4 Schema

studiu de caz

în consilierea psihologica
Date anamnestice:

1.

.nume

2. vârsta

3. gen

4. scolarizare

5. statut marital

6. ocupatie.
Istoricul cazului

Istoricul tulburarii prezente

factori precipitanti (contextul) care au condus la

evenimentul actual;

împrejurarile în care au început simptomele, durata si

intensitatea acestora;

simptomele cu efectele invalidante cele mai grave;

cum a afectat problema actuala via.a sociala,

profesionala, familiala;

câstiguri secundare ale manifestarii problemei

prezente;

atitudinea fata de problema sa;

gânduri, emo.ii, comportamente dominante

.
Istoricul personal si social

Se centreaza pe etapele majore ale dezvoltarii: copilaria,

adolescenta, perioada adulta. Se noteaza aspectele

emotional

afective dominante (conflicte, factori de stres,

suferinte etc):

informatii despre copilarie, parinti si alti membrii

apropiati ai familiei,

antecedente heredocolaterale de ordin somatic si

psihopatologic (afec.iuni medicale ale apropia.ilor

din familie) .i istoric medical personal.

experiente si evenimente deosebite de via.a,

evolutia scolara si profesionala,

experiente sociale/maritale importante.

Status psihologic general

impresie

generala

(stil

vestimentar,

îngrijire,

expresie

faciala,

gesturi,

postura)

atitudine/comportament

(expansiv,

timid,

încordat,relaxat

etc)

activitati

psihomotorii

(ticuri,
rigiditate

posturala,

agita.ie

motorie

etc

atitudine

fata

de

examinator

(cooperant,

opozant,

ezitant,

retras

etc)

dispozitie/stari

afective

(trist,

vesel,

surprins,
temator

etc)

si

gradul

de

adecvare

acestora

la

situatie

vorbire

(ritm,

tonalitate,

fluen.a,

tip

de

discurs)

tulburari

cognitive

(dificulta.i

de
în.elegere,

retard

psihomotor,

dificulta.i

de

concentrare

aten.iei,

tulburari

perceptive

sau

ale

memoriei

etc

temperament

(energic,

dinamic,

lent,

adaptabil,

calm,

impulsiv
etc)

.
Conceptualizarea cazului

factori

declansatori

factori

sub

influen.a

carora

aparut

în

mod

direct

simptomatologia,

dar

adesea

nu

suficienti

pentru

explica
în

întregime

(ex

stare

conflictuala

cu

antrenorul,

comportamente

neadecvate,

volumul

înalt

de

solicitare

fizica

.i

psihica

în

antrenamente,

accidentarea,

pierdere

emo.ionala

etc)

;
•

factori

predispozanti

.in

de

particularita.ile

persoanei,

au

fost

prezenti

înainte

de

apari.ia

problematicii

actuale

iar

în

interactiune

cu

factorii

declansatori

si/sau

favorizanti

duc
la

aparitia

tabloului

prezent

(ex

fire

anxioasa,

introversie

marcanta,

impulsivitate,

toleran.a

scazuta

la

frutrare)

;
•

factori

favorizanti

factori

care

sporesc

efectul

factorilor

declansatori

si

predispozan.i

(ex

divor.

recent,

eveniment

familial

negativ,

conflict

cu

un

coleg

etc)

;
•

factori

de

mentinere

cei

care

sustin

simptomatologia

(antrenor

rigid

.i

intransigent,

parin.i

supraprotectori,

climat

afectiv

al

echipei

conflictual

etc)

aspecte

pozitive
si

puncte

tari

(energic,

optimist,

inteligent,

robust,

buna

re.ea

de

suport

etc)

mecanisme

de

coping

(de

face

fa.a

dificulta.ilor)

(evitare,

supracompensare,

tendin.a
de

fi

cople.it

de

emo.ii

etc)
Planul de interventie

Lista

de

probleme

Scopuri/obiective

ale

consilierii

Planificarea

si

structurarea

procesului
de

consiliere

începutul,

.edin.ele

de

mijloc,

încheierea

consilierii

Aplicarea

procesului

de

rezolvare

problemelor

pentru

fiecare

problema

men.ionata

;
E

Tehnici

de

consiliere

utilizate

.i

exemplificarea

fiecareia

dintre

ele

Identificarea

rezisten.elor

.i

gestionarea

lor

;
G

Modul

în

care

realizat

monitorizarea

.i

evaluat

progresul

(teme

pentru

acasa,

grile

de

monitorizare

etc)

;
F

Obstacole

in

consiliere

.
Inceputul .i structurarea

.edin.elor de consiliere

Inceputurile bune cresc .ansele unor .edin.e bune .i ale unor

finaluri bune.

încuviin.area de a vorbi;

crearea unui climat sigur emo.ional;

vorbit clar .i relativ rar;

oferirea unor informa.ii privind pregatirea consilierului, modul

în care se va desfa.ura consilierea, metodele folosite, numarul

aproximativ de .edin.e, frecven.a acestora;

regulile dupa care se vor desfa.ura .edin.ele (periodicitate,

informare în caz de absen.a, modalitate de plata etc.)

confiden.ialitate .i limitele acesteia;

completarea documentelor formale (contracte, declara.ii

privind protec.ia datelor personale etc.).

Abilita.ile consilierului

ascultarea activa;

observarea;

adresarea întrebarilor;

monitorizarea;

oferirea de feed

back;

autodezvaluirea;

furnizarea de informa.ii;

parafrazarea;

sumarizarea;

reflectarea.
Demonstrarea aten.iei .i a interesului

mesaje clare privind disponibilitatea;

adoptarea unei posturi relaxate .i deschise;

înclinarea u.or înainte;

folosirea unei priviri potrivite .i a contactului

vizual;

se exprima gesturi .i expresii faciale potrivite;

ajustarea potrivita a spa.iului personal .i a

înal.imii;

folosirea raspunsului minimal .i a încurajarii.

Contactul vizual

ofera clientului sentimentul ca este ascultat si i se

acorda atentie;

contactul vizual intens poate sa fie inconfortabil; este

recomandata o utilizare variabila a contactului vizual;

de obicei contactul vizual se întrerupe când o

persoana se simte stanjenita;

contactul vizual poate sa fie întrerupt când subiectii

abordeaza subiecte importante si dificile;

consilierul trebuie sa îsi observe modelele de contact

vizual si sa constientizeze modul în care îl afecteaza pe

subiect.
Limbajul corpului

se recomanda o pozi.ie destinsa a

corpului, cu trunchiul u.or înclinat

înainte;

pozi.ia ”în oglinda” faciliteaza

comunicarea;

este util consilierului sa î.i

con.tientizeze mi.carile propriului corp

în situa.ii de confort/disconfort.
Observarea

permit în.elegerea reala a mesajului

transmis .i a starii afective a

interlocutorului. Are trei indicatori

importan.i:

comportament non

verbal (mimica,

gestica, voce, modificari vegetative);

comportament verbal (con.inutul

mesajelor);

identificarea incongruen.elor.
Adresarea întrebarilor

se adreseaza întrebari pentru a ajuta la

clarificarea sentimentelor, convingerilor,

valorilor personale.

Tipuri de întrebari:

închise

(raspuns de tip ”da” sau ”nu”);

ipotetice

vizualizarea consecin.elor pozitive

sau negative ale unui eveniment;

deschise

se exprima atitudini, valori,

sentimente .i op.iuni; permit explorarea

con.inutului .i a emo.iilor relevante.

Oferirea de feed back

se va focaliza pe aspectele pozitive, trebuie sa fie

constructiv .i nu distructiv;

este specific .i concret, focalizat pe un comportament

specific .i nu pe unul general;

trebuie sa fie descriptiv .i nu evaluativ sau critic;

trebuie oferit pentru comportamente .i atitudini care

pot fi schimbate;

este indicat sa ofere alternative comportamentale;

trebuie oferit imediat dupa comportament .i nu dupa

o perioada de timp;

se adreseaza comportamentului persoanei .i nu

persoanei în general.
Parafrazarea

Se refera la abilitatea de reformulare a ceea ce ni se

pare esen.ial în mesaj .i are ca obiectiv clarificarea

aspectelor legate de subiectul sau tema în discu.ie.

Se realizeaza prin utilizarea unor fraze care comunica

beneficiarului ca mesajul a fost în.eles.

Recomandari:

se evita definirea problemele în locul beneficiarului;

nu se judeca .i nu se minimizaza ceea ce se

comunica;

nu se utilizeaza sarcasmul sau ironia;

nu se evalueaza .i nu se interpreteaza;

se utilizeaza comportamentul non

verbal.
Sumarizarea

Sumarizarea este modalitatea de a concentra

într

o maniera organizata cele mai importante

aspecte ale discursului interlocutorului.

Scopurile sumarizarii sunt :

de a recapitula con.inutul unui discurs sau de

încheiere a discu.iei;

stabilirea priorita.ilor .i alternativelor de

rezolvare a unei teme;

deschiderea unei noi etape a discu.iei,

reamintind concluziile anterioare.

Monitorizarea

Monitorizarea faciliteaza procesul de

con.tientizare, cuantificarea progresului,

men.inerea beneficiilor .i are rol pozitiv în

motivarea clientului. Monitorizarea se poate

face prin intermediul unor scale care se aplica

fie zilnic, fie în situa.ii specifice.

context

gânduri

emo.ii/senza.ii fiziologice

comportamente/ac.iuni;

.inerea unor jurnale;

consemari ale mesajelor verbale, vocale,

corporale.
Tehnici de reflectare a sentimentelor

1.

Identificarea emo.iilor/sentimentelor:

mesaje corporale (uneori mai importante ca

cele verbale);

mesaje vocale;

cuvinte .i fraze pentru exprimarea

sentimentelor;

cuvinte care exprima reac.ii fizice (ex. încordat,

obosit, durere de cap, palpita.ii etc.);

expresii care exprima sentimente;

imagini ale sentimentelor .

Reflectarea sentimentelor

Se comunica înapoi beneficiarului sentimentul

principal .i intensitatea acestuia, din cadrul de

referin.a al clientului.

Este necesar sa acordam aten.ie masurii în care

clien.ii î.i pot accepta anumite sentimente (ex.

mânie, ru.ine, tradare, vinova.ie), pentru a nu

reflecta prematur emo.ii dificil de integrat

pentru ei.

Ajuta clientul sa î.i con.tientize problemele .i îl

încurajeaza sa le confrunte, nu sa le evite.

Etape ale rezolvarii de probleme:

1.

Recunoasterea problemei

2. Definirea problemei

3. Generarea unor solutii alternative

4. Luarea deciziei

5. Punerea în aplicare a solutiei

selectionate

6. Evaluarea consecintelor aplicarii

solutiei
1. Detectarea si identificarea precoce a

situatiilor problematice

permit solutionarea

eficienta sub aspectul reducerii consecintelor

negative

efort mai mic, timp mai putin,

evitarea emotiilor puternice.

Indicii cognitivi

ai problemelor sunt acele

cognitii sau gânduri

care contin afirmatii ce

exprima expectante, predictii, evaluari sau

descrieri care trimit implicit la existenta unei

dorinte neîmplinite/disconfort.
2. Definirea si formularea problemei

reprezinta

una dintre cele mai importante faze, întrucât de

reusita realizarii ei depinde întreg procesul

rezolutiv.

Întrebarile care conduc procesul de definire sunt

urmatoarele:

"Ce/cu cine / unde / când / cât timp si cum s

întâmplat?",

"Care a fost raspunsul tau / al altora?",

"Cum te

ai simtit si ce ai simtit în acele

momente si dupa aceea?"

Formularea scopului

trebuie sa respecte

urmatoarele criterii:

sa fie o formulare pozitiva

(sa se

focalizeze pe ce se poate face si nu pe ceea

ce nu poate fi facut);

sa fie un scop realist si acceptabil

social

sa depinda doar de abilitatile,

cunostintele si resursele clientului;

sa fie masurabil si planificat în timp

.
3. Generarea solutiilor alternative

consta în identificarea a cât mai multe idei sau

solutii pozitive care sa maximizeze probabilitatea

de a gasi cea mai eficienta solutie. Este optim sa

fie generarate cel putin trei solutii. Metodele

utilizate pentru maximizarea numarului de

solutii generate sunt

brainstormingul,

modificarea cadrului de referinta,

adoptarea

(împrumutarea) unei solutii de la o problema

similara, metoda ”palariilor gânditoare”.

4.

Evaluarea solutiilor alternative si

luarea deciziei:

rezultatele posibile (beneficii);

riscurile asociate;

resursele interne si externe necesare

implementarii;

timpul necesar implementarii;

• interferenta negativa a solutiei cu alte

situatii, optiuni ale celor implicati în

decizie.
Valoarea unei actiuni este data de:

consecinte personale

cât timp, cât efort

sau alte consecinte sunt necesare?

consecinte sociale

care este efectul actiunii

asupra familiei, prietenilor etc?

efecte pe termen scurt

care va fi impactul

imediat al manifestarii problemei asupra altor

domenii?

efecte pe termen lung

care sunt

consecintele asupra valorilor, atitudinilor,

competentelor, scopurilor finale, starii de bine.

5. Luarea deciziei presupune

aplicarea unei

analize cost

beneficiu

Analiza rationala este

recomandata situatiilor cu o

puternica încarcatura afectiva, cu

solutii multiple, generale sau de

importanta majora.
6. Implementarea solutiilor

selectionate

implica planificarea .i

realizarea sarcinilor în functie de

anumite criterii (complexitate,

timp, relatii cauzale) si descrierea

modului în care subactiunile vor

trebui completate.