Informatică

Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

CURS 1, 2

Cuprins

1. Sisteme informaționale și sisteme informatice ................................................................................... 2

1.1. Definirea sistemelor informaţionale şi informatice .................................................................... 3
1.2. Informatizarea sistemelor informaționale .................................................................................. 6
1.3. Componentele sistemului informațional ..................................................................................... 8
2. Bibliografie ......................................................................................................................................... 16

Bibliografie recomandată
1. NICOLETA MAGDALENA IACOB CONSTANTIN BARON – Informatică economică, Editura Pro
Universitaria, Iunie 2014;
2. BOB, MIRELA VIŞEAN, MIHAI FULEA, ANDREEA SĂSEANU – Sisteme informatice în comerţ, Editura
ASE, Bucureşti, 2003;
3. EMIL SCARLAT, NORA CHIRIŢĂ – Cibernetica sistemelor economice, Editura ASE, Bucureşti, 2003.

1
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

1. Sisteme informaționale și sisteme informatice

Sistemul informatic în ansamblul său reprezintă o entitate amplă de analizat datorită înglobării
noilor tehnologii informaționale și de comunicații în structura sa.

Din punct de vedere istoric, prelucrarea datelor, până la apariția primelor sisteme informatice, se
realiza manual iar transmisia lor era efectuată utilizând suportul de hârtie.

De-a lungul istoriei, sistemele informatice au suferit transformări spectaculoase. Așa cum s-a
menționat în paragraful anterior, toate datele şi informaţiile erau transmise în formă fizică pe hârtie şi
toate prelucrările se făceau mental sau în cel mai bun caz cu ajutorul calculatorului de buzunar. De aceea,
specialiștii care au analizat acea perioadă din punct de vedere al productivității angajaţilor din
departamentele administrative, au constatat un grad scăzut de eficiență atât prin prisma necesității unui
număr mare de angajaţi pentru a face faţă unui volum foarte mare de muncă, dar și din punct de vedere
al pierderii în timp a datelor stocate pe hârtie. Eficiența stocării informaţiilor necesita un spaţiu foarte
mare şi riscul de deterioarare sau de pierdere a acestora era deosebit de ridicat.

Odată cu apariția primelor computere, care la început puteau ocupa o întreagă cameră, stocarea
datelor şi a informaţiilor a început să fie realizată în medii de stocare digitale. În urma acestei posibilități,
organizațiile au adoptat diverse programe informatice realizate de marii producători mondiali de soft-uri,
programe care conţin diverse funcţii pentru satisfacerea unor nevoi cât mai diverse.

Prin carcateristica sa, o organizație modernă, valorifică rapid progresele din domeniul
tehnologiilor informatice prin integrarea lor în activitatea sa. Integrarea tehnologiilor informațiilor și de
comunicații presupune ca toate activitățile să fie asistate într-o anumită măsură de către calculator și să
fie subordonate concepției comune a organizației. Spre deosebire de introducerea tehnicii de calcul în
general, integrarea sistemului cu tehnica de calcul, necesită cunoștințe ample despre toate activitățile și
departamentele organizației, alături de interacțiunile dintre acestea, având ca scop dezvoltarea unei
arhitecturi globale, unitare și dinamice.

Astfel, datorită integrării cât mai mari din partea sistemelor informatice, a noilor tehnologii,
putem considera că, dacă, într-un sistem informatic predomină echipamententele și mijloacele de
automatizare, atunci acesta devine o structură completă ce va răspunde tuturor necesităților de adaptare
la mediul de activitate ale unei organizații.

Aplicaţiile bazate pe sisteme informatice reprezintă un instrument valoros în competiția

organizațiilor de orice tip.

Deciziile privind dezvoltarea conducerii, serviciile și producţia de bunuri materiale reprezintă

opţiuni strategice pentru o organizație în care serviciile și produsele se diversifică continuu.

Principalul scop al modernizării și restructurării organizațiilor este și va fi acela de a îmbunătăți

eficiența. Atingerea parametrilor de performanță și eficacitate este posibilă, în cadrul unei organizații,
numai prin rezolvarea problemelor de natură organizatorică, economică și socială. Asigurarea

2
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

performanței și eficienței într-o întreprindere trebuie să satisfacă principiile ce stau la baza proiectării și
dezvoltării sistemelor informatice.

Prin diversificarea produselor şi serviciilor, a creşterii gradului de competitivitate și complexitate

în elaborarea strategiilor de eficiență, se ajunge la mărirea flexibilității sistemelor şi la modernizarea
organizațiilor.

1.1. Definirea sistemelor informaţionale şi informatice

“Subsistemul informaţional reprezintă ansamblul tehnico-organizatoric de culegere, transmitere,

stocare şi prelucrare a datelor în vederea obţinerii informaţiilor necesare procesului decizional.” [2]

Sistemul informaţional are următoarele componente: data, informaţia, suportul purtător de

informaţii, circuitul şi fluxul informaţional, procedura informaţională şi mijloacele de tratare a
informaţiilor.

Data poate fi definită prin: noţiune, fapt, eveniment, proces, obiect sau acţiune din interiorul său din
afara sistemului, reprezentată sub o formă convenţională adecvată comunicării, interpretării sau
prelucrării ei. În procesul informaţional data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a proceselor,
resurselor etc. putând fi utilizată în activitatea de management ca atare (informaţie) sau supusă unor
procese de prelucrare pentru creşterea gradului ei de semnificaţie şi utilitate [3].

Informaţia reprezintă componenta principală a sistemului informaţional fiind definită ca o înştiinţare,

comunicare, mesaj în legătură cu starea sau condiţiile unor procese şi fenomene economice, ştiinţifice,
sociale, tehnice, culturale etc., care constituie o noutate şi prezintă un interes pentru primitor, sporind
astfel gradul de cunoaştere al acestuia privind rezultatele obţinute. Informaţia mai poate fi definită ca un
mesaj cu caracter de noutate despre evenimentele care au avut loc, au loc, sau care vor avea loc atât în
interiorul sistemului, cât şi în exteriorul acestuia şi prezintă interes pentru receptor [1].

Suportul purtător de informaţie constituie mijlocul material pe care sunt înscrise informaţii şi care
serveşte vehiculării şi stocării acestora.

Fluxul informaţional reprezintă totalitatea informaţiilor transmise într-un interval de timp determinat,
de la sursa de informare la receptor, printr-un sistem de canale informaţionale. Un sistem informaţional
cuprinde mai multe fluxuri informaţionale, precum şi o mulţime de conexiuni ce se stabilesc între diferitele
componente ale acestora. La nivelul unităţii economice fluxurile informaţionale sunt grupate în raport de
funcţiunile acesteia.

Circuitul informaţional reprezintă itinerarul parcurs de informaţii de la locul de culegere lor până la
locul de utilizare sau stocare a acestora. Itinerarul presupune parcurgerea tuturor operaţiilor din
momentul apariţiei datelor până în momentul ivirii unei acţiuni sau distrugerea informaţiei. Lungimea
circuitului informaţional este determinată de o serie de factori, printre care mai importanţi sunt: scopul
informaţiei vehiculate, poziţia în structura organizatorică a centrilor emiţători şi receptori, viteza de
prelucrare a datelor, capacitatea canalelor de comunicaţii etc. Cu cât lungimea canalelor de circulaţie a

3
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

informaţiilor este mai mică cu atât fluxul informaţional va fi mai operativ. În activitatea de perfecţionare
a sistemului informaţional al unei unităţi economice, raţionalizarea circuitului informaţional ocupă un loc
prioritar.

Procedura informaţională reprezintă o secvenţă de operatori cu un anumit grad de generalizare, cu

caracter de rutină, a cărei executare asigură rezolvarea unei probleme date, folosind mijloace şi metode
specifice. În programul unui calculator procedura reprezintă o secvenţă de instrucţiuni formând o entitate
logică fără a constitui, în mod necesar o unitate independentă de program. Procedurile sunt constituite
dintr-un ansamblu de elemente prin care se stabilesc modalităţile de culegere, integrare, transmitere,
prelucrare şi prezentare a informaţiilor. Rolul procedurilor constau în stabilirea suporţilor de informaţii
utilizaţi, a mijloacelor folosite pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea şi forma de
prezentare a informaţiilor a succesiunii tratării informaţiilor, precum şi a operaţiilor pe care acestea le
suportă, a metodelor şi formulelor de calcul utilizate etc.

Mijloacele de tratare a informaţiilor, componenta de bază a sistemului informaţional, sunt

reprezentate de totalitatea echipamentelor prin care se efectuează operaţii asupra unei mulţimi de date
şi se obţin informaţiile necesare procesului de management din unitatea economică. Calităţile funcţionale
ale sistemului informaţional managerial sunt condiţionate de mijloacele de colectare, de prelucrare, de
transmitere şi de prezentare a informaţiilor.

Informaţiile care circulă într-o unitate pot fi sistematizate şi grupate după mai multe criterii. Scopul
sistematizării lor constă în ordonarea şi uşurarea muncii de culegere, prelucrare şi punere la dispoziţia
managerilor aflaţi pe diferite niveluri ierarhice, pentru utilizarea lor în procesul decizional.

Un prim criteriu de clasificare a informaţiilor îl constituie elementele sistemului de conducere.Potrivit

acestui criteriu, informaţiile pot fi:

 de conducere, cum ar fi deciziile emise de manageri,

 de raportare, furnizate de subsistemul operaţional, cu privire la realizarea sarcinilor în
anumite etape prestabilite.
 Un al doilea criteriu de clasificare a informaţiilor îl reprezintă caracteristicile lor funcţionale,
ele putând fi:
- de stare,
- de intrare,
- de ieşire,
- de cooperare
- de execuţie.

După destinaţie, informaţiile se împart în:

 informaţii de programare,
 de pregătire-lansare,
 de control reglare,
 de evaluare
 de raportare

4
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

După perioada la care se referă, informaţiile pot fi grupate, în:

 informaţii active,
 informaţii pasive
 informaţii previzionale
 După modul de exprimare, informaţiile pot fi grupate în:
 informaţii scrise,
 informaţii orale
 informaţii audio-vizuale.

Cunoaşterea tipurilor de informaţii, care sunt vehiculate într-o unitate economică are importanţă,
pentru că fiecare tip de informaţie prezintă anumite caracteristici ce trebuie luate în considerare pentru
asigurarea funcţionalităţii optime a întregului sistem, cât şi a componentelor sale [1].

Subsistemul informaţional este încadrat între subsistemul decizional şi subsistemul operativ având ca
rol principal asigurarea comunicării între cele două subsisteme.

Pentru ca o informaţie să aibă valoare în cadrul sistemului informaţional, aceasta trebuie să se

caracterizeze prin:

 acurateţe şi realitate
 concizie
 relevanţă
 consistenţă
 oportunitate
 forma de prezentare adecvată
 cost corespunzător în raport cu valoarea acesteia.

O altă caracteristică importantă a informaţiei este astăzi calitatea acesteia din punctul de vedere
al decidenţilor. Analiza calităţii informaţiei trebuie făcută urmărind trei coordonate:

I. Coordonata temporală care vizează:

 oportunitatea
 necesitatea actualizării permanente a informaţiei în vederea asigurării acurateţei şi
realităţii
 disponibilitate, necesitatea oferirii informaţiei ori de câte ori aceasta este solicitată
 segmentul de timp la care se referă informaţia solicitată (informaţiile putând fi curente
sau istorice)
 valabilitate (grad de perisabilitate) exprimând intervalul de timp în care informaţia
rămâne valabilă.
II. Coordonata cognitivităţii:
 acurateţe
 relevanţă
 completitudine

5
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

 scopul pentru care este oferită o anumită informaţie (vizând un segment îngust sau
strategic intern sau extern)
 Coordonata formei de prezentare:
 claritate
 nivel de detaliere (informaţia urmează să fie supusă unui proces de sintetizare pe măsură
ce beneficiarul acesteia se află pe niveluri superioare de conducere)
 ordonarea informaţiei într-o secvenţă prestabilită
 modalitatea de prezentare: text, grafică, tabelară (în mărimi absolute sau relative) etc.
 suportul, informaţia poate fi oferită în formă tipărită, afişată pe monitor sau oferită pe
alte suporturi.

“Sistemul informatic reprezintă o parte a sistemului informaţional care permite realizarea

operaţiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor şi difuzare a informaţiilor astfel obţinute
prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informaţiei (TI) şi a personalului specializat în prelucrarea automată
a datelor.”[2].

Elementele sistemului informatic sunt următoarele:

 ansamblul informaţiilor interne şi externe, formale sau informale utilizate în cadrul firmei
precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor;
 software-ul necesar procesării datelor şi difuzării informaţiilor în cadrul organizaţiei;
 procedurile şi tehnicile de obţinere (pe baza datelor primare) şi de difuzare a informaţiilor;
 platforma hardware necesară prelucrării datelor şi disipării informaţiilor;
 personalul specializat în culegerea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor.

În cadrul oricărei firme există diferite grupuri de utilizatori, având diferite grade de pregătire.
Printre aceştia se numără:

 factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice şi operative;

 personalul implicat în procesul culegerii şi prelucrării datelor;
 personalul implicat în procesul cercetării ştiinţifice şi proiectării de noi produse şi
tehnologii de fabricaţie.

Între sistemul informaţional şi sistemul informatic există deosebiri, deşi ca utilitate pentru
activitatea de management ele au acelaşi rol. Sistemul informatic are obiective similare şi îndeplineşte
aceleaşi funcţii, dar pentru desfăşurarea proceselor informaţionale utilizează procedeele oferite de ştiinţa
managementului, teoria sistemelor, cibernetica economică, cercetarea operaţională etc., redate prin
mijloace automatizate.

1.2. Informatizarea sistemelor informaționale

La început prelucrarea informațiilor se efectua manual şi transmiterea lor se realiza pe suport de

hârtie. Ca urmare, primele definiţii date sistemului informatic, aveau în vedere numai procedurile de
prelucrare manuală a informaţiei. Apariţia mijloacelor mecanografice de prelucrare a informaţiei au
determinat abordarea sistemelor informatice, într-o manieră diferită, ele fiind definite prin complexe de

6
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

proceduri mecanizate parţial sau total. Aceste tipuri de definiții au caracterizat deceniile 4 si 5 ale
secolului trecut.

Din punct de vedere al apariției, se identifică următoarele sisteme informaţionale:

1. manual - caracterizet prin utilizare uneltelor de scris şi a suportului de hârtie;

2. informal - caracterizat prin utilizarea cuvintelor;

3. formal – caracterizat prin proceduri scrise;

4. ce utilizează sisteme de calcul – se caracterizează prin:

- echipamente hardware;

- software specializate;

- tipuri de reţelele;

- echipamente bazate pe inteligenţa artificială;

- alte tehnologii ce permit translatarea datelor din mediu în elemente informatice.

Apariţia calculatorului electronic a indus ideea că un sistem de informare modern nu poate fi

conceput decât complet mecanizat şi automatizat, acreditându-se ideea că sistemul informatic nu are ca
rol completarea sistemului informaţional, ci înlocuirea acestuia. Această abordare s-a dovedit exagerată.
S-a demonstrat în practică utilitatea unui calculator electronic în conducerea proceselor de productie cu
componente tehnologice relativ standardizate, în care omul este mai putin implicat. Însă, cum nu toate
procesele de conducere şi executie pot fi standardizate, rămân o serie de activități care nu pot fi conduse
exclusiv prin calculator.

În această componentă a sistemului informațional se operează prin oameni şi informatiile sunt

tratate potrivit înțelesului lor. În acest caz, informaţiile de prelucrat sau cele prelucrate apar în punctele
de intrare şi ieşire, unde sunt identificate de oameni. Această constatare a fost coroborată cu apariţia
microprocesorului şi a calculatoarelor personale care, practic au revoluţionat procesele manageriale. O
gamă foarte mare de programe informatice au fost orientate către întreprinderile comerciale, unde
datorită intervenţiilor oamenilor în estimarea factorilor de risc, era extrem de dificilă o automatizare a
sistemelor informaţionale.

În acelaşi timp, într-un sistem informaţional, culegerea, prelucrarea şi transmiterea datelor ocupă
un loc esenţial. Acestea au tendinţa de a deveni preponderente, pe măsura automatizării proceselor. Cu
timpul, datorită creşterii ponderii prelucrării electronice, deci a utilizării sistemelor electronice ca
exponente ale modernizării, s-a acreditat ideea renunţării la noţiunea de sistem informaţional, cel
informatic fiind suficient. Astfel, prin sistem informatic se înţelege un proces de informare perfecţionat,
mecanizat sau automatizat – negându-se importanţa celorlalte părţi componente ale sistemului
informaţional - concepte, metodologii de prelucrare, reguli de transmitere a informaţiilor, care derivă din
existenţa sistemului decizional.

7
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

Obiectivul principal al unui sistem informaţional este furnizarea, cu eficienţă maximă, a

informaţiilor necesare conducerii. Putem aprecia, astfel, că informatizarea sistemelor informaţionale
este, în fapt, un proces de creştere a eficienţei acestora şi implicit a actului de decizie.

Gradul de informatizare a sistemului informaţional este strict dependent de nivelul de

complexitate al agregării deciziei şi de potenţialul de finanţare al întreprinderii comerciale.

Din punct de vedere istoric, conceptul de sistem informatic se clasifică astfel:

Între anii 1950 – 1960

 SPT – sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor

 SIM – sisteme informatice pentru management
 SFD – sisteme pentru fundamentarea deciziei
 SIE – sisteme pentru activitatea executivă
 SE – sisteme expert

Între anii 1960 – 1970 - A apărut conceptul de management al sistemelor informatice

Între anii 1970 – 1980 - Au apărut sistemele pentru fundamentarea deciziei

Între anii 1980 – 1990 se identifică

 Sisteme orientate utilizator

 Sisteme de prelucrare pentru utilizator: utilizatorii finali (fără a fi specialişti în
informatică) pot utiliza resursele de calcul pentru a-şi fundamenta deciziile fără a
mai apela la intermediari (compartimentul informatic, informaticieni);
 Sisteme informatice pentru nivelul executiv: rolul acestor sisteme informatice
este de a da nivelului decizional de vârf posibilitatea de a obţine informaţiile
necesare pe care le doresc, când doresc şi în forma pe care o doresc;
 Sisteme expert: rolul acestor sisteme este de a servi drept consultanţi (experţi)
pentru utilizator în anumite domenii, de obicei limitate.

Anul 2000

 Sisteme informatice strategice

 Sisteme informatice globale: care au rolul de a utiliza reţelele (Intranet, Internet
sau altele) globale în scopul de a interconecta utilizatorul, cu organizaţia, de a
asigura comunicaţia şi colaborarea între subsisteme.

1.3. Componentele sistemului informațional

În cadrul cercetării și proiectării sistemelor informatice, țara noastră a înregistrat progrese
semnificative, lucru susținut și de rapoartele Comisiei Europene privind Dezvoltarea și Implementarea
sistemelor informatice în cadrul companiilor.

8
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

În prezent, se încearcă conturarea unui concept propriu în acest domeniu și chiar dezvoltarea unui
sistem de analiză pentru identificarea de noi componete ce pot fi adaugate într-un sistem informatic.
Experienţa practică în întreprinderile comerciale a arătat că, analizele s-au limitat la o abordare parţială a
unui sistem informaţional, cum ar fi descrierea suporţilor de informaţie, a documentelor folosite sau
procedeelor de prelucrare, făcându-se abstracţie de ideea de sistem. Dacă ținem seama de efectele
negative ale unei asemenea abordari, putem semnala astfel faptul că numai abordarea integrată a
sistemului informaţional conduce la ceea ce se defineşte drept management complex în firmele
comerciale și înteprinderi.
Prin definiţie un sistem informaţional este prezentat ca o componentă ce adună toate resursele
informaţionale la un loc şi le transmite cu ajutorul fluxurilor şi circuitelor, prin utilizarea de tehnici menite
să crească viteza actului de decizie.
Putem spune că sistemul decizional este considerat ca principalul element al conducerii în timp
real pentru organizaţii.
Elemente componente ale sistemelor informaţionale se împart în:
 resurse;
 fluxuri;
 circuite;
 proceduri.
Literatura de specialitate consideră resursele ca o componentă a oricărui tip de activitate, fiecare
activitate la rândul ei generând noi informaţii, care, ulterior, sunt utile ducerii la bun sfârşit a respectivei
activităţi sau ale altor activităţi. Un exemplu concret al acestei idei este modelul uman, în care fiecare
dintre oameni, luat ca entitate separată, are de îndeplinit o activitate ce genereză de cele mai multe ori o
altă activitate necesară ducerii la bun sfârşit a respectivei activităţi sau ale altor activităţi.
Resursele condiţionează, atât manifestarea funcţiilor organizațiilor, cât şi proiectarea structurilor
organizatorice pe care aceste funcţii se bazează. Astfel, se pot identifica domeniile de resurse
informaţionale majore sub forma de funcţie:
 comercială;
 cercetare;
 dezvoltare;
 marketing;
 financiar/contabilă;
 personal;
 producție.
Fluxurile si circuitele informaţionale reprezintă cel de al doilea element al sistemului
informaţional. Un sistem informațional se caracterizează prin două concepte: cel de emițător și cel de
receptor. Astfel emiţătorul reprezintă sursa de producere a informaţiei care apoi este procesată sau
modificată de către blocul de procesare şi transmisă mai departe receptorului.

9
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

Figura 1 - Fluxuri şi circuite informaţionale

În literatura de specialitate fluxurile informaţionale sunt definite ca o cantitate de informaţii
vehiculată între emiţători şi receptori, având o traiectorie pe care o parcurge informaţia.
Fluxurile informaţionale pot fi abordate în funcție de:
 direcţia de vehiculare a informaţiei (verticale, orizontale, oblice); conţinutul informaţiei
(omogene, eterogene);
 frecvenţa producerii (permanente, temporare, periodice)
 configuraţie (ondulatorii, arc, spirală).
“Primele trei criterii includ tipuri de fluxuri cu aplicabilitate relativ generală şi la întreprinderile
comerciale. Criteriul configuraţiei este, însă, cel mai complex, deoarece el are la bază ideea că un
management bun este rezultatul unei decizii corect transmise printr-un sistem informaţional, într-o
structură organizatorică permeabilă. Potrivit acestui criteriu, pot fi definite următoarele tipuri de fluxuri
informaţionale [4]”:
 liniare – care au un caracter permanent şi urmăresc în principal traseul relaţiilor
organizatorice de tip ierarhic şi de cooperare;
 ondulatorii – care se stabilesc între şefi şi subordonaţii compartimentelor situate la acelasi
nivel ierarhic şi sunt rezultanta unei combinaţii dintre relaţiile de tip ierarhic cu relaţii de
cooperare (figura 2);

Figura 2 - Flux informaţional de tip ondulatoriu [4]

10
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

 arc – care apar între decidenţi şi executanţi situaţi pe niveluri ierarhice diferite, cu
traiectorii ascendente sau descendente, şi sunt de regulă generate de deciziile cu caracter
de unicat; ele pot fi cu transferul deciziei descendent şi raportare ascendentă (informarea
este subsecvenţa deciziei, arc convex – figura 3) sau cu informare ascendentă şi decizie
descendentă (informarea ajută la construirea deciziei arc concav – figura 4);

Figura 3 - Flux informaţional de tip arc convex [4]

Figura 4 - Flux informaţional de tip arc concav [4]

11
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

 spirală – care apar cu caracter temporar sau aleator şi sunt specifice fluxurilor
specializate pentru urmărirea unui produs (aflat în franciză ) de la intrare, până la vânzare
şi post vânzare (figura 5).

Figura 5 - Flux informaţional tip spirală [4]

Un exemplu complex de fluxuri și circuite ce a devenit modelul de bază atât pentru sisteme
informatice moderne de fabricație cât și pentru sistemele comerciale, este cel utilizat în fabricația
integrată prin calculator.

12
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

Figura 6 – Componentele modelului unui sistem de fabricație integrat prin calculator

Realizarea factorului de conducere într-un astfel de sistem presupune un schimb mare de

informații iar singura modalitate de conducere eficientă a unei astfel de structuri este împărțirea ei în
unități, care să opereze în mod autonom sub forma unor fluxuri și circuite.
Analizând figura 6 se poate deduce că un sistem de fabricație integrată prin calculator poate oferi
în orice moment infromații despre derularea unei activități de producție.

13
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

Figura 7 – Modelul fluxului informațional într-un sistem de fabricație

Elementul al treilea ce intră în cadrul sistemelor informaţionale o constituie procedurile şi

mijloacele de tratare a informaţiei cu ajutorul cărora resursa informaţională este prelucrată şi adaptată
potrivit nevoilor manageriale ale organizației. Ele sunt într-o strânsă legătură de forma de organizare a
sistemului informaţional precum şi de capacitatea financiară de care dispune organizația.
În cadrul procedurilor informaţionale se utilizează următorele metode de prelucrare a
informațiilor:
 tehnici de înregistrare a datelor;
 tehnici de transmitere şi prelucrare a datelor în informații;
 operaţii componente pentru date;
 suporţii de stocare a datelor;
 formulele și algoritmi de prelucrare a datelor în informații;
 modelele şi mijloacele de tratare a informaţiilor.

14
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

Procedurile informaţionale se structurează într-un mod detaliat și etapizat:

 stabilirea suporţilor de stocare și transmitere a datelor/ informaţiilor utilizate – etapă ce se
identifică prin cumularea tuturor materialelor folosite pentru consemnarea datelor/ informațiilor
ce circulă în cadrul unei organizații prin sistemul informațional, precum şi a caracteristicilor
dimensionale şi de structură a acestora. Suporţii informaţionali variază în funcţie de natura:

 sistemului informaţional existent ;

 standardului ISO implementat ;
 cadrului legislativ.
Astfel, într-un sistem informaţional simplu, specific de exemplu întreprinderilor comerciale mici şi
mijlocii, care se caracterizează prin circulaţia informaţiilor de la emiţător la receptor în starea în care au
fost emise, cei mai frecvenți suporţi de informaţii sunt: chitanţiere, facturiere, registre, contracte, etc.
(atât în formă tipărită cât și în formă electrocnică). În cadrul sistemelor informaţionale complexe, specific
de exemplu întreprinderilor comerciale mari și entităților corporatiste, în care datele circulă prelucrate cu
ajutorul unor mijloace mecanizate sau automatizate, sunt utilizaţi, pe lânga suporţii menţionați anterior
şi suporţi magnetici pentru informaţii: benzi magnetice, dischete, CD, discuri optice, dispozitive mobile,
etc.
 stabilirea unei ierarhii a tratării datelor ce compun informaţiile şi a operaţiilor pe care aceste date
le impun sistemului informatic, a modelelor, formulelor și algoritmilor de calcul utilizați în
prelucrarea datelor. Astfel se generează relaţiile care stau la baza stabilirii nivelurilor de
performanţă sau a gradului de realizare/ nerealizare a acestor niveluri de performanţă prin
generarea de proceduri. Procedurile generate sunt strict dependente de mărimea întreprinderii
comerciale şi de nivelul de complexitate a managementului acesteia. Prelucrarea datelor în
informaţii prin intermediul algoritmilor și parametrilor economici, statistici, sociologici și
psihologici reprezintă o practică frecventă. Dotările tehnice moderne impun, noi ierarhii între
caracteristicile fundamentale ale procedurilor informaţionale după cum urmează:
 gradul ridicat de formalizare a procedurilor informaţionale ce se bazează pe
tipizare, standarde şi codificări ale informaţiilor şi situaţiilor informaţionale,
având ca scop utilizarea computerelor pentru facilitarea integrării lor în sistemul
informatic;
 tratarea rapidă a informaţiei generată de fluxul de date intrat în sistem;
 sporirea eficienţei procedurilor informaţionale ce este condiţionată, pe de o parte
de complexitatea lor, iar pe de altă parte, de aplicarea unor principii relativ
simple, dar extrem de importante, precum principiul excepţiilor, principiul
priorităţilor etc.
 Mijloacele de tratare a informaţiilor se constituie printr-o integrare sinergetică de procese pentru
adunarea datelor din mediu, stocarea şi prelucrare lor sub formă de informaţii. Prin aceste
mijloace se poate defini suportul tehnic al sistemului informaţional, suport ce include două mari
componente şi anume:
 suportul fizic ce conţine ansamblul de echipamente (servere, echipamente de
telecomunicație, stații de lucru, dispozitive mobile, etc.);
 suportul logic, care cuprinde sistemele software de bază (sistemele de operare,
softwarele de tehnoredactare și calcul tabelar, baza de date, etc.) împreună cu sistemul
software de prelucrare și gestiune al datelor.

15
Informatică
Universitatea Hyperion
Facultatea de Științe Economice
Lect. Univ. Dr. Ing. Raul Șerban

Obţinerea unor rezultate finale în timp real este condiţionată de numărul, structura şi calităţile
tehnice ale mijloacelor de tratare a informaţiilor. Ca urmare, ele vor influenţa performanţele funcţionale
ale sistemului informaţional. În funcţie de performanţele tehnice şi de gradul de intervenţie al omului,
diferitele tipuri de mijloace de tratare a informaţiilor pot fi grupate în următoarele categorii:
 manuale – când intrările în sistem sunt pe purtători de hârtie, care sunt procesate manual, ieşirile
fiind tot pe purtători de hârtie;
 mecanizate – când prelucrarea informaţiilor se face cu ajutorul echipamentelor mecanografice,
cu posibilităţi de înmagazinare relativ limitate, iar accesul la informaţie este de regulă limitat de
performanţele acestora;
 automate – când prelucrarea informaţiilor se face cu ajutorul computerelor, cu posibilităţi de
înmagazinare adaptate nevoilor firmei, accesul la informaţie realizându-se “on line” .

2. Bibliografie

1. TOADER MOGA, CARMEN VALENTINA RADULESCU – Fundamentele managementului, Editura ASE,

Bucureşti, 2004;
2. VICTORIA STANCIU, ALEXANDRU GAVRILĂ, DRAGOŞ MANGIUC, GHEORGHE BOGDAN SEHLEAN –
Sisteme informatice financiar-monetare, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1999;
3. Dicţionarul de conducere şi organizare, Editura politică, Bucureşti, 1985;
4. A. BOB, MIRELA VIŞEAN, MIHAI FULEA, ANDREEA SĂSEANU – Sisteme informatice în comerţ,
Editura ASE, Bucureşti, 2003.

16