Introducere

Actualitatea și importanța temei: După părerea mea, această temă este mereu actuală și prezintă o
mare importanță. În contextul crize economice, analiza acestui fenomen este deosebit de importantă
pentru politicile economice aplicate de Guvern, datorită numeroaselor efecte și implicații, care
afectează societatea atât pe plan economic, cât și social. Inflația fiind un dezechilibru major prezent
în economia oricärei täri, reprezentat de o creștere generalizatä a prețurilor ,de scäderea simultanä a
puterii de cumpärare a monedei naționale Analiza evoluției inflației precum și a factorilor
determinanți ai acesteia în Republica Moldova este foarte importantă. Inflația este un indicator final,
care arată la sfârșit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc.,
alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum.
Obiectivul fundamental al Băncii Naționale din Republica Moldova este asigurarea și menținerea
stabilității prețurilor. Banca Națională este obligată să identifice și să întreprindă măsurile necesare
pentru a asigura și menține stabilitatea prețurilor, condiție necesară pentru asigurarea stabilității
macroeconomice.
Scopul: Analiza fenomenului inflaționist în Republica Moldova și propunerea unor soluții de
menținerea stabilității prețurilor.
Obiectivele:
> Înțelegerea fenomenului inflaționist și stabilirea cauzelor ce-l determină
> Cunoașterea indicilor utilizați în măsurarea creșterii nivelului mediu al prețurilor
> Cunoașterea tipurilor inflației
> Cunoașterea politicilor antiinflaționiste
Obiectul cercetării: Banca Națională a Moldovei și politica ei în domeniul inflației; sugestiile și
concluziile specialiștilor cu privire la fenomenul inflaționist în Republica Moldova
Metodologia de cercetare:
a) Baza informațională: cadrul legislativ al Republicii Moldova cu privire la Banca Națională a
Moldovei [Art.4 în redacția Legii nr. 191-XVI din 30.06.2006, în vigoare 28.07.2006]; manuale de
macroeconomie; pagina oficială a Băncii Naționale din Moldova; pagina oficială a Biroului Național
de Statistică; rapoarte cu referire la inflația din Republica Moldova.
b) Metode de cercetare: metoda documentară (cercetarea surselor bibliografice); metoda
analizei, sintezei, metoda logică.
Cuvinte cheie: Banca Națională a Molovei, inflație, rata inflației, indicele general al prețurilor,
indicele prețului de consum, puterea de cumpărare a banilor, curba Philips ,șomaj ,deflație,
hiperinflație, politici antiinflaționiste.

-1-
Monografii: l)Economia aplicată: Manual pentru liceeni/Junior Achievement Moldova, Chișinău,
”Bonus Offices” SRL, 201 1. 2)Teoria Economică, Macroeconomie, Concepte și aplicații/ Maria
Hămuraru, Victoria Țăruș, Valeriu Capsîzu — Ed. A 3-a, Chișinău, 2013. 3) Monedă și credit.
Suport de curs, Gârlea Mihail

Structura lucrării: Lucrarea dată cuprinde 3 capitole: Capitolul l. Abordări teoretice privind
inflația și cauzele ei; Capitolul 2. Analiza generală a inflației în Republica Moldova; Capitolul 3.
Probleme și soluții; bibliografie.
 Cuprins

Introducere
Capitolul 1. Abordări teoretice privind inflația și cauzele ei

Capitolul 2. Analiza generală a inflației în Republica Moldova

Capitolul 3. Interdepedenta intre inflatie si somaj

Capitolul 4. Probleme și soluții

Concluzie 11
Bibliografie 12
 Capitolul 1. Abordări teoretice privind inflația și cauzele ei

Inflaţia reprezintă un fenomen economico-social complex cu aspecte variate (determinate de

dezechilibrele care o marchează) devenit persistent şi aproape omniprezent în perioada actuală,
pretutindeni în lume. Practic, nu există mecanism economic pe care acest fenomen să nu îl afecteze.
Tocmai de aceea, asupra inflaţiei au fost emise numeroase puncte de vedere, purtând, pe alocuri,
amprenta ambiguităţii.
Etimologic, termenul provine din latinescul inflatio (enflure) ceea ce semnifică n sens primar
umflătură, iar sub aspectul care ne interesează, maladia unui sistem economic. ˛nţelesurile moderne
se vor deduce din interpretările ulterioare. Ce este inflaţia?
1) Cei mai mulţi dintre aceia care studiază inflaţia sunt de acord că ea reprezintă n general un
fenomen negativ, care generează numeroase probleme şi afectează multiple planuri.
Bodin afirmă că inflaţia se naşte din abundenţa de aur şi argint, metale care, la origine, dădeau valoare
lucrurilor , n vreme ce Irvin Fisher vede inflaţia ca rodul nemijlocit al factorului preţ, considerat
proporţional cu masa bănească n circulaţie , iar Milton Friedman are n vedere dezechilibrele cu
precădere monetare induse de inflaţie 1
2) Alţi cercetători orientându-se cu precădere spre elemente axate pe practică sunt de părere că
inflaţia nu e doar un proces nedorit, ci un adevărat flagel, care, prin prisma mişcării semnificativ
ascendentă a preţurilor, tinde să distrugă realizările economiei.
Emile James vede inflaţia ca un dezechilibru ce constă într-un exces al fluxurilor cererii de bunuri în
raport cu posibilităţile ofertei, care creează un fenomen global, o mişcare autoântreţinută şi
ireversibilă de urcare a preţurilor şi o epuizare progresivă a devizelor naţionale , iar P.A. Samuelson
şi W.D. Nordhaus constată că inflaţia este un fenomen omniprezent şi totuşi, de multe ori, fals
interpretat care presupune o creştere a nivelului general al preţurilor2.
3) Există însă şi cei care văd inflaţia în sensul mai larg adus de includerea ei, ca fenomen
macroeconomic,în mişcarea evolutivă a conceptelor şi teoriilor economice.
Dicţionarul de Economie Politică înţelege prin inflaţie suprasaturarea arterelor circulaţiei cu o
cantitate de bani de hârtie care depăşeşte nevoile reale ale acesteia, ceea ce duce la devalorizarea
banilor . Fenomenul este legat fie de momentul în care emisiunea de bani de hârtie urcă peste
necesităţile circulaţiei, fie de starea în care cantitatea de bani rămâne neschimbată.
Autorii Encyclopedie Universalis diferenţiază termenii inflaţie şi creşterea preţurilor considerând
că ei nu sunt absolut sinonimi, creşterea generală a preţurilor rămânând o consecinţă, în timp ce inflaţia
se referă la o viziune de ansamblu asupra economiei .
Inflaţia reprezintă un fenomen economico-social complex, un dezechilibru macro-economic,
general şi de durată manifestat prin dezacordul apărut între masa monetară care ajunge să
suprasatureze sfera circulaţiei, şi volumul de bunuri şi servicii produse, aflate efectiv pe piaţă. Situaţia
se exteriorizează prin creşterea inegală dar cumulativă a preţurilor şi prin devalorizarea monetară,
manifestată prin scăderea puterii de cumpărare a semnelor băneşti.
 Dacă ne oprim la faptul că inflaţia se concretizează în urcarea generală a preţurilor se consideră
necesare următoarele observaţii.
a) Adjectivul generală trebuie înţeles cu o oarecare rezervă: sigur, nu toate preţurile
cresc în aceleaşi proporţii şi în acelaşi timp, dar mişcarea de ansamblu rămând, totuşi,
ascendentă. Nici preţurile care cresc nu o fac la fel; adesea există disproporţii semnificative,
care ilustrează termenul disproporţionalitatea preţurilor contribuind la eterogenitatea
fenomenului inflaţionist.

b) Nu orice sporire a preţurilor înseamnă neapărat inflaţie. De exemplu, nevoia de

corelare a diferitelor produse sau grupe de produse, eliminarea unor subvenţii sau reaşezarea
preţurilor nu constituie fenomene inflaţioniste. Ca să fie aşa e necesar ca această creştere să
reprezinte o mişcare a cărei desfăşurare succesivă, de durată, să determine ridicarea plafonului
preţurilor la un nivel general inflaţionist.
c) Concepţiile în privinţa fenomenului au evoluat: în trecut inflaţia era privită în sens pur
monetarist fiind văzută ca o simplă sporire a volumului semnelor băneşti în circulaţie fără
acoperire metalică. La ora actuală inflaţia nu mai poate fi considerată doar atât, întrucât în
formularea conceptului se au în vedere în egală măsură aspectul material şi cel funcţional de
ansamblu.

Care sunt cauzele inflației?

Inflația generată de cerere. Situația în care ”sunt prea mulți bani pentru prea puține bunuri”
este descrisă ca inflație generată de cerere. Când cererea pentru bunuri și servicii crește mai repede
decât posibilitățile economiei de a satisface această cerere, prețurile vor crește. În timpul crizelor de
producție sau în perioade de război, când întreprinderile își încetează producția, cererea, de obicei,
întrece oferta. Suma de bani de care dispune populația este relativ mare, iar industria nu are
capacitatea de a mări volumul de producție. Ca rezultat prețurile cresc.
Inflația generată de costuri. Creșterea prețurilor datorată ridicării costurilor de producție sc
numește inflație generată de costuri. Când în 1974 și 1980 Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol
(OPEC) a impus restricții asupra exportului de petrol, prețul ”aurului negru” pe piața internațională
a atins valori record. Managerii firmelor producătoare de bunuri și servicii au mărit prețurile de
vânzare pentru a acoperi costurile și pentru a-și menține profiturile. Odată cu creșterea prețurilor,
angajații au cerut majorarea salariilor pentru a face față costului sporit al vieții, astfel generând o
spirală a inflației. [3. Pag 130].
Inflația combinată (mixtă) — apare ca rezultat al acțiunii combinate a cererii agregate și a costurilor
(oferta agregată). Ambele tipuri de inflație se manifestă în final ca un singur fenomen și anume
creșterea generalizată a prețurilor. [5. Pag. 153].
Inflația poate fi clasificată după diferite criterii: -În func(ie de ritmul de creștere a pre!urilor,
identificăm: inflație târâtoare (latentă) — când ritmul de creștere a prețurilor este de 2-3 % pe an. În
condițiile acestei forme de inflație se manifestă o mare încredere în monedă. Agenții economici au
tendința să încheie contracte pe termen lung, fiind convinși că prețurile bunurilor pe care le vând și
le cumpără vor cunoaște evoluții previzibile și moderate, iar ca regulă generală productivitatea
factorului muncă depășește creșterea salariilor.
(https://conspecte.com/Mâcroeconomie/inflatia.html); inflație medie dacă creșterea prețurilor este
de, „15-20% anual. Evoluția economiei devine preocupantă pentru toate categoriile de agenți
economici. În țările dezvoltate ea se manifestă doar episodic, fiind însă un criteriu de performanță
pentru țările slab dezvoltate și cele în tranziție, foste socialiste; inflație galopantă — cu un ritm anual
de creștere a prețurilor de peste 25%, este specifică, în general, țărilor în tranziție de la economia de
comandă la economia de piață. În asemenea situație moneda națională cunoaște o rapidă scădere a
puterii de cumpărare, rata medie a dobânzii crește vertiginos, viteza de rotație a banilor se
accelerează, o parte din economii sunt sustrase investițiilor productive și orientate spre operațiuni
speculative; hiperinflație — când rata medie lunară a inflației este de peste 50%. În acest caz cererea
de monedă națională scade considerabil, o parte importantă din tranzacții efectuându-se sub formă de
troc modern (barter) sau în monedă alternativă. Salariul real al unei persoane se poate reduce lunar
cu până la 50%. Aceasta este rezultatul unor schimbări radicale în viața economică și politică a unei
țări. —În funcłie de anticipările (așteptările) pie(ei, există; inflație anticipată este așteptată de actorii
pieței, care acționažă în consecință; inflație neanticipată — nefiind așteptată de participanții la piață,
afectează economiile, producția și forța de muncă, redistribie în mod arbitrar averea între indivizi, îi
poate avantaja pe debitori sau creditori, după cum este mai mare sau mai mică inflația anticipată. —
În func(ie de tipul de mecanism de func(ionare a piełei, întâlnim: inflația deschisă — excesul de
cerere, dezechilibrul dintre cererea și oferta de bunuri și servipii are drept consecință creșterea
prețurilor și a salariilor; inflație reprimată — apare atunci când intervenția autorităților împiedică
creșterea prețurilor și a salariilor, acțiunea statului vizând practic reprimarea excesului de cerere. [4.
Moneda si credit. Gârlea. M].
 Capitolul 2. Analiza generală a inflației în Republica Moldova

Este bine cunoscut faptul că pe parcursul întregii perioade de tranziție economia

Republicii Moldova s-a confruntat cu dezechilibre inflaționiste, care s-au manifestat începând cu
anii 19901991 și pînă în prezent cu intensități diferite și forme variate. În acest context, analiza
evoluției inflației precum și a factorilor determinanți ai acesteia în Republica Moldova este foarte
importantă, dar și complicată datorită unor particularități specifice evoluției economiei naționale
în această perioadă.
În Republica Moldova indicatorul utilizat în politica monetară pentru măsurarea inflației este
Indicele Prețurilor de Consum (IPC), care se calculează în baza unor ponderi a mărfurilor si
serviciilor, ce intră în coșul de consum, ca modificare medie ponderată a nivelului prețurilor. IPC
nu poate servi ca reper în fundamentarea deciziilor de politică monetară, dat fiind faptul că
modificarea IPC indică însuși modificarea costului vieții sau a cheltuielilor finale ale
consumatorilor efectuate pentru procurarea bunurilor și serviciilor în perioadele respective și nu
poate fi corelat cu oferta de bani deoarece masa monetară participă la realizarea tranzacțiilor cu
cantitatea totală de bunuri și servicii din economie, dar nu doar cu cele care intră în coșul de
consum al populației.
În Republica Moldova evoluția prețurilor de consum este influențată atît de factorii
monetari care se află sub controlul direct al BNM, cît și de factorii nemonetari, cum ar fi prețurile
administra-tive, veniturile populației și productivitatea muncii, anticipările inflaționiste, măsurile
de politică bugetară care nu sunt supuse controlului direct al BNM, dar care exercită o influență
semnificativă asupra cererii și ofertei de bunuri și servicii. Inflația în Republica Moldova
demonstrează mai degrabă un pronunțat caracter sezonier, care se manifestă cu stabilitate mai ales
în perioadele ianuarie-aprilie și august-octombrie al fiecărui an. Acesta este legat de dependența
înaltă a economiei de sectorul agricol, de importul masiv, precum și de piețele emergente. În alte
perioade ale anului inflația este mai puțin previzibilă. [6].
Analizând rapontul asupra inflației din 6 februarie 2018, putem constata că rata anuală a
infla(iei va tranzita în descreștere intervalul de variație în anul curent, dar va reveni în apropierea
țintei în a doua jumătate a anului 2019. Inflația de bază va fi relativ stabilă și va fluctua
nesemnificativ în apropierea nivelului de 5.0 la sută. Ritmul de creștere a prețurilor la produsele
alimentare se va micșora semnificativ în anul curent, până la nivelul de 4.2 la sută, însă în anul
viitor ar putea să urce rapid peste 7.0 la sută. Ritmul anual de creștere a prețurilor reglementate
va avea o volatilitate considerabilă — va scădea în anul curent până la nivelul de aproximativ -
3.0 la sută și va reveni spre un nivel de circa 5.0 Ia sută spre sfârșitul anului 2019. Ritmul anual
de creștere a prețurilor Ia combustibili va avea o traiectorie generală descendentă asociată cu
fluctuații episodice datorită efectului bazei anuale.
Cererea agregată va rămâne dezinflaționistă în următorii doi ani, ca urmare, în mare parte, a
condițiilor monetare restrictive. Presiunile de apreciere a cursului real efectiv vor determina în
continuare diminuarea competitivității produselor autohtone, cu excepția partenerilor comerciali
din Uniunea Europeană, stimulând astfel importurile și fincetinind exporturile. Totodată, printr-
un alt canal, aprecierea ar compensa parțial pierderea competitivității prin ieftinirea costurilor
importate și majorarea productivității. Mai mult ca atât, aprecierea leului moldovenesc față de
dolarul SUA stimulează exporturile în țările Uniunii Europene.
Dinamica anuală a activității economice, în trimestrul III 2017, a fost mai pronunțată decât cea
din prima jumătate a anului 2017, ca urmare a unei recolte agricole bogate, în special culturilor
cerealiere, precum și a unei creșteri a cererii agregate. In acest fel, în trimestrul III 2017, PIB a
înregistrat o creștere de 5.4 la sută comparativ cu perioada similară a anului 2016. Contribuția din
partea consumului gospodăriilor populației a devenit mai pronunțată comparativ cu perioadele
precedente.
Un aport pozitiv la dinamica PIB a fost exercitat de componenta investițională, astfel, formarea
brută de capital fix a fost cu 5.5 la sută superioară celei din perioada corespunzătoare a anului 2016.
Similar perioadelor precedente, aportul din partea componentei variația stocurilor la dinamica PIB
a continuat să fie unul pozitiv pronunțat, care a consemnat nivelul de 2.5 puncte procentuale. În
trimestrul III 2017, cererea externă a exercitat un impact similar celui din trimestrul precedent
exporturile de mărfuri și servicii majorându-se cu 9.8 la sută. Deși într-o măsură mai mică decât în
prima jumătate a anului, creșterea PIB a fost temperată substanțial de evoluția importurilor. Astfel
acestea, în trimestrul III 2017, au fost cu 10.7 la sută superioare celor din perioada similară a anułui
2016.
Pe categorii de resurse, evoluția activității economice, în trimestrul III 2017, a fost determinată, de
dinamica pozitivă din majoritatea sectoarelor economiei naționale. Totodată, o contribuție pozitivă
importantă a fost generată de majorarea cu 10.I la sută a impozitelor nete pe produs. Indicatii
operativi lunari cu privire la evoluția sectoarelor economiei naționale în trimestrul IV 2017, precum
și efectul unei recolte agricole bogate sugerează continuarea dinamicii pozitive a activității
economice și la sfârșitul anului 2017.
Pe parcursul trimestrului IV 2017, au avut loc trei ședințe ale Comitetului executiv al Băncii
Naționale a Moldovei cu privire la deciziile de politică monetară. În urma evaluării balanței
riscurilor interne și externe și a perspectivelor inflației pe termen scurt și mediu, Comitetul
executiv al Băncii Naționale a Moldovei, la ședințele din 25 octombrie 2017 și 05 decembrie 2017,
a hotărât să reducă rata de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară cu câte 0.5
puncte procentuale, de la 7.5 la sută anual (nivel stabilit la ședința din 28 august 2017) până la 6.5
la sută anual. Ulterior, la ședința din 27 decembrie 2017, a decis menținerea ratei de bază aplicate
principalele operațiuni de politică monetară la nivelul de 6.5 la sută anual.
Urmând tendința descendentă a ratei de bază aplicate la principalele operațiuni de politică
monetară a Băncii Naționale a Moldovei și ca efect al surplusului de lichiditate înregistrat în
sistemul bancar, ratele medii ale dobânzilor la depozitele acceptate în moneda națională de către
băncile licențiate și-au continuat trendul descrescător și, ca rezultat, au consemnat un declin și
ratele medii la creditele acordate de către băncile licențiate. În trimestrul IV 2017, față de trimestrul
III 2017, ratele medii trimestriale ale dobânzilor aferente soldului creditelor acordate în moneda
națională s-au diminuat cu 0.45 puncte procentuale și doar cu 0.06 puncte procentuale iar creditele
în valută, înregistrează valori de 9.73 la sută și 5.15 la sută respectiv. Rata medie trimestrială a
dobânzii aferentă solduilt depozitelor în lei acceptate de către băncile licențiate, pe parcursul
trimestrului IV 2017, a constituit 5.81 la sută, în descreșere cu 0,34 puncte procentuale față de
trimestrul precedent. Rata medie trimestrială a dobânzii pentru soldul plasamentelor în valută a
constituit I .43 la sută, inferioară celei din trimestrul III 2017 cu 0.22 puncte procentuale. [2. Raport
asupra inflatiei, 2018]

Capitolul 3. Interdepedența între inflație și șomaj

Deși rămâne un subiect controversat între economiști, astăzi este acceptată ideea că, pe termen
scurt, societatea are de ales între inflație și somaj, relația dintre acestea fiind ilustrată de Curba
Phillips.
Acest model economic a influențat teoria contemporană a inflației, deoarece i-a condus pe economiști
la câteva concluzii foarte importante. Astfel, A.W Phillips a pornit de la ideea că între rata inflației și
șomaj există o legatură stabilă, invers proporțională. Economistul englez a fundamentat modelul
curbei Phillips din care s-a putut observa că nivelul șomajului a fost mai mare atunci când ritmul de
creștere a salariului nominal a fost mai lent și invers, șomajul a fost mai mic când creșterile salariului
nominal au fost mai rapide. Concluzia care a urmat acestor constatări este esențială pentru economia
oricărei țări și poate fi formulată astfel: dacă se stabilește ca obiectiv o reducere a ratei inflației,trebuie
acceptată ideea unui șomaj mai ridicat, iar dacă obiectivul este reducerea ratei șomajului, economia
se va confrunta cu o inflație mai mare. Spirala inflaționistă Cea mai mare provocare cu care se
confruntă economia este spirala prețuri-salarii. Aceasta se produce atunci când creșterea
productivității muncii nu este la fel de mare cum este creșterea salariilor fapt ce duce la creșterea
costurilor pentru producător și astfel, firmele sunt puse în situația de a-și modifica structura și nivelul
producției și de a disponibiliza angajații. Prin urmare va avea loc o creștere a prețurilor și puterea de
cumpărare a consumatorilor va scădea, iar salariații vor cere majorări salariale compensatorii peste
rata inflației. O altă consecință a spiralei inflaționiste este aceea a scăderii cifrei de afaceri ca urmare
a numărului mai redus de angajați, acționând astfel asupra producției și în ultimă instanță asupra
creșterii economice. Restricţionarea economiei naţionale în scopul creării unei economii de piaţă
liberă a produs în RM importante mutaţii pe piaţa muncii, între care şi apariţia şomajului. De
asemenea,rigiditatea pieţei muncii a contribuit la existenţa şomajului,deoarece aceasta nu este în
măsură să ofere cadrul necesar întâlnirii cererii cu oferta de muncă. Principalele cauze ale șomajului
în RM sunt următoarele: stabilirea nivelului salariului minim brut pe ţară peste posibilităţile
patronilor, acordarea unor competenţe foarte mari sindicatelor în cadrul negocierii contractelor
colective de muncă, absenţa unei structuri care să asigure permanent calificarea şi recalificarea forţei
de muncă disponibilizate,potrivit nevoilor reale de pe piaţa muncii, inexistenţa unui raport direct,la
nivel naţional,între calitatea/cantitatea muncii şi salariul acordat. Relația inflație-șomaj în RM
Productivitatea muncii și salariul Conținutul și structura economiei naționale conduc la un anumit
sistem de organizare caracterizat printr-un număr limitat de locuri de muncă. Prin crearea locurilor
de muncă apar costuri 4 din ce în ce mai ridicate, de aceea această practică trebuie să aibă la bază în
primul rând o justificare economică, iar în plan secundar una de ordin social. În RM, în ultimii 10
ani, în cadrul sectorului public s-au creat numeroase locuri de muncă fără o bază economică legată
de productivitate, ducând în prezent la imposibilitatea de a le susține financiar și având ca rezultat
disponibilizări pentru a reveni la echilibrul dintre productivitatea muncii și numărul de angajați. Într-
un climat economic sănătos, creșterea salariilor ar trebui să urmeze ritmul productivității muncii, în
caz contrar decalajul dintre ele ducând la inflație, depreciere a monedei, îndatorare și, implicit,
scăderea nivelului de trai.
Creșterea productivității muncii în anumite sectoare private față de media generală conduce la o
creștere justă a salariilor în acele domenii. În același timp, salariații altor ramuri revendică și ei o
creștere egală cu a celorlalți, rezultând o majorare mai rapidă decât productivitatea, și implicit, o
sporire a costurilor de producție, a prețurilor de vânzare și a ratei inflației. Prin urmare, salariații
se vor manifesta în privința măririi salariului pentru a restabili puterea lor de cumpărare
Datorită inflației, angajații doresc salarii care să acopere rata acesteia și pentru aceasta apelează
la ajutorul sindicatelor. Desigur că trebuie să existe un salariu minim care să asigure un trai decent,
însă în prim-plan trebuie să fie performanța individuală și nivelul existent de resurse. Chiar dacă
sindicatele consideră că veniturile angajaților trebuie să se raporteze la mediul european, acest tip
de comparații salariale sunt lipsite de fundament. O creştere a salariului minim nejustificată de
productivitate influenţează negativ piaţa muncii. Atâta timp cât angajatorii vor fi forţaţi, prin
decizie guvernamentală, să dea salarii mai mari, fără ca diferenţa să se regăsească într-o producţie
pe măsură, există riscuri serioase ca o parte dintre angajaţi să-şi piardă locurile de muncă, iar
pentru cei care vor să se angajeze să se îngusteze plaja de posibilităţi. Cele mai afectate vor fi
persoanele cu salariile cele mai mici, adică exact cele pe care Guvernul crede că le ajută printr-un
salariu minim crescut, şi cele cu o calificare redusă sau fără experienţă, care, de regulă, găsesc
mai greu de lucru. Fără o productivitate mai mare, fondul salarial disponibil la nivel naţional
rămâne constant. Astfel, aceeaşi bani se vor redistribui la mai puţini angajaţi, odată ce salariile
minime vor creşte şi, odată cu ele, revendicările altor categorii şi, implicit, salariile lor. Pe de altă
parte, există riscul ca angajatorii să vrea să îşi recupereze costurile de producţie crescute din cauza
salariilor mai mari, prin preţuri mai mari. Consecinţa va fi o rată a inflaţiei peste estimări care
echivalează cu o diminuare a puterii de cumpărare, care va topi banii obţinuţi în plus prin
majorarea salarială.

Dilema inflatie-somaj. Curba Philips

Cercetatorul neozeelandez A. Philips a evidențiat, pe baza unei cercetari minuțioase, relația între rata
de creștere a salariilor nominale si rata ăomajului. El a ajuns la concluzia că cele doua se află în relație
negativa. Când rata somajului este ridicată, revendicarile salariale ale sindicatelor și angajatilor sunt
reduse și invers. De aici, relația dintre dinamica procentuală a prețului (inflatiei) (n ~) rata de crestere
a salariilor ( s ~ ) si rata de crestere a productivitatii muncii (WL ):
Curba Philips pe termen scurt
In cele ce urmeaza voi evidenția pe scurt aspectele relatiei inflație-somaj crestere economică, urmând
ca ulterior sa fie dezvoltata pe larg corelația dintre inflație și cresterea economică.
Relația stransă dintre inflație și șomaj este ilustrată și de modelul curbei lui Phillips, în a carei istorie
se pot distinge trei etape:
a. Prima etapa reprezintă formularea notiunii respective de catre Phillips si Lipsey, pornind de la
presupunerea ca intre rata inflației si rata somajului exista o relatie stabila, invers proportionala, deci
reducerea somajului se poate face numai cu pretul unui nivel mai ridicat al ratei inflatiei sau, altfel
spus, niveluri mai mari ale productiei nationale (venit national) sunt asociate cu niveluri mai ridicate
de preturi şi cu o rata redusa a somajului.
b. A doua etapa a fost dominata de “teza ratei naturale a somajului” (propusa de Milton Friedman şi
Eduard Phelps) care demonstreaza diferenta dintre curba lui Phillips pe termen scurt şi pe termen lung.
Curba lui Phillips pe termen scurt reprezinta o relatie negativa intre rata inflatiei si rata somajului,
asteptarile inflationiste ramanand constante; curba lui Phillips pe termen lung se prezinta sub forma
unei drepte verticale corespunzatoare unei anumite rate a somajului, denumita rata naturala a
somajului. Rata naturala a somajului poate corespunde oricarei valori a ratei inflatiei, cu conditia ca
aceasta sa fi fost pe deplin anticipata. Atunci cand decidentii in politica economica incearca sa coboare
rata somajului sub nivelul sau natural rata inflatiei va creşte peste cel anticipat şi are loc o compensare
pe termen scurt intre rata somajului si rata neanticipata a inflatiei. Dupa Friedman şi Phelps, un
mecanism al asteptarilor ajustabile conduce la o revizuire treptata a asteptarilor inflationiste. Sporirea
ratei anticipate a inflatiei se manifesta printr-o modificare ascendenta a curbei lui Phillips pe termen
scurt. Daca guvernul se incapataneaza sa mentina rata somajului sub nivelul sau natural, rata inflatiei
va creste si mai mult. La randul sau, aceasta va determina marirea asteptarilor infaltioniste, dand o
noua tendinta ascendenta curbei lui Phillips pe termen scurt. Mentinerea somajului sub rata sa naturala
va determina accelerarea ratei inflatiei. Ipoteza RN este cunoscuta şi sub denumirea de “gandirea
accelerationista”. Decidentii in domeniul politicii economice vor reusi sa evite accelerarea sau
scaderea ratei inflatiei doar prin gestionarea cererii globale intr-o maniera care sa permita mentinerea
somajului la nivelul sa natural. Ipoteza RN reduce considerabil obiectul politicilor monetare si fiscale,
dar ramane totusi posibila o exploatare sistematica a curbei lui Phillips pe termen scurt de catre politica
economica.
c. A treia etapa din istoricul curbei lui Phillips este reprezentata de critica şcolii asteptarilor rationale.
Un grup de teoreticieni (Lucas, Sargent si Walace) au combatut ipoteza ratei naturale a somajului,
argumentand ca nu este consecventa principiului asteptarilor ajustabile.
In cazul asteptarilor ajustabile, agentii economici au, de obicei, asteptari subiective, influentabile.
Adeptii asteptarilor rationale au argumentat ca anticiparile inflationiste apartin unor persoane
inteligente, care ar trebui sa ia in considerare toate informatiile disponibile atunci cand isi alcatuiesc
planurile. Daca ipoteza RN afirma ca există o curba a lui Phillips pe termen scurt atat timp cat inflatia
nu este complet anticipata, scoala asteptarilor rationale, in schimb, neaga faptul ca relaţia existentă
între partea neanticipată a ratei inflaţiei şi rata somajului ar putea fi exploatata de o politica economica
sistematica. Deci, se poate spune ca, pentru adeptii asteptarilor rationale, nu exista o curba a lui
Phillips pe termen scurt. In acest context, trebuie mentionat faptul ca exista o legatura intre curba lui
Phillips particularizata de catre Friedman si curba lui Phillips originala. Aceasta legatura este facuta
de legea lui Okun care isi are importanta ei in contextul analizei corelatiei dintre inflatie si somaj,
respectiv crestere economica, in urmatoarea insiruire logica: daca atunci cand PIB creste, somajul
scade, iar cand somajul scade, inflatia creste, inseamna ca intre PIB si inflatie exista o relatie pozitiva.

.
 Capitolul 4. Probleme și soluții

În temeiul prevederilor art.4 din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, [Art.4 în
redactia Legii nr. 191-XVI din 30.06.2006, în vigoare 28.07.2006, obiectivul fundamental este
asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Stabilitatea prețurilor poate fi definită ca o situație în care creșterea prețurilor este suficient de
redusă și stabilă, astfel încât aceasta să nu exercite o influență semnificativă asupra deciziilor
economice ale societății.
Pentru asigurarea și menținerea stabilității prețurilor pe termen mediu, Banca Națională a Moldovei
depune efort pentru menținerea inflației (măsurate prin indicele prețurilor de consum) la nivelul de
5.0 la sută anual cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale, fiind considerat nivelul optim
pentru creșterea și dezvoltarea economică a Republicii Moldova pe termen mediu. Ținta inflației ia
în considerație convergența pe termen lung a economiei Republicii Moldova în relație cu principalii
săi parteneri comerciali, creșterea continuă a productivității în toate sectoarele economiei și
transformările structurale din economia națională.
Biroul Național de Statistică informează, că în luna martie 2018 inflația anuală (pentru
ultimele 12 luni, din aprilie 2017 pînă' în martie 2018)a 'constituit 4;7%, inclusiv la: produse
alimentare — 8,8%, mărfuri nealimentare — 2,4% și servicii prestate populației — 1,3%.
Totodată, indicele prețurilor de consum (IPC) în martie 2018 față de februarie 2018 a constituit
100,1% (informativ: în martie 2017 față de februarie 2017 IPC a marcat 100,4%.
Creșterea prețurilor medii de consum cu 0,1 la sută a fost determinată de majorarea prețurilor la
produsele alimentare cu 0,6 la sută.
Pentru serviciile prestate populației în luna martie a fost înregistrată majorare la tarifele medii lunare
pentru deservire și reparații auto cu 2,4%, întreținerea copiilor în creșe și grădinițe cu 0,3%.
Totodată, în perioada de raport au scăzut prețurile la serviciile de turism peste hotarele țării cu
10,7%, serviciile transportului aerian de pasageri — cu 0,8%, închirierea apartamentelor — cu 0,5%,
serviciile hoteliere — cu 0,4%.
Prețurile de consum în :luna martie 2018 comparativ cu luna martie 2017 au înregistrat o tendință
de creștere cu 4,7 la sută, iar în martie 2017 față de martie 2016 — cu 5,1 la sută.
Totodată, Biroul Național de Statistică informează, că prețurile de consum în luna martie 2018
comparativ cu decembrie 2017 au avut o tendință, de creștere- cu 0,3 la sută fiind influențate de
majorarea prețurilor Ia produsele alimentare — cu 1,8 la sută și la mărfurile nealimentare — cu 0,1
la sută (informativ: în martie 2017 față de decembrie 2016 IPC a marcat 102,8%). [8 — Biroul
Național de Statistică].

13
 Politicile antiinflationiste

Inflația are influențe atât pozitive cât și negative asupra creșterii economice, asupra
populației, dar și asupra întreprinderilor. O inflație ridicată frânează creșterea economică,
hiperinflația induce recesiune, iar la un nivel moderat, inflația în general antrenează efecte benefice.
Însă de cele mai multe ori acesta determină efecte negative și de aceea oamenii de specialitate au
formulat anumite politici de control și stopare a fenomenului inflaționist.
Datorită consecințelor negative asupra organismului economic și social, inflația constituie un
obiectiv major al politicilor macroeconomice din toate țările cu economie de piață.
Politicile bugetar-fiscale. Recurgerea la aceste politici pentru a combate inflația se bazează pe ipoteza
că, majorarea prețurilor are loc datorită excesului de cerere globală față de oferta globală.
Obiectivul principal al acestor politici este reducerea cererii globale acționând asupra: consumului
privat, investițiilor, cheltuielilor publice, exporturilor și fiscalității. Diminuarea sau eliminarea
deficitului bugetar este un alt element esențial pe care pune accent aceste politici, acest lucru
putându-se realiza doar prin reducerea cheltuielilor publice, majorarea impozitelor, eliminarea
evaziunii fiscale și a corupției. Dintre toate aceste elemente cel mai ușor de acționat este asupra
consumului privat. Reducerea acestuia se poate face printr-un blocaj al salariilor, prin creșterea
impozitelor directe și indirecte, mărirea cotizațiilor sociale, scăderea prestațiilor sociale și reducerea
creditului de consum.
Politicile monetare. Aceste politici au ca obiectiv central controlul masei monetare aflate în
circulație și au drept scop, fie blocarea masei monetare, fie reducerea acesteia, pentru a se atinge un
nivel echilibrat al ofertei de monedă. Reglarea acesteia se poate face prin controlul creditului intern,
al schimbului extern al masei monetare și reducerea ratei dobânzii. Controlul creditului intern
presupune de fapt controlul creanțelor asupra trezoreriei publice și controlul creditelor pentru
economie. Acestea pun accent pe finanțarea în valută, majorarea ratei rezervei minime obligatorii,
reducerea volumului creditelor sau plafonarea lor.
Controlul schimbului extern pune accent pe deprecierea monedei, care influențează negativ
importurile, dar pozitiv exporturile, sau de creșterea ratei dobânzii care influențează investitorii
străini să-și plaseze banii în valuta respectivă.
Politicile de venituri. Aceste politici au ca obiectiv principal exercitarea unui control asupra salariilor,
în sensul indexării lor. Pentru un control adecvat al inflației, creșterea salariilor trebuie să coincidă
cu o majorare: a productivității, în paralel cu cea a prețurilor. Însă această majorare a veniturilor
trebuie controlată, pentru a nu fi excesivă, pentru că în caz contrar ar determina o creștere a cererii
agregate și în același timp al costurilor salariale, care ar accentua inflația. Totuși aceste aspecte
evidențiază faptul că pentru o reducere a inflației este necesară de asemenea și o reducere a
veniturilor.

14
Politica de prețuri. Aceste politici vizează un control asupra prețurilor, în sensul că fie este limitată
creșterea prețurilor la numite produse, fie se apelează la blocajul prețurilor. Acest blocaj al prețurilor
este o măsură directă de luptă contra inflației și constă în măsuri de interzicere a majorării prețurilor
pentru diverse bunuri și servicii, de-a lungul unei perioade determinate. Această metodă are totuși și
dezavantaje, deoarece eficacitatea acesteia pe termen lung este scăzută, iar la încetarea acestui
blocaj, prețurile se majorează semnificativ. In acest context, cu cât perioada este mai lungă cu atât
riscul este mai mare. Cu toate acestea această metodă nu permite diminuarea inflației, ci doar
împiedică extinderea acesteia într-un mod necontrolat.
Politica de investitii si de economii. Această politică vizează mobilizarea tehnicilor și potențialelor
de productivitate pentru aspori capacitatea de producție de bunuri și servicii, fără o majorare
concomitentă a costurilor. Această politică nu poate avea efecte pe termen scurt însă orice întârziere
în aplicarea ei poate duce Ia probleme mult mai grave pe termen lung. Investiția se face mai întâi
asupra capitalului uman, dar vizează în mod egal și „ formarea brută a capitalului fix. Politica de
investiții merge mână în mână cu cea economică, astfel încât nu pot exista unafără cealaltă. Pentru
a fi influențată finanțarea investițiilor productive, trebuie mai întâi să crească volumul economiilor.
Însă toate aceste politici, aplicate individual, reduc într-un fel sau altul creșterea economică și de
aceea cea mai bună soluție pentru combaterea inflației ar fi utilizarea „mirului de politici
antiinflaționiste ”. Condițiile monetare în mare parte vor fi neschimbate pe întreaga perioadă de
prognoză. Presiunile dezinflaționiste din anul curent și cele proinflaționiste din anul viitor determină
inoportunitatea relaxării politicii monetare, dat fiind lagul de propagare a impulsurilor deciziilor de
politică monetară asupra inflației.

Evoluția economiei mondiale în anul 2017 denotă recuperarea cererii externe, fapt ce accentuează
presiunile proinflaționiste. Normalizarea politicilor monetare în economiile avansate, în contextul
evoluției pozitive a acestora, favorizează migrarea capitalului din economiile emergente spre cele
avansate, cu efectele de rigoare asupra cursurilor valutare. Atât creșterea cererii globale, cât și
paritatea redusă a dolarului SUA față de alte valute determină creșterea prețurilor mondiale la
materiile prime. În urma prelungirii acordului OPEC+ la ședința OPEC din 30 noiembrie 2017,
cotațiile la petrol au crescut vertiginos, atingând, la începutul anului 2018, maximul ultimilor trei
ani de 70 dolari SUA/baril. Majorarea prețului petrolului a determinat, la rândul său, aprecierea
rublei rusești și îmbunătățirea prognozelor privind evoluția economiei Federației Ruse, dar și a
economiei regiunii per ansamblu.

Prognoza actuală a inflatiei rămâne destul de aproape de traiectoria prognozată anterior, deși a
fost nesemnificativ diminuată pentru anul curent. Inflația de bază a fost revizuită ușor în sens
ascendent pe toată perioada de prognoză, traiectoria fiind similară celei prognozate anterior.
Prognoza ritmului de creștere a prețurilor la produsele alimentare a fost micșorată cu până la 2
puncte procentuale, în principal, datorită consolidării valorii leului moldovenesc și diminuării
prognozei ritmului de .creștere a prețurilor produselor alimentare internaționale. Diminuarea
anticipată a tarifelor reglementate a fost micșorată, cu precădere, la mijlocul orizontului de
prognoză, ca urmare a creșterii prețului la petrol. Prognoza ritmului de creștere a prețurilor la
15
 combustibili a fost reconfigurată în urma creșterii prețului la petrol și, concomitent, a consolidării
valorii leului moldovenesc.
După traiectoria ascendentă pronunțată din prima parte a anului 2017, în trimestrul IV 2017, rata
medie anuală a inflației a constituit 7.5 la sută, fiind ușor superioară celei din trimestrul
precedent, Astfel, inflația a înregistrat un nivel maxim de 7.9 la sută în luna octombrie, iar la
sfârșitul anului 2017 a constituit 7.3 la sută. Ca rezultat, pe parcursul trimestrului IV 2017, rata
anuală a inflației a continuat să se plaseze peste limita superioară a intervalului țintei inflației
stipulat în Strategia politicii monetare pe termen mediu. Menținerea unei rate anuale a inflației
înalte a fost determinată, în principal, de presiunile acumulate din partea prețurilor la produsele
alimentare ca urmare a unor condiții agrometeorologice mai puțin favorabile pentru fructele și
legumele autohtone în anul 2017, dar și a unor șocuri sectoriale ce au determinat creșterea
prețurilor la carne și la unele produse importate. Totodată, valorile înalte ale inflației au fost
susținute și de impactul majorărilor de tarife la unele servicii reglementate, mai ales la începutul
anului. Inflația de bază a avut o dinamică relativ stabilă, menținându-se în proximitatea țintei
inflației. La finele anului 2017, aceasta a fost influențată, în mare măsură, de reglementările
adiționale cu privire la prețul minim de comercializare a țigărilor. Tendința de apreciere a
monedei naționale în perioada de referință a atenuat influența factorilor proinflaționiști
menționați mai sus. Conform estimărilor, cererea internă a exercitat un impact neglijabil asupra
inflației în perioada de referință. În perioada următoare se anticipează diminuarea treptată a ratei
anuale a inflației ca urmare a disipării treptate a efectelor ajustărilor de tarife din anul 2017, dar și
a diminuării presiunilor din partea prețurilor la produsele alimentare.

16
 Concluzie

Inflația este unul dintre cele mai perverse dezechilibre macroeconomice actuale, fiind
inamicul numărul unu al dezvoltării și progresului economic. Inflația este fenomen economic
exprimat prin modificarea permanentă a nivelului prețurilor, având, respectiv, dinamică pozitivă
(inflație) și dinamică negativă (deflație). În Republica Moldova evoluția prețurilor de consum este
influențată atît de factorii monetari care se află sub controlul direct al BNM, cît și de factorii
nemonetari, cum ar fi prețurile administrative, veniturile populației și productivitatea muncii,
anticipările inflaționiste, măsurile de politică bugetară care nu sunt supuse controlului direct al
BNM, dar care exercită o influență semnificativă asupra cererii și ofertei de bunuri și servicii.
Unul din principiile BNM este asigurarea stabilității prețurilor, însă aceasta nicidecum
înseamnă stabilirea prețurilor, ci crearea condițiilor de menținere unei anumite creșteri a prețurilor.
Mai mult ca atât, sunt și factori ce nu pot fi influențați de BNM, cum ar fi prețul mondial la produsele
petroliere, care, chiar daca cresc rapid și creează șocuri, BNM are rolul doar de a menține un anumit
trend de creștere.
Deși BNM deține setul de instrumente de ajustare a inflației pe termen scurt, BNM menține un
anumit trend de creștere a prețurilor pe termen lung, pentru a nu periclita alte fenomene economice
sau chiar dezvoltarea economică în ansamblu a RM. Mai mult, considerarea unui anumit nivel (în
procente) de inflație considerat ' 'optim” este destul de dificilă, pentru că fiecare țară are factori de
influență specifici.
Creșterea monedei naționale în economie (din motive ne-economice) duce Ia creșterea inflației.
Masa monetară în lei poate fi majorată prin: creditarea directă de BNM a băncilor comerciale și
Guvernului sau procurarea de valută străină către de BNM de la băncile autorizate. Fenomenul de
creștere a prețurilor nu tyebuie privit ca un fenomen negativ. BNM este autoritatea care temperează
aceste creșteri și menține stabil un anumit trend de creștere, pentru a evita șocurile si avalanșele de
creșteri de prețuri cu impact major asupra populației.
Combaterea inflației trebuie realizată prin măsuri de presiune asupra masei monetare, prin
reducerea acesteia cu ajutorul unor restrictii în domeniul creditului și dobanzii. Inflatia a fost și a
ramas un proces preponderent negativ, un dezechilibru monetar cu efecte de antrenare în economia
reala. Politicile antiinflationiste de asigurare a unei stabilități monetare relative, de mentinere a
preturilor in limite rezonabile, pornesc simultan de la premiza asigurării, și a cresterii economice și
limitării șomajului. În atenția factorilor de decizie stă, mai intâi: preocuparea ținerii sub control a
procesului inflaționist, mentinerea acestuia la o rata redusă, frânarea creșterii masei monetere,
frânarea creșterii prețurilor.
Politicile antiinflaționiste trebuie sa fie suficient de puternice pentru a combate efectiv inflația dar
totodata suficient de suple pentru a nu afecta creșterea economică, a nu duce la deflație, depresiune
și la accentuarea șomajului.

17
 Bibliografie

l) Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, [Art.4 în redacția Legii nr. 191-XVI din
30.06.2006, în vigoare 28.07.2006].

2) Banca Națională a Moldovei. Raport asupra inflației. Nr. l, februarie 2018

3) Economia aplicată: Manual pentru liceeni/Junior Achievement Moldova, Chișinău, ”Bonus
Offices” SRL, 201 1.
4) Monedă și credit. Suport de curs, Gârlea Mihail
5) Teoria Economică, Macroeconomie, Concepte și aplicații/ Maria Hămuraru, Victoria Țăruș,
Valeriu Capsîzu — Ed. A 3-a, Chișinău, 2013

18