Neurologie si nursing în neurologie , 1 Notiuni

de neurologie si semiologie
1. Notiuni de neurologie si semiologie

 Receptori, care pot fi: exteroceptori, care culeg excitatiile

pornite de la mediul extern,proprioceptori, care culeg excitatiile
de la muschi, tendoane, articulatii etc. si interoceptori,care culeg
excitatiile viscerale;
 Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali,
motori si vegetativi. Pe calea lor vin informatiile de la periferia
corpului sau din organismele interne, care vor merge- prin
intermediul neuronului senzitiv- spre centru, influxul nervos
retransmitandu-se spre organele efectoare pe calea neuronului
motor, a nervilor motori. In general, nervii periferici sunt micsti,
leziunea lor provocand tulburari clinice motorii si senzitive. Din
nervii periferici fac parte nervii cranieni, in numar de 12 perechi,
si nervii rahidieni;
 Sistemul nervos central este alcatuit din encefal, care este
format din cele doua emisfere cerebrale, formatiunile de pe baza
creierului, trunchiului cerebral, cerebel si din maduva spinarii.
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a
sistemului nervos. Fiecare dintre ele cuprinde cate patru lobi:
frontal, parietal, temporal si occipital. Acestia sunt impartiti prin
santuri in circumvolutii. Encefalul este format din substanta
cenusie sisubstanta alba. Substanta cenusie prezinta numeroase
celule de diferite forme si dimensiuni, alcatuind la
suprafata scoarta cerebrala, iar in profunzime nucleii centrali. In
scoarta se gasesc 14 milioane de celule. Substanta alba a
emisferelor cerebrale este formata din fibre nervoase care
realizeaza legatura intre difeirte zone corticale (fibre de
asociatie), legatura intre cele doua emisfere (fibre comisurale-
corpul calos), si legatura intre diferite etaje ale sistemului nervos
central (fibre de proiectie).
Coordonand functionarea sistemului nervos, scoarta
cerebrala controleaza intreaga activitate a organismului. Ea
detine in primul rand functia de reprezentare si selectionare, de
elaborare a ideilor- gandirea (rationamentul), denumita
de Pavlov activitate nervoasa superioara.
Spre deosebire de reflexele neconditionate, care sunt innascute,
reflexele conditionate sunt dobandite, aparand in curesul
existentei individului, determinate de conditii diferite si variate ale
mediului extern. La nivelul scoartei se realizeaza,integrarea
superioara, cu alte cuvinte, adaptarea organismului la schimbarile
mediului extern, inregistrate cu finete si precizie, precum si
legatura dintre diferite parti ale organismului.

 Lobul frontal, care corespunde circumvolutiei frontale

ascendente, este sediul neuronului motor central, deci sediul
miscarilor voluntare. Leziunile lobului frontal se insotesc de
tulburari motorii (paralizii), tulburari in articulatia
vorbirii (disartrie sau anartrie), tulburari de comportament;
 Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilitatii
generale. La acest nivel se realizeaza sinteza tuturor tipurilor de
sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor insoti deci de
tulburari privind aprecierea volumului si a formei
obiectelor (stereognozie), a greutatilor (barestezie), privind
discriminarea tactila (aprecierea distantei dintre doua atingeri ale
pielii)etc. Distrugerea totala duce la agnozie tactila, adica la
nerecunoasterea prin pipait a obiectului respectiv;
 Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului
auditiv. Leziunea sa se poate insoti desurditate verbala (bolnavul
aude, dar nu intelege), halucinatii auditive, tulburari de echilibru,
imposibilitatea de a intelege scrisul (cecitate verbala), incapacitate
de utilizare uzuala a obiectelor si de efectuare a gesturilor
obisnuite (apraxie); uneori este pierduta intelegerea semnificatiei
cuvantului vorbit sau scris (afazie senzoriala);
 Lobul occipital este sediul capatului corticalal analizorului
vizual. Leziunea sa duce la tulburari de orientare in spatiu,
tulburari de vedere (halucinatii vizuale) etc.;
 Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii
striati. Diencefalul este alcatuit in principal din: talamus, statia
cea mai importanta de releu pentru toate fibrele senzitive care
merg spre scoarta cerebrala (leziunile talamusului producand
grave tulburari de sensibilitate), si hipotalamus,coordonatorul
sistemului vegetativ si al sistemului endocrin. Corpii
striati, formati dintr-un numar de nuclei de substanta cenusie, cu
un rol deosebit in realizarea miscarilor automate si a tonusului
muscular, fiind segmentul cel mai important al sistemului
extrapiramidal. Leziunile acestora duc la aparitia unor tulburari
incadrate in notiunea generica de sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral este prima portiune cuprinsa in cutia
craniana, in prelungirea maduvei spinarii. Are un rol deosebit de
important, aflandu-se la raspantia dintre emisferele cerebrale si
cerebel. Este alcatuit de sus in jos din pedunculii cerebrali,
protuberanta inelara si bulbul rahidian, care face legatura cu
maduva spinarii. Tinand seama de importanta centrilor nervosi
(respiratorii, circulatorii, deglutitie) a cailor si a conexiunilor de la
nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc manifestari
complexe, grave si adesea mortale. De la acest nivel pornesc cele
12 perechi de nervi cranieni care indeplinesc importante functii
motorii si senzitive. In afara nucleilor nervilor cranieni si ai
centrilor reflexelor vegetative, in trunchiul cerebral se gasesc o
serie de nuclei nespecifici, care alcatuiesc formatiunea reticulara,
care joaca rol in transmiterea spre scoarta cerebrala a diferitelor
stimulari extero- si mteroreceptive, contribuind la edificarea starii
de veghe (de constienta).
Cerebelul, asezat in fosa posterioara a cutiei craniene, a
alcatuit din doua emisfere laterale, cu rol in coordonarea motorie,
si o regiune mediana, care contribuie in mod deosebit la
mentinerea echilibrului, numita vermis.Este legat de nevrax prin
pedunculii cere-belosi. Functia sa principala consta in reglarea
tonusului muscular si in coordonarea miscarilor.
Maduva spinarii: ultima portiune a sistemului nervos central
este adapostita in canalul rahidian si se prezinta sub forma unui
cilindru de substanta nervoasa, care incepe de la bulb si se intinde
pana la L2. Este impartita in doua jumatati simetrice, fiind
formata din substanta alba si substanta cenusie (fig.76). Substanta
cenusie este situata central si imbraca aspectul literei "H".
Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele
posterioare senzitive, iar cele laterale au functii
vegetative.Substanta alba este alcatuita din: cai motorii
descendente si cai senzitive ascendente, in fiecare jumatate de
maduva se disting trei cordoane de substanta alba, separate de
emergentele radacinilor anterioare (motorii) si posterioare
(senzitive).
 Cordonul anterior contine fasciculul piramidal direct;
 Cordonul posterior contine fascicule Goli si Burdach, care
conduc spre centrii superiori sensibilitatea tactila si profunda
constienta;
 Cordonul lateral contine o serie de fascicule ascendente care
conduc spre centrii superiori informatii legate de sensibilitatea
termica, dureroasa si profunda inconstienta. Tot la nivelul
cordonului lateral coboara fasciculul piramidal incrucisat si caile
extrapiramidale, spre celula neuronului periferic, aflata in
coarnele anterioare, de unde porneste calea motorie finala.
Leziunile maduvei provoaca grave tulburari senzitive, motorii si
vegetative;

La nivelul maduvei, din cele doua radacini- anterioara

(motorii) si posterioara (senzitiva)- se formeaza nervii rahidieni.
Pe traiectul radacinii posterioare exista o umflatura,ganglionul
spinal, care contine corpul celular al primului neuron senzitiv
periferic. Nervii rahidieni dau nastere nervilor periferici.
Sistemul nervos central (encefalul si maduva spinarii) este
acoperit si protejat de cele trei foite meningiene: dura mater, o
membrana fibroasa in contact cu osul, arahnoida, o foita subtire
care captuseste fata interna, a durei mater, si pia mater, un tesut
celular bogat vascularizat care acopera tesutul nervos. Spatiul
subarahnoidian cuprins intre pia mater si arahnoida contine
lichidul cefalorahidian. Acesta este secretat in ventriculi de catre
plexurile coroide si patrunde in spatiile sub-arahnoidiene prin
orificiile lui Magendie si Luschka. In interiorul encefalului se afla
un sistem de cavitati- sistemul ventricular, in care se formeaza si
circula L.C.R. In emisfere se afla ventriculii laterali si ventriculul
III, intre protuberanta si cerebel se afla
ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventricululIV prin
apeductul Sylvian. Ventriculul IV comunica cu spatiul
arahnoidian prin orificiul Luschka si Magendie. L.C.R. se
resoarbe din spatiul subarahnoidian, prin vilozitatile
arahnoidiene.

Pentru intelegerea simptomelor care apar in leziunea

sistemului nervos, este necesara o sumara recapitulare a cailor
motorii, senzitive si a reflexelor.

Caile motorii
Sistemul motor cuprinde trei elemente: neuronul motor
central, neuronul extrapiramidal si neuronul periferic. Neuronul
motor central si cel extrapiramidal reprezinta cele doua cai
motorii care merg de la encefal la maduva. La nivelul acesteia,
calea motorie este unica, fiind reprezentata de neuronul motor
periferic, numit de aceea si cale motorie finala comuna. Prin
intermediul acesteia se transmit atat impulsurile venite pe calea
neuronului motor central (calea piramidala), cat si cele venite pe
caile extra-piramidale.
Neuronul motor central formeaza calea piramidala.
Fasciculul piramidal are somele celulare (corpurile celulare)
situate in scoarta circumvolutiei frontale ascendente. Axonii lor
alcatuiesc calea piramidala si se termina in coarnele anterioare ale
maduvei, unde fac sinapsa cu neuronul motor periferic, cu
exceptia unor fibre scurte (fasciculul geniculat) care se termina in
nucleii de origine ai nervilor cranieni, la nivelul trunchiului
cerebral. Fasciculul piramidal este format din fibre care au deci o
lungime si un traiect diferit:
 Fasciculul geniculat (cortico-nuclear) care se termina in
nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral;
 Fasciculul piramidal incrucisat, care reprezinta cea mai
mare parte a fasciculului piramidal si ale carui fibre se
incruciseaza in partea inferioara a bulbului (decusatie), pentru a
ajunge apoi in cordoanele medulare laterale si coarnele
anterioare. Datorita incrucisarii bulbare a acestor fibre, se
intelege de ce o leziune encefalica antreneaza o paralizie de partea
opusa a corpului;
 Fasciculul piramidal direct, un fascicul foarte subtire,
constituit din cateva fibre, care nu se incruciseaza la nivelul
bulbului, ci mult mai jos, la nivelul maduvei, cu cateva segmente
inainte de a se termina tot in coarnele anterioare ale maduvei.
Fasciculul piramidal este de origine filogenetica mai noua. Prin
intermediul lui se transmit impulsurile motorii active (pentru
miscarile voluntare) si impulsurile moderatoare ale scoartei
pentru activitatea automat-reflexa a maduvei;

Neuronii extrapiramidali formeaza calea extrapiramidala

care este o cale motorie indirecta. Corpurile celulare isi au
originea in nucleii cenusii centrali (lenticular, caudat), nucleu
rosu, locus niger.Toti acesti nuclei sunt legati intre ei prin
fascicule scurte. Caile descendente se termina in coarnele
anterioare ale maduvei prin diferite fascicule: rubo-spinal, olivo-
spinal, tecto-spinal, vestibulo-spinal. De retinut ca scoarta
cerebrala la nivelul lobului frontal are neuroni cu functie
extrapiramidala. Sistemul extrapiramidal, de origine filogenetica
mai veche, jaoca un rol in miscarile automate si in coordonarea si
reglarea tonusului muscular.
Neuronul motor periferic este portiunea terminala a caii
motorii. Corpurile celulare se gasesc in coarnele anterioare ale
maduvei, iar axonii trec prin radacina anterioara in nervii
periferici, terminandu-se in muschi. Legatura intre nerv si muschi
se face la nivelul unei formatiuni de tip sinaptic, numita placa
motorie. Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu ajutorul
unui mediator chimic, numit acetilcolina. Neuronul motor
periferic primeste excitatii atat pe calea neuronului motor central,
cat si a neuronului extrapiramidal si a arcului reflex medular. De
aceea se mai numeste si calea finala comuna. In leziunea
neuronului motor periferic sunt pierdute toate categoriile de
miscari.

Caile sensibilitatii
Informarea sistemului nervos asupra variatiilor mediului
extern si intern se realizeaza prin existenta la periferie a unor
receptori specializati pentru toate tipurile de sensibilitate. In mare
se disting o sensibilitate elementara si una sintetica. Sensibilitatea
elementara cuprinde:
 Sensibilitatea superficiala sau cutanata, pentru tact, caldura
si durere (termica, tactila si dureroasa);
 Sensibilitatea profunda sau propriceptiva, care provine din
muschi, tendoane, ligamente, oase si articulatii;
 Sensibilitatea viscerala (interoceptiva), sub controlul
sistemului nervos vegetativ;

Sensibilitatea sintetica cuprinde: senzatii complexe, rezultate

din diferentierea si c< binarea senzatiilor elementare.
Caile sensibilitatii printr-o inlantuire de trei neuroni,
alcatuiesc calea sensibilitatii termo-algice, a sensibilitatii tactile,
profunda constienta (mio-artrokinetioa, vibratorie si barestezica),
profunda inconstienta (relatii despre tonus si echilibru). Caile
senzitive cuprind trei neuroni.
 Primul neuron se gaseste pe traiectul radacinii posterioare a
nervului rahidian, in ganglionul spinal si in ganglionii anexati
nervilor cra-nieni. El are o prelungire cu rol de dendrita, care
alcatuieste fibra senzitiva a nervului periferic, si o prelungire cu
rol de axon care patrunde in maduva. Aceasta prelungire poate fi
scurta, pentru sensibilitatea superficiala (care se termina in
celulele coarnelor posterioare ale maduvei), mijlocie, pentru
sensibilitatea profunda inconstienta (care se termina 2-3 segmente
medulare mai sus) si lunga, pentru sensibilitatea profunda
constienta (care se termina in nucleii Goli si Burdach din bulb);
 Al doilea neuron transmite excitatia senzitiva la talamus-
pentru sensibilitatea superficiala: prin fasciculul spino-talamic
anterior pentru sensibilitatea tactila, prin fasciculul spino-talamic
posterior pentru sensibilitatea termoalgica, iar pentru
sensibilitatea profunda, fibrele care pornesc din nucleii Goli si
Burdach se incruciseaza in bulb, pe linia mediana si se termina in
talamus;
 Al treilea neuron este portiunea cailor senzitive cuprine intre
talamus si circumvolutia parietala ascendenta;

Reflectivitatea. Se intelege prin reflex un raspuns motor,

secretor sau vasomotor, obtinut prin intermediul sistemului
nervos. Pentru ca sa se produca un reflex este necesara
continuitatea arcului reflex intre nervul aferent si cel eferent, cu
alte cuvinte, o suprafata receptoare (piele, muschi, tendoane), un
nerv senzitiv, care constituie fibra aferenta, o celula intermediara
situata in ganglionul spinal posterior, o celula motorie (in cornul
anterior al maduvei) si o terminatie motorie in muschii.
Se cunosc mai multe tipuri de reflexe:
 Reflexele osteotendinoase sunt reflexe spinale, formate din
doi neuroni- unul senzitiv, care receptioneaza excitatia de la
nivelul tendonului, excitat prin intindere, si unul motor (neuronul
motor periferic), care executa raspunsul motor. Impulsurile
corticale prin calea piramidala au actiune inhibitorie asupra
acestor reflexe;
 Reflexele superficiale (cutanate si mucoase) sunt formate din
inlantuirea mai multor neuroni. Excitatia unor zone cutanate
mucoase determina contractia muschilor corespunzatori. Ele
devin patologice prin exagerarea lor, care apare in leziunea
fasciculului piramidal;
 Reflexele de postura au tot un arc reflex alcatuit din doi
neuroni, dar sunt reglate in special de sistemul extrapiramidal,
care exercita asupra lor o influenta moderatoare. La subiectul
normal, modificarea pasiva a pozitiei unei articulatii determina o
stare de contractie a muschilor interesati. In leziunile
extrapiramidale, aceste contractii sunt exagerate, in afara acestor
reflexe pot aparea si alte reflexe patologice, care se ivesc numai in
leziunile neuronului motor central (calea piramidala);
 In afara reflexelor somatice, maduva este si sediul unor
reflexe vegetative (defecatie, mictiune, erectie, ejaculatie, vaso-
motricitate).