1. Cauzele instaurării fascismului în Italia.

Conjunctura
Fasciștii ajung la putere.
Mișcarea fascistă a fost creată de Benito Mussolini (veteran al primului război mondial)
în 1919 (Fasci di Combattimento). În 1921, este creat Partidul Național Fascist, care obține
rezultate modeste în cadrul alegerilor electorale din același an. Fasciștii profită de situația
tensionată din Italia din anii 1920-1921 (criză economică, șomaj ridicat, instabilitate politică,
greve generale), de nemulțumirea populației față de sistemul de la Versailles (nu s-a ținut cont de
Tratatul de la Londra din 1915, care promitea Italiei, în schimbul intrării în război de partea
Antantei, Istria și Dalmația) și de conjunctura unei greve generale din octombrie 1922, pentru a
forța guvernul italian să cedeze puterea Partidului Fascist. Pe 28-29 octombrie are loc Marșul
asupra Romei, când aproximativ 30.000 de fasciști se îndreaptă spre Roma, solicitând puterea
politică. Temându-se de un război civil și neconsiderându-i un pericol foarte mare pe fasciști (în
comparație cu marxiștii italieni), regele Victor Emanuel III cedează imediat puterea fasciștilor.

Cauze profunde

- Criză economică dublată de instabilitate politică (anii 1918-1921)

- Creșterea numărului de șomeri după Primul Război Mondial
- Scăderea nivelului de trai (încă din timpul ww1)
- Nemulțumiri legate de unele hotărâri ale Tratatului de la Versailles (Istria și Dalmația)
- convingerea afaceriștilor și oamenilor politici italieni că fascismul este mai puțin rău
decât comunismul
- Dezirabilitatea unei personalizări a puterii politice, paralel cu criza democrației și
ideologiei liberale (Benito Mussolini, personalitate mobilizatoare)
- Conflict între adepții căii revoluționare și cei reformiști din mișcarea muncitorească
italiană
- Atracția maselor față de naționalismul enunțat de ideologia fascistă

2. Gestiunea păcii după cel de al Doilea Război Mondial.

Încă din perioada în care cel de-al doilea război mondial era în desfășurare (victoria Aliaților
era iminentă), marile puteri Aliate încep discuții referitoare la organizarea lumii postbelice. La
Ialta (4-11 februarie 1945) decid necesitatea creării Organizației Națiunilor Unite.

Pe 26 iunie 1945 este semnată, la San Francisco, de către 50 de națiuni, Carta Națiunilor
Unite, care înființează Organizația Națiunilor Unite, ale cărei scopuri sunt de a asigura pacea
mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internațională și respectarea dreptului
internațional.

Principalele instituții ONU:

- Adunarea generală
- Consiliul de securitate
- Curtea Internațională de Justiție de la Haga
 - Secretariatul ONU
- Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite

Chestiunile referitoare la menținerea păcii sunt discutate în cadrul Consiliului de Securitate,

care are 5 membri permanenți, cu drept de veto (Franța, SUA, URSS, Marea Britanie, China) și
10 membri nepermanenți, aleși pe o durată limitată de timp.

În conformitate cu capitolul VI din Cartă, „Soluționarea pașnică a litigiilor”, Consiliul de

Securitate „poate investiga orice diferend sau orice situație care ar putea conduce la fricțiuni
internaționale sau la naștere unui litigiu”. Consiliul poate „recomanda procedurile adecvate sau
metodele de ajustare” în cazul în care stabilește că situația ar putea pune în pericol pacea și
securitatea internațională. Aceste recomandări nu sunt obligatorii pentru membrii ONU.

Rolul internațional de securitate colectivă al ONU este definit de Carta Națiunilor Unite, care
conferă Consiliului de Securitate puterea de a:

 Investiga orice situație de punere în pericol a păcii internaționale;

 Recomanda proceduri pentru rezolvarea pașnică a unui litigiu;
 Face apel la alte state ale Națiunilor Unite pentru a întrerupe, complet sau parțial, relațiile
economice, precum și maritime, aeriene, poștale și de comunicații radio cu anumite state;
 Pune în aplicare a deciziile sale militare prin orice mijloace necesare;
 Evita conflictele și menține accentul de cooperare;
 Recomanda noul secretar general la Adunarea Generală (Art. 97 al Cartei).1

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_de_Securitate_al_ONU