SFINTUL AUGUSTIN Despre viata fericitaNota Despre viata fericita (De beata vita) face parte dintre scrierile de tip filozofic ale lui Augustin. Se discuta aici despre cautarea si dobindirea unei cunoasteri prin care omul atinge binele esential si. ca atare, fericirea: 0 tema comuna intre- @ii filozofii elenistice (dac& nu cumy: tregii gindiri antice, spune H.-I. Marrou). Dar cel care conduce dialogul este un filozof deja deschis spre orizontul cres- tin. Pentru Augustin, injelepciunea adu- cAtoare de fericire este deja unul dintre numele lui Dumnezeu. Te invoco, Deus veritas... Deus sapientia... Deus bea- titudo (Te invoc, Dumnezeule al Ade- varului, Dumnezeule al Intelepciunii, Dumnezeule al Fericirii!*) rosteste el in Solilocviile scrise in aceeasi perioada. Perioada de compunere a dialogului e un episod de calm, de intimitate si gratie in miezul unor schimbari severe: schimbarea unui stil de viata, a unui 81destin, a unei gindiri personale si, in fun- dal, a unei epoci. Dialogul e scris la pu- (ina vreme dupa criza si momentul dra- matic al convertirii, din vara anului 386, cind in gradina casei sale din Milano, Augustin aude vocea de copil care il in- deamna sa citeasca pasajul din Epis- tola catre Romani (13, 13-14). Cautarea in(elepciunii, 0 cdutare pina atunci acci- dentata si nesigura, capata astfel orien- {are definitiva. "Tot intunericul indoieli s-a risipit", spune Augustin in Confesi- uni. In toamna aceluiasi an, renunta la cariera de retor si, pregatindu-se pen- tru botez, se retrage la Cassiciacum, pe proprietatea prietenului sau Nebridius. Cele citeva luni petrecute aici sint o pe- rioada de studiu si de viata contempla- liva, trai demn de un filozof, crestin ori nu, in cercul unei mici familii in care rudenia de singe se imbina cu afinita- (ile spirituale. AlAturi de mama sa, de fratele si fiul sau, Augustin era insotit de citiva prieteni si discipoli. Lor le pre- ‘Ateste, pe indelete, cu rafinament, os- patul unei cercetari comune privind feri- cirea ce se dobindeste prin intelepciune. Prietenii se reunesc citeva zile la rind pentru a gusta si savura treptele pre- alabile ale intelepciunii, stradaniile ra- {iunii de a se indrepta spre Deus sa- pientia, Mult mai tirziu, in Predica 43, 82 Sfintul Augustin va formula comple- mentaritatea, dialectica ascendenta in- tre scientia si sapientia. ,Inelege cu- vintul meu pentru a crede, crede ca s& intelegi Cuvintul lui Dumnezeu". De- spre viata fericita e un dialog unde se desfagoara prima parte a acestui efort; mai bine zis un dialog in care, condusi de Augustin, participantil inainteazA im- preuna, pe calea dezbaterii, intr-o pre- gAtire teoretica, ctre acea rascruce a mintii unde ea se poate deschide, prin credin{, spre contemplarea in{elepciunii. In traseul concret al lui Augustin, momentul de la Cassiciacum precede botezul, moartea mamei si a fiului sau, ca si viata publica intensa pe care o va duce ca teolog, polemist, episcop, um- plind vremurile sale si cele urmatoare cu uimitoarea creativitate si cu vasti- tatea gindirii lui teologice si filozofice. ANCA MANOLESCUCaldatoria spre portul intelepciunii I. 1. Daca ar sta in puterea ra{iunii sia vointei s4 ne faca sa intram in por- tul filozofiei, de unde sa pagim pe pa- mintul sigur al tinutului fericirii, atunci nu stiu, Theodore*®, generos gi bun prie- ten, de-ag avea indrazneala sa spun ca numarul celor ajunsi ar fi cu mult mai mic decit cel de acum, aga rari si putini cum vedem ca sint cei care ajung in port. Caci daca este adevarat cd am fost 4 Manlius Theodorus a avut asupra lui Au- gustin, intr-o perioada, o influent majora. A fost figura cea mai important dintr-un grup de filo- zofi ,amatori", neoplatonicieni, din eare a facut parte si Augustin. In 383 s-a retras din viata ac- tiva, la mosia lui de la (ara, unde a inceput sa seri ‘opere filozofice gi un tratat de metrica clasiea. In 399 a abandonat linistea campestra devenind con- Sul, In Retractationes Il, 2, Augustin regret, prin- tre altele, faptul de a-i fi dedicat tratatul despre via{a fericita* lui Manlius Theodorus, .desi aces- ta era crestin si cultivat”. 85impinsi in lumea aceasta ca pe o mare cuprinsa de furtuni, lisati oarecum in voia intimplarii si de-a valma — fie de Dumnezeu, fie de natura, de soarta, de vointa noastra, fie de mai multe dintre aceste imprejurari, fie de toate la un loc (chestiunea este cu totul obscura, dar tu te-ai straduit deja si o limpezesti), cum am putea noi oare cunoaste locul spre care sa tindem sau la care sa ne in- toarcem, de nu cumva vreun val“®, care celor fara minte li se pare potrivnic, ne poarta, nestiutori si ratacitori, fara sA voim si chiar impotrivindu-ne, catre pa- mintul rugilor noastre fierbinti? 2. Asadar, intre oamenii pe care filo- zofia il poate imbratisa, mi se pare c& pot distinge trei feluri de navigatori, ca sA le spunem aga. Unul este al celor care, ajunsi la virsta cumpanit’ de ratiune, se Indeparteaza raminind totusi prin preaj- ma, cu un avint slab si cu citeva batai de visla; ei se sAlasluiesc in locul acela de liniste, de unde dau strigat inalt de implinire catre toti concetatenii lor la care pot ajunge, ca sa-i indemne sa li sm tradus prin .val" (aiel gi mai jos) terme- nul fempestas, care era in faza cea mai veche a Jatinei un sinonim pentru tempus .timp"; s-a spe- lizat apoi, indicind starea vremti (buna sau rea) si. de lel, prin folosire eufemistica. s-a fiat cu sen- sul de .vreme rea, furtuna* (n.tr. 86. se alature. A doua categorie, opusa ce- lei dintii, este alcatuita din cei care, in- selati de chipul amagitor al mari, au ales sa se avinte in larg: ei au cutezat sA se indeparteze de patria lor si adesea au uitat de ea, Daca — nu stiu nici cum si nici din ce pricina tainica — vintul din pupa, pe care il socotesc prielnic, nu in- ceteazd, atunci intra cu capul sus si plini de bucurie in strafundurile neno- rocirilor, cAci fara incetare sint ademe- niti de amagitoarea seninatate a place- rilor si cinstirilor. Pentru oamenii acestia oare ce alt am putea face decit 0 ras- turnare, de orice fel, a imprejurarilor in care au fost prinsi, o rasturnare a no- rocului si, daca nu este de ajuns, 0 te- ribild furtuna, cu vinturi care sa le sufle impotriva, impingindu-i, cu toate lacri- mile si gemetele lor, inspre bucurii si- gure si trainice? Din categoria aceasta, totusi, cei mai multi nu s-au aventu- rat prea departe, iar altii s-au intors fara sa fi infruntat necazuri prea de mari. Acestia sint oameni pe care fie tragedi- ile pline de jale ale sortii lor, fie sufocan- tele greutati ale desartelor lor afaceri i-au impins, de parca nu ar fi avut ni- mic altceva mai bun de facut, inspre cartilor invatatilor si inteleptilor si care s-au trezit acolo ca intr-un port, de unde nu-i mai poate smulge nici o fagaduiala 87aacestei mari, ce ride atit de calp. Ce-a de-a treia categorie sta la mijloc intre primele doua: ii cuprinde pe cei care, ori aflati in pragul adolescen(ei, ori azvirliti brutal, vreme indelungata, dintr-o par- ie intr-alta, privesc totusi indarat niste semne anume $i isi amintesc de dulcea lor patrie, chiar in mijlocul talazurilor: atunci fie se indreapta {inta spre ea, fara sa se abata din drum si fara sa za- boveasca, fie — cel mai adesea —, ra- (Acindu-si drumul prin neguri sau stind cu ochii (inta la stelele care se scufunda valuri sau cazind prada unor pliceri, lasa SA treaca vremea potrivita pentru navigatie, pribegese mult timp si ade- sea sint in primejdie s4 se scufunde. Se intimpla des ca pe oamenii acestia nenorocirea in care-i arunca soarta lor schimbatoare, ca un val ce se impotri- veste stradaniilor lor, s8-i impinga la li- manul dorit al linistii. 3. Numai cd toti acesti navigatori care, intr-un fel sau intr-altul, sint con- dusi spre {inutul fericirii, trebuie sa se teama cumplit $i cu mare grija sa se fe- reasca de o singura stinca uriasa, pusa chiar in faja portului: ea le provoaca ce- lor ce intra grele strimtorari. Caci stinca astfel straluceste si o asemenea lumi- na amagitoare raspindeste, incit le apa- re celor care se apropie, fara a fi apucat 88 inca sa intre, ca un liman fgaduindu-le, implinirea tuturor dorin{elor chiar aie naintea pamintului fericirii; inca $i mai mult ii alrage la sine pe oamenii aflati deja in port, momindu-i cu virful sau inalt, de unde cred ei cd ar putea sa-i priveasca pe ceilalti. Acestia nu ince- teaza sa-i previna pe cei ce se apropie sa nu se lase inselati de stincile pe care le ascunde apa sau sa creada ca este usor sd urce in virf; tot ei ii invata plini de bunavointa pe unde se poate intra {ara primejdii, apropiindu-se de uscat in felul acesta, privind cu gelozie gloria desarta, le arata tinutul sigurantei lor. Caci ce alta stincd voieste ratiunea s4 le-o zugraveasca infricogatoare celor care se apropie de filozofie — sau chiar au patrims acolo — daca nu patima pli- na de orgoliu a gloriei celei mai degarte? Stinca aceasta este cu totul goala pe dinauntru si nu are consistenta, incit ii scufunda si-i soarbe pe cei care, info- indu-se, se plimba pe solul fragil ce li se crapa sub pasi; $i asa, prabusindu-i in tenebre, ii lipseste brutal de salagul stralucitor pe care aproape c& apuca- sera si-l vadaAugustin isi schiteaza etapele vietii Il. 4, Fiindea as Fiindea asa stau lucrurile, pri- meste sa afl, dragul meu ‘Theodor cack. pentru a ajunge acolo unde desc ni alintese privirle numai asupra ta si pe tine te admir fara incetare ca fiind sit - gurl in stare sa ma ajuti — primeste saa care 1 Sali spun, care anume dintre eee tt categorl de oameni m-a facut si vin ca lve tine, 51 in ce loe anume mi se pare ae aftu, si oe fel de ajutor astept din ea ta. Inca de la nouasprezece ani dupa ce am cunoscut, la scoala de re. i, acea carte a lui Cicero car : ero care se nu- meste Hortensius*’”, m-am aprins HED asemenea jubire pentru flozofie inci sivam gilt sma dedic ei fara zibava Nu am fost ocolit de negur in care s&-mi ratacese drumul si vreme indelungata marturisesc, m-am lsat purtat in gre- Mlozofica a lui Cicero nu s-a seal si am privit stelele care alunecau tn ocean. Un fel de scrupul copilarese ‘ma {inea departe de spiritul cercetator: cand am devenit mai atent, m-am scu- turat de ceata aceea si m-am convins ca trebuie si-i cred mai degraba pe cei care dau invatatura decit pe cei care dau porunci — si m-am trezit printre oa- meni c4rora aceasta lumina pe care © pot vedea cu ochii li se parea c& trebuie Venerata deopotriva cu cele inalte si divi- ne, Nu am fost de acord cu ei, dar m-am gindit c& poate ascundeau sub valurile acestea ceva maref, ce mi-ar fi dezvaluit mai tirziu. Cind i-am priceput ins, kam: arasit; dupa ce am traversat aceasta mare, academicii* au fost cei care mtau {inut mult timp, in mijlocul valurilor, barea batutd de toate vinturile. Apoi am ajuns pe pamintul acesta: abia aici am W ~Academicii* lau interesat o bund perioa- da de vreme pe Augustin. De altminteri, cum serie tn Retractationes ll, 2, ela redactat tratatul despre forieire simultan cu redactarea Iu! Contra Acade- micos, .Academicii” sint reprezentatii .nott Acc- emit, care desi se revendica de la Platon st de ta taditia platoniciana, mai ales dupa Arcesilac si Camneade asimileaza din recuzita scepticismut faimoasa ,suspensie a gindirii” (epoche). Printre succesorit lui Carneade se numara: Clitomachos Metrodoros, Antioh din Ascalon, Augustin a intra arrontact cu znouia Academie” prin tratatele filo rofice ale lui Cicero. 9invaiat in care vint anume sa ma incred. Am bagat adesea de seam, in vorbele episcopului nostru, uneori chiar si in- tr-ale tale, ca, atunci cind gindurile se concentreaz asupra lui Dumnezeu, nu pune nimic despre corp si nici de- spre natura sufletului: cdci sufletul este, tre toate, singurul care se apropie de Dumnezeu. Numai cA, 0 recunose, farmecele unei femei si ale cinstirilor m-au impiedicat sa zbor grabnic la sinul filozofiei; urma ca, de indata de mi-as fi implinit dorin- {ele, sA ma indrept in sfirsit cu toate pin- zele in vint si cu puterea vislelor — ceea ce nu este ingaduit decit unui prea mic numar de oameni fericiti — si s& imi ga- sesc acolo odihna. Am citit in vremea aceea citeva dintre cartile lui Platon*®, pentru care stiu ca ai mare admiratie; ori de cite ori am putut, le-am confrun- tat cu invatatura celor care ne-au trans- mis misterele divine. Am fost atunci cu- prins de 0 asemenea flacara incit, daca nu-ar fi trebuit sa tin seama de citiva oameni anume, m-as fi hotarit sa rup toate lanturile de ancora. Ce altceva imi in acest pasaj s-ar fi ¢ 0 confuzie de nume: Platon in loc de Plotin, ale cdrui Enneade fusesera traduse in de Marius Victorinus, un alt convertit fai- Ss, slcilite de Augustin inaintea convertirii sale. 92 mai raminea, dac& nu un val, peeare l-am socotit potrivnic, dar care avenit in sprijinul sovaielilor mele ce ma tineau in loc? Asa s-a facut ca am suferit de o asemenea durere in piept, incit n-am mai putut indura povara unei profesii care ma fficea s-mi desftigor pinzele na- vigind poate ctre sirene: am lsat to- (ul si mi-am condus barca, zgiltiita si crapata cum era, catre linistea mult do- ita. : ONS. Vezi agadar cum am navigat prin filozofie, ca intr-un port. Numai c& acest port este larg deschis, iar intinderea sa nu-I face sa fie mai putin primejdios si nici macar nu-i ingaduie sa fie cu totul lipsit de greseala. Caci inca imi este ne- stiut spre ce parte a uscatulut, singura cu adevarat fericita, s& ma indrept ca sd pot acosta. Pe ce lucru solid m-ag pu- tea sprijini, eu care sint incd nesigur si sovaielnic cind este vorba de suflet? Te implor asadar, in numele virtutii tale, al generozitatii, al legaturilor i intele- gerilor ce {in Ia un loc sufletele noastre, sa-ti intinzi dreapta spre mine — adica sd ma iubesti gi, la rindu-mi, crede-ma ca si eu te iubesc gi ca imi esti drag. Daca voi implini aceasta, atunci 0 mica straidanie imi va fi de ajuns pentru a ma conduce lin spre fericire, de care cred cA tu deja te bucuri. 93sa te fac sa-mi intelegi purtarea intelegi pe deplin, astfel, sufletul — cdci nu gasese nici un alt semn prin care sa ma dezvalui — de aceea m-am gindit sa-(i scriu despre cel dintii dintre dialo- gurile mele, care mi se pare cel mai reli- gios dintre toate si mai demn de tine, si sa pun chiar numele tau in dedicatie. Nimic nu ar fi mai potrivit; cci am vor- bit intre noi despre fericire si mi se pare ca nimic altceva nu merita mai mult sa fie numit ,dar al lui Dumnezeu*, Elo- cinta ta nu m-a intimidat; caci ceea ce iubese, oricit de departe m-ag afla, nu ma poate face s ma tem; si inca i mai putin inaltimea sortii: in ochii tai, oricit de inalt ar fi rangul, el ramine ceva se- cundar, de vreme ce-i face fericiti>! toc- mai pe cei pe care ii domina. Fii ins& atent, te rog, la ce-ti aduc dinainte. % Det donum, in greaca: Theoti doron, sintag- care a aparut numele Theodoru: secundus; termenul, creat din verbul sequ- or .a urma’, si-a dezvoltat sensurile in doua direc- (il: .secundar, inferior” gi ,favorabil, fericit” (n.tr). 94 Prima zi: Raporturile dintre fericire si intelepciune Occasio: Sintem alcatuifi dintr-un suflet si un trup. Trupul are nevoie de hran& IL. 6. Erau idele lui noiembrie™, ziua mea de nastere; dupa un prinz usor. cit s4 nu impiedice cu nimic cugetarea, i-am chemat pe apropiatii mei — cu care imi petreceam nu doar ziua aceea, ci toate zilele — sa ne intilnim la baie: cAci locul se intimpla sa fie potrivit im- prejurarii si indeajuns de retras. Se aflau acolo (nu mi sfiesc sa le dezvalui numele in fata alesei tale bunvointe), mai intii, mama noastra, careia cred ca-i datorez tot ceea ce tine de viata mea, fratele meu Navigius, Trygetius si Licentius, concetateni ai mei si disci- poli; nu am voit sa lipseasca nici verii "13 noiembrie $86: Augustin implinea tret- zect gi trei de ani (n.tr) 95mei, Lastidianus si Rusticus, cu toate ca inca nu trecusera prin scoala de gra- matica, caci am socotit ca judecata lor de bun-simt era necesara in dialogul pe care il pregateam, Se afla cu noi si fiul meu Adeodatus' ‘ra cel mai tinar dintre toti, dar inteligenta sa — de nu ma insala iubirea — promite mult. Cind loti au fost atenti, am inceput asa. 7. .Vi se pare vadit ca sintem alca- tuiti din suflet si trup?* Toti sint de acord, doar Navigius raspunde cA nu stie. .Nimic, chiar cu totul nimic nu sti — ii spun eu — sau este doar unul din- tre lucrurile pe care socotesti ca nu le stii?* ,Nu cred, spune acela, ca sint in- tr-o totala nestiinta." ,Poti atunci, zic, s ne spui unul din lucrurile pe care le stii?* .Pot*, zice. ,Daca nu ti-e greu, zic cu, numeste unul." Si cum el sovaia, ii spun: ,Stii macar ca traiesti?* ,Stiu", spune. ,,Stii agadar ca ai viata, de vre- me ce nimeni nu poate trai decit cu via- a?" Si asta, zice el, stiu.* Sti atunci merarea lui Augustin nu este intimpl ‘are, Ea incepe cu mama sa, Monica, probabil sonajul cel mai simpatic din intregul dialog, si se termina cu fiul satu, Adeodatus, care va muri putina vreme dupa acest episod. Navigius era atele Ini Augustin, un barbat pios, care va inte- meia o familie (Augustin a mai avut o sora, Perpe- tua, devenita .stareta’). Ceflalti membri ai grupu- 1 sint prietent vechi din Africa. 96 ca ai trup?" A fost de acord. Bun, stii deja ca tu esti alcatuit din trup'sidin viata." .Stiu, fra indoiala; numaiea am o indoiala: oare numai acestea doud sint?" ,$i totusi, ii spun, in privinta aces- tora doua, trupul si sufletul, nu ai niet o indoiala; tu doar nu stii daca nu cum- va exista si altceva care sa fle pentru om intregirea perfectiunii. Asa este, spu- ne el. : 7 .Vom cerceta alta data, dacd ne sta in putintd, ce poate fi asta. Acum va rog insa pe toti, fiindea am c&zut de acord c& omul nu poate exista nici fra trup, nici fara suflet, sA-mi spuneti pentru care dintre acestea dorim hrana?* »Pen- iru trup", zise Licentius. Ceilalti gova~ iau si se intrebau intre ei in fel si chip cum poate fi necesara hrana pentru trup, de vreme ce este dorita pentru viata, iar viata tine numai de suflet. Atunci zic eu: Vi se pare ca hrana tine de acea parte pe care o vedem crescind prin hrana $i devenind astfel mai puternica?* Au fost de acord toi, in afara de Trygetium. Caci spuse: ,Atunei de ce nu am crescut pe masura poftei mele?* ,Natura, ii ras- pund eu, a stabilit ca toate corpurile s& aiba o masura a lor, dincolo de care di- mensiunile nu pot ereste; cu toate aces- tea, dimensiunile sint mai mici daca hrana lipseste: asta o vedem bine Ia ani- oFmale. $i toata lumea tie cA, fara hra na, trupurile tuturor vietatilor slabes« »Slabese, spune Licentius, dar nu des- cresc." ,Atit imi este de ajuns pentru ceea ce voiesc acum”, zic eu. ,CAci intreba- rea era daca hrana (ine de trup. Si tine de buna seama, daca lipsa hranei duce la slabiciune.“ Toti au fost de acord cu acestea, Quaestio prima: Exista si pentru suflet hrana bund gi hrani rea TT. 8. ,Ce-i de spus atunci despre su- flet, zic eu, oare nu are hrana sa proprie? Nu vi se pare c& bucatele sale sint stiin- {a?* .Este limpede*, spune mama mea: «cred ca sufletul nu se hraneste cu ni- mic altceva decit cu intelegerea lucru- rilor si cu stiin{a.” Trygetius are indoieli in privinta aceasta: ,Nu ne-ai invatat tu singur astazi, ii spune ea, de unde isi ia sufletul hrana si unde anume? Imediat ce a inceput prinzul, tu ai spus ca nu ai bagat de seama din ce vas ne-am ser- vit, pentru ca te gindeai la nu stiu ce alt- ceva: totusi nici mina, nici gura tanu s-au {inut departe de hrana. Unde se afla atunci sufletul tau, in vreme ce tu mincai fra sa fii atent? De acolo, ere- de-ma, se hraneste sufletul, din astfel 98 de ospete, cum sint ideile si gindurile sale, daca poate sa prinda ceva din ele.* Cum asupra acestei chestiuni se ri- dicau murmure de indoiala, eu spusei: ~Nu cumva admiteti ca sufletele invata- tilor sint, intr-un fel, cu mult mai pline si mai cuprinzatoare decit ale ignoran- tilor?* ,Este vadit", au spus ei. Atunci pe buna dreptate spunem ca sufletele celor care nu au avut parte de nici o in- va{atura si care nu s-au bucurat de nici una din artele liberale sint nemincate si oarecum infometate.” ,.Eu cred, spu- ne Trygetius, ca si sufletele lor sint pli- ne, dar de defecte si neajunsuri." ,Cre- de-ma, spun eu, aceasta este un fel de ariditate si aproape o infometare. Caci, dupa cum o lege face ca foarte adesea trupul, dacé e lipsit de hrana, s& se um- ple de boli si de chelbe, metehne care ii dezvaluie lipsa de hrana, tot asa sufle- (ele despre care vorbesti tu sint pline de bolile care ii tradeazé nemincarea. De fapt, cei din vechime au voit s4 numeas- cA eneputin{a» mama tuturor viciilor, tocmai pentru cA «nu poate», adica este 4 Nequitia (de la verbul nequeo ,a nu putea") este pus aici in legatura cu adverbul nequidquam .degeaba, in zadar”; suprapunerea nequeo-nequam, intemeiata pe paronimie si pe in{elesul oarecum apropiat al celor doua cuvinte, nu se poate argu- menta fonetic (nr) 99nimicul. Calitatea opusa acestui defect este numita «rodnicie». In felul acesta, prin faptul ca numele vine de la «rod»®, care este fructul, sugereaza un fel de rod- nicie a sufletului, tot aga cum neputin- {a isi are numele de la «nimic», adica de la sterpaciune: caci imicul este tot ceea ce se duce, se descompune, se to- peste si— aproape intotdeauna — pie- re. De aceea chiar ii numim pe oamenii de felul lor «pierduti». Cu totul altceva este insa ceca ce se pastreaza, ce du- reaza, ce ramine mereu aceeasi — asa cum este virtutea, din cea mai impor- tanta si mai frumoasa parte e cea nu- mila «temperantar si «rodnicie». Daca insa chestiunea aceasta este prea obscura pentru ca s& 0 puteti in- {elege pe data, fiti macar de acord cu mine ea, daca pina si ignorantii au su- fletele pline, atunci se disting doua fe- luri de hrana pentru suflete, intoemai ca si pentru trupuri: unul sainatos si fo- lositor, celalalt nesanatos si funest. 9. Asa stind lucrurile, de vreme ce am cazut de acord ca exista in om doua parti, anume trupul si sufletul, mi se pare ca de ziua mea trebuie sa ofer un ospat ceva mai bogat nu doar trupuri- lor noastre, ci $i sufletelor. Ce anume 58 frugalitas de ta fre (n.tr). 100 este acest ospa{, va voi spune doar daca sinteti flaminzi — caci ar fi truda fara rost sa-mi dau stradania sa va hranese daca nu vreti si nu aveti pofta. Rugati-va sa va prinda foamea mai degraba de astlel de ospete, decit de cele ale trupu- lui. Caci acestea vor urma daca sufle- tele voastre sint sAnatoase; in schimb, sufletele bolnave — intocmai cum ve- dem in bolile trupului — igi refuza hra- na gio resping." Toti au consimtit, cu chipul si cu glasul, si au spus ca sint gata sa ia si sa se infrupte din ce le pre- gatisem. Quaestio secunda: Fericirea vine din ceea ce ne dorim? I. 10. Am revenit spunind aga: .Noi vrem sa fim fericiti.” Abia am rostit vor- bele acestea, c au si aprobat, intr-un glas. ,Vi se pare, zic eu, ca este fericit cel care nu are ceea ce doreste?" Au spus ca nu. ,Cum atunci, orice om care are ce doreste este fericit?™ A raspuns mama mea: ,Daca doreste lucruri bune gi le are, atunci este fericit; dar daca doreste lucruri rele, chiar daca le are, este ne- fericit." I-am spus eu ins rizind si ges- ticulind: .Ai luat in stapinire de-a drep- tul, mama, cetatea filozofiei. Caci — nu este nici o indoiala — numai cuvintele 101ti-au lipsit pentru a-ti desfasura ratio- namentul ca Tullius®, pentru cd si el si-a spus parerea in aceasta chestiune. In Hortensius, cartea pe care a scris-o pentru a elogia si a apara filozofia, spu- ne aga: lata cA cei care sint nu doar fi- lozofi, ci si capabili sa explice in cuvin- te, pretind toti ca sint fericiti aceia care traiesc asa cum doresc. Este insa ne- adevarat: caci sa voiesti ceea ce nu se cuvine este cea mai mare nefericire. Si nici nu esti atit de nefericit c4 nu do- bindesti ce doresti pe cit esti daca vo- iesli sa dobindesti ce nu se cuvine. 0 voin{a strimba aduce mai mult rau de- cit binele pe care il poate aduce noro- cul.” Auzind vorbele acestea, mama mea a scos un asemenea strigat de admira- lic, incit, uitind cu totul cd este femeie, ni s-a parut ca-l vedem printre noi pe barbatul acela stralucit. Am inteles, pe cit mi-a stat in putin{a, de unde si din ce izvor sacru {ignea entuziasmul ei. Licentius spuse atunci: iti ramine totusi sa ne spui ce trebuie sd voiasca cineva pentru a fi fericit si ce fel de lu- cruri sa-si doreasca.* ,Pofteste-ma, ii aspund, la ziua ta, de te invoiesti; orice imi vei pune dinainte voi lua cu bucu- rie, Avind aceasta intelegere, astazi te 5 Cicero, in Hortensius, fragmentul 39 Maller (utr. 102 —— poftesc la osp&tul meu si te rog sA nu ceri ceea ce, poate, nu este pregatit.“ Cum el se sfia c& provocase aceasta ma. runt si discret dojana, spusei: ,Am convenit asadar intre noi cd nimeni nu poate fi fericit daca nu are ceea ce do- reste? Si, pe de alta parte, ca nu toti cei care au ce-si doresc sint fericit Mi-au dat dreptate. Conclusio prima: Numai cel care nu se schimba — Dumnezeu singur — ne poate face fericiti HE. 11. ,Cum atunci®, zic eu. .Sinteti de acord ¢a cel care nu este fericit, este nefericit®7>* Nici nu au stat pe ginduri. Atunci orice om care nu are ce-si dores- te este nefericit." Au consimtit cu totii. .Si ce trebuie sa dobindeasca pentru sine cineva, zic, ca sa fie fericit? (Poate cd acesta va fi de folos pentru banche- tul nostru, ca s4 nu lasam apetitul lui Licentius nebaigat in seam!) Cci, imi inchipui, trebuie s4 dobindeasca ceva pentru sine, de vreme ce si-l doreste. Au spus ca este vadit. ,Atunci, zic eu, trebuie ca acesta sa fie un bun care ra- mine vesnic si care nu atirna de mersul "5 Perechea de terment este: beatus ~ mise (rate) 103sortii si nici nu este supus intimplari- lor. Caci nimic ce este muritor gi treca- tor nu poate fi in stapinirea noastra cind voim si cit timp voim." Toti au fost de acord, in afara de Trygetius: Sint pe lume, zice, multi oameni norocosi care au din belsug 0 multime de bunuri fra- gile $i supuse intimplarilor, dar care to- tusi fac viata plcuta: nu le lipseste ni- mic din ce-si dorese.* I-am raspuns: ,Ti se pare oare ca este fericit cel care se teme?" ,Nu mi se pare’, zise el. ,lar cel sare poate pierde ce iubeste, poate oare sa nu se teama?* ,Nu poate", raspunse. ~Caci bunurile supuse sortii se pot pier- de — si atunci cel care le iubeste si le poseda, nu poate fi in nici un chip un om fericit. Nua mai raspuns nimi a raspuns mama mea: ,Chiar daca ar fi sigur ca nu le va pierde pe acestea toate, nu ar reusi totusi sa se sature de astfel de bunuri. Aga ca il face nefericit ceea ce-i lipseste vesnic.“ fi raspund: ,Dar daca cel care are parte cu asupra de ma- sura de toate bunurile isi fixeaza totusi o masura a dorintelor sale si, multumin- du-se cu ce are, se bucura aga cum se cuvine de toate, atunci oare nu tise pare ca este fericit?* ,Numai ca, zice ea, este fericit nu prin acele lucruri, ci prin buna masura a spiritului sau.“ ,Foarte bine, 104 zic eu, nici nu aveam nevoie de un alt raspuns la intrebarea mea si nici nu tre- buie sa-mi dai tu vreun altul. Asadar nu trebuie sa ne indoim defel ca, daca ci- neva hotaraste sa fie fericit, trebuie sd dobindeasca pentru sine ceva ce durea- ZA vesnic si nu-i poate fi rapit de soarta cea naravasa." ,Cu lucrul acesta*, zice Trygetius, ,am fost deja toti de acord. »Dumnezeu", spun eu, .vi se pare c5 este vesnic si ramine pentru totdeau- na?* Este dincolo de orice indoiala, zice Licentius, incit nici nu mai e nevoie de aceasta intrebare." Toti ceilalti, cu afec- tuoasa credinta, au consimtit. ,Asadar*, spun eu, ,cel care-] are pe Dumnezeu este fericit*. Quaestio tertia: Cine are parte de Dumnezeu? H. 12. Concluzia aceasta au primit-c to{i cu mare placere, bucurindu-se. Cred, spun eu, cA nu ne ramine nimic altceva decit s& aflam care om are parte de Dumnezeu; cdci acela va fi, cu sigu- ran{a, fericit. Va intreb: ce credeti voi?" Alunci Licentius spune: ,Are parte de Dumnezeu cel care traieste bine." Try- gelius spuse: ,Are parte de Dumnezeu cel care face ceea ce voieste Dumnezeu. Lastidianus a fost de acord cu pareree 105lui. Copilul meu, cel mai mic dintre toti, ‘se alunci: ,Acela are parte de Dumne- zeu care nu are duh necurat®®.* Mama mea a fost de acord cu toti, dar mai ales cu cel din urma. Navigius tacea. Cind l-am intrebat ce parere are, mi-a ras- puns ca aceasta din urma i-a placut. Am socotit c nu trebuie sa-] trec cu ve- derea nici pe Rusticus si sa-i cer sa-si spuna parerea in aceasta chestiune, caci mi se parea ca pastreaza tacerea mai degraba din sfiala decit pentru ca nu s-ar fi gindit. A fost de acord cu Try- getius, 13. Atunci am spus: Am aflat pare- rea fiecaruia dintre voi in aceasta ches- tiune atit de importanta, dincolo de care nici nu se cuvine sa mai intrebam ceva si nici nu mai putem gasi nimic — nu- mai sa cercetém, aga cum am inceput, cu toala seninatatea si sinceritatea. Este insa prea mult pentru ziua aceasta si, de altfel, igi au si sufletele un fel de des- friu in ospetele lor, daca se arunca fara masura si lacome asupra bucatelor (cAci i ele pot sa digere greoi, iar pentru sa- natatea mintii nu este o primejdie mai ®* Am preferat acl traducerea lui spiritus prin -duh", $i nu prin spirit” sau .suflet*, pentru ed, vom vedea, atunci cind reia definitia 's (cap. 18), Augustin va face referire prebaptismal al exorciz: mica decit infometarea, despre care am vorbit mai inainte); mai bine, de se cu- vine, s ne intimpine intrebarea aceasta miine, cind vom fi flaminzi. Doresc nu- mai ca voi sa degustati in voie ceea ce eu, gazda voastra, v-am dat punindu-vA dintr-o data dinainte: aceasta este, de nu ma insel, cea care se pune la urma pe masa, facuta cum este si framintata ca dintr-o miere scolastica Auzind acestea, toti si-au intins mii- nile spre mine de parca s-ar fiadus un platou si au insistat sa le spun grabnic ce este. ,Cum vi se pare”, zic eu, ,oare am dus pina la capat dialogul inceput despre academici?* Auzind acest nume, cei trei cdrora le era cunoscuta chesti- unea®®, s-au ridicat cu vioiciune si in- tinzindu-si miinile, cum e obiceiul s& se faca pentru a-l ajuta pe slujitorul ce adu- ce platourile: aratau prin aceasta, mai mult decit ar fi putut-o face prin vorbe, ca nici o alta veste nu le-ar fi adus mai mare bucurie. Conclusio altera: Academicii nu pot fi fericiti UL. 14. Le-am expus atunci chestiu- nea in felul acesta. ,Daca e vadit", am °° Tryg Licentius si Navigius (n.tr). 107spus, ,cai nu este fericit cel care nu are ce-si doreste (dupa cum am demonstrat mai inainte), pe de alt parte, nimeni nu cauta ceea ce nu vrea sa gaseasca: iar aceia cauta intotdeauna adevarul. Vor deci s4-l gaseasca; vor, in consecinta, sa de(ina descoperirea adevarului. Numai cA nu-l gasese: decurge de aici c& nu au ce doresc; gi de aici — cA nu sint feri- citi. Or, nimeni nu este intelept, daca nu este fericit: deci un academic nu este in{elept. La vorba aceasta s-au extaziat cu to- tii, de parca s-ar fi impartasit dintr-un platou intreg! Numai Licentius, gindin- du-se la aceasta cu mai mult atentie sicu prudenta, a sovait sa fie de acord sia declarat: ,M-am impartasit laolalta cu Voi, cAci si eu m-am extaziat, zguduit de concluzie. Nu ma voi infrupta insa defel gi-mi voi pastra partea pentru Aly- pius: cdci ori o va minca impreuna cu mine, ori ma va sfatui de ce nu trebuie »Navigius ar trebui s& se pazeasca cel mai tare, fiind el bolnav de splina." La asta Navigius imi raspunse surizind: .Dimpotriva, astfel de bucate ma vor in- sanatosi. Caci, nu stiu cum, felul aces- ta complicat si intepator pe care ni l-ai pus dinainte, cum zice unul, cu miere de Himet, are o aroma dulce-acrisoara si 108 nu-mi umfla deloc pintecele™. De aceea, chiar daca simt o pigcatura in cerul gu- rii, totusi ma pot bucura din plin de el in adincul inimii. Adevarul este c nu vad cum ar putea cineva sa respinga con- cluzia ta." Nici nu este cu putinta®, zise Trygetius. ,Si de aceea ma bucur, caci de o buna bucata de vreme academicii imi trezisera antipatia: fara s& stiu ins& cum anume sa-i resping, doar dintr-o reactie instinctiva sau, ca si spun ade- varul, sub impuls divin, le-am stat cu to- tul dimpotriva.* 15. La vorba aceasta, Licentius spu- se: ,Eu nu-i parasesc inca." ,Atunci te desparti de noi?" ,Dar oare", raspunse el, .nu va despartiti voi de Alypius®'?* Nu ma indoiesc*, i-am raspuns eu, cA Alypius, daca ar fi de fata, ar ceda in fata acestui mic rationament al meu. Caci, de fapt, nu ar putea accepta aceasta ab- surditate, ca fie sd-I considere fericit pe cel care, desi doreste din adincul sufle- tului sd aiba acest bun al spiritului, to- tusi nu-l are, fie sa admita ca cel care nu este fericit poate fi intelept. Din aces- te trei ingrediente este ficut felul de care © Muntele Himet se afld situat la 11 kilometri sud-est de Atena. Din flora sa albinele produc 0 miere de calitate, faimoasa in Antichitate. ® Alypius, care intervenise in dezbatarea despre academici, lipseste de la discutia despre fericire. 109te temi sa te atingi: miere, fina si nuc ~Crezi oare ca acela, raspunse, ar ceda in fata unei marunte momeli pentru co- pii, renuntingd la tot belsugul academi- cilor, care, revarsindu-se, fie ti-ar scu- funda bietul argument neinsemnat, fie |-ar duce cu sine." ,De parca", spun eu, ,am cauta un argument amplu, mai ales impotriva lui Alypius: caci aceste biete argumente se sustin de la sine, demon- strind ca nu sint marunte in forta si in ulilitate. Tu insa, care ai preferat s&-(i intemeiezi judecata pe autoritatea unuia ce nu-i de fata, cu ce anume din toate acestea nu esti de acord? Oare faptul ca nu este fericit cel care nu are ce dores- {e? sau spui cd ei nu vor sa detina des- coperirea adevarului, pe care-I cauta cu ardoare? sau {i se pare cA poti fi inte- lept fara sa fii fericit?" .Ba chiar este fericit", zise el surizind de parca ar fi fost minios, ,cel care nu are ce doreste.” Cind i-am poruncit s& serie acest raspuns, zise, exclamind: ,Nu am spus asta!" Cind iarasi i-am poruncit sa scrie, zise: .Da, am spus!" I-am poruncit 0 data pentru totdeauna s& nu mai scoata nici o vor- ba fara sa o astearna in scris. in felul acesta l-am tinut pe tinar, tulburat cum era, intre rusine si incapatinare. 110 Epilogus: Pirerea Monicai ii atinge pe academici IL. 16. Pe cind il tachinam cu vorbele acestea, de parca l-am fi amenintat ca-i luam partea din bucate, mi-am dat sea- ma ca ceilalti nu stiau despre ce este vorba $i ca, dornici sa afle ce discutam cu atita voie buna intre noi, ne priveau fara un suris. Mi-au adus in fata ochi- lor o situatie care se petrece adesea, cAci semanau cu cei care, aflati in mijlocul unor meseni lacomi si hrapareti, se ab- {in cu teamé sa guste ceva, fie din dem- nitate, fie din pudoare. $i cum eu eram cel care-i invitase si fiindca invatasem de la tine ca in ospete de felul acesta ‘A joc rolul vornicelului®, punindu-mi masca unui om important si, ca si 0 spun pina la capat, al unui om adevarat, m-am simtit migcat de aceasta lipsa de egalitate si de armonie la masa noas- tra. I-am suris mamei mele. Iar ea, plina de bunavoin{a, mi-a poruncit, de parca ar fi vorbit cu pivnicerul ei, sa le aduc oaspetilor ce le lipseste. .Vorbeste", zice ea, ,si desluseste-ne cine sint acesti academici si ce vor ei?" I-am explicat pe scurt $i limpede, pentru ca nimeni sa © Termenul inultator denumeste sclavul care, in lumea romand, era trimis sa acd invi ospete (n.tr). Hdnu ramina fara a-i cunoaste. ,Oamenii acestia, zice, sint nabadaiosi°!" (Ea s-a losit de cuvintul vulgar prin care sint indicati la noi cei atinsi de epilepsie™). Si tot atunci s-a ridicat sa plece. Asa, pu- nind capat intilnirii cu risete si voie-buna, am plecat. ® Termenul folosit aici este caducarius (de la verbul cado .a cédea*), al carul sens exact este epileptic A doua zi: Dobindirea tui Dumnezeu este conditia fericirii Transitio: Cel care traieste bine are parte de Dumnezeu MI. 17. A doua zi, dupa prinz — dar ceva mai tirziu decit in ziua preceden. {a — ne-am adunat din nou cu totii, in acelasi loc. Ati venit*, zic eu, ytirziu la ospat: cred ca nu este din pricina unei indigestii, ci pentru ca sinte(i siguri ca Felurile de mincare sint putine: vi s-a pa rut ca nu merit sa incepeti din vreme belsugate, dupa ce ospaitul in care imi sarbatorisem ziua de nastere fusese el Insusi destul de modest. Poate ca avetti dreptate. Numai ca nici eu nu stiu mat mult decit voi ce vi s-a pregatit. Caci este un altul care nu inceteazai s4 ne prega- teased tuturor ospete — toate ospetele, sicele mai mare(e dintre ele. Numai ch nol ineetam cel mai adesea séine infrup- 113tam, fie din slabiciune, fie din sat, fie ca ne lipseste ragazul. El este cel care, raminind in oameni, ii face fericiti, aga cum, daca nu gresesc, am cazut cu totii de acord jeri, cu credinta si fermitate. Am demonstrat cd este fericit cel care-1 are pe Dumnezeu — si nimeni dintre voi nu a contrazis aceasta; am cercetat apoi cine vi se pare c4-I are pe Dumnezeu. In aceasta privinta, daca imi amintesc bine, s-au rostit trei pareri. Unii au so- cotit ca-I are pe Dumnezeu cel care face ce vrea Dumnezeu. Alfii au spus ca-] are pe Dumnezeu cel care traieste bine. Ceilalti ins au socotit c& Dumnezeu se dezvaluie in cei care nu au in sine du- hul numit necurat. 18. Poate ca ins, cu cuvinte diferite, voi nu ati spus decit unul si acelasi lu- cru. Daca luaim in consideratie primele doua afirmatii, oricine traieste bine face ce voieste Dumnezeu, iar oricine face ce voieste Dumnezeu traieste bine: nici nu inseamna altceva ,a trai bine" decit sa faci ceea ce-i este pe plac lui Dum- nezeu — cel putin aga ati socotit voi.” Au fost de acord. A treia afirmatie me- rita sa fie luata in consideratie cu mai mare atentie, pentru cd, in ritualurile noastre sacre, «duhul necurat», pe cit in{eleg eu, este luat in doud sensuri di- ferite: fie este acel duh care invadeaza 114 sufletul din exterior, tulbura simturile si le provoaca oamenilor un fel de furie: ca sa fie izgonit, e nevoie si se puna mi- na asupra sa, ceea ce se numeste exor- cizare, adica sa fie smuls facindu-se ju- raminte in numele lui Dumnezeu. Se mai numeste .duh necurat”, intr-alt sens, orice suflet impur, care nu este alt- ceva decit un suflet plin de vicii si de greseli. Te intreb atunci, copilul meu, care {i-ai rostit aceast4 parere intr-un duh, ag spune, senin i curat, s-mi spui cine {i se pare cA nu are duhul necurat: cel care nu are un demon, din pricina caruia de obicei ajung oamenii smin- titi, ori cel care si-a curatit sufletul de vicii gi de toate pacatele?” .Mi se pare, raspunse el, c4 nu are duhul necurat cel care traieste in curatenie." ,Dar", zic, »pe cine numesti tu curat? oare pe cel care nu pacatuieste cu nimic sau pe cel care se straduieste s& se tind departe de orice atingere necuvenita?" Cum ar putea fi curat*, spuse el, ,cel care, mul- (umindu-se sa se ind departe de orice atingere necuvenita, nu ar inceta sa se minjeasca de celelalte pacate? Cu ade- varat curat este acela care se indreapta catre Dumnezeu si se alipeste numai de El." Cuvintele acestea ale copilului am dorit sa fie scrise intocmai cum le rostise. ,Cu siguranta, am spus, omul 115acela traieste bine si, cu siguranta, cel care traieste bine este asa, dacd nu so- cotesti intr-alt chip.” A fost de acord, im- preund cu ceilalti. Asadar*, zic eu, .nu a mai ramas decit o singura p4rere." Adsertio: Poate fi fericit numai acela in care Dumnezeu este ca un oaspete binevoitor MI. 19. ,Doresc insa s& va pun o mic& trebare: oare vrea Dumnezeu ca omul sa-l caute pe Dumnezeu?* Au aprobat. »Atunci va intreb mai departe: putem noi spune c& cel care-] cauta pe Dumne- zeu traieste rau?" .Nicidecum", au spus JRaspundeti-mi dar la aceasta a treia intrebare: poate un suflet necurat s&-1 caute pe Dumnezeu?* Au spus ca nu poate — tofi, in afard de Navigius care, sov4ind putin, s-a alaturat mai apoi gla- surilor celorlalti. Asadar”, zic eu, daca cel care-I cautA pe Dumnezeu, face ceea ce voieste Dumnezeu, si traieste bine sinu are duh necurat; daca, pe de alta parte, cel care il caut& pe Dumnezeu nw-lare totusi pe Dumnezeu, atunci in- seamnai cd nu se poate considera c4 cel care fie traieste bine, fie face ce vrea Dumnezeu, fie nu are duh necurat — are numai prin acestea pe Dumne- zeu.” Cum ceilalti rideau spre cei p&caliti 116 de concesiile pe care le ficusera, mama mea, dupa ce raméisese vreme indelun- gata inmarmurita, mi-a cerut s&-i ex- plic, mai pe larg si mai limpede, ceea ce rationamentul m silise sa formulez concentrat. laté cum a fost: ,Nimeni", zise, .11u poate ajunge la Dumnezeu, de- cit daca-1 cauta pe Dumnezeu.” ,Foar- te bine*, spun eu. .,Totusi, cel care doar il cauta, ined n-a ajuns la Dumnezeu, chiar daca traieste bine. Asadar nu ori- cine traieste bine il are pe Dumnezeu." »Mie mi se pare“, zice ea, ,cd nu exista nimeni care sA nu-l aib& pe Dumnezeu, numai cd cel care traieste bine il are ca oaspete binevoitor, cine traieste rau — ca oaspete réuvoitor.* Atunci, spun eu, fara dreptate am admis ieri cd este feri- cit cel care-I are pe Dumnezeu: caci daca orice om il are pe Dumnezeu, totusi nu orice om este fericit.” Adauga asadar*, zise ea, ,xbinevoitor. Distinctio: Cel care inca il mai cauta pe Dumnezeu poate fi fericit? Mf. 20. ,Cel putin’, spun eu, ,sintem toti de acord ca este fericit cel cdruia Dumnezeu ii este binevoitor?* As vrea s& fiu de acord*, zise Navigius, ,dar m& tem ca nu cumva sa ajungi la conclu- zia ca academicul, care inca mai cauta, liveste fericit — academicul pe care lam numit ieri, intr-o latina vulgara si nu prea buna, dar foarte potrivit, dupa pa- rerea mea, «abadaios»®, CAci n-ag pu- tea spune cd Dumnezeu ii este ostil omu- lui care-I cauta pe Dumnezeu: daca este neingaduit sai o spui, urmeaza c4 Dum- nezeu ii este binevoitor acestui om, iar cel caruia Dumnezeu ii este binevoitor este fericit. Asadar va fi fericit cel care-1 cauta pe Dumnezeu: numai cd oricine cauta inca nu are ceea ce doreste. Va fi deci fericit omul care nu are ce do- reste, lucru care ni se parea tuturor ab- surd ieri, cind credeam c4 am risipit ne- gurile academicilor. De aceea Licentius va triumfa asupra noastra, iar aceste dulciuri, din care m-am infruptat in- draznet, impotriva bunei mele sanatati, ma vor preveni ca un medic grijuliu ca am de dat ispasire. 21. Aici mama mea surise din nou. -Eu unul", zise Trygetius, ,nu mai sint de acord c& Dumnezeu ii este ostil celui fata de care nu este binevoitor, ci cred ca exista si o cale de mijloc". fi raspund: ~Atunci omul acesta de mijloc, fata de care Dumnezeu nu este nici binevoitor, nici ostil, in ce fel admiti ca are parte de Dumnezeu?* Cum el statea pe gin- ide supra. 118 duri, mama zise: ,Una este sa ai parte de Dumnezeu, alta este sa nu fii fara Dumnezeu.“ ,Si cum este mai bine’, zic eu, sd ai parte de Dumnezeu sau sa nu fii fara Dumnezeu?" ,Pe cit sint in stare sa inteleg*, raspunse, ,iata pare- rea mea: cel care traieste bine, il are pe Dumnezeu, dar binevoitor; cel care tra- ieste rau, il are pe Dumnezeu, dar ostil. Cel care abia il cauta si ined nu |-a ga- sit, nu-l are nici binevoitor, nici ostil, dar nici nu este fara Dumnezeu.” Aceas- ta este si parerea voastra?, ii intreb eu. Au raspuns ca aceasta este. »Spuneti-mi atunci, va rog: nu vi se pare ci Dumnezeu ii este binevoitor omului pe care-I sprijina?" Au recunos- cut ca aga este. .Dar oare*, zic eu, ,il sprijina Dumnezeu pe omul care-] cau- 4?" Au raspuns ei: .l sprijina." Atunci", spun eu, ,cel care-1 cauta pe Dumne- zeu il are pe Dumnezeu binevoitor, iar oricine il are pe Dumnezeu binevoitor este fericit, Fericit este asadar si cel care-1 cauta pe Dumnezeu. Numai ca cine ca- utd, inca nu are ce-si doreste. Va fi deci fericit cel care nu are ce-si doreste.“ ,Nici- decum", zice mama.mea, .nu mi se pare c& este fericit cel care nu are ce dores- te.“ ,In consecinta“, spun eu, ,nu orici- ne il are pe Dumnezeu binevoitor este fericit." ,Daca ratiunea ne constringe la 119aceasta concluzie, nu o pot nega." ,Asa- dar’, zic eu, ,va fi aceasta deosebire, ca oricine I-a gasit deja pe Dumnezeu il are pe Dumnezeu binevoitor si este fericit, iar oricine il cauta pe Dumnezeu il are pe Dumnezeu binevoitor, dar nu este inca fericit; dimpotriva, cel care se in- straineazA de Dumnezeu prin viciile sale si prin pacatele sale, nu doar ca nu este fericit, dar nici nu se bucura de buna- vointa lui Dumnezeu.“ 22. Vorba aceasta le-a fost tuturor pe plac. ,Este bine“, spun eu, .numai ca acum ma tem ca nu cumva sa va sim- titi stinjeniti de ce-am admis mai ina- inte, anume c este nefericit cel care nu este fericit: de aici ar urma cd este ne- fericit omul care® [il are pe Dumnezeu binevoitor, de vreme ce am spus ca cel care abia il cauta pe Dumnezeu, inc nu este fericit]." ,Atunci — dupa cum spu- ne Tullius — le spunem «bogati» celor care poseda pe pamint numeroase do- menii $i ii vom numi «saraci» pe cei are au toate virtutile? Gindifi-va insd la asta: daca este adevarat cd orice nevoias este nefericit, este deopotriva de adevarat si c& orice nefericit este nevoias? Ar urma de aici cd nefericirea nu este altceva de- ° Textul are aici o lacuna, pe care editorii 0 completeaza diferit; am urmat in traducere, fré exceplii, editia R. Jolivet (n.t cit nevointa, parere pe care m-ati au- zit udind-o cind era expusa®”, Ar dura insd prea mult s& discutam astizi aceas- ta chestiune. De aceea va rog s ne in- tilnim si miine, daca nu va este nepla- cut, din nou la aceasta masa.” Cum toti aul spus cA vor veni cu mare bucurie, ne-am ridicat. © Parerea Monicai era expusa in fragmentul pierdut (n.tr). 120 121A treia zi: Fericirea este un fel de implinire spirituala Quaestio prima: Este acelasi lucru Si fii nevoias gi si fii nefericit? IV. 23. in ziua a treia a dialogului nos- tru, norii care ne silisera de dimineata sd ne stringem la baie s-au risipit, iar dupa-amiaza cerul a redevenit cu totul senin. Asa ca am preferat sa coborim pe Pajistea de linga noi si acolo, agezindu-ne fiecare unde ne-a cazut bine, ne-am ur- mat in felul acesta conversatia. .Aproape toate pe care-mi doream sa le obtin de la voi", spun eu, ,ca raspuns la intrebarile mele le-am capatat si acum le am in stapinire: aga c& astzi, ca sa putem totusi intrerupe pentru citeva zile ospatul nostru, cred ca nu trebuie si-mi raspundeti nimic sau, oricum, nimic im- portant. Mama mea spusese, de fapt, cd nefericirea nu este altceva decit nevoin- ta, si toti am cazut de acord intre noi ca cei care sint nevoiasi sint nefericiti. 122 Dar daca toti cei neferici{i sint nevoias: sau nu — aceasta este o intrebare pe care nu am putut-o duce pin la capal eri. Or, daca ratiunea ne-a demonstrat c& aga stau lucrutile, s-a descoperit cv certitudine cine anume ar fi fericit: ve fi fericit cel care nu este nevoias. lar ori: cine nu e nefericit este fericit. Este asa- dar fericit cel care nu are parte de ne- vointa, daca spunem cd nefericirea este acelasi lucru cu nevointa. 24. Cum asa?" zice Trygetius. .Dir faptul cd oricine se afla in nevointa este nefericit nu putem deduce limpede c3 este fericit oricine nu este nevoias? Cac imi amintesc ca am c&zut deja de acoré cA nu exista ceva la mijloc intre neferi- cit si fericit.” Ti se pare“, spun eu, .c3 exist ceva la mijloc intre viu si mort?" »Marturisesc’, zice el, ,c4 nici aici nu este ceva la mijloc: dar unde vrei s& ajung cu asta?" ,Uite", spun eu, ,cred ca tu esti de acord cu acest lucru, ca cine ¢ fost inmormintat cu un an inainte este mort." Nu a negat. Cum aga? cine nu a fost inmormintat cu un an inainte este viu?" ,Nu decurge astfel", zice el. .Aga- dar‘, spun eu, ,nu decurge ca, daca ori- cine-i nevoias este nefericit, atunci ori- cine nu este nevoias e fericit — chia daca nu se poate gasi nimic la mijloc 123intre nefericit si fericit, cum nu este nici intre viu si mort.“ Obseruatio: Purtarea inteleptului in fata bunurilor materiale IV. 25. Cum rationamentul acesta unii |-au in{eles ceva mai incet, le~am explicat cum m-am priceput, cu vorbe cit mai potrivite si mai felurite, pe ma- sura starii lor de spirit: ,Asadar“, spun eu, ,nimeni nu se indoieste ca este ne- fericit oricine se afla in nevointa; nici nu ne impiedicam in vreun fel de nevoile trupesti ale inteleptilor, caci in cazul lor nu sufletul, care este salasul vietii feri- cite, se afl in nevointa. Sufletul insusi este desavirsit — or, ceea ce este desa- virsit, nu duce lips de nimic; cit prives- te cele necesare trupului, in{eleptul si le ia, dacd-{ sint la indemina, iar daca nu-i sint la indemin§, lipsa lor nu-I va fringe. Pentru cd orice intelept este pu- ternic si nici un om puternic nu se teme de nimic. Asadar inteleptul nu se teme nici de moartea trupului, nici de dureri: tocmai ca s& scape de acestea — ori ca se fereste de ele, ori cd le risipeste — ii sint necesare acele bunuri de care poa- te ajunge sa fie lipsit. Iar dac& acestea nu-i lipsese, el nu inceteazai sa se folo- 124 seasca bine de ele. Mult adevar sta in aceasta vorba®: ~CAci este-o nerozie sa infrunti ce poti ocoli Se va feri agadar de moarte si de du- rere, pe cit poate si pe cit se cuvine, ca daca nu se va feri defel de ele, va fi nefe- ricit nu din pricina a ceea ce i se intim- pla, ci pentru ca nu a voit sa se fereas- ca desi ar fi putut — ceea ce este un semn vadit de nerozie. Daca insa nu se va putea feri de ele, va fi nefericit nu pentru cd le suporta, ci din pricina ne- roziei. lar daca nu reuseste sa se fereas- ca de ele, dupa ce se va fi straduit cit se cuvine, chiar de se pravalesc asupra lui nu-] fac nefericit. O alt& vorba a ace- luiasi poet comic este deopotriva de ade- varata®: Pentru ca nu se poate intimpla ce vrei, Atunci sa vrei ceea ce poti.” © Terentiu, Eunuchus, 761; Augustin a citat probabil din memorie, versul fiind usor diferit de forma in care a ajuns la noi prin traditia directa a manuscriselor lui Terentiu: Sed, tu quod cauere possis, stultum admittere este (fati de Nam tu an admittere est. de al © Terentiu, Andria, 305 sq.; din now apare 0 usoara deosebire fata de traditia directa, unde -Cum oare sa fie nefericit cel cdruia nimic nu i se intimpla impotriva voin- {ei sale? Fiindcd nu-si poate dori ceea ce vede ca nu poate ajunge la el. El are © vointa care se rasfringe asupra lucru- rilor cu totul sigure: orice face, el actio- neaza numai dintr-un precept al virtu- {ii si dintr-o lege divina a intelepciunii, care in nici un chip nu ii pot fi smulse. Exemplum: Si te bucuri de bunurile sortii poate fi indeajuns pentru fericire? IV. 26. Ginditi-va acum daca orice om care este nefericit este in nevointa. Caci cea ce face ca aceasta afirmatie sA fie greu de acceptat este faptul cd multi au parte de un belsug de bunuri: dato- rita lor toate le sint la indemind, incit Ia un semn cit de mic au tot ceea ce pof- lesc. Sigur cd viata asta nu-i usoara. SA ne imaginaim insa un om, asa cum spu- ne Tullius”? ca era Orata. Cine ar cu- teza s4 spuna cd Orata a suferit de pe urma nevointei, el care era un om foar- te bogat, foarte distins, absolut incinta- tor, cdruia nu-{ lipsea nimic din tot ce satisface placerile, nici farmecul, nici 7 Cicero, Hortensius, fragmentul 76 Miller 126 deplina sanatate? El avea din belgug, cit dorea, si averi dintre cele mai alese si prieteni dintre cei mai placuti: de toate acestea se folosea cum se cuvine pen- tru sainatatea trupului sau si (ca sa spu- nem totul pe scurt) orice facea si toate actele sale de voint& erau incununate de un final norocos. Dar poate se va intreba vreunul din- tre voi daca nu cumva acela a dorit sa aiba mai mult decit avea. Nu stim lucrul acesta. Numai cd — si este de ajuns pen- tru cercetarea noastra — sa presupu- nem c4 nu dorea mai mult decit avea in posesie. Vi se pare oare cd era in ne- voin{a?* SA admitem*, spune Licen- tius, ,cd acela nu dorea nimic — ceea ce nu stiu cum putem intelege la un om care nu a fost un intelept — se temea totusi (cci nu-i lipsea, dupa cit se spu- ne, inteligenta) ca nu cumwva toate s&-i fie smulse dintr-o singura lovitura a sor- tii. Nu era greu de inteles cd toate bunu- rile de felul acela, oricit de multe ar fi fost, erau la bunul plac al intimplari- lor." I-am spus atunci surizind: .Vezi, Licentius, cd acest om foarte norocos era impiedicat de calitatile sale naturale s& aiba o viata fericita. Cu cit era mai pa- trunzator, cu atit infelegea mai bine cA le poate pierde pe toate; cu cit se frin- gea de team, cu atit infelegea mai bine 127acel proverb popular: «Omul care nu se amageste € chibzuit spre raul sdu»." 27. La vorba aceasta si Licentius, $i ceilalti au zimbit: .Totusi", spun eu, ,s cercetém cu mai muita atentie de ce Orata, chiar daca se temea, nu era in ne- vointa: de aici porneste intrebarea. De fapt, a fi nevoias const in a nu avea, nu in teama de a pierde ceea ce ai. Caci el era nefericit pentru ca se temea, nu pentru ca era in nevoin{a. Asadar, nu orice om nefericit se afla in nevointa.“ Pe cind eu imi sustineam parerea, mama mea, chiar daca se arata de acord la un loc cu ceilalti, parca se indoia to- tusi un pic: .Nu stiu", zice, ,gi nici nu pot intelege pe de-a-ntregul, in ce fel se pot desparti nefericirea de nevointa sau nevointa de nefericire. Caci omul acesta, care era bogat si instarit si nu-si mai dorea nimic, dupa cum spuneti, to- tusi, pentru ca se temea sa nu le piar- da, era in nevointa’! de intelepciune. Sa spunem agadar ca el era in nevointa daca era lipsit de bani si de bogatii, dar s& nu o spunem de vreme ce era lipsit de intelepciune?* In vreme ce toti stri- gau cuprinsi de admiratie, nefiind nici eu insumi mai putin vesel si bucuros, mai cu seama pentru c& mama mea ros- Egestas: termenul se poate traduce si prin lipsa, si prin nevointa. 128 tise o maxima importanta, extrasa din scrierile filozofilor, pe care eu o aveam pregatita pentru final: ,{n{elegeti*, spun cu, .deosebirea dintre a cunoaste doc- trine multe si felurite sia avea sufle- tul concentrat numai asupra lui Dum- nezeu? Caci oare de unde vin cuvintele pe care le admiraim, daca nu de acolo?" Atunci Licentius spune, exclamind ve- sel: ,Nu se poate spune nimic mai ade- varat, nimic mai divin. Nu exist& vreo nevointa mai mare si mai nefericit de- cit nevointa de intelepciune, iar celui caruia nu-i lipseste intelepciunea, ab- solut nimic nu-i poate lipsi.“ Conclusio prima: Orice nevointé este o nefericire gi orice nefericire este o nevointa IV. 28. .Nevointa sufletului*, spun eu, .nu este nimic altceva decit nerozia. Caci aceasta este opusul intelepciunii, si asa i se opune ca moartea vietii, ca via~ (a fericita celei nefericite — adicd fara a fi cu putinta ceva la mijloc. Dupa cum orice om care nu este fericit este nefe- ricit, si dup& cum orice om care nu este mort traieste, tot aga este vadit cd ori- ce om care nu este nerod ¢ intelept. De aici ne este ingaduit sa intelegem c& Ser- gius Orata a fost nefericit nu pentru cd 129se temea ca soarta i-ar putea rapi acele daruri, ci pentru ca era nerod. Asa se face ca ar fi fost si mai nefericit dac& nu s-ar fi temut defel printre toate acele lucruri schimbatoare si sovaielnice pe care le socotea bune. CAci siguranta lui nu se sprijinea pe strajile fortei, ci pe toropeala mintii si el se scufundase ne- fericit intr-o nerozie adinca. Dar daca cel lipsit de in{elepeiune sufera o mare nevointd, $i oricine este stapin pe inte- lepciune nu duce lips de nimic, urmea- za de aici ca nevointa este ca nerozia. lar dupa cum tot nerodul este nefericit, tot asa orice nefericit este nerod. Aga- dar, dupa cum orice nevointa este nefe- ricire, este sigur ca orice nefericire este nevointa.“ 29. Concluzia aceasta Trygetius a spus ca nu a inteles-o bine. ,Ce am con- venit intre not", spun eu, ,in desfagura- rea rationamentului?" Ca acela este nefericit", raspunde, ,care nu are inte- lepciune.” ,Ce inseamn&, spun eu, sd nu ai infelepciune?* Cum el tacea, zi- »Oare nu inseamné sa ai parte de nerozie?" ,Aga este”, spune el. .Nu este defel altceva, spun eu, s& ai parte de ne- voin{a decit sa ai parte de nerozie; de aici decurge in mod necesar c mnevoin- {a» este indicarea printr-un alt cuvint a.ceea ce se numeste merozier. Cu toa- te acestea, nu stiu de ce, spunem «are 130 parte de nevointa» sau «are parte de ne- rozie», Este ca si cum am spune despre un loc lipsit de lumina ca are intuneric: asta nu inseamna nimic altceva decit ca nu are lumina. Caci nu se poate spu- ne despre intuneric ca vine si pleaca, iar lipsa luminii inseamna ca este deja intuneric, dupa cum lipsa hainei inseam- na goliciune. lar goliciunea nu dispare ca vreun lucru mobil atunci cind i se aduce aproape o hain! Tot asa spunem c& cineva are nerozie, ca si cum am spu- ne c& are goliciune. Nevointa inseamna de fapt «a nu avea». De aceea (ca's& ex- plic pina la capat ce vreau, dupa cum pot) asa se spune «are nevointé», ca si cum s-ar spune «are a nu aveay. Aga se face ca, daca s-a demonstrat ca nerozia este tocmai adevarata si neindoielnica nevoina, vezi de nu este rezolvata ches- tiunea pe care ridicat-o. Caci plutea o indoiala intre noi dac& nu cumva cind spunem sefericirey nu numim nimic altceva decit «nevointa». Dar am argu- mentat indeajuns ca pe buna dreptate se numeste nerozia nevointa. Asadar, dupa cum orice nerod este nefericit, $i orice nefericit este nerod, tot aga in mod necesar recunoastem nu numai ca ori- cine e nevoias este nefericit, ci sic ori- cine e nefericit este nevoias. Or, daca din faptul c& orice nerod este nefericit si orice nefericit este nerod urmeaza c& 131nerozia este nefericire, de ce atunci, din faptul cd orice nevoias e nefericit gi ori- ce nefericit este nevoias, sa nu urmeze cA nefericirea este tocmai nevointa?* Quaestio altera: Cum se poate defini opusul nevointei morale? Nu este oare implinirea? IV. 30. Cu tofii s-au araitat de acord; atunci am spus: ,Urmeaza acum sa ve- dem cine nu este nevoias; caci acela va fi in{elept si fericit. Nerozia este ins& ne- vointa, este chiar numele nevointei: cu- vintul acesta denumeste de obicei un fel de sterpaciune si o sardcie. (Bagati bine de seami, va rog, cu cita grija au format cei din vechime toate cuvintele sau, dupa cum e vadit, macar unele dintre ele, mai ales cele a cdror cunoastere era foarte necesara.) Recunoasteti ca orice nerod este nevoias si ca oricine-i nevoias este nerod: cred ca recunoasteti de aseme- nea ca sufletul nerod este plin de vicii si cd toate viciile sufletului sint cuprin- se intr-un singur nume — nerozia. In prima zi a conversatiei noastre spuse- seraim cA neputinta” este numita asa tocmai pentru ca «nu poate», tot asa cum ® nequitia, termen explicat prin sintagma pa- ronimicd nec quidquam: vide supra (n.tr). 132 opusul sau, «rodniciay si-a primit-nut mele de la «roade». Asadar, din cele dowa contrarii, rodnicia $i neputinta, ceea ‘ce reiese evident este ideea de a figianu fi’. Cind insa este vorba de nevointa, care sa credem ca-i este contrariul?* Pe cind ei inca mai sovaiau putin, Tryge- tius spune: .Daca as spune ca este boga- tia? Vad cd are ca opus saracia.” ,Este*, zic eu, ,cu adevarat aproape: cAci de obi- cei saracia si nevointa se iau drept unul siacelasi lucru. Trebuie totusi sa gsi un alt cuvint, ca nu cumva elementu mai bun al perechii sa ramina fara de numire, pentru ca, de o parte, sint ter: meni din belsug, ca sracie si nevointé iar de cealalta li se opune numai bog tia. Ar fi chiar absurd ca tocmai aici s? apard o nevointa de termeni, cind e mo mentul sa indieém contrariul nevointei! ,Implinirea"’*, spune Licentius, ,dacé se poate folosi acest cuvint, mi se part cA se opune deplin nevointei.* 81. Vom cerceta poate ceva mai tir ziu", zic eu, ,ce-i de spus despre aces cuvint. Nu trebuie sA ne preocupan acum de cautarea adevarului. Chia daca Salustiu”, care cintareste cu grij: 78 esse et non esse (nut) 7 plenitudo, de la (n.tr) 7 De coniuratione Catilinae, 52 (...publicfiecare cuvint, opune «nevoin{ei» «opu- lenta», totusi prefer aceasta «implinire» a ta. CAci noi nu ne lasam inspaimin- tali de gramatici si nici nu avem a ne teme de dojana lor, daca ne folosim de cuvinte neglijent — gramaticii sint cel care ne-au lsat bunurile pentru a le folosi”®.” La aceste cuvinte au suris. .Dar”, spun eu, ,fiinded nu voiesc sa trec pes- te parerile voastre, asa cum sinte(i acum concentrati asupra lui Dumnezeu, ci sa Ie folosesc ca pe un fel de oracole, sa in- cercam sa pricepem ce inseamnai acest cuvint; mi se pare cA nici un altul nu este mai aproape de adevar. Implinirea si nevointa sint deci contrare: caci tot aga ca neputinta si rodnicia, acestea doua se aseamana cu a fi sia nu fi. lar daca nevointa este nerozia insagi, atunci implinirea va fi intelepciunea. Pe buna dreptate s-a spus adesea ca rodnici este maica tuturor virtutilor. Se alatu- rd acestei pareri si Tullius, care spune. intr-o pledoarie”’: «Fiecare s& 0 ia cum voieste: eu unul socotesc ca rodnicia, adicd modestia si cumpatarea, este cea mai mare dintre virtuti.» A spus-o cu de- 78 Aluzie glumeata la gramaticul Verecundus, jusese la dispozitie lui Augustin proprie- tatea sa de la Cassiciacum (n.tr) 77 Pro Deiotaro, 26 sAvirsitd intelepciune $i cuviinta: cael else gindea la «roade», adicd ceea'ee nt mim «a fi» gi cAruia i se opune «a nu fir Numai cd, din pricina uzului curent a limbii, in care se spune de obicei «rod nicie» (frugalitas) cu intelesul de mode ratie (parcimonia), Tullius a explicat c: infelegea prin acest nume adauginc amodestie» si «cumpatare»: sa privim ct toata atentia aceste doua cuvinte. Conclusio secunda: intelepciunea si masura sufletului IV. 32. «Modestia» este numitd as de la «masura» (modus), iar cumpate rea (temperantia) de la «cumpat» (ten peries”). Unde este vorba de masur: de cumpat, nu exista nici mai mull nici mai putin de atit. Implinirea insas pe care am indicat-o ca termen opus ne vointei, este cu mult mai buna decit dac am spune rabundenta». Caci prin abur denta se intelege 0 afluenta si oarecur o revarsare de bunuri aflate in exce Ceea ce se petrece insa dincolo de sa are nevoie de masura, iar bunurile afl: te in exces au nevointa masurii. In f jul acesta, nevointa nu este straina ni 78 Termenul are in{elesul prim de .amestec proportii potrivite”macar de belsug; sint insa straine de mésura prea-multul si prea-putinul. Daca privesti indeaproape chiar ter- menul «opulent» (opulentia), vei vedea cA nu are in sine nimic altceva decit ma- sura (modus). Adevarul este cd «opulen- ta» (opulentia) nu vine de la «sprijine (ops). cci oare in ce fel ar putea fi un sprijin prea-multul, de vreme ce adesea este mai stinjenitor decit prea-putinul? Asadar orice este excesiv de mult sau excesiv de putin, este supus nevointei, pentru ca are lipsa de masura. Masura este deci in{elepciunea sufletului, c&ci este vadit ca inelepciunea este contrariul neroziei, iar nerozia este nevointa, lipsa: agadar implinirea este oarecum contrariul ne- vointei. Urmeaza de aici ca intelepeiu- nea este implinire. In implinire se afla masura. Deci masura sufletului sta in intelepciune. De aici vorba stralucita, care nu fara temei se bucura de faima: «én viata este de folos in primul rind ca nimic sa nu fie in exces79.“ 79 ne quid nimis este una mat cunoscute ale Antichitat data la Terentiu (Andria, 6 apare la Cicero (De finibus, 3.22.73), Seneca (Epist. 94,43), Pseudo-Ausonius (Septem sapientium sen- 49), Freeventa in scrierile autorilor medie~ vali, maxima este echivalentul dictonului grecese medeén agan care, dupa Pseudo-Platon (Hipparchus, 228e) ar fi fost incizat pe frontonul templului din Delfi (nite). tre maximele cele 136 Disputationis conclusio: Adevarata fericire este sd stdpinesti infelepciunea lui Dumnezeu, care este deopotriva mdsura si adevar Recapitulatio: A fi fericit nu este nimic altceva decit a fi infelept V. 38. ,Asa am spus ieri, cind am in ceput la discutam: daca aflam ca nefe ricirea nu este altceva decit lips, atunc vom recunoaste ca este fericit cel care nu este nevoias. Si iat cd am aflat: dec a fi fericit nu inseamna nimic altcevi decit a nu fi in nevointa, adica a fi in telept. Daca ins cercetati ce este intelep ciunea (caci i acest subiect, pe cit an putut aici, -am desfagurat si l-am sco la lumina) vedeti ca nu este altceva de cit masura sufletului, altfel spus — est acel ceva prin care sufletul se masoar singur, aga incit nici si nu dea pe din afar in exces, nici s nu se string’ mz prejos de plinul sau. Da pe dinafara i placeri, in pofta de stpinire, in trufi si in celelalte de felul acesta, prin car 13tensa amenii nefericiti si fara masura soco- fesc cA pot dobindi bucurie si putere. Numai cA sufletele acestea sint strimto- rate de murdarie, de teama, de tristete, de pofid si de altele, cite mai sint, care-i fac pe oamenii nefericiti si recunoasca de-a dreptul cd sint nefericiti. Cind ins sufletul, gsindu-si intelepciunea, 0 con- templa si cind — ca sa ma folosesc de vorba acestui copil — se alipeste de ea gsi, neatins de vreo desertaciune, nu s¢ mai intoarce catre momeala aparente- lor, a cdror greutate, luata in stapinire de Dumnezeul sau, cade si se scufunda, atunci sufletul nu se mai teme de nici un exces $i de nici o nevointa, agadar: de nici o nefericire. Caci are o m4sura asa orice om fericit: aceasta este inte- lepeiunea. Conclusio operis: Adevaratul intelept nu este altul decit Fiul lui Dumnezeu, intelepciunea lui Dumnezeu V. 34, Cum am putea numi infelepeiu- nea altfel decit Intelepciunea lui Dum- nezeu? Ni s-a deslusit ins prin reve- latie divind c& Fiul lui Dumnezeu este iocmai Intelepciunea lui Dumnezeu*: 0 intent 1, 24. Logos-ul, sophia si lisus . topos al exegezei patristice. sint 138 iar Fiul lui Dumnezeu este negresit Dum- nezeu. Asadar, oricine e fericit il are pe Dumnezeu, ceea ce am convenit cu totii, la inceputul acestui ospat. Ce socotiti insa ca este intelepeiunea, daca nu adevarul? Chiar asa st spus: «Eu sint Adevarub®!. Ca sd fie insa ade- varul, se infaptuieste intr-un fel de ma- surd ultima, din care purcede si in care, dupa ce se implineste, se intoarce. Nu- mai ca aceasta msura ultima nu inga- duie mai presus de ea nici 0 alt& masu- ra: daca masura ultima este o masura dupa masura ultima, prin sine insagi este totusi o masura. Trebuie asadar ca si masura ultima sa fie o adevarata ma- sura. Dupa cum adevarul se naste din mésura, tot asa masura se cunoaste prin adevar. De aceea nu a existat niciodata adevar fara masura, si nici masura fra adevar. Cine este Fiul lui Dumnezeu? Sta spus: «Adevaruls. Cine este cel care nu are tata? Cine altul decit masura ul- tima. Cel care ajunge la masura ultima prin adevar, este fericit. Aceasta inseam- na sa-l ai pe Dumnezeu in suflet, aceas- ta inseamné sa te bucuri de Dumnezeu. Celelalte bunuri, chiar daca sint avute de la Dumnezeu, totusi ele nu-I au pe Dumnezeu. * Joan 14,6 (rete). 13935. Chiar din izvorul adevarului adie inspre noi o prevenire, s& ne ingrijim in sinea noastra sa ne amintim de Dum- nezeu, s-l cdutdm, s4 ne adap&m din el fara sat. Acel soare tainic umple de o lumina stralucitoare facliile dinaun- trul nostru, de acolo purcede orice ade- var pe care-] spunem, chiar atunci cind frematam sa ne intoarcem indraznet c&tre el ochii inca bolnavi sau abia des- si sa il privim in intregime: soarele acesta ni se dezvaluie cai nu este altce- va decit Dumnezeu, desavirsire pe care nimic nu o stirbeste. CAci in el absolut totul este desavirsit si este totdeodata Dumnezeu atotputernic. Dar totusi, oricit de mult am cauta, sa recunoastem cd nu putem sa ne ada- pam ined din izvorul insusi, din — ca s& mi folosesc de cuvintul acela — im- plinire, cita vreme inca nu am ajuns la masura noastra: si astfel, cu toate c& Dumnezeu ne da sprijin, ined nu sinter infelepti si ferici{i. Deplina indestulare a sufletelor, care este viata fericita, in- seamni a cunoaste, desavirsit i pios, de cine anume sinter condusi cditre ade- var, de ce adevar anume ne bucuram, prin ce anume ne apropiem de msura ultima. Celor care inteleg, dincolo de de- sertaciunile felurite ale superstitiei, ca 140 este o singura substanta, li se dezvaluie cA acestea trei sint Dumnezeu unul.* in momentul acela, mama mea, re- cunoscind cuvintele adinc fixate in me- moria ei si veghind cumva in credinta sa, a rostit bucuroasa un vers al epis- copului nostru: .Ocroteste-i, Sfinta Treime, pe cei ce se roaga“®? sia adaugat: ,Aceasta este, fara nici indoiala, viata fericita, care este viata de- savirsita; sintem incredintati c vom fi grabnic purtati catre ea, prin credin{a statornicd, speranté vie si iubire aprinsa.” 36. Acum", spun éu, ,pentru ca toc- mai maisura ne indeamna sa ne intre- rupem ospai{ul pentru citeva zile, aduc multumire, cu toate puterile mele, de- savirsitului si adevaratului Dumnezeu, Tatal si Stapinul mintuitor al sufletelor, precum si vou, oaspeti dragi, care m-ati daruit din plin cu binefaceri. CAci voi mi-ati adus atit de mult in dialogul nos- tru, incit ag putea chiar spune ca am fost indestulat de oaspetii mei.” Atunci tofi si-au dat glas bucuriei si lau audat pe Dumnezeu. ,Cit mi-as dori", zise Trygetius, ,ca in fiecare zi sa ne hranim aga!" ,Masura despre care vorbeam*, ii raspund eu, ,se cuvine sd 2 Ambrozie, Imnul II, 32 (Deus creator omnium, (nt) 141fie pastrata in toate, daca incalziti in ini- ma voastra gindul intoarcerii noastre Ja Dumnezeu.* Cu aceste cuvinte, ne-am incheiat dia- logul si am plecat. Cuprins Seneca Despre viata ferici Sfintul Augustin Despre viafa fericita.......... 73 IFICAT 2017