Capitolul 11

Integrale duble

11.1 Mulţimi care au arie

Fie [a, b], [c, d] intervale reale. Mulţimea [a, b] × [c, d] se numeşte interval bidimensional sau
dreptunghi ı̂n R2 . Definim

Aria([a, b] × [c, d]) = (b − a)(d − c).

Definiţia 11.1 O mulţime E ⊂ R2 se numeşte multime elementară dacă se poate

reprezenta ca o reuniune finită de dreptunghiuri fară puncte interioare comune, adică
n
[
E= Di , Di dreptunghi, i = 1, n, D̊i ∩ D̊j = ∅, i , j.
i=1

n
P
Definim Aria(E) = Aria (Di ) .
i=1

1. Reprezentarea unei mulţimi elementare nu este unică.

2. Aria unei mulţimi elementare nu depinde de reprezentare.

Definiţia 11.2 Spunem că o mulţime mărginită A ⊂ R2 are arie dacă există două şiruri
de mulţimi elementare (En )n şi (Fn )n astfel ı̂ncât

• En ⊂ A ⊂ Fn , (∀)n ∈ N

• şirurile (Aria(En ))n şi (Aria(Fn ))n sunt convergente şi au aceeaşi limită.

106
Capitolul 11. Integrale duble 107

Definim Aria(A) = lim Aria(En ) = lim Aria(Fn ).

n→∞ n→∞

11.2 Definiţia integralei duble

Fie D ⊂ R2 o mulţime compactă a cărei frontieră Fr(d) = D − D̊ = D − D̊ este o curbă ı̂nchisă
netedă sau netedă pe porţiuni. n o
Se numeşte diviziune a domeniului D o familie ∆ = Di |i = 1, n de submulţimi compacte ale
mulţimii D care au frontierele curbe ı̂nchise netede sau netede pe porţiuni şi care verifică

D̊ ∩ D̊j = ∅, i , j
 ni



S
 Di = D



i=1

Notăm cu
D(D) mulţimea tuturor diviziunilor domeniului D;
δi = δ(Di ) = sup {d(P , Q)|P , Q ∈ Di } diametrul mulţimii D;
k∆k = max δi norma diviziunii ∆;
n i=1,n o
ξ = (ξi1 , ξi2 )|i = 1, n : (ξi1 , ξi2 ) ∈ Di sistem de puncte intermediare compatibil cu diviziunea
∆.
n o n o
Definiţia 11.3 Fie f : D −→ R, ∆ ∈ D(D), ∆ = Di |i = 1, n , ξ = (ξi1 , ξi2 )|i = 1, n :
(ξi1 , ξi2 ) ∈ Di un sistem de puncte intermediare compatibil cu diviziunea ∆.
Definim suma integrală
n
X
σ∆ (f , ξ) = f (ξi1 , ξi2 )Aria(Di ).
i=1

Definiţia 11.4 Spunem că f este integrabilă pe D dacă

(∃)I ∈ R, (∀)ε > 0, (∃)δε > 0, (∀)∆ ∈ D(D) : k∆k < δε ,

 
(∀)ξ s. p. i. comp ∆ : σ∆ (f , ξ) − I  < ε.
s
Numărul real I din definiţie, dacă există, este unic, se notează I = f (x, y)dxdy şi se
D
numeşte integrala dublă a funcţiei f pe D.
Proprietăţi
1. Dacă f este integrabilă pe D, atunci f este mărginită pe D.
s
2. dxdy = Aria(D).
D

3. Liniaritatea:
Dacă f , g sunt integrabile pe D şi α, β ∈ R, atunci αf + βg este integrabilă pe D şi
x Z Z
(αf + βg)(x, y)dxdy = α f (x, y)dxdy + β g(x, y)dxdy.
D D D
108 11.3. Calculul integralei duble

4. Pozitivitatea:
Dacă f este integrabilă pe D şi f (x, y) ≥ 0, (∀)(x, y) ∈ D, atunci
x
f (x, y)dxdy ≥ 0.
D

5. Monotonia:
Dacă f , g sunt integrabile pe D şi f (x, y) ≥ g(x, y), (∀)(x, y) ∈ D, atunci
x x
f (x, y)dxdy ≥ g(x, y)dxdy.
D D

6. Aditivitatea la domeniu:
Dacă f este integrabilă pe D şi D = D1 ∪ D2 : D˚1 ∩ D˚2 = ∅ atunci
x x x
f (x, y)dxdy = f (x, y)dxdy + f (x, y)dxdy.
D D1 D2

7. Dacă f este continuă pe D, atunci f este integrabilă pe D.

8. Teorema de medie:
Dacă f ∈ C(D), atunci
x
(∃)c ∈ D : f (x, y)dxdy = f (c)Aria(D).
D

11.3 Calculul integralei duble

11.3.1 Calculul integralei duble pe dreptunghi
Dacă f : [a, b] × [c, d] −→ R este o funcţie continuă, atunci
   
x Zb Zd  Zd Zb 
   
f (x, y)dxdy =  f (x, y)dy  dx =  f (x, y)dx dy.
  
   
[a,b]×[c,d] a c c a

Aplicaţia 11.1
x x
(
3≤x≤8
dxdy, (D) :
(x + y)2 1≤y≤2
D

11.3.2 Calculul integralei duble pe domeniu simplu ı̂n raport cu axa Oy

Dacă f : D −→ R este o funcţie continuă,
n o
D = (x, y) ∈ R2 |a ≤ x ≤ b, α(x) ≤ y ≤ β(x) , [a, b] ⊂ R, α, β ∈ C[a, b],
atunci  
Zb  Z β(x)
x 

f (x, y)dxdy =  f (x, y)dy  dx.

 
D a α(x)
Capitolul 11. Integrale duble 109

Aplicaţia 11.2
x (
x2 + y 2 ≤ 1
2
x ydxdy, (D) :
y≥0
D

11.3.3 Calculul integralei duble pe domeniu simplu ı̂n raport cu axa Ox

Dacă f : D −→ R este o funcţie continuă,
n o
D = (x, y) ∈ R2 |c ≤ y ≤ d, γ(y) ≤ x ≤ δ(y) , [c, d] ⊂ R, γ, δ ∈ C[c, d],

atunci  
Zd  Z δ(y)
x 

f (x, y)dxdy =  f (x, y)dx dy.

 
D c γ(y)

sp
Aplicaţia 11.3 xy − y 2 dxdy, (D) ≡ ∆OAB, unde A (10, 1) , B (1, 1)
D

11.4 Schimbarea de variabilă ı̂n integrala dublă

Fie D 0 ⊂ R2 o mulţime compactă cu frontiera o curbă simplă, ı̂nchisă şi netedă (netedă pe
porţiuni) şi
T : D 0 ⊂ R2 −→ D ⊂ R2 , T = (T1 , T2 ) a. ı̂.

1
T1 , T2 ∈ C (D),


J(u0 , v0 ) = det(JT (u0 , v0 )) , 0, (∀)(u0 , v0 ) ∈ D̊ 0 .



Dacă f : D −→ R este o funcţie continuă, atunci

x x
f (x, y)dxdy = f (T1 (u, v), T2 (u, v)) · |J(u, v)| dudv.
D D0

Exemple de schimbări de variabile

• Trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare:

(
x = ρ cos θ
, ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π]
y = ρ sin θ

În acest caz avem J = ρ.

• Trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare generalizate:

(
x = aρ cos θ
, ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π]
y = bρ sin θ

În acest caz avem J = abρ.

110 11.5. Formula Green

s 2  √ √
Aplicaţia 11.4 1. x + y 2 dxdy, D fiind limitat de x2 + y 2 = 4, y = x 3, y 3 =
D
x, x ≥ 0;
s 2 
2. x + y 2 dxdy, (D) : x2 + y 2 ≤ 2x;
D

x2 y 2


+ ≤1

s

xy 
 a2 b 2
3. dxdy, (D) :  , a, b > 0.

D
p
2
x +y 2 

 x≥0
y≥0



11.5 Formula Green

Fie

• D ⊂ R2 o mulţime compactă cu frontiera Γ o curbă simplă, ı̂nchisă şi netedă (netedă pe

porţiuni)
∂P ∂Q
• P , Q funcţii continue pe o mulţime deschisă ce conţine D cu ,
∂y ∂x
continue.

Atunci I x ∂Q ∂P !
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy,
∂x ∂y
Γ D

sensul de parcurgere al curbei fiind cel trigonometric.

Aplicaţia 11.5

x2 y 2
I
(xy − y) dx + (xy + x) dy, (Γ ) : + = 1, a, b > 0.
a2 b 2
Γ