ROMANUL REALIST OBIECTIV

Ion de Liviu Rebreanu

Trăsături ale realismului (realism obiectiv, perioada interbelică):

 Observația minuțioasă a mediului social și a individului în relația cu acest mediu;
 Veridicitatea întâmplărilor;
 Autenticitatea limnajului regional;
 Zugrăvirea unui tablou etnografic al satului ardelean
 Formula narativă (narator omniscient, relatarea la pers. a III-a, focalizare zero);
 Viziunea ,,dindărăt” presupune un narator obiectiv, detaşat;
 Personajele pot fi clasificate în tipologii: Ion – tipul ţăranului sărac (din punct de vedere
social), al arivistului fără scrupule (din punct de vedere moral), al ambiţiosului
dezumanizat de lăcomie (din punct de vedere psihologic); Ana – fata cu zestre, naivă,
fără noroc;

-Tema: prezentarea problematicii pământului în societatea românească de la începutul sec. al

XX-lea; tema centrală este dublată de cea a iubirii; N. Manolescu considera că tema centrală a
acestui roman este tema destinului;

-Titlul: este dat de personajul principal, eponim; titlurile celor 13 capitole (număr nefast) sunt,
de asemenea, semnificative (Începutul, Sfârșitul, Ștreangul, Vasile, Rușinea etc.)

-Repere spațio-temporale: satul transilvănean Pripas, la începutul sec. al XX-lea;

-Conflictul: conflict exterior (lupta pentru pământ în satul tradiţional); conflict interior (între
glasul pământului şi glasul iubirii);

-Structura: două părţi, coordonate ale evoluţiei interioare a protagonistului (Glasul pământului
şi Glasul iubirii); 13 capitole;

-Personaje:

Ion
 personajul principal al romanului, personaj eponim;
 din punct de vedere social, este un flăcău sărac;
 din punct de vedere psihologic, are un caracter slab, lăsându-se condus de patima pentru
pământ;
 la început i se face un portret favorabil, dar lăcomia îl dezumanizează;

Ştefania-Diana Ioja Page 1

  ,,Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare şi a
rămas în cele din urmă cu pământ.” (G. Călinescu)

Ana
• personaj secundar;
• din punct de vedere social, Ana este o fată bogată, dar naivă; se lasă sedusă de Ion;
• ,,biata Ana e o tragică victimă” (E. Lovinescu)
• ,,În societatea ţărănească, femeia reprezintă două braţe de lucru, o zestre şi o
producătoare de copii.” (G. Călinescu)

Obs.: Şi Ion, şi Ana par să reitereze destinul părinţilor, a căror căsătorie a avut la bază acelaşi
motiv al flăcăului sărac şi al fetei bogate (în cazul lui Ion, Alexandru Glanetaşu s-a căsătorit cu
Zenobia, dar i-a risipit averea; în cazul Anei, Vasile Baciu a sporit averea soţiei, dar a rămas
văduv);

-Perspectiva narativă – obiectivă, narator omniscient, omniprezent și heterodiegetic, care

narează la persoana a III-a.

Relația incipit-final: de simetrie; sunt reprezentate de descrierea drumului care intră şi care iese
din satul Pripas:

 Incipit/ Prolog:
Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul ba în dreapta, ba în
stânga, până la Cluj și chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia,
trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul
Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară
din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.
Lăsând Jidovița, drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc printre dealurile
strâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri
ai Pădurii Domnești, și poposind puțin la Cișmeaua Mortului, unde picură veșnic apă de
izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în Pripasul
pitit într-o scrântitură de coline.
La marginea satului te întâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit
un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată de picioare.
Suflă o adiere ușoară și Hristos își tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul
mâncat de carii și înnegrit de vremuri.

 Final/ Epilog:

Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază

întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă. [...]
La Râpile Dracului bătrânii întoarseră capul. Pripasul de abia își mai arăta
câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălța ca un cap biruitor. [...]

Ştefania-Diana Ioja Page 2

 Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică
cenușie în amurgul răcoros. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua Mortului, pe când în
dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea
Vărarei. Apoi Pădurea Domnească înghite uruitul trăsurii, vâltorindu-l în ecouri
zgomotoase...
Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au
stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând
toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină
dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș. [...]
Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe
urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început...

Ştefania-Diana Ioja Page 3