încercare de a determina un comportament pozitiv pare
a fi fără speranță.
- Comportamentul elevilor nu poate fi controlat. Ceea ce putem face este sa determinam contextul si
limitele care promovează un comportament pozitiv si reduc comportamentul inadecvat.
- Fiecare elev este unic, cu personalitate proprie si tipar de comportament individualizat.
Nu exista răspunsuri simple. Daca ar exista, le-am fi descoperit pana acum. Cuvintele lui Peter
Sihastrul din secolul al 13-lea „tinerii de azi nu se gândesc la nimeni decât la ei. Nu au pic de respect
pentru persoanele mai in vârsta.” sunt la fel de actuale si pentru foarte mulți dintre tinerii din zilele
noastre.

Principii ale managementului comportamentului elevilor

Este de dorit ca școlile sa-si dezvolte modele proprii de intervenție - cu privire la dificultățile de
comportament - care sa reflecte circumstanțele lor particulare. Totuși, consideram utila respectarea
câtorva principii care sunt esențiali in activitatea cu elevii care au dificultăți legate de comportament:
- Abordarea dificultăților comportamentale ale unui elev trebuie sa înceapă cu o evaluare a mediului in care
apare comportamentul si cu acțiunii de remediere acolo unde evaluarea arata ca acesta nu este optim.
- Programele individualizate trebuie sa fie proporționale cu dificultatea si cât mai puțin intruzive.
 - Abordarea dificultăților comportamentale ale elevilor trebuie sa fie adecvata, sa atingă obiectivele
intervenției.
- Este recomandata înregistrarea atenta a naturii dificultății, a acțiunilor întreprinse si a rezultatelor obținute.
- Elevii trebuie implicați in programele individualizate cat mai mult posibil.
- Trebuie să existe o consultare si un parteneriat cu părinții elevului.
- Este necesară recunoașterea faptului ca toate persoanele care lucrează cu elevi pot avea, la un moment dat
in cariera si activitatea lor, dificultăți legate de comportamentul elevilor. In aceste situații este necesar
sa se ceara asistenta și să se acorde această asistență într-o maniera non-critică.

Definirea comportamentului

Impactul unui comportament inadecvat asupra noastră, ca profesori, este considerabil.

Întreruperi ale lecției provocate de elevi care vorbesc in timpul orei sau care nu-i lasă pe colegi sa învețe
sunt lucruri de care trebuie sa se ocupe un profesor si care nu fac decât sa se adauge la stresul de a fi profesor.
Cu toate acestea, reducerea comportamentelor de acest fel se poate aborda eficient prin crearea unui climat
de promovare a comportamentului pozitiv, combinat cu profesori care au la dispoziție tehnici adecvate de
management al comportamentului.
Deseori, în cazul unor incidente mai serioase provocate de comportamente neadecvate, profesorii trec prin
experiențe negative ca urmare a interacțiunilor cu elevii. Acest lucru înseamnă sentimente de furie, teama,
deznădejde si incapacitate. Dar tocmai aceste sentimente sunt cele care generează înțelegerea
comportamentului fiecărui elev în parte. Dacă un profesor se simte frustrat si respins ca urmare a
comportamentului unui elev (de exemplu, pentru ca elevul i se adresează într-o maniera total nepoliticoasa),
de regula, aceste sentimente oglindesc sentimentele pe care elevul le are ca urmare a ceea ce se întâmplă in
propria sa viață.
Faptul ca înțelege că sentimentele elevului sunt oglindite de profesor, printr-un proces de transfer, îi permite
profesorului să răspundă la comportamentul elevului din perspectiva profesională, și nu personală și/sau
emoțională. Prin aceasta, nu numai că se ajunge la identificarea unor reacții/răspunsuri mai eficiente, dar se
reduc simțitor stresul și tensiunea trăite de profesori în astfel de situații dificile. O altă problemă cu care se
confruntă profesorii în combaterea comportamentelor inadecvate este tendința de a descrie comportamentul
din punctul de vedere al impactului comportamentului. De exemplu: „Astăzi, Alex a întrerupt lecția de mai
multe ori”. O astfel de abordare nu oferă prea multe informații despre comportamentul propriu-zis al lui Alex.
Schema de mai jos (Fig. 1) propune un model de identificare a comportamentului în termeni mai preciși.
1. Stabilirea nivelului de baza al comportamentului

Obiective:
§ descrierea preocupării exprimate cu privire la comportamentul problema cat mai corect posibil;
§ posibilitatea comparării situației la începutul intervenției cu cea de la finalul intervenției.

Se inregistreaza:
§ frecventa,
§ locul,
§ timpul,
§ situatia sociala,
§ evenimente declansatoare,
§ descrierea comportamentului problema,
§ durata comportamentului problema,
§ severitatea comportamentului,
§ consecintele pentru elev,
§ consecintele pentru ceilalti.

2. Audit al comportamentului

Obiective:
§ evaluarea factorilor din mediul in care apare comportamentul problema care au efect asupra
comportamentului copilului si care pot fi modificati;
§ compararea acestor factori cu situatia ideala/asteptata (mediul optim de invatare).

Pentru realizarea acestui audit profesorii vor utiliza instrumente de evaluare care vor acoperi aspecte ca:
§ mediul fizic al clasei, organizarea acestuia, echipamente;
§ managementul clasei;
§ sistemul de reguli si rutine utilizat;
§ mediul si regulamentul in afara clasei;
§ politicile generale ale scolii cu privire la comportament si sprijinul acordat personalului;
§ rolul si implicarea parintilor.
 Auditul la acest nivel are un scop general si, desi se refera la circumstantele particulare in care apare
comportamentul, nu are o focalizare prea adanca.

Este necesara luarea in considerare a catorva informatii cu privire la elev:

§ posibilitatea existentei unei deficiente senzoriale, in speta de auz;
§ factori medicali semnificativi care afecteaza elevul;
§ evenimente de viata semnificative care pot afecta elevul.

Daca se identifica astfel de situatii se recomanda actiuni directe:

– contactarea coordonatorului pentru cerinte speciale, daca exista, sau a consilierului scolii si activarea
retelei de suport;
– diseminarea informatiei la nivelul profesorilor clasei.

Pe baza auditului profesorul va identifica ariile care pot fi imbunatatite. Acestea vor sta la baza elaborarii
planului de modificare a mediului in care apare comportamentul. De obicei perioada de implementare a unui
astfel de plan nu este mai mica de 1 semestru, adica cel putin 6 luni, pentru a aloca suficient timp pentru ca
efectele sa apara.

FISA DE OBSERVATIE A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

NUMELE ELEVULUI:____________________________________________
SCOALA:__________________________________________
DATA:___________________ DISCIPLINA:_____________________________________________
Nr. Situatia Ce a facut elevul? Reactia Cum a fost Observatii
Crt. (COMPORTAMENT) profesorului rezolvata
situatia?
1.
2.
3.
4.
5.

3. Construirea unui plan comportamental individualizat

Planul comportamental individualizat trebuie să conțină:

§ informații despre natura dificultăților comportamentale ale elevului;
§ obiective de atins intr-un anumit interval de timp si pași spre atingerea lor;
§ actiuni pentru atingerea obiectivelor (prescriptii comportamentale, personal implicat si
suportul oferit de acestia, programe specifice/activitati/materiale/ echipament);
§ ajutorul solicitat parintilor si modul de implicare al acestora;
§ orice modalitate de implicare directa a elevului (ex. autoevaluare);
§ daca se furnizeaza prescriptii legate de cerinte speciale;
§ modul de monitorizare si evaluare;
§ termene si modalități de verificare/ revizuire a planului.
Este important ca părinții elevului/elevilor pentru care se propun planuri comportamentale individualizate
sa fie consultați si sa cunoască planul de modificare a mediului si modul in care acesta afectează programul
elevului.
Pentru formularea planului individualizat trebuie culese informații relevante despre copil care ar putea
afecta:
§ decizia de a realiza planul individualizat sau nu
§ natura si modul de implementare a planului comportamental individualizat
 § daca exista cerințe educaționale speciale care trebuie luate in considerare.
Aceste informații pot veni de la: copil, părinți, alți profesori, consilieri școlari, personal medical, asistenți
sociali și alții.

Evaluarea si verificarea se vor referi la următoarele aspecte:

§ identificarea unei modificări în comportamentul care a generat semnalarea;
§ implementarea modificărilor descrise în plan;
§ daca a apărut sau nu un efect general după modificările aduse mediului;
§ alte informații culese pe parcursul implementării planului;
§ punctele de vedere si sentimentele participanților;
§ acțiunii viitoare.
Daca încercările anterioare (de modificare a mediului, de implementare a unor programe comportamentale
individualizate) nu s-au soldat cu rezultatele scontate se procedează la ajustarea lor si continuarea
implementării planului de modificare a mediului astfel ajustat in conjuncție cu planul comportamental
individualizat.
La acest nivel se impune o consultare a părinților si copilului cu privire la toate punctele interventiei din
planul comportamental individualizat.
Acest lucru are o importanta vitala, dat fiind gradul interventiei implicat de actiunile la acest nivel.
Planul comportamental individualizat la acest nivel include o consultare a specialistilor si eventual
recurgerea la:
§ consiliere
§ terapie
§ implicarea colegilor de clasa
§ automonitorizare
§ abordări comportamentale (recompense sistematice pentru îmbunătățirea comportamentului,
economie de puncte etc.)
§ utilizarea de sancțiuni.
La acest nivel se ia in considerare posibilitatea scoaterii elevului din mediu ca răspuns la comportamentul
inadecvat (tehnici de tip time-out). Atunci când planul include astfel de sancțiuni responsabilul cu disciplina
trebuie avizat. Se recomanda ca școala să evite pe cat posibil utilizarea exagerata a tehnicilor de excludere.
Cooperarea cu responsabilul pentru cerințe speciale este esențiala pentru a ne asigura ca nivelul si
conținutul curriculumului sunt potrivite pentru elev si a stabili ce modificări se pot opera in acest sens.

Rolul profesorului

Este important ca de la prima întâlnire cu clasa profesorul sa-si definească poziția ca una ferma, plăcută, sa
afișeze siguranța si încredere in sine, fără „tururi de forță”, amenințări sau anxietate perceptibila din afara.
Robertson (1997) observa ca „un comportament relaxat” este asociat cu un „statut înalt” si implica faptul
ca persoana (in acest caz profesorul) nu se simte amenințată sau intimidată.
Profesorul trebuie să transmită mesajul: „Mă aștept să colaborați.”
Atunci când stilul, limbajul non-verbal, postura si modul de comunicare ale profesorului par încrezătoare
si denotă autoritate, iar aceste caracteristici sunt menținute în procesul de predare și în managementul clasei,
elevii vor colabora.
Încrederea în sine a profesorului este o trăsătura cruciala in comunicarea cu elevii. Aceasta deriva parțial
din buna pregătire profesionala si din cunoașterea obiectivelor lecției, dar si din caracteristicile sale de
personalitate.

Un profesor eficient:
CALITATI PERSONALE ABILITATI
· Buna autocunoastere · Cunoasterea curriculum-ului
· Generozitate · Cunoasterea stilului de invatare al elevilor
· Simt al umorului · Capacitatea de a planifica programe adecvate de
· Preocupare pentru ceilalti invatare
· Curiozitate intelectuala · Model pentru elevi
· Dorinta de autoperfectionare
 · Respect pentru elev
· Standarde inalte, exigenta

Comunicarea cu elevii

Pentru îmbunătățirea modului in care comunica cu elevii, este nevoie ca profesorul sa reflecteze asupra
acțiunilor pe care trebuie sa le facă:
Comunicarea pasiva
1) Nu crezi ca e cazul sa te pregatesti pentru ora?
2) De cate ori trebuie sa-ti spun sa-ti faci curatenie pe banca?
3) Nu crezi ca ar trebui sa faci exercitiul acum?
Comunicare agresiva
1) Esti lenes si nu esti bun de nimic!
2) Cap tare! Nu poti mai mult de atat?
3) Niciodata nu asculti! Ai idee cum sa faci ce ti-am spus?
Comunicare asertiva
1) După ce faci exercițiul poți să mergi afară în pauză.
2) Daca mai poreclești alți copii vei fi pedepsit!
3) Nu mai răspunde obraznic. Daca continui vei fi pedepsit.

Exercitiu: Scrieti cateva moduri in care comunicati cu elevii:

1) ________________________________________________________
2) ________________________________________________________
3) ________________________________________________________
4) ________________________________________________________
5) ________________________________________________________

Comunicarea asertiva este cea care are cel mai mare succes pe termen lung; de aceea este recomandata
pentru dezvoltarea si menținerea relațiilor interumane.

Câteva caracteristici ale stilului asertiv:

1) Spune ce vrei să spui și fă-o clar.
2) Dă instrucțiuni politicos, dar ferm.
3) Asigura-te de contactul vizual cu copilul înainte de a da instrucțiuni.
4) Acționează conform cu cele spuse.
5) Nu-i cereți copilului sa facă ceea ce spuneți. Amintiți-i că instrucțiunile trebuie urmate.
6) Dacă copilul încearcă sa se târguiască cu dvs., rămâneți ferm pe poziție.

Pași esențiali in comunicare:

1) Stabiliți contactului vizual: „Uita-te la mine!”
2) Vorbiți clar și distinct, pe un ton normal.
3) Rostiți solicitarea într-o maniera simpla si concisa, subliniind ce doriți sa facă copilul:
„Strânge-ti cărțile si caietele de matematica si pune-le in ghiozdan”.
Evitați solicitările negative (adică ce nu vreți să facă elevul).
4) Verificați dacă elevul a auzit ce ați spus, cerând-i sa repete. Dacă elevul repetă corect puteți întări
percepția corectă spunând: „Exact. Ai înțeles bine. Acum fă ce te-am rugat”. Dacă nu poate repeta
corect, mai spuneți-i o data si cereți-i din nou sa repete. Daca nu poate realiza ceea ce-i cereți împărțiți
solicitarea in fragmente mai mici: „Strânge-i cărțile și caietele”. „Bun!”, „Acum pune-le în ghiozdan!”.

Exercițiu: Scrieți câteva instrucțiuni pe care le utilizați in comunicarea cu elevul:

1) _______________________________________________________
2) _______________________________________________________
3) _______________________________________________________
4) _______________________________________________________
5)_______________________________________________________
 Comparați-le cu cele oferite mai jos pentru a determina claritatea, concizia, formularea pozitiva, modul in
care sunt percepute de elev. Puneți-va întrebarea „Va sti elevul ce are de facut cand aude ceea ce-i spun acum?”

Exemplu:
1) Pune-ti haina la cuier.
2) Scoate-ti cartea de matematica din ghiozdan.
3) Scoate-ti un caiet si un creion pentru acest exercitiu.
4) Pune-ti toate cartile de pe banca in ghiozdan.
5) Copiaza aceste doua pagini in caiet.

Comunicarea non-verbala
Poate avea ca efect confuzia ascultătorului, daca se trimit mesaje conflictuale.
Acestea se refera la conflictul care poate exista intre conținutul informațional al mesajului si maniera sau
tonul emoțional in care acesta este emis.
De exemplu, mesajul „Pune-ti picioarele pe podea!” poate fi transmis in timp ce profesorul zambeste sau
cu o voce foarte moale. Acest lucru ii comunica elevului ca profesorul nu este foarte serios sau ca e slab, ceea
ce l-ar putea face sa ignore mesajul.
Pe de alta parte, formele extreme de comunicare non-verbala trebuie evitate (ex. vocea înaltă, ca un tunet,
expresii faciale imobile, amenințătoare etc. ).

Limbajul ca instrument in managementul comportamentului

Daca intentia noastra este sa disciplinam elevii cu respect si siguranta aceasta intentie trebuie sa transpara
din limbajul nostru.
A fi asertiv presupune stapanirea unor abilitati de comunicare, control al comportamentului non-verbal, dar
intentia de a ne exprima nevoile, drepturile protejand in acelasi timp nevoile, sentimentele si drepturile altora
este cea care determina comportamentul asertiv.
Asertivitatea se refera la comunicarea ferma, intr-o maniera si pe un ton lipsit de ambiguitate si cu un limbaj
non-verbal sigur (fara a fi agresiv). In acest sens abilitatea de a fi asertiv este una „constient aplicata” si nu
este o simpla reactie la situatie.
Asertivitatea nu are legatura cu a castiga sau a pierde o disputa, ci se refera la stabilirea si afirmarea unor
drepturi si nevoi juste.
Ca profesionisti avem responsabilitatea de a reflecta asupra modului in care comunicam in mod tipic in
contextul scolar, in special in chestiuni legate de disciplina.
Comunicarea prin intermediul limbajului este un proces dinamic, dependent de contextul in care are loc si
confera baza pentru stabilirea unor relatii functionale intre profesor si elev.

Principii
1. Mentineti interactiunile cu scop corectiv cat mai putin intruzive posibil (un semnal non-verbal scurt,
o instructiune directa, o reamintire a regulii); astfel veti reusi sa pastrati o atmosfera pozitiva, placuta
in clasa.
2. Evitati confruntarile (sarcasm, ostilitate, amenintari). Umorul poate reduce tensiunea si ridica
spiritele.
3. Mentineti un ton al vocii respectuos, pozitiv.
4. Mentineti limbajul in sine pozitiv. De exemplu: „Candatunci” este mai util decat „Nu, nu poti pentru
ca”. Evitati excesul de „nu trebuie”, „nu se poate”, „nu vrei” si intrebarile de tipul „De ce?” sau „Nu-
i asa ca?”
5. Evitati gesticulatia excesiva.
6. Fiti cat mai concis posibil.
7. Restabiliti relatia functionala cu elevul cat mai repede posibil dupa un incident.
8. Daca trebuie sa va comunicati frustrarea – sau chiar furia – faceti-o intr-o maniera asertiva mai
degraba decat agresiva:
§ Formulati propozitii scurte.
§ Focalizati-va pe comportamentul primar.
§ Evitati sa divagati spre comportamente secundare si discursuri moralizatoare.
 § Reduceti tensiunea reziduala.

Tehnici de management al comportamentului

Realizarea unui plan comportamental individualizat

Primul pas in orice program de modificare a comportamentului este identificarea comportamentelor
problema si a celor dezirabile.

Etape:
1. Listarea comportamentelor
Listarea comportamentelor dezirabile/indezirabile ajuta la stabilirea unui cadru de referinta pentru
definirea si abordarea acestor comportamente. Aceste comportamente pot fi ulterior divizate dupa situatiile in
care se manifesta: in clasa, pe coridor, in curtea scolii.
In general problemele se grupeaza in urmatoarele categorii:
 relatii cu profesorii;
 relatii cu alti elevi;
 aspecte legate de sine: siguranta personala, probleme de morala, obisnuinte, controlul si exprimarea
emotiilor.

Exemplu:
Comportamente dezirabile
· Se implica cooperant in
activitatile de grup
· Isi asteapta randul
· Utilizeaza un limbaj politicos
· Isi organizeaza materia-lele de
care are nevoie pentru sarcina pe
banca
· Vine cu tema facuta
Evaluare Comportamente indezirabile Evaluare
1-5 1-5
· Ii agaseaza pe ceilalti
· Discuta despre altceva
· Intrerupe conversatia
· Injura
· Face gesturi urate
· Rupe pagini din carti
· Nu are materialele necesare pentru
realizarea sarcinii (creion, caiet,
radiera etc.)
· Uita carti, caiete, instrumente acasa

Dupa ce s-a facut o lista cu comportamentele inadecvate si cu cele de dorit, frecventa acestor
comportamente trebuie evaluata pe o scala (ex de la 1 la 5) pentru a identifica acele comportamente
indezirabile care apar cel mai des si asupra carora ne vom axa in special. In mod identic se vor identifica acele
comportamente bune, pe care le dorim mai frecvente, dar care momentan sunt destul de rare.

2. Selectarea comportamentului asupra caruia se va concentra interventia

Nu se recomanda sa abordam mai mult de un comportament o data pentru reusita interventiei!
Se alege unul dintre comportamentele indezirabile care are punctaj maxim ca frecventa si se urmareste timp
de 1 saptamana elevul pentru a inregistra asa-numitul „nivel de baza”, adica situatia de la care plecam si cu
care vom compara rezultatele interventiei.

Monitorizarea comportamentului
Descrieti comportamentul de schimbat (in termeni clari, observabili):
De cate ori apare
luni marti miercuri joi vineri
comportamentul*
15
13
11
9
7 · ·
 5 ·
3 · ·
1
*Scala se poate schimba, in functie de frecventa comportamentului.

3. Modificarea efectiva a comportamentului

Aplicarea modelului MODELULUI ABC
Acest model este utilizat pentru a intelege care sunt factorii ce influenteaza comportamentul elevului si
cum putem interveni pentru a modifica comportamentele nedorite.
A – antecedente
Evenimentele antecedente sunt foarte importante pentru a evidentia contextul care faciliteaza aparitia unui
comportament sau a altuia la copil. Antecedentele se pot clasifica in:
1. reguli;
2. expectante;
3. contextul fizic (organizarea clasei).
B – comportament (behaviour)
Comportamentul este ceea ce face copilul. Parintii si profesorii fac adesea remarce de genul: ”E lenes” sau
„Are o atitudine nepasatoare” si au convingerea ca descriu corect si exact problema. Nu e chiar asa!
Comportamentul este ceva observabil, masurabil si bineinteles, poate fi schimbat. Comportamentul nu este
ceva ce copilul nu face (ex. „Nu-si face tema!” nu este un comportament). „Se joaca cu creionul” cand ar
trebui sa-si faca tema ar putea fi comportamentul pe care am dori sa-l diminuam.
C – consecinte
Consecintele care apar ca urmare a comportamentelor sunt de o importanta critica. Oamenii fac anumite
lucruri deoarece actiunile lor sunt urmate de anumite consecinte (ex. atentia celorlalti, lauda, alte beneficii).
Un comportament nu este continuat daca efectele realizarii lui sunt negative (ex. daca esti pedepsit, daca nu
te baga nimeni in seama, daca esti criticat etc.). Consecintele pot astfel fi clasificate in: variante de recompense
si de consecinte.
Consecintele pot fi structurate astfel incat sa apara contingente (legaturi). De exemplu, i se poate spune
elevului „Dupa ce faci ordine pe banca, poti sa iesi in pauza” sau „Cand termini exercitiul ai 5 minute libere.”
Opusul consecintelor, uneori chiar cu o mai mare eficienta, este lipsa lor. Acest lucru inseamna ca
respectivul comportament nu este intarit sau mentinut. Acest efect este dezirabil, evident, cand dorim sa
scadem frecventa unor comportamente nepotrivite.
In concluzie, modificarea comportamentului se poate face in 2 moduri:
v schimband situatia care il favorizeaza (antecedentele);
v schimband consecintele/efectele pe care le are si care il mentin.

Modificarea antecedentelor
Multi profesori si parinti cred ca au reguli, dar de fapt putine dintre aceste reguli sunt prezente intr-o forma
scrisa; multe dintre aceste reguli sunt neclare (ex. „dupa ce vii de la scoala trebuie sa faci x, y, z” – asta poate
insemna – imediat, dupa ce mananci, inainte sa te uiti la TV) si e normal sa fie confuze pentru copil.
Tot astfel, expectantele sunt adesea neclare, de exemplu cand un parinte spune „Sper ca o sa te comporti
frumos cand mergem la matusa in vizita” sau cand un profesor spune „Vreau sa te comporti frumos cand avem
musafiri in clasa”. Chiar daca copilul da din cap in semn ca a inteles, cum interpreteaza el „sa se comporte
frumos”? Aceasta expectanta din partea parintelui sau a profesorului este neclara si in mod cert nespecifica.
Sugestii:
v redactati un regulament al clasei impreuna cu elevii;
v formulati regulile si asteptarile dvs. clar, concis si mentionati ce se intampla in cazul nerespectarii lor;
v exersati un mod de a comunica cu elevii caracterizat de claritate, precizie;
v asigurati-va ca aveti toata atentia copiilor atunci cand solicitati ceva.
Activitatea de predare are loc de obicei intr-un cadru destul de neobisnuit: o incapere mica (pentru cerintele
ce se impun), mobilata adesea inadecvat, cu putin spatiu de miscare, contra timp – 50 de minute in care trebuie
atinse un numar de obiective curriculare – si 25-30 de personalitati distincte, unice. In aceste conditii este de
la sine inteles ca meseria de dascal se poate dovedi una destul de stresanta.
Una dintre intrebarile fundamentale pe care si le pune un profesor la inceputul unui nou an scolar ar trebui
sa fie: „Ce pot face pentru a diminua si eventual a preveni problemele de comportament in clasa?”
 Mai jos va prezentam un sistem de proceduri, rutine si reguli posibile care pot asigura functionarea mai
eficienta a comunitatii complexe pe care o reprezinta clasa de elevi.
Studiile au aratat importanta fundamentala a primei lectii, a primelor ore/saptamani la clasa, pentru
stabilirea unui mod de lucru si de comportament la clasa (Kyriacou, 1986, 1991; Rogers, 1997).

Obiectivele programului de management al comportamentului la clasa:

In contextul activitatii de invatare-predare, scopul programului de management al comportamentului este

sa faca elevii capabili sa:
1. isi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor;
2. respecte drepturile, sentimentele, nevoile altora;
3. construiasca relatii functionale cu ceilalti.

Dezvoltarea unui plan comportamental la nivelul clasei

Comportamentul adecvat trebuie incurajat si uneori invatat. In cazul in care mediul familial al elevului nu
il ajuta pe acesta sa-si dezvolte un comportament adecvat, atunci trebuie sa i se faca foarte clar cunoscut ceea
ce se asteapta de la el in mediul scolar. Schema de mai jos propune un plan de disciplina la nivelul clasei.

REGULAMENTUL CLASEI Rogers (1997)

-PLAN COMPORTAMENTAL-

CRESTEREA NIVELULUI DE CONSTIENTIZARE

Discutati cu clasa problemele legate de comportament si efectul acestora asupra procesului de invatare.
Invitati-i sa inteleaga, sa coopereze si sa sustina nevoia unui plan sau acord comun.
 TIPARITI rezultatul sub forma unui regulament la clasei (plan cu privire la comportament) atat pentru
elevi, cat si pentru profesori. Puneti o copie si la dispozitia parintilor.
Faze fundamentale de stabilire a comportamentului pozitiv si disciplinei eficiente la clasa

Faza de stabilire
Aceasta faza este cruciala in dezvoltarea dinamicii clasei de elevi. In aceasta etapa elevii simt nevoia ca
profesorul sa le explice cum se vor desfasura lucrurile pe parcursul anului scolar la disciplina respectiva –
asteptarile profesorului cu privire la comportamentul lor si cu privire la activitatea de invatare.
Elevii asteapta ca profesorul sa clarifice aspecte ca:
§ organizarea clasei (pe grupuri/ pe perechi/ pe randuri);
§ cum / daca se va realiza deplasarea/ mutarea elevilor in anumite situatii/ la anumite ore/ in cazul
anumitor sarcini in clasa;
§ cum sa procedeze pentru a solicita asistenta profesorului;
§ chestiuni legate de temele de casa, luarea notitelor, modul de evaluare etc.
Conceperea unui set negociat de drepturi-responsabilitati-reguli este recomandat sa se faca in primele 1-2
saptamani ale anului scolar, deci de la primele interactiuni cu clasa respectiva. Pentru ca acesta sa se
transforme intr-un instrument eficient de management al comportamentului trebuie sa respecte cel putin
2 principii:
1. sa reflecte valorile si obiectivele politicii generale a scolii cu privire la comportament;
2. sa fie aplicat consistent de intreg personalul scolii.
In crearea acestui instrument de management al comportamentului este util sa se porneasca de la cateva
drepturi fundamentale ale omului care decurg din insasi calitatea noastra de fiinte umane.

Drepturi nenegociabile (inspirate din legea naturala)

1. dreptul de a se simti in siguranta la scoala
2. dreptul de a invata
3. dreptul de a fi tratat cu respect
4. dreptul la egalitate
5. dreptul la opinie
6. dreptul la individualitate
7. dreptul de a preda
Drepturile implica responsabilitati.
 De exemplu, dreptul de a invata implica faptul ca profesorul are responsabilitatea de a asigura cel mai
eficient proces de invatare posibil. Elevii pot fi solicitati ca prin brainstorming sa propuna responsabilitati ce
decurg din drepturile adoptate.
Urmatorul pas este formularea unor reguli printr-un proces de negociere cu elevii.
Principala functie a unei reguli este sa confere o protectie formala, recunoscuta si publica a drepturilor.
Regulile juste subliniaza si incurajeaza responsabilitatea personala
.
In formularea regulilor este importanta considerarea catorva aspecte:
§ Formulati reguli care sa se bazeze pe drepturi fundamentale (de exemplu: „Sa cream o atmosfera
in care toti se simt in siguranta prin modul in care ne tratam unii pe altii.”).
§ Formulati un numar redus de reguli, dar care sa se adreseze comportamentelor asteptate.

Majoritatea autorilor (E.G. Rogers, 2000) considera utila formularea a patru pana la sase reguli care sa se
refere la:
v modul in care se trateaza unii pe altii (maniere, respect);
v comunicare (mana sus, tonul vocii, limbaj pozitiv, ascultare activa);
v invatare (cooperare si suport, utilizarea resurselor, solicitarea asistentei profesorului);
v deplasare (miscarea in clasa, iesirea din clasa, spatiul personal);
v rezolvarea problemelor (rezolvarea pasnica a conflictelor, utilizarea asistentei profesorului si altele);
§ Formulati regulile pozitiv si prin comportamente observabile (de exemplu: Regula cu privire la
respect: „Utilizam un limbaj pozitiv cand ne adresam unii altora.”);
§ Utilizati un limbaj incluziv (de exemplu: „In clasa noastra…”);
§ Redactati regulile intr-un regulament de comportament al clasei si afisati-l undeva la vedere.

Functii ale regulilor

§ protejeaza drepturile;
§ expectante cu privire la responsabilitatile fundamentale;
§ ajuta la controlarea comportamentului;
§ atunci cand sunt incalcate apar consecinte (de exemplu: cand un fotbalist faulteaza poate primi
cartonas galben).
Atunci cand se discuta regulile clasei cu elevii este util sa se faca legatura cu experienta elevilor legata de
reguli in alte contexte (de exemplu: circulatia rutiera, in familie, fotbal, alte jocuri).
Elevii trebuie sa stie ca vor exista anumite consecinte in cazul unui comportament inadecvat sau
iresponsabil. Consecintele sunt direct legate de reguli si drepturi. Elevii vor trebui sa inteleaga ca atunci cand
o regula este incalcata unul din drepturi este incalcat.
De exemplu, daca un elev face frecvent galagie, îi agaseaza pe cei din jur sau chiar se comporta agresiv,
acesta incalca dreptul celorlalti de a invata si dreptul profesorului de a preda.
Consecinta necesara, corecta in acest caz va fi „time-out-ul”. Aceasta tehnica va fi explicata ulterior.
Elevul isi va pierde astfel, temporar, dreptul de a participa la activitatea din clasa.

Consecinte posibile:
§ atentionare verbala;
§ separarea de grup – rezolvarea sarcinii singur;
§ izolare pentru scurt timp de clasa (time-out);
§ discutie cu profesorul dupa ora;

§ discutie cu dirigintele/ parintii:

§ comisia de disciplina etc.
Documentul „Regulamentul clasei” este conceput atat pentru elevi, cat si pentru parintii acestora si va fi
semnat de elevi si profesor.
Scoala trebuie sa aiba reguli ne-negociabile legate de comportamente ca: sanatate/ siguranta, agresivitate,
amenintare, violenta.

Faza de consolidare
 In aceasta faza rutinele si regulile devin norme prin utilizarea sistematica. La inceputul fiecarui semestru
este utila reluarea regulamentului si punctarea chestiunilor importante.
Odata stabilite regulile trebuie depus efort pentru consolidarea lor. Pentru un management eficient este
necesara includerea unor planuri de actiune pentru situatii ce pot aparea (de exemplu: elevi care distrag mereu
atentia profesorului pentru ca vorbesc cu colegul de banca).
Stabilirea regulilor nu este suficienta; nici macar afisarea lor. Profesorul trebuie mereu sa se adreseze unor
comportamente inadecvate ca: intarzierea la ora, galagia in clasa, refuzul de a realiza sarcina data, limbaj
inadecvat, pana cand se creeaza niste „norme” de comportament in activitatea la clasa.
Comunicarea regulilor nu trebuie sa ia forma unui instrument prin care profesorul isi exercita controlul
asupra clasei, ci trebuie considerata un mijloc pentru a atinge un scop: cooperarea profesor-elev intr-o
comunitate de invatare. Astfel, regulamentul stabilit face posibile predarea, invatarea si managementul
eficient.

Faza de coeziune
In aceasta etapa managementul comportamentului are loc in cadrul dinamicii deja formate a relatiei
profesor-elev. Daca am reusit sa stabilim o relatie de lucru pozitiva cu elevii ne bazam mai putin pe reguli si
rutine, acum elevii fiind mai constienti de comportamentul lor si de cerintele cu privire la invatare.
Dirigintele/profesorul se poate folosi de orele de dirigentie pentru a discuta nevoile si preocuparile
individuale/de grup.
Modificarea consecintelor
Acest aspect se refera la tehnici de manipulare a recompenselor si consecintelor pentru a incuraja sau a
reduce frecventa unui comportament.
La baza acestor tehnici sta notiunea de intarire.
Intaririle sau recompensele se refera la orice consecinta a unui comportament care sporeste probabilitatea
de aparitie a acestui comportament.
Intaririle difera de recompense in sensul ca unele recompense pot functiona ca intariri, altele nu (ex.
ciocolata este o intarire potentiala in sensul ca majoritatea oamenilor prefera ciocolata, dar este posibil ca ea
sa nu functioneze ca intarire pentru un anumit elev caruia nu-i place). Pentru a stabili o intarire se poate porni
de la o lista de intariri potentiale, discutii cu parintii, cu elevul, cei apropiati. Dupa stabilirea intaririlor se
procedeaza la testarea acestora pentru a vedea daca sunt eficiente sau nu.
Tipuri de intariri
I. Pozitive: urmeaza unui comportament si ii cresc frecventa de aparitie.
Negative: sporesc frecventa comportamentului prin faptul ca se elimina un efect, o consecinta negativa
(ex. motivarea absentelor prea usor de catre diriginte poate incuraja elevii sa chiuleasca).
II. Obiecte: mancare, jucarii, haine, casete, CD-uri etc.
Activitati: vizionare de programe la televizor, sport, dans, baut, mancat.
III. Intariri sociale (naturale): suras, atentie, salut, acord, lauda in fata colectivului.
Intariri simbolice: obiecte cu valoare simbolica care pot fi schimbate cu altele (ex. bani, jetoane, puncte
negre/rosii etc.).

Avantaje ale intaririlor sociale:

· usor de administrat;
· se pot administra contingential cu comportamentul de accelerat;
· sunt firesti, naturale.

Exemplu de identificare a recompenselor (potentiale intariri):

ÎI PLACE NU ÎI PLACE
· fotbalul · sa vorbeasca in fata clasei
· sa se joace pe computer · sa repare obiecte stricate
· sa ajute profesorii · matematica, fizica
Principii de administrare a intaririlor
1) Sa survina imediat dupa efectuarea comportamentului.
2) Subiectul sa realizeze ca exista o relatie de contingenta intre ceea ce face si intariri.
3) Intaririle artificiale trebuie inlocuite treptat cu intariri naturale.
4) Intaririle trebuie aplicate continuu in momentul dobandirii unei deprinderi si apoi intermitent.
 5) Trebuie administrate consecvent (ex. profesorii care predau la clasa sa adopte aceeasi politica);
inconsecventa scade efectul intaririi.

Evitati remarcele de genul: „Era si timpul!”, „Pana acum de ce n-ai fost in stare?”
Pedepsele sunt consecinte negative ale comportamentelor care scad frecventa acestora astfel incat
comportamentul e mai putin probabil sa apara.

Tipuri de consecinte
· Acordarea unei consecinte negative: critica, scaderea notei la purtare.
· Retragerea unei consecinte pozitive: confiscarea unui obiect (CD player), retragerea unor privilegii
(eliminarea din echipa de fotbal a scolii).
Este foarte util pentru parinti/profesori sa descopere ce reprezinta o recompensa si ce reprezinta o pedeapsa
pentru un anumit elev. Listarea acestora ajuta. Se recomanda focalizarea atentiei in special pe recompense
sociale (ex. lauda).
Principii de administrare a consecintelor
1) Sa survina imediat dupa efectuarea unui comportament inadecvat.
2) Sa fie aplicata consecvent.
3) Sa fie de intensitate moderata si corecta dreapta.
4) Sa nu afecteze relatiile emotionale intre parti.
5) Sa fie completata de intarirea unui comportament dezirabil.
Observatii despre consecinta fizica
Cercetarile privind utilizarea consecintelor fizice arata ca acestea sunt ineficiente si conduc la cresterea
agresivitatii fizice la elev in relatiile cu cei de aceeasi varsta.

Efecte secundare ale consecintelor fizice

1) Tendinta de a evita contactele sociale in general.
2) Agresivitate indreptata spre cel care pedepseste (activa sau pasiva).
3) Modelarea comportamentului agresiv.
4) Afectarea relatiilor sociale cu figurile autoritare care impun pedeapsa.
5) Esecul generalizarii controlului impus de pedeapsa la alte situatii.
6) Control selectiv – copilul isi inhiba comportamentele nepotrivite doar in prezenta unei figuri
autoritare care l-a pedepsit.
7) Dezvoltarea de sentimente de lipsa de valoare si ideea ca merita sa fie tratat astfel care afecteaza
imaginea de sine a elevului.
Ignorarea functioneaza ca o consecinta in reducerea frecventei comportamentelor, daca este utilizata in
mod consecvent (acolo unde este cazul, bineinteles).
Cateva exemple de comportamente care pot fi modificate prin ignorare ar fi: striga, plange, pune intrebari
repetitive, face pe clovnul.
Masura in care elevul va percepe actiunea profesorului ca pe o „pedeapsa” justa depinde de:
§ ce anume facem cand aplicam o consecinta;
§ intentia pe care o facem sa transpara prin procesul de manipulare a consecintelor;
§ daca utilizam acest proces ca pe un scop in sine (a pedepsi pur si simplu) sau ca pe un mijloc spre
un scop – scopul putand fi intelegerea a ceva, invatarea unor lucruri de catre elev despre
comportamentul lui;
§ o consecinta poate fi administrata intr-o maniera punitiva de profesorul a carui intentie este sa-l faca
pe elev sa se simta pedepsit prin modul in care vorbeste sau trateaza elevul in procesul de manipulare
a consecintelor.
Prin procesul de manipulare a consecintelor, elevii au ocazia sa resimta consecintele propriului
comportament. Acest lucru evidentiaza faptul ca, daca elevii aleg sa se comporte inadecvat, „aleg” in acelasi
timp sa faca fata consecintelor comportamentului lor.
Toate comportamentele au consecinte. Unele au loc in mod natural. De exemplu, daca stam prea mult la
soare, ne ardem/facem insolatie.

Consecintele pot fi:

a) Ne-negociabile
 Trebuie cunoscute dinainte, clar formulate in politicile scolii cu privire la disciplina si aplicate decisiv.
Se aplica pentru:
§ comportamente inadecvate la clasa
§ limbaj vulgar adresat profesorului
§ posesie si/sau uz de droguri
§ comportament violent
§ hartuire
§ amenintare
Consecintele pentru astfel de comportamente pot include: time-out, exmatriculare pe 3 zile, retragerea unor
privilegii etc.
b) Negociabile
Sunt consecintele stabilite impreuna cu profesorul la o discutie dupa ora. Majoritatea elevilor propun
consecinte mult mai dure decat ar face-o profesorul; de aceea trebuie temperate.
O consecinta e mai mult decat o simpla pedeapsa, pentru ca se adreseaza comportamentului inadecvat,
incercand sa creeze o legatura intre acesta si efectul lui. De exemplu, daca un elev este prins fumand la scoala,
consecinta poate fi sa stea o ora dupa program, in care sa vizioneze o caseta educationala impotriva fumatului.
§ Concentrati-va asupra prezentului si schimbarilor ulterioare ca urmare a consecintei; evitati
accentuarea greselilor trecute ale elevului.
§ Pastrati respectul intact atunci cand aplicati o consecinta elevului.
Siguranta consecintei are un efect mult mai puternic decat „predicile”.
§ Severitatea consecintelor trebuie sa fie proportionala cu severitatea comportamentului.
Intrebarile cheie pe care trebuie sa ni le adresam atunci cand aplicam o consecinta includ:
· Este consecinta legata, intr-un mod anume, de comportament?
· Este consecinta rezonabila ca grad de severitate?
· Afecteaza respectul in relatia profesor-elev?
· Ce invata elevul din aceasta consecinta?
Mesajul pe care intentioneaza sa-l trimita acest gen de disciplina este:
1. In scoala noastra elevii au anumite drepturi si exista reguli exprimate in contracte/regulamente cu
privire la comportament.
2. Modul in care te comporti este la latitudinea ta.
3. Atunci cand profesorii aplica consecintele stabilite pentru comportamente iresponsabile sau
inadecvate, o fac pentru ca drepturile altora sunt afectate si persoanele trebuie sa fie responsabile pentru
comportamentul lor si sa faca fata responsabilitatilor.
Acest aspect al disciplinei trebuie contrabalansat prin oferirea de sprijin adecvat: mediere, consiliere,
planuri individualizate.

Consecinte amanate
Unele consecinte pot fi aplicate imediat sau la un moment apropiat de aparitia comportamentului inadecvat;
altele trebuie amanate.
E inutil sa fortam o consecinta in momentul in care un elev este furios. Acesta are nevoie de timp ca sa-si
revina inainte de aplicarea consecintei stabilite.
Caracteristici:
§ Pot fi legate de afirmarea/reamintirea unei optiuni de conduita. „Daca nu finalizezi sarcina acum, va
trebui sa o termini ”
§ Contin un mesaj de certitudine, „daca atunci”, „cand atunci”. Formularea nu trebuie sa aiba tonul
unei amenintari. Ideea este sa cream un context de cinste/justete prin certitudine.
§ Acorda o perioada de calmare intre evenimentul problema initial si consecinta aplicata, permitand
partilor sa abordeze comportamentul dupa revenirea la o stare normala.
§ Trebuie stabilite in mod just, fara severitate intentionata.

Cateva tehnici de management al comportamentului

1. Ignorarea tactica – profesorul acorda selectiv atentie elevilor atunci cand executa sarcinile date,
ignorand comportamentele secundare.
 2. Pauza tactica – profesorul utilizeaza o pauza intentionata atunci cand da o instructiune pentru a atrage
atentia elevilor.
3. Semnalizare non-verbala – profesorul utilizeaza un semnal non-verbal care se refera la un anumit
mesaj, instructiune.
4. Semnalare indirecta – profesorul directioneaza elevul fara a-i spune exact ce sa faca. De exemplu:
„Sunt o gramada de hartii sub banca ta.”
5. Timp de conformare – profesorul stabileste contactul vizual cu elevul si proximitatea spatiala, da
instructiunea, dupa care ii lasa elevului un interval de timp pentru a se conforma, interval in care nu ii acorda
atentie.
6. Directionare comportamentala – profesorul directioneaza un grup sau un elev facand referire directa
la comportamentul asteptat: „Mihai, intoarce-te spre mine! Multumesc!”
7. Reamintirea regulii – profesorul face referire la setul de reguli negociate cu elevii: „Avem o regula cu
privire la intrebari.”
8. Prefatarea – profesorul se focalizeaza pe ceva pozitiv inainte de a aplica tehnici de management
comportamental.
9. Chestionarea directa – profesorul utilizeaza o forma imperativa de intrebare in locul unei forme
deschise. De exemplu: „Ce?”, „Cand?”, „Cum?” in loc de „De ce?” De exemplu: „Ce faci?”, „Ce ar trebui sa
faci acum?”, „Care este regula noastra?”
Acest gen de intrebari directioneaza responsabilitatea catre elev in loc sa ceara justificari. Imperativele
directe se centreaza pe responsabilitatea elevului in momentul prezent si nu pe motivele pentru care nu se
comporta cum trebui.
10. Oferirea de alternative – profesorul ofera o alternativa in cadrul regulamentului negociat: „Poti sa
desenezi dupa ce termini exercitiul!”
11. Consecinte amanate – profesorul indica in mod clar consecintele care vor urma unui comportament
inadecvat, oferind o optiune: „Daca nu poti lucra in liniste aici trebuie sa te rog sa lucrezi singur.”
12. Blocare acord partial – redirectionare
Blocarea este o strategie prin care profesorul opreste argumentarea fara sfarsit a elevului. De exemplu,
profesorul atrage atentia unor elevi sa se orienteze spre catedra si sa asculte. Elevii se plang „Nu vorbeam doar
noi!”. Profesorul le blocheaza tentativa de evitare cu un gest ferm al mainii si repeta instructiunea. Mesajul
profesorului este :”Nu ma intereseaza de ce vorbiti sau cine mai vorbeste. Asculta instructiunea si fa ce-ti
spun”.
Profesorul poate exprima un acord partial cu elevul (daca este cazul) si apoi il redirectioneaza pe regula si
cerintele sarcinii. De exemplu, profesorul face observatie unui elev care mesteca guma si ii reaminteste regula.
Elevul raspunde inapoi: „Dar, domnul Popescu ne lasa sa mestecam guma!” In loc sa intre in disputa,
profesorul exprima un acord partial: „Poate ca domnul Popescu va lasa”, apoi redirectioneaza: „In aceasta
clasa regula este clara. Cosul este acolo. Multumesc!”.
Elevului i se ofera timp sa se conformeze.
13. Comentariu asertiv-directionare comanda – exista grade de asertivitate in limbajul si vocea cuiva.
Atunci cand suntem asertivi ne sustinem drepturile intr-o maniera clara, decisiva, ferma, non-agresiva: „Acest
gen de limbaj este inacceptabil aici. Avem o regula legata de respect. Ma astept sa o folositi.”
14. Comenzi – atunci cand adresati o comanda, asigurati-va ca e scurta si ca ati stabilit contact vizual
direct cu elevul: „Mihai ()!” Primul cuvant sa fie tare si accentuat pentru a atrage atentia. Coborati vocea odata
ce ati stabilit contactul vizual si transmiteti comanda pe un ton ferm, decisiv, asertiv: „Da-te jos de pe banca,
acum!”
Daca are loc o bataie intre elevi si nu se cunosc numele elevilor utilizati o comanda generica „Hei! Hei!”,
apoi pe un ton ferm, asertiv „Da-te la o parte, acum!” Utilizati si gesturi pentru a indica elevilor sa se separe.
Directionati elevii prezenti in alta parte si trimiteti dupa un alt profesor imediat. Este preferabil sa dati
comenzi doar in cazul in care este necesara oprirea imediata a comportamentului. Trebuie sa avem un plan
pentru situatia in care elevul refuza sa se supuna (time out, asistenta dirigintelui, consilierului scolar etc.).

Tehnica „time out”

„Time out” inseamna scoaterea elevului din contextul care-i intareste comportamentele inadecvate si
mutarea acestuia intr-un loc in care sa fie lipsit de intariri. Multi copii au anumite comportamente care sunt
menite sa atraga atentia profesorului sau pentru a obtine un anumit efect scontat. Atentia profesorului poate
avea un efect extrem de puternic in intarirea comportamentelor elevilor.
 Comportamente care pot fi abordate prin time out ( dupa Lynn Clark, 1985):
· lovirea altora, a profesorului
· amenintarea altora
· temper tantrum
· comportament ostil
· raspunsuri obraznice
· strigate agresive
· aruncarea, distrugerea unor obiecte
· aruncarea cu obiecte in altii
· maltratarea, ranirea, agresarea altora
· acte periculoase
· vocabular vulgar, jignire, poreclire
· intrerupere persistenta
· plangeri, cereri ostentative
· nerespectarea comenzii de a opri un comportament

Time out nu este doar o pedeapsa, ci un mijloc de a evalua ce s-a intamplat si de a cauta solutii pe viitor.
Elevilor care sunt trimisi la time out li se va inmana o fisa de genul celei de mai jos si li se cere sa raspunda
la intrebari. O copie a acestei fise se va intoarce la profesor, una la diriginte.

FISA
· Ce s-a intamplat? („De ce ai ajuns aici?”)
· Care-i versiunea ta despre ce s-a intamplat? (dreptul la replica)
· Ce regula/drept ai incalcat prin comportamentul tau?
· Ce poti face pentru a repara situatia? Pentru a preveni astfel de situatii in viitor?
· Cum te poate ajuta profesorul/dirigintele?

Realizarea unui plan comportamental individualizat bazat pe aplicarea tehnicii time out
1. Selectati comportamentul tinta
Amintiti-va ca time out nu este tehnica eficienta pentru orice comportament, iar utilizarea sa abuziva ii
scade eficienta!
Listati comportamentele de modificat prin time out:
· ______________________________________________________
· ______________________________________________________
· ______________________________________________________
Alegeti 2 dintre acestea si marcati o steluta in dreptul lor.
2. Alegeti un loc pentru time out
Acesta trebuie sa fie un loc plictisitor, in care elevul sa nu primeasca atentie si in care sa nu aiba acces la
intariri (nu este recomandat un loc in care sa palavrageasca si sa rada cu alti elevi, scapand astfel si de sarcinile
date la ora). Holul sau un colt pot fi astfel de locuri. Nu inchideti copilul intr-un dulap sau un spatiu stramt si
nu alegeti un loc care poate genera frica (ex. subsol intunecos). In scoala, locul ideal este probabil un colt sau
o salita apropiata de clasa sub supravegherea unui alt profesor eventual. Se poate stabili un loc undeva in clasa
sau o zona pentru time out, un loc de calmare si recapatare a controlului.
3. Determinati timpul necesar
Timpul se stabileste de obicei in functie de varsta copilului (adica, 1 minut pentru fiecare an la copiii mici);
timpul total pentru time out nu ar trebui sa depaseasca 12 minute.
4. Masurarea timpului
Utilizati un ceas cu alarma, elevul fiind informat ca poate sa iasa doar cand acesta suna. Astfel,
responsabilitatea cu privire la durata time out-ului nu este nici a profesorului nici a elevului.
5. Nu-i acordati atentie copilului cand este in time out
Parintii sau profesorii fac adesea greseala de a continua sa-i tina predica copilului, ceea ce practic anuleaza
eficacitatea acestei tehnici. Chiar daca copilul striga sau acuza dureri sau cere sa foloseasca toaleta, acestea
trebuie ignorate, cu exceptia cazului in care sunt probleme reale. Pentru orice comportamente distructive se
pot impune pedepse suplimentare.
6. Stabiliti legatura cu elevul dupa time out

Intrebati-l: „De ce ai fost trimis la time out?” Daca raspunde corect i se permite sa-si reia activitatea
anterioara. Daca raspunde incorect sau nu stie, i se explica. Este important sa se clarifice legatura intre
comportament si time out, pentru ca elevul sa sesizeze secventa cauza-efect. Elevul trebuie sa invete ce
consecinte vor avea anumite comportamente. Nu se recomanda sa i se tina o predica dupa time out, nici sa i
se ceara sa promita ca „nu va mai face niciodata ce a facut”. Astfel de promisiuni nu duc la imbunatatiri.

Realizarea unui plan comportamental individualizat bazat pe administrarea de pedepse

Pedepsirea comportamentului sau costul raspunsului implica retragerea unor privilegii pentru o perioada
de timp. Aceasta procedura nu necesita un spatiu special, se poate administra oriunde, oricand.
Principii generale:
1. Alcatuiti o lista cu comportamentele care sunt dificil de abordat utilizand alte tehnici (maximum trei).
2. Informati elevul ce comportamente vor avea drept consecinta o pedeapsa.
3. Faceti o lista de privilegii care pot fi retrase ca pedeapsa.
4. Recapitulati cu elevul consecintele pentru comportamente neadecvate, precum si consecintele pentru
comportamente adecvate. Aceasta tehnica numita „amorsare” va creste eficienta consecintelor si ofera o
legatura cognitiva intre consecintele trecute si controlul comportamentului in prezent. Se va realiza si o
internalizare a consecintelor ce urmeaza un anumit comportament. Se presupune ca, avand posibilitatea de a
alege, elevul va prefera o consecinta pozitiva (recompensa) pentru comportament adecvat.
5. Se recomanda sa se stabileasca un semnal non-verbal de comun acord cu elevul, care sa serveasca
drept avertizare si care sa-i permita copilului sa dezvolte autocontrol. In momentul in care i se arata semnul
copilul poate decide:
– sa-si schimbe comportamentul curent;
– sa accepte consecintele asociate cu comportamentul neadecvat.
6. Daca elevul isi controleaza comportamentul, puteti sa-l incurajati: „Mihai, ma bucur ca ai incetat sa
o jignesti pe colega ta!”
7. Fiti consecventi in aplicarea procedurii. Daca nu faceti acest lucru elevul va observa ca adesea
spuneti lucruri pe care nu le credeti cu adevarat sau nu le puneti in practica si va specula asta.

Economia de jetoane
Se utilizeaza de obicei cu copii intre 3 si 6 ani. Acest sistem poate fi utilizat, in special, cu copii mai mari
de 6 ani, chiar pana la 8-10 ani daca varsta lor mentala este mai mica decat varsta cronologica. In anumite
conditii poate fi utilizat si cu elevi mai mari.
Principiul general este utilizarea unei abordari pozitive in dezvoltarea de comportamente noi, mai adecvate.
Se identifica comportamentele dezirabile/indezirabile si se stabileste o regula de acordare a jetoanelor (ex.
primesti 5 puncte rosii daca stai in banca fara sa te ridici toata ora sau pierzi 1 punct de cate ori vorbesti cu
colegul de banca). Cu punctele colectionate copilul poate „cumpara privilegii”.

UNITATE DE PUNCTE/
PRIVILEGIU IMPORTANTA
TIMP/ BANI JETOANE
asistentul
1 saptamana 5 5
profesorului
audierea melodiei
5 minute 3 3
preferate in pauza
ciocolata preferata 10 lei 2 10

Reguli de baza
§ Oferiti-i jetonul imediat ce copilul realizeaza comportamentul adecvat.
§ Cand ii oferiti jetonul spuneti exact ce v-a placut, cat sunteti de multumit ca s-a comportat asa.
§ Cand apare un comportament inadecvat este important:
 a) sa-l ignorati; b) selectati un privilegiu pe care-l veti retrage; c) retrageti un jeton (cel mai putin
dezirabila alternativa); d) analizati comportamentul pentru a vedea daca nu cumva i-ati cerut prea mult
copilului; in acest caz revizuiti setul de expectante.
Cu elevii mai mari aceasta tehnica se poate utiliza prin implementarea unui sistem de puncte care pot fi
transformate in note. La inceputul anului scolar profesorul stabileste impreuna cu elevii un set de
comportamente pentru care elevii pot primi puncte rosii/negre (ex. raspunsuri la intrebari in clasa – 1 punct,
prezentare referat – 2 puncte etc.) precum si modul de convertire a punctelor in note (ex. la 7 puncte rosii
elevul primeste nota 10 in catalog).
Tehnica se poate utiliza si pentru a incuraja disciplina la clasa, dar presupune colaborarea stransa cu parintii
si se bazeaza de obicei pe semnarea unui contract. In acest caz parintii sunt cei care acorda
recompense/pedepse pentru comportamentul adecvat/ inadecvat al elevului la scoala cuantificat ca un punctaj.

Exemplu
Se masoara urmatoarele trei aspecte ale comportamentului unui elev de fiecare data cand are o anumita ora
(ex. matematica):
1. Punctualitate: elevul sa fie responsabil cu privire la punctualitate
Exemple:
Sa fie la timp in clasa.
Sa fie gata pentru ora dupa 3 minute de la intrarea profesorului in clasa.
2. Respect: elevul sa respecte demnitatea si autoritatea profesorului si demnitatea celorlalti elevi
Exemple:
Utilizarea unui ton adecvat cand se adreseaza profesorului
Sa nu-i distraga pe altii de la activitate
Sa nu foloseasca cuvinte vulgare
Sa nu–i necajeasca/agreseze pe ceilalti elevi
3. Sarcini: elevii sa finalizeze sarcinile date de profesor in clasa fara intrerupere sau refuz
Exemple:
Sa prezinte temele la timp
Sa urmareasca instructiunile profesorului in clasa fara comentarii
Profesorul tine socoteala punctelor inregistrate de elev. Elevul obtine puncte pentru respectarea celor 3
criterii listate mai sus. Accentul cade pe faptul ca elevul castiga sau nu punctele. La finalul zilei/saptamanii se
insumeaza punctele castigate de elev si se impart la totalul punctelor pe care le-ar fi putut castiga.
Exemplu:
Elevul a castigat 24 puncte. Totalul pe care le-ar fi putut castiga este 28 puncte
24:28 = 0,86. Scorul elevului este deci 86%.

Comportamentele elevului se inregistreaza in fiecare zi pe o fisa de observatie. De cate ori elevul nu obtine
un punct se specifica motivul pentru care punctul nu s-a acordat. Acest lucru este util pentru ca elevul nu mai
poate contesta neacordarea punctului atunci cand motivele sunt clar specificate. Inregistrarea
comportamentelor este necesara pentru identificarea acelor comportamente la care elevul mai are de lucrat
pentru a le modifica. Acele comportamente problema care se repeta frecvent vor constitui tinta viitoare a
programului.

Contractul de contingenta
Este o modalitate de stimulare a comportamentelor adecvate cu rezultate in cazul adolescentilor.
Consta in a stabili un contract intre toate partile implicate (elev, profesor, parinti) care specifica
comportamentele pe care trebuie sa le aiba acestia si consecintele realizarii/ nerealizarii lor in termeni precisi.
Se va specifica data incheierii acestui contract, termenul de valabilitate si va fi semnat de toti cei implicati.
Acest contract este un instrument in zona proximei dezvoltari a adolescentului care regleaza relatiile intre el
si celelalte persoane.
Ideea de baza este ca partile sa conlucreze si sa ajunga la un acord cu privire la cateva obiective specifice,
realiste, observabile si masurabile. Contractele de contingenta functioneaza pentru ca sunt o declaratie publica
prin care partile se obliga la actiuni viitoare si o fac in mod voluntar. In plus, printr-un astfel de contract ii
aratam elevului ca il tratam ca pe un adult responsabil de comportamentul lui si capabil sa-si respecte cuvantul
dat.
 Continutul contractului trebuie negociat astfel incat fiecare parte sa simta ca a avut ceva de spus si ca are
reale beneficii de pe urma incheierii acestuia. Este util sa se lase loc de renegociere daca nu se pot onora
obligatiile contractuale de catre una dintre parti. Formularea generala trebuie sa fie una pozitiva, cu accent pe
consecintele pozitive ale respectarii obligatiilor contractuale. Fiecare parte primeste o copie, iar datele si
conditiile de revizuire vor fi stabilite in avans.

EXEMPLU
Felix isi asuma responsabilitatea sa:
§ Vorbeasca politicos si sa nu-si loveasca colegii.
§ Discute cu dirigintele la sfarsitul orelor si sa-i comunice ce dificultati a avut.
Dl diriginte Popescu este de acord sa:
§ Se intalneasca cu Felix in fiecare zi si sa discute cum au decurs lucrurile, atat aspectele pozitive,
cat si cele negative.
§ Sa discute calm cu Felix.
§ Sa-l informeze pe dl Mitea despre comportamentul lui Felix.
Dl Mitea (tatal lui Felix) este de acord sa:
§ Il sune pe dl Popescu (diriginte) o data pe saptamana.
§ Sa-l lase pe Felix la discoteca daca isi respecta indatoririle din acest contract timp de 2 saptamani.
Semnaturi:
Felix _______________
Dl Popescu (diriginte) ________________
Dl Mitea (tata) _________________

Tehnica „shaping”
In cadrul procedurii denumite shaping, in cazul in care comportamentul pare sa se imbunatateasca (adica
este aproape de ce se asteapta parintele/profesorul), dar nu este exact comportamentul dorit, din moment ce
intotdeauna exista variatie in producerea comportamentului, parintele/profesorul trebuie sa-l recompenseze si
apoi sa astepte o aproximare si mai buna a comportamentului dorit pentru a-l recompensa din nou. Aceasta
procedura este destul de utila in a-i ajuta pe elevi sa dezvolte noi comportamente sau sa intareasca un
comportament dorit care exista, dar intr-o forma imatura. Cel mai simplu exemplu in acest sens este
dezvoltarea limbajului la copii: pe masura ce copilul primeste intariri pozitive pentru ca a spus ceva corect va
produce fraze din ce in ce mai corecte.

Tehnici de focalizare a atentiei pentru profesori

1. Stop! – „Ce faci?” – „Uita-te la mine!” – Asculta

 2. Indicatori non-verbali – profesorul poate utiliza semne cu mana a caror semnificatie este prestabilita
si cunoscuta de elevi (de exemplu, degetul aratator sus – „urmeaza sa va spun instructiunile”), un clopotel/
instrument muzical/ fluier, bataie din palme.
3. Pauza tactica – atunci cand se dau instructiuni pentru toata clasa este important ca profesorul sa astepte
pana cand toti elevii sunt atenti si capabili sa proceseze instructiunile. Daca profesorul vorbeste peste elevi si
zgomotul produs de miscarea lor, elevii se obisnuiesc cu asta si devine un obicei de grup greu de schimbat.
§ Stabiliti un semnal/ indicator non-verbal pentru solicitarea atentiei grupului.
§ Faceti o pauza tactica scurta pentru ca elevii sa proceseze semnalul, rostiti instructiunea. Daca este
necesar, repetati instructiunea.
De exemplu: „Toata lumea () Ochii si urechile la mine. Multumesc (). Paul () si Simona () creioanele jos.”
Fiti ferm si sigur.
§ Un cuvant de apreciere/ recunoastere poate ajuta.
De exemplu: „Va multumesc ca ati fost atenti cand v-am cerut asta.”
Capacitatea de a mentine atentia clasei depinde de abilitatea profesorului de a angaja elevii in predare si de
a-i focaliza pe invatare. Capacitatea de a preda eficient si de a aborda comportamentele problema este cruciala
pentru eficienta procesului de invatare.

Managementul furiei
Furia este o emotie puternica ce poate afecta, chiar distruge, relatiile de lucru pozitive intre noi si ceilalti.
Se manifesta in diverse moduri: strigate, tipete, ostilitate, agresivitate, fierbere interioara. Furia ne poate insa
si valida anumite sentimente si nevoi si ne poate ajuta sa le comunicam.
Este important sa ne intelegem furia. Identificati:
§ situatiile, circumstantele, oamenii care ne scad toleranta la frustrare;
§ ce facem de obicei in aceste situatii, cum reactionam;
§ cum putem sa ne gestionam furia si sa-i ajutam pe altii sa faca acest lucru.
Nu putem reflecta la aceste aspecte in toiul evenimentului, dar merita sa reflectam la frustrare si furie in
contextul rolului nostru ca profesor.
Furia (sau cel putin frustrarea) este un sentiment pe care adesea nu-l putem evita, care apare cand suntem
obositi, hartuiti si trebuie sa facem zece lucruri deodata.
Se face distinctia intre:
§ sentimentul de furie/frustrare pe care nu-l putem controla;
§ comportamentele care rezulta din acest sentiment si care sunt invatate.
Pentru a functiona eficient in lumea complexa in care traim este nevoie sa avem capacitatea nu doar de a
ne exprima furia, ci si de a nu ne-o exprima (Scott-Peck, 1978).
„In timp ce exista momente in care furia trebuie exprimata scurt, cu pasiune, sunt si momente in care este
mai bine, mai intelept sa ne-o exprimam dupa multe deliberari si autoevaluari” (Scott-Peck, 1978, citat de
Rogers, 2003).

Comunicarea furiei
§ Fii specific si asertiv.
§ Nu ataca! Oricat ar fi de tentant, nu iti va servi la a obtine intelegere sau cooperare; adreseaza-
te comportamentului lor; calmeaza-te inainte de a comunica ca esti furios si de ce esti furios! Respira
adanc, numara pana la 10.
§ Incearca o revenire si o planificare a actiunii viitoare intr-o situatie similara (perioada de revenire si
reflectare).
§ Ca adult este nevoie sa venim in intampinarea elevilor pentru a „repara”/reconstrui relatia cu acestia;
sentimentele reziduale de animozitate nerezolvate afecteaza relatia profesor-elev.
Dupa perioada de calmare initiati o discutie cu elevul si:
§ Explicati pe scurt ce v-a enervat si de ce.
§ Invitati elevul sa-si spuna punctul de vedere (dreptul la replica).
§ Tineti cont de perceptia si sentimentele lui, dar referiti-va la dreptul fundamental afectat de
comportamentul elevului.
§ Evitati sa-l fortati pe elev sa-si impartaseasca sentimentele daca nu doreste sa faca acest lucru.
§ Discutati modul in care veti aborda incidentele viitoare.
§ Despartiti-va in termeni amiabili.
 Parinti furiosi
Cand avem de-a face cu parinti furiosi, este crucial sa recunoastem si sa afirmam ceea ce stim si ceea ce
percep ca fiind „problema”. S-ar putea ca perceptia lor sa nu coincida cu perceptia dumneavoastra si s-ar putea
chiar sa fie incorecta, dar este modul in care se simt si modul in care vad lucrurile.
· Calmati-va inainte de a incerca sa ajutati persoana sa se calmeze.
· Permiteti-i parintelui sa explice ce simte (acordati-i timpul necesar); evitati sa interveniti si sa
aparati scoala in acest moment.
· Invitati-l sa ia loc (e mai greu sa fii foarte furios cand stai jos).
· Ascultati intai, reflectati la ceea ce spune „Deci spuneti ca din punctul dumneavoastra de vedere”.
· Asigurati-va ca aveti punctul de vedere al scolii si invitati parintele sa priveasca lucrurile din
perspectiva politicii scolii.
· Centrati-va pe fapte.
· Onestitatea este cruciala cu privire la ce s-a intamplat, cum stau lucrurile, cele mai bune optiuni
pentru ambele parti.
· Subliniati faptul ca va aflati aici pentru a rezolva problema, nu pentru a va ataca reciproc.
· Cautati o solutie sau faceti referire la pasii ce trebuie urmati pentru a gasi una; ideea este gasirea
unei solutii acceptabile de ambele parti.
· Despartiti-va in termeni amiabili, asigurandu-va de posibilitatea stabilirii unei noi intalniri daca
este necesar.
· Suportul acordat parintelui poate elimina scenele publice dezagreabile.

Bataie intre elevi

Este recomandat sa se recurga la o comanda scurta, pe un ton ridicat „Opriti-va! Da-te la o parte, acum!”.
Prin aceasta aratam clar ca respectivul comportament trebuie sa inceteze. Tonul ridicat e apoi redus si se repeta
comanda. Reducerea tonului vocii da o impresie de calm si control. Daca elevii nu se despart va trebui sa
decidem daca intervenim fizic (curs riscant de actiune). Daca decidem asta, e nevoie sa trimitem dupa un coleg
(pentru suport si ca martor) si sa evacuam asistenta.

Tehnici de abordare a limbajului agresiv

Chiar si adultii injura uneori. Chiar si profesorii injura. Fie ca ne place sau nu, injuratul este mult mai
frecvent in zilele noastre decat era inainte.
Tipuri
1. Injuraturi datorate frustrarii (mai mult pentru sine) – pot fi abordate prin:
§ ignorare tactica;
§ sau: „Paul. Am auzit ce ai spus. Eu nu vorbesc asa cu tine. Nu ma astept ca tu sa imi vorbesti astfel.”
Dupa care directionati elevul spre sarcina sau sa se calmeze daca e necesar.
2. Injuraturi la adresa colegilor/profesorilor ca atac ostil – trebuie abordate direct si ferm de
profesor, fara agresivitate.
Ex. „Aceste gen de limbaj este incceptabil aici.”
Este inutil sa intrebam elevul de ce a injurat. Este eficient sa ne focalizam pe problema sau regula (cu
privire la limbaj, respect) si sa directionam elevul sa se calmeze (time-out). Situatia va fi discutata dupa ora,
eventual in prezenta dirigintelui/parintelui, daca e cazul. Evitati discursurile moralizatoare.
Se poate dovedi utila discutarea utilizarii unui limbaj neadecvat la orele de dirigentie, in contextul
regulamentului referitor la comportament.
3. Injuraturi ca parte „normala” a conversatiei
§ daca le ignoram, am putea transmite mesajul ca nu ne pasa de modul in care vorbesc elevii sau ca
acceptam acest gen de limbaj;
§ adresati aceasta chestiune prin remarcarea „limbajului inadecvat” si referirea la regula sau tehnica
„vigilenta relaxata”;
§ daca acesta este un obicei la un elev, acesta poate fi monitorizat si purtata o discutie cu acesta cu
privire la responsabilitatea pentru modul in care comunicam.
Managementul comportamentelor agresive ale elevilor
Multi copii n-au invatat sa-si rezolve neintelegerile in alt mod decat prin mijloace fizice. Acest
comportament poate fi:
1. un comportament invatat de la: parinti, copiii de aceeasi varsta, alte persoane semnificative;
 2. un mod de a reactiona la o lume pe care o percep ca fiind cruda si ostila;
3. compensare pentru sentimente de inadecvare, ignoranta fata de abilitati sociale, modalitati de a
camufla probleme emotionale.
Sugestii:
§ examinati: a) secventa evenimentelor; b) timpul; c) locul; d) situatia;
§ interveniti in secventa evenimentelor pentru a preveni conditiile care favorizeaza lupta;
§ determinati scopul celor ce se bat (cauta atentie? putere? razbunare? este lupta un comportament
invatat? s-ar putea datora lipsei abilitatilor sociale?);
§ investigati aceste posibilitati devenind un bun observator si ascultand activ elevul;
§ organizati discutii de grup in clasa focalizate pe modul in care:
a) lupta il ajuta sau il raneste pe cel ce lupta;
b) ce simt altii in legatura cu lupta;
c) consecinte ale luptei;
d) moduri in care se pot rezolva conflictele mai eficient;
§ incurajati-i sa-si exerseze noi comportamente si sa utilizeze feedback-ul pentru a-si imbunatati
relatiile cu ceilalti.
Daca comportamentul inadecvat al elevului este extrem, aplicati imediat o consecinta de tip time-out, iar
daca comportamentul este persistent si apare la mai multe ore, se impune un audit al comportamentului
elevului si stabilirea unei intalniri cu profesorul/ dirigintele/ parintele in care elevul sa fie ajutat sa inteleaga
si sa-si asume responsabilitatea pentru comportamentul lui.
Arii cheie care trebuie adresate in aceste intalniri:
§ Este elevul constient de comportamentul sau? Fiti specific cand va referiti la comportamentul
caracteristic/tipic al elevului.
§ Descrieti pe scurt, specific comportamentul elevului (tehnica oglinzii).
Intrebati elevul ce trebuie sa faca pentru a schimba modul in care se comporta in prezent.
Aratati faptul ca acest comportament ii afecteaza pe ceilalti si descrieti modul in care ii afecteaza. Realizati
un contract/acord simplu, posibil de atins, pentru a-l ajuta pe elev sa se concentreze asupra managementului
comportamentului personal.

Elevi cu cerinte sociale, emotionale si comportamentale

Exista un numar de factori asupra carora nu avem control (scoala): temperamentul elevului, familia din
care provine cu modelele de comportament si valorile ei, mediul/statutul social, timpul petrecut in fata
televizorului si tipurile de programe vizionate de elev si altele.
Energia si eforturile noastre trebuie indreptate spre o cat mai buna atmosfera de suport si invatare la scoala.
Este bine sa evitam:
§ sa blamam mediul familial pentru comportamentul problematic al elevului la scoala;
§ sa scuzam prea usor comportamentul elevului, pentru ca provine dintr-un mediu familial dificil;
§ sa facem prea usor copilul victima a ceea ce credem ca este o patologie „este asa pentru ca are o
familie disfunctionala de aceea nu se poate schimba”.
Este important sa recunoastem ca, desi dinamica familiala, saracia si abuzul influenteaza comportamentele
problematice la scoala, acestea sunt de asemenea invatate in acest context. Comportamentul adultului poate
intari comportamentul de cautare a atentiei/puterii la copil.
In cazul acestor elevi se impune un plan in echipa cu ceilalti profesori care predau la clasa (consiliul
profesorilor clasei) care sa includa:
§ monitorizarea comportamentului (frecventa, intensitate, durata, generalitate) (sindromul „o zi
proasta”);
§ intalniri fata in fata profesor-elev (consilier) parinte;
§ un plan de time-out bine pus la punct;
§ time-out pentru profesori;
§ posibilitatea de mutare a elevului in alta clasa 1-2 saptamani;
§ supervizarea elevului in dezvoltarea si implementarea unui plan individualizat; acest plan este
comunicat tuturor profesorilor clasei, pentru a-l sustine pe elev in implementarea lui.

Managementul unor comportamente ce interfereaza cu instruirea

 COMPORTAMENT
Vorbeste excesiv
Vorbeste in acelasi timp cu profesorul
Vorbeste fara a ridica mana
Intarzierea la ora
Agitatia motorie (se foieste in banca,
miscari excesive cu mainile si
picioarele)
Nu este atent (viseaza, pare ca nici
nu este prezent)
Intrerupe mereu activitatea
Agitatie in situatii de stres si
competitie
Comportament neadecvat in
activitati sportive, de echipa
Face lucruri periculoase fara a se
gandi la consecintele posibile
Dificultati in activitatile
nestructurate (ex. pauza, asteptarea
pe hol, careu)
Pierde timpul necesar realizarii
sarcinilor in clasa (nu-si gaseste
creionul, caietul etc.)
Nu utilizeaza adecvat timpul pe
care-l are la dispozitie
Interactiuni agresive cu ceilalti
Are dificultati la orice sarcina ce
implica memorie
TEHNICA SUGERATA
Stabiliti de comun acord cu elevul un semn prin care-l atentionati
cand sa vorbeasca si cand sa nu vorbeasca
Recompensati-l cand asculta atent
Intampinati elevul scurt si pozitiv, in special de primele dati cand
intarzie; intarzierea poate avea mai multe motive: lenea,
dezorganizarea, probleme in familie
Remarcati faptul ca a intarziat
Directionati-l spre un scaun
Acordati-i timp sa se conformeze
Reveniti la cursul lectiei
Aceste comportamente se datoreaza in principal sentimentului de
frustrare.
Divizati sarcina pe care o are de realizat in bucati mai mici,
recompensati-l pentru finalizarea unei bucati
Permiteti-i sa se miste daca este posibil
Atrageti-i atentia inainte de a da instructiunile pentru sarcina de
rezolvat in clasa
Cereti-i sa repete instructiunile
Incercati sa-l implicati activ in lectie (ex. rugati-l sa imparta fisele
celorlalti colegi)
Asezati-l in apropierea dumneavoastra
Recompensati-i comportamentul adecvat
Valorizati efortul depus si implicarea in sarcina pentru sine mai
degraba decat competitia cu ceilalti
Reduceti timapul alocat activitatilor
Structurati clasa si activitatile punand accent pe munca in echipa
si pe cooperare
Dati-i o responsabilitate (ex. capitan de echipa, sa tina scorul,
purtator de cuvant)
Plasati-l in proximitatea dumneavoastra
Anticipati situatiile posibil periculoase si faceti un plan in avans
Plasati-l in pereche cu un elev responsabil si monitorizati atent
Recompensati comportamentul adecvat
Incurajati jocurile de grup si participarea la activitati de grup
Ajutati-l sa identifice posibile activitati adecvate
Invatati-l jocuri noi
Ajutati-l sa se organizeze – fiecare lucru sa aiba o pozitie pe
banca, monitorizati-l ca fiecare obiect sa fie la locul lui.
Remarcati-l cand pastreaza ordinea pe banca
Stabiliti de comun acord promptere (o atingere pe umar, un semn
cu mana)
Specificati asteptarile in mod clar
Specificati cat timp are la dispozitie pentru realizarea unei unitati
din sarcina si recompensati finalizarea acestora
Discutati cu elevul individual despre comportamentul sau (ceea
ce faci este…poti sa obtii ceea ce doresti in alt mod…)
Remarcati-l cand realizeaza comportamentul adecvat
Combinati diferite modalitati senzoriale (vizual, auditiv)
Invatati-l sa-si faca plan pe pasi
Cereti-i sa repete fiecare pas pe care-l are de facut

Se descurca dificil cu textele scrise
Are dificultati de limbaj si intelegere Asigurati-va ca instructiunile date sunt scurte, pe pasi mici.
Are dificultati de auz
Este retras, timid, anxios
Are stima de sine scazuta
Invatati-l tehnici de optimizare a memoriei (repetitii, scoaterea
ideilor principale, sublinierea cuvintelor cheie, vizualizare,
repetare cu voce tare)
Oferiti elevilor fise cu textul studiat in care sunt subliniate ideile
principale
Oferiti un rezumat al textului
Incurajati-l sa inregistreze textul de studiat pe o caseta audio si
sa-l audieze pentru a-l memora
Cereti elevului sa repete instructiunea. Semnalati elevului non-
verbal trecerea la un nou stadiu al lectiei. Reformulati intrebarea
daca nu-si gaseste cuvintele pentru a raspunde. Evitati intrebarile
deschise
Asezati-l in apropierea dvs.
Asezati-l in apropierea dvs., controlati nivelul zgomotului din
clasa, fiti atenti la dictia dvs., asigurati-va ca aveti materiale
atractive in format vizual
Incurajati-l sa participe la activitati fara a crea stres in plus,
acordati-i atentie suplimentara, recompensati-l pentru participare
Discutati in particular cu elevul despre modul in care il puteti
ajuta sa faca fata mai bine sarcinilor scolare
Fiti atenti la elevul care se subestimeaza frecvent, se infurie usor,
este perfectionist, accepta cu dificultate lauda, nu participa la
anumite activitati – incurajati-l chiar si pentru mici reusite,
minimizati teama de esec, reduceti confruntarile negative („esti
un lenes”), acordati-i responsabilitati speciale, creati conditiile in
care elevul isi poate manifesta o abilitate pe care o are si pentru
care poate fi apreciat de ceilalti elevi
Incurajati-l cand reuseste sa finalizeze o sarcina. Sarcinile se
impart in pasi mici
Laudati-l/recompensati-l ori de cate ori finalizeaza o sarcina.