Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Drept și Științe Admininstrative

Forma de învățământ: I.D.
Program de studiu: Administrație Publică, Anul I, Sem. I

PERSOANELE ÎN REGLEMENTAREA
NOULUI COD CIVIL

TEMA: NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Cadru Didactic: Student:

Prof.Univ.Dr. Bilivolschi
Iftime Elena Adrian-Gheorghe

Anul Universitar 2018 - 2019

 Cuprins:

I. Definiție și reglementare

II. Funcțiile nulității

III. Evoluția concepției despre nulitate

IV. Delimitarea nulităţii faţă de alte cause de ineficacitate a

actelor juridice civile

V. Nulitatea actului juridic civil

VI. Bibliografie
 I. Definiție și reglementare

Cum nulitatea actului juridic civil nu este definită în legislaţia noastră, în literatura de
specialitate au fost formulate mai multe definiţii ale nulităţii actului juridic civil.
Considerăm mai corespunzătoare cerinţelor teoretice şi practice, acea definiţie potrivit
căreia nulitatea este o sancţiune de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele
contrare regulilor de conduită cuprinse în norme juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Cu alte cuvinte, nulitatea intervine în cazul nerespectării condiţiilor de validitate,
stabilite de lege, la încheierea actului juridic civil.
Din cuprinsul definiţiei rezultă o serie de consideraţii care se constituie în trăsături
caracteristice nulităţii:
 nulitatea este o sancţiune de drept civil;
 priveşte numai actele juridice, nu şi faptele juridice stricto sensu;
 intervine atunci când sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile
de validitate a actului juridic;
 constă în lipsirea actului de efectele ce contravin normelor juridice edictate
pentru încheierea valabilă a actului juridic, deci nu priveşte actul juridic în întregul
lui;
 momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea
este acela al încheierii actului juridic;
 actul juridic este lipsit numai de acele efecte care contravin scopului urmărit
de dispoziţia legală încălcată.

II. Funcțiile nulității

Funcţiile pe care le îndeplineşte nulitatea sunt următoarele:

 funcţia preventivă, care constă în înlăturarea intenţiei părţilor de a încheia acte
juridice prin încălcarea condiţiilor de valabilitate a acestora în momentul
încheierii unor astfel de acte;
 funcţia sancţionatorie, care constă în lipsirea de efecte a actului juridic civil
încheiat în pofida regulilor stabilite de lege.
În situaţia în care prima funcţie nu şi-a dovedit eficienţa, intră în acţiune funcţia
suspensivă, înlăturându-se efectele contrare legii.

1
III. Evoluția concepției despre nulitate

Evoluţia concepţiei despre nulitatea actului juridic civil a cunoscut mai multe etape.
Astfel, într-un trecut mai îndepărtat s-a considerat că un act lovit de nulitate nu poate produce
nici un efect; cu alte cuvinte, nulitatea era totală şi iremediabilă sau mai era cunoscută şi sub
denumirea de concepţia actului-organism, în sensul că nulitatea actului juridic civil era
asemănătoare cu boala organismului uman.
A urmat, apoi, concepţia potrivit căreia nulitatea este mijlocul juridic prin care se
restabileşte legalitatea încălcată la incheierea actului juridic, pe baza căreia s-a emis concepţia
proporţionalizării efectelor nulităţii în raport cu finalitatea legii.

IV. Delimitarea nulităţii faţă de alte cause de ineficacitate a

actelor juridice civile

Nulitatea poate fi delimitată de alte instituţii cu care se aseamănă în anumite privinţe,

prin evidenţierea deosebirilor esenţiale. Relevant este faptul că nu numai nulitatea este cea
care conduce la lipsirea actului juridic civil de efectele în vederea cărora a fost încheiat, dar şi
alte cauze ulterioare încheierii lui, precum: rezoluţiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea,
inopozabilitatea.

V. Nulitatea actului juridic civil

 Nulitate – rezoluțiune
Rezoluţiunea este sancţiunea ce constă în desfiinţarea unui contract sinalagmatic cu
executare dintr-o dată (uno ictu) pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor de către una din
părţi.
Asemănări între nulitate şi rezoluţiune:
 ambele sunt cauze care atrag ineficacitatea actului juridic civil;
 atât rezoluţiunea, cât şi nulitatea produc efecte retroactive, ambele presupun, în
principiu, o hotărâre a organului de jurisdicţie competent.
Deosebiri:
 nulitatea se aplică oricărui act juridic civil, pe câtă vreme rezoluţiunea intervine
numai în cazul contractelor inalagmatice cu executare dintr-o dată;

2
  nulitatea presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de
validitate, pe când rezoluţiunea presupune un act juridic valabil încheiat;
 rezoluţiunea intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului –
neexecutarea culpabilă a obligaţiei uneia din părţi – în timp ce nulitatea intervine
pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii, constând în nerespectarea
condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea actului;
 în cazul rezoluţiunii – prin desfiinţarea actului – avem de-a face cu o
răspundere contractuală, deoarece între părţi a existat un act valabil, pe când în
cazul nulităţii este vorba de o răspundere delictuală, deoarece actul este desfiinţat
datorită faptului că de la început el nu a fost valabil.

 Nulitate – reziliere
Rezilierea este sancţiunea civilă care constă în desfiinţarea pentru viitor a unui contract
sinalagmatic cu executare succesivă în timp, ca urmare a neexecutării obligaţiei uneia din părţi
din cauze imputabile acesteia.
Rezilierea se deosebeşte de rezoluţiune prin aceea că intervine în cazul contractelor
sinalagmatice care se execută prin prestaţii succesive şi operează numai pentru viitor. Totodată,
nulitatea şi rezoluţiunea prezintă numeroase puncte comune, ca şi în cazul nulităţii şi rezilierii.
Deşi efectele nulităţii se produc în principiu retroactiv, iar rezilierea operează numai
pentru viitor, totuşi, în cazul actelor juridice cu executare succesivă, nici nulitatea nu produce
efecte pentru trecut.

 Nulitate – revocare
Revocarea, ca sancţiune civilă, constă în înlăturarea efectelor actului juridic civil datorită
ingratitudinii gratificatului ori neexecutării culpabile a sarcinii.
Între nulitate şi revocare există asemănare, în sensul că ambele sunt cauze de
ineficacitate a actului juridic civil.
În ce priveşte deosebirile, acestea sunt:
 revocarea presupune un act juridic valabil încheiat, pe când nulitatea
presupune un act juridic încheiat cu nerespectarea unei condiţii de validitate;
 de regulă, revocarea se aplică actelor cu titlu gratuit, iar nulitatea, oricărui act
juridic civil;
 cauzele de revocare sunt întotdeauna ulterioare încheierii actului juridic, în
timp ce nulitatea presupune cause concomitente încheierii actului.

 Nulitate – caducitate
Caducitatea este acea cauză de ineficacitate care constă în lipsirea de efecte juridice a
unui act juridic datorită unui eveniment independent de voinţa sau de culpa părţilor şi care
survine ulterior încheierii valabile a actului. De exemplu, legatul testamentar devine caduc dacă,
la data deschiderii succesiunii, legatarul instituit este predecedat testatorului.

3
 Deosebiri între nulitate şi caducitate:
 caducitatea intervine pentru cauze ulterioare încheierii valabile a actului
juridic, pe când nulitatea intervine pentru cauze contemporane încheierii sale;
 cauzele caducităţii sunt independente de voinţa părţilor, în timp ce acelea ale
nulităţii, de regulă, aparţin părţilor;
 efectele caducităţii nu retroactivează, deoarece pentru trecut nu s-a produs nici
un efect; efectele nulităţii retroactivează.

 Nulitate – inopozabilitate
Inopozabilitatea este sancţiunea civilă care intervine în cazul nesocotirii unor cerinţe de
publicitate faţă de terţi, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice. Tot despre
inopozabilitate se vorbeşte şi în cazul încheierii unui act juridic prin procedeul reprezentării,
însă cu lipsa sau depăşirea puterii de a reprezenta.
Deosebiri între nulitate şi inopozabilitate:
 nulitatea presupune un act juridic nevalabil, în vreme ce inopozabilitatea
presupune un act juridic încheiat curespectarea dispoziţiilor legale referitoare la
condiţiile sale de validitate;
 în caz de nulitate, efectele privesc atât părţile actului juridic, cât şi terţii, iar în caz
de inopozabilitate, efectele actului juridic se produc faţă de părţi;
 cauzele de nulitate există în momentul încheierii actului juridic, pe când
inopozabilitatea presupune, de regulă, neîndeplinirea unor formalităţi ulterioare
încheierii actului juridic;
 nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare, în timp ce inopozabilitatea
poate fi înlăturată, prin ratificare, de către terţul îndreptăţit a-i opune sancţiunea.

 Nulitate – reductiune
Reducţiunea este sancţiunea civilă aplicabilă în cazul actelor juridice încheiate cu
nesocotirea unor interdicţii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru
restabilirea echilibrului
contraprestaţiilor într-un contract cu titlu oneros şi comutativ.
Ceea ce aseamănă cele două sancţiuni civile este caracterul retroactiv al desfiinţării actului.
Deosebirile dintre nulitate şi reducţiune:
 reducţiunea se aplică numai actelor civile cu titlu gratuity (donaţii, legate
testamentare), pe când nulitatea afectează orice fel de acte juridice;
 legatele şi donaţiile sunt desfiinţate, total sau parţial, numai în măsura
necesară reîntregirii rezervei succesorale;
 reducţiunea poate fi cerută numai de moştenitorii rezervatari, pe când
nulitatea (relativă) poate fi invocată numai de cei ocrotiţi care sunt părţi în actul
juridic anulabil, în timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de oricine;

4
  reducţiunea presupune un act juridic încheiat în mod valabil şi ea intervine
pentru o cauză ulterioară încheierii valabile a actului, pe când nulitatea intervine
întotdeauna pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii actului.

VI. Bibliografie

- Codul civil al României;

- Proiectul noului Cod civil – varianta adoptată de Senatul României;