C12

VI. NOILE SOIURI DE PLANTE

1. Sediul materiei

Sediul materiei pe plan intern este constituit de L 255/1998 privind protectia noilor soiuri
de plante. In aplicarea acestei legi a fost emis un Regulament de aplicare, aprobat prin Ordinul
Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii rurale nr. 150/2012.
Pe plan intern mai exista si dispozitiile art. 8 alin. (1) lit. b din L 64/1991 privind brevetele
de inventie, conform caruia nu se acorda brevet de inventie, printre altele, pentru soiurile de
plante. Are asadar loc o recunoastere implicita a calitatii de inventie a realizarii noilor soiuri de
plante, pentru care insa legiuitorul opteaza pentru o protectie juridica particulara (distincta de
cea oferita inventiilor).

Pe plan international exista Conventia internationala pentru protectia noilor soiuri de

plante din 2.12.1961, ratificata de Romania prin L 186/2000. De asemenea, este de interes art.
127 alin. (3) din TRIPS.

2. Notiune

In aceasta materie sunt utilizate concepte specifice, proprii. De aceea, se impune o

analiza a acestora.
Art. 2 L 255/1998 cuprinde o serie de definitii aplicabile in materie. Astfel, apare in primul
rand conceptul de soi - grupul de plante apartinand unui taxon1 botanic de cel mai jos rang
cunoscut, care poate fi:
1. definit prin expresia caracterelor rezultand dintr-un anume genotip/ anumita combinatie
de genotipuri2 (grupuri sau microorganisme)
2. distinct fata de orice alt grup de plante, prin expresia a cel putin unuia din caracterele
prevazute la punctul 1
3. considerat ca o entitate cu privire la capacitatea sa de a fi reprodus ca atare

Soiul de plante este asadar un grup de plante cu caracteristici proprii, distincte fata de
caracteristicile altui genotip si care poate fi considerat ca o entitate in ce priveste posibilitatea de
a fi ulterior reprodusa ca atare.

In al doilea rand, intalnim expresia de material de inmultire - seminte/ plante intregi/

diferite parti de plante care au capacitatea sa reproduca plante intregi.

1
unitate sistematica in clasificarea regnului animal si vegetal
2
totalitatea proprietatilor ereditare ale unui organism
O alta expresie este cea de ameliorator, care are mai multe sensuri:
- persoana care a creat/ descoperit si dezvoltat un nou soi (un fel de inventator)
- angajatorul persoanei care poate fi considerata ameliorator/ cel care a comandat
realizarea activitatii de ameliorare (in ambele cazuri e vorba de un contract)
- succesorul in drepturi al oricareia din aceste persoane

3. Conditiile de fond privind obiectul protectiei

Art. 1 L 255/1998 - drepturile amelioratorului asupra noilor soiuri de plante sunt

protejate, recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin acordarea unui brevet pentru soi de
catre Institutul de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor (ISTIS), care functioneaza in
subordinea Ministerului Agriculturii.
ISTIS indeplineste atributii similare celor ale OSIM.

Art. 5 L 255/1998 enumera conditiile de fond pentru acordarea protectiei. Alin. (1) arata
ca ISTIS acorda protectie pentru un nou soi de planta si elibereaza brevetul, daca soiul este
(cumulativ):
1. nou
2. distinct
3. uniform
4. stabil

In plus, ca o particularitate a domeniului, se considera ca, pentru acordarea protectiei

juridice, este necesar ca noul soi sa poarte o denumire proprie.
Art. 15 L 255/1998 reglementeaza modul in care se acorda denumirea si conditiile pe
care aceasta trebuie sa le indeplineasca. Prin urmare, si aceasta este o conditie pentru
eliberarea brevetului de soi.

Noutatea. Aceasta conditie exista si in materie de inventie brevetabila, dar e vorba de

particularitati speciale. In aceasta conditie a noutatii se cantoneaza toate imprejurarile ce fac
necesara reglementarea distincta a noilor soiuri de plante.
Art. 6 arata ca soiul este nou daca la data inregistrarii cererii de brevet/ a invocarii
prioritatii speciale materialul de inmultire sau cel recoltat din noul soi nu a fost inca vandut sau
nici nu a fost pus intr-un alt mod la dispozitia tertilor de catre ameliorator (sau cel putin cu
acordul acestuia) in scopul exploatarii sale comerciale, in 2 situatii distincte:
● (nu a fost pus in vanzare) pe teritoriul Romaniei cu 1 an inaintea inregistrarii cererii de
brevet pentru soi
● (nu a fost pus in vanzare) pe teritoriul altor state cu mai mult de 4 ani de la inregistrarea
cererii de brevet, iar pentru pomi, arbori si arbusti ornamentali si vita-de-vie, cu mai mult
de 6 ani de la inregistrarea cererii de brevet

Asadar, daca se depune cerere in Romania pentru obtinerea protectiei prin brevet cu
referire la un nou soi de plante din strainatate, atunci interdictia de 1 an se schimba cu una pe
termen de mai mult de 4 ani, ori 6 ani in cazul unor categorii speciale de plante.
De asemenea, soiul nu isi pierde noutatea in 7 situatii, dintre care:
- soiul care face obiectul unui contract de transmitere de drepturi, daca anterior
transmiterii nu a avut loc exploatarea comerciala a noului soi (ex. se incheie o licenta
prin care se acorda dreptul de a utiliza noul soi de plante, daca acesta nu fusese inca
exploatat)
● este o siguranta pentru creator in ce priveste propietatea sa asupra propriei
creatii + o modalitate de realizare a unei disipari cat mai rapide a noutatilor din
domeniul respectiv
- soiul care face obiectul unui acord intre ameliorator si un tert, prin care amelioratorul
autorizeaza productia materialelor de inmultire sub controlul sau
- soiul care face obiectul unui acord intre ameliorator si un tert privind efectuarea unui
studiu/ experiment in plin camp sau laborator/ experiment pe un esantion mic de plante
pentru evaluarea noului soi

Asadar, se constata ca daca s-ar fi aplicat tale quale dispozitiile din materia inventiei, in
niciuna din aceste situatii nu s-ar fi indeplinit conditia noutatii - este unul din motivele ce justifica
existenta unei reglementari speciale pentru noile soiuri de plante.

Distinctivitatea. Art. 7 L 255/1998 - soiul este distinct daca se deosebeste clar prin unul
sau mai multe caractere relevante ce rezulta dintr-un anumit genotip sau dintr-o combinatie de
genotipuri, fata de orice alt soi a carui existenta este notoriu cunoscuta la data depunerii cererii
de brevet/ la data de prioritate.
Este vorba de deosebirea clara in ceea ce priveste caracterele relevante - ex. un nou soi
de tomate s-ar caracteriza printr-un volum mai mare, printr-un numar mai mare de fructe pe
tulpina, printr-un gust/ miros diferit si placut, printr-o realizare mai usoara a procesului de
stoarcere etc. (caractere preferabile pentru consumator sau mai avantajoase pentru industria
alimentara).
Important este ca noul soi trebuie sa prezinte deosebiri fata de orice alt soi notoriu
cunoscut, si nu fata de orice alt soi existent.
Distinctivitatea soiului e definita prin caractere ce pot fi recunoscute, descrise si
identificate precis.
Conceptul de notoriu cunoscut este lamurit de alin. (3), care enumera o serie de sisteme
de evidenta a soiurilor de plante, bine puse la punct.

Uniformitatea. Art. 8 L 255/1998 - soiul este uniform daca, atunci cand plantele sunt
supuse variatiilor previzibile pe parcursul ciclului de inmultire, acestea raman suficient de
uniforme in caracterele relevante (inclusiv cele folosite in examinarea distinctivitatii)/ in alte
caractere folosite pentru descrierea soiului. Cu alte cuvinte, facand abstractie de variatiile
previzibile, normale cand vorbim de plante vii, si care difera pe parcursul ciclului de inmultire,
plantele trebuie sa ramana suficient de uniforme in caracterele relevante ce le deosebesc de
celelalte plante cu care sunt comparate.
 Fiindca in natura se poate intampla sa apara o planta/ un numar de plante care sa
prezinte distinctivitate, dar pe parcursul dezvoltarii lor sa se constate ca nu mai prezinta
uniformitate, este necesara si o a patra conditie.

Stabilitatea. Art. 9 L 255/1998 - soiul este stabil daca, dupa inmultiri repetate sau in
cazuri speciale, la sfarsitul fiecarui ciclu de inmultire, caracterele relevante pentru stabilirea
distinctivitatii/ orice alte caractere folosite pentru descrierea soiului raman neschimbate. Astfel,
caracterele distinctive trebuie sa existe nu doar la recolta din acest an, ci si la recolta de anul
urmator.

Denumirea soiului. Art. 15 L 255/1998 - soiul va purta o denumire generica pentru a

putea fi identificat. Alin. (4), (6), (10), (11) stabilesc niste reguli pentru alcatuirea denumirii.

4. Conditiile de fond privind subiectele protectiei

Art. 10 L 255/1998 - dreptul la brevetul pentru soi apartine amelioratorului si poate fi

transmis prin cesiune. Este asadar vorba de creator sau de angajatorul sau ori institutul care ii
coorodneaza cercetarea.
Daca mai multi amelioratori au creat, descop si dezvoltat in comun un nou soi de plante,
dreptul la brevet apartine in comun acestora. Alin. (3) este important - aceste dispozitii se aplica
si cand 2 sau mai multe persoane au descoperit soiul, in timp ce alte persoane l-au dezvoltat.
Alin. (5) - pentru noul soi (de serviciu), amelioratorul are drept la protectie chiar si daca
realizeaza noul soi in timpul serviciului, daca nu s-a prevazut altfel in contract. Daca s-a
prevazut altfel, are dreptul la o remuneratie echitabila.

5. Conditiile de forma

Procedura de examinare. Trebuie depusa o cerere de bevet la ISTIS (se poate folosi si
forma electronica). Cererea trebuie facuta in limba romana, pe un formular tip, cu toate
indicatiile necesare (ex. denumirea speciei in limba latina si denumirea comuna in limba
romana).
Data constituirii depozitului reglementar e data depunerii cererii - de la aceasta data se
naste dreptul de proprietate industriala. Indiferent de faptul ca cineva a realizat mai devreme
acel nou soi de plante, prioritate are cel care a depus primul cererea la ISTIS.

Exista in continuare o examinare formala a cererii. Dupa ce se verifica si constata

indeplinirea acestor conditii de forma, cererile se publica in Buletinul Oficial al ISTIS.

Dupa 6 luni de la data inregistrarii cererii, se examineaza pe fond documentatia, insa

numai cu privire la noutate si denumire.
Daca in urma examinarii pe fond comisia de examinare ISTIS constata indeplinirea
conditiilor, trece la examinarea tehnica a noului soi. Examinarea tehnica se face in centrele de
examinare ale ISTIS, ori, daca centrele nu sunt suficient dotate, de un institut de specialitate din
tara cu care ISTIS colaboreaza. Acolo se verifica conditiile privind distinctivitatea, uniformitatea
si stabilitatea.
Se realizeaza un raport de examinare tehnica si, ulterior, ISTIS decide daca admite/
respinge cerera.

Si in aceasta materie exista protectie provizorie, din momentul constituirii depozitului

reglementar.

Durata de protectie a soiului nou de plante este de 25 de ani, calculata de la data

acordarii brevetului pentru soi. In acest timp, titularul brevetului are drept de exploatare
exclusiva. Pe baza de licenta, soiul poate fi exploatat si de terti. Dreptul la brevet poate fi
transmis si prin cesiune.
Pentru soiurile de pomi, arbori si arbusti, vita-de-vie, cartorfi si hamei, durata este de 30
de ani - ratiunea este ca aceste specii intra pe rod la un anumit timp de la plantare.

6. Privilegiul fermierului

Art. 32 L 255/1998 - pentru stimularea productiei agricole pentru speciile de plante din
Anexa, fermierii pot utiliza/ cultiva soiul pentru a obtine recolte pentru folosul propriu, fara a
detine o licenta de la titular, cu exceptia soiurilor protejate (hibrizi sau sintetice).
In Anexa sunt enumerate anumite plante furajere, cereale, cartofi, plante tehnice si
oleaginoase - este vorba de plante esentiale pentru civilizatia umana.

Cu toate acestea, fermierii trebuie sa ii informeze pe titularii de brevete cu privire la

faptul ca realizeaza o asemenea productie. Acesti fermieri sunt obligati sa plateasca titularului
de brevet o remuneratie echitabila pentru folosinta semintei din soiul protejat - o remuneratie
mai scazuta decat pretul ce ar fi fost platit pentru o licenta ce incheiata in termeni comerciali.
In plus, fermierul are obligatia ca, la cerere, sa furnizeze in scris titularului de brevet
informatii despre cantitatea de seminte utilizata in productie.