1.

Nasterea lui Venus (Afrodita)- Sandro Botticelli ROOM 10-14

Este o reprezentare a zeiței Venus Afrodita (pentru că s-a născut din spumă =aphros), născută
din spuma mării, ca femeie matură

Ca model i-a servit și în această pictură frumoasa italiană Simonetta Vespucci.

Teorii:1. Potrivit legendei mitologice zeița Venus (Afrodita) s-ar fi născut în locul numit „Stânca
Grecului“ in S Ciprului unde sunt așa-numitele „Stâncile Afroditei”. In acest loc unde ar fi
căzut în apa mării înspumate organele genitale ale zeului Uranus, amputate de fiul său, Cronos.
Din ele s-ar fi născut, in valurile mării învolburate, zeița dragostei Venus (Afrodita).

2. Pictura nu redă momentul nașterii lui Venus așa cum este descris de mitologia antică, zeița
născându-se din organele genitale ale lui Uranus aruncate în mare, ci artistul s-a inspirat dintr-un
poem contemporan, La Giostra, unde Venus este descrisă ca fiind adusă la țărm pe o scoică
gigantică.
În stânga tabloului este Zephir/Zephirus, zeul grec al vântului care împreună cu Aura,
personificarea brizei (altii sugereaza ca este Chloris- o nimfa furata de Zefir cu care s-a
casatorit – post casatorie a fost numita Flora..zeitate a florilor si a primaverii cunoscuta pentru
transformarea lui Narcis) suflă asupra lui Venus pentru a o ajuta să ajungă la mal.

În dreapta este reprezentată o figură feminină ce pare că pluteşte uşor. Probabil, este vorba de
una din cele trei Hore greceşti, care vegheau asupra anotimpurilor. Veşmintele sale
înflorate sugerează că ar fi vorba despre Talo, care reprezenta primăvara/ varianta matura
a zeitei Flora.
Pictura este presărată cu diverse simboluri, cum ar fi trandafirul (dragostea), scoica
(feminitatea), ghirlanda de mirt (venind pe uscat într-o coajă, ea și-a îmbrăcat goliciunea în
mirt și astfel planta a devenit sacră pentru ea ; copacul sacru al lui Venus simbolizând iubirea
eternă).
Copacul de pe insula este un portocal – simbolul familii Medicii, denumirea portocalului fiin
“mala medica”

Avantaje: Unul din punctele de atracţie ale tabloului este modul în care artistul a zugrăvit
mişcarea provocată de vânt, în special modul în care pletele zeiţei sunt răsfirate. Aspect
plat, bidimensional
Dezavantaje: probleme de proportii anatomice:
- gȃtul prea lung
- piciorul stȃng prea umflat si redarea stangace a ratului stg
-umerii căzuți
"Naşterea lui Venus" este, alături de "Primavera", marea capodoperă a lui Sandro Botticelli
Extra: În cunoscuta poveste Judecata lui Paris, Hera, Artemis și Afrodita s-au certa pentru
titlul de cea mai frumoasă zeiță, lăsând-ul într-un final să decidă pe muritorul Paris, fiul regelui
Priam din Troia. Hera i-a oferit putere, Artemis i-a promis victorie, iar Afrodita, dragostea celei
mai frumoase femei, Elena din Troia. Astfel Paris a ales-o pe cea din urmă, provocând
Războiul Troian.

2. Primavera- Sandro Botticelli ROOM 10-14

Pictura înfățișează un grup de figuri din mitologia clasică într-o grădină, dar nu a fost găsită nicio
poveste care să reunească acest grup particular.
Pictura prezintă 9 figuri: 6 femei și 2 babati si un cupidon. Mișcarea compoziției se face de la
dreapta la stânga, deci urmând acea direcție, identificarea standard a figurilor este:
1) Zefirul, vântul mușcător al lui Martie, care o răpește și posedă pe nimfa Chloris, cu care
ulterior se căsătorește și o transformă într-o zeitate- ea devine Flora-zeița Primăverii,
veșnică purtătoare a vieții ce împrăștie trandafiri pe pământ.
2) Flora, zeița în care se transformă Chloris
3) Central este Venus, aflata pe fundalul unui mirt. Copacii din spatele ei formează un arc
spart pentru a atrage privirea. În aerul de deasupra ei, un Cupidon, aflat pe un portocal
(simbol Medicii), cu ochii acoperiti își îndreaptă arcul spre stânga sa, catre Castitate
4) Cele Trei Haruri grecesti, în alb diafan, se unesc cu mâinile într-un dans- Pulchritudo,
Castitas și Voluptas (Frumusețea ,Castitatea și Plăcerea)
5) La extrema stânga Mercur, îmbrăcat în roșu cu o sabie și o cască, își ridică sabia in sus
(mesagerul zeilor, recunoscut din casca sa și sandalele înaripate)
Peisajul pastoral este elaborat. Există 500 de specii de plante identificate în pictură, cu
aproximativ 190 de flori diferite
Culoarea întunecată a vegetației se datorează în parte procesului de îmbătrânire a
pigmentului original
Figurile sunt răspândite într-o linie brută pe partea din față a spațiului imaginii, „așezate una
lângă alta ca niște perle pe un șir”
Una din teorii sustine ca tabloul prezinta sezonul intreg al primăverii, citind de la dreapta la
stânga. Vântul primăverii timpurii bate pe pământ, Flora raspandeste flori peste tot, prezidate de
Venus, zeița lunii aprilie, urmata de Mercur, zeul lunii mai ce alunga ultimii nori înainte de
vară (acesta acționează ca paznicul grădinii, explicând parțial rochia militară )
Venetienii au sărbătorit mitul grec al Flora, Zeița Primăverii, în săptămâna 28 aprilie - 3 mai
Gradina este considerata Grădina Hesperidelor din care au venit merele de aur folosite în
Judecata de la Paris. Potrivit lui Claudian, acolo nu au fost permisi norii.
Cele trei haruri sunt surori și o însoțesc în mod tradițional pe Venus. În arta clasică (dar nu si în
literatură) ele sunt în mod normal nud, și, de obicei, stau nemișcate în timp ce se țin de
mâna, dar aici este foarte aproape de adaptarea lui Seneca de Leon Battista Alberti în ” De
pictura” , despre care Botticelli știa cu siguranță.
Una dintre teorii spune ca dragostea dintre Chloris si Zefir este redata si pe partea dr a tabloului
prin Castitatea si Mercur
Într-o altă interpretare, Castitatea este concentrata asupra lui Mercur, care însuși privește
dincolo de pânzele la ceea ce mulți cred i ca este piesă de însoțitor la Primavera: Pallas și
Centaurul, în care „iubirea orientată spre cunoaștere” (întruchipată de Pallas Atena/Minerva) se
dovedește triumfătoare asupra poftei (simbolizată de centaurul).
Filozofii neoplatonici au văzut-o pe Venus ca guvernând atât asupra iubiri pământene cât și
asupra celei divine și au susținut că ea este echivalentul clasic al Fecioarei Maria; la ceea ce
explica felul în care este încadrată într-un cadru asemănător unui altar care este similar cu
imaginile contemporane ale Maicii Domnului.
Exista si o interpretare diferita a lui Venus ca Persefona („Cea care curmă lumina”) este în
mitologia greacă zeița care stăpânește în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind
însă în timpul verii și zeița fertilității.
Se crede că Poliziano a fost implicat in compozitia picturii.
Partea dreapta a tabloului a fost inspirat de o descriere a poetului roman Ovidiu a sosirii
Primăverii (Fasti, Cartea 5, 2 mai). În aceasta, nimfa din lemn Cloris povestește cum farmecele
ei au atras primul vânt al Primăverii, Zefir. Acesta a urmărit-o și, pe măsură ce a fost răvășită,
florile au apărut din gura ei și s-a transformat in Flora, zeița florilor. În opera lui Ovidiu,
cititorului i se spune „până atunci pământul nu a fost decât de o singură culoare”. Din numele lui
Chloris, se poate ghici că culoarea a fost verde
O altă inspirație pentru pictură pare să fi fost poezia lui Lucrețius
Noile teorii sustin ca tablou este realizat pentru nunta lui Lorenzo de Medicii ( in ciuda faptului
ca acesta a realizat nunta in luna iuie, aceasta a fost programata initial in martie si amanata din
cauza decesului mamei lui Lorenzo Senior)
5. Pallas and the Centaur- Sandro Botticelli ROOM 10-14
Tabloul infatiseaza o tânăra înarmată cu un topor de luptă, intenționând să trăgă un centaur de
păr.
Figura feminină atractivă, mândră, se crede a fi Pallas Athena (Minerva), zeița cunoașterii sau
Camilla, fecioară și războinică, care a murit în luptă apărarea țării, precum și un exemplu fin de
castitate.
Centaurul, o creatură mitică, care îmbină omul și bestia, simbolizează instinctele animale ale
umanității și, prin urmare, lucrarea trebuie să fie înțeleasă ca o alegorie a virtuților care
acționează ca o frână la un temperament agresiv/ pasional.
Camilla a fost o figură din mitologia specifică romana, o prințesă crescută în pădure de tatăl ei,
regele exilat Metabus, pentru a fi un razboinic virgin,antrenat sa omoare centaurul.
Pallas-greceasca / Minerva- romana, în schimb, este o zeiță a înțelepciunii si a comerțului
Tânăra poartă o rochie cu simboluri ale familiei Medicii ( cele trei inele ale familiei Medici.) .
Este înconjurată de plante ( măslinul care a fost consacrat lui Pallas / mirtului, plantă
asociată cu Camilla/ foi de dafin=laur- simbol al familiei Medici) .
Tabloul a aparținut lui Lorenzo di Pierfrancesco, vărul lui Lorenzo Magnificul și s-ar putea să fi
fost comandat cu ocazia căsătoriei sale cu Semiramide Appiani în 1482
Frothingham a afirmat că ideea lui Botticelli pentru tablou ar fi putut veni dintr-o imagine din
Cronografia din 354, un calendar roman al lui Furius Dionisie Filocalus, secretarul papei
Damasus I. Calendarul prezintă personificarea orașului Trier ca femeie războinică cu o suliță și
un scut care ține părul unei figuri masculine cu un arc și săgeți lângă picioare. Cele două lucrări
sunt foarte asemănătoare și este posibil că Botticelli și-a luat ideea pentru pictura sa din această
imagine, după ce a văzut o copie.
Aceasta a fost legată de „teoria inconștientului” a lui Sigmund Freud
(constient,subconstient, inconstient sau sinele, eul si supra-eul)

 "Sinele" este un rezervor primitiv și neorganizat de impulsuri, izvorul emoțional al

impulsurilor și al dorințelor impulsive, locul reprezentărilor și comportărilor arhaice și al
refulărilor.
 "Eul" se găsește la limita între conștient și inconștient, este instanța trecerii la acțiune, a
funcției de adaptare la realitate și de investigare a realității. "Eul" derivă din "Sine" și
reprezintă "Sinele" în viața reală conștientă, cu alte cuvinte, modulează necesitățile
impulsive într-o formă adaptată la realitate.
 "Supra-Eul" este instanța superioară, domeniul conștiinței, al valorilor, al idealurilor, al
preceptelor și interdicțiilor, al reprezentărilor morale.

4. Venus din Urbino- Titian ( Tiziano Vecellio) ROOM 83

Teorii:
Interpretările picturii se încadrează în două grupuri. Ambele grupuri sunt de acord că tabloul are
o încărcătură erotică puternică, dar dincolo de asta este văzut fie ca un portret al unei
curtezane, poate Zaffetta (la 20 octombrie 1532 a petrecut noaptea la Veneția cu Angela del
Moro, sau cu Angela Zaffetta, o curtezana de vârf din Veneția și uneori tovarășă de mâncare a lui
Titian- cunoscuta pentru ca refuza sa mimeze orgasmul) , fie ca un tablou care sărbătorește
căsătoria primului proprietar al tabloului (Guidobalo II della Rovere).
Conform primei teorii Titian o picteaza pe Zaffetta cu scopul de a o impresiona (conform unei
scrisori adresate prietenului sau). Urbino din titlul portretului vine de la Guidobaldo II della
Rovere, fiul în vârstă de 24 de ani al Ducelui de Urbino (care a venit pentru un portret la Titian
si s-a indragostit pe loc de tablou curtezanei)
Conform celei de-IIa teorii, Guidobaldo II della Rovere a comandat tabloul in cinstea casatoriei
lui cu Giulia Varano (in varsta de 10 ani). Conform teoriei lor, cainele din tablou este identic cu
cel din „Portrait of Eleonora Gonzaga, Duchess of Urbino”
Tabloul este o alegorie a casatoriei si era menit sa o educe pe tinara cu privire la casatorie,
erotism, fidelitate, maternitate.
Infățișează figura emblematică a unei tinere mirese care urmează să fie îmbrăcată pentru a
participa la celebrarea ritualului cunoscut în Veneția drept „il toccamano”. Era o ceremonie
ținută în cămin și nu în biserică, în timpul căreia o tânără a cărei mână era solicitată în căsătorie
avea să atingă mâna mirelui pentru a-și exprima consimțământul.
Venus se uită direct la privitor, fără să fie preocupata de nuditatea ei. În mâna dreaptă ține un
buchet de trandafiri (simbolul a lui Venus) în timp ce cu cealaltă mână isi acopera partea intima.
În fondul apropiat se află un câine, adesea un simbol al fidelității. Într-un spațiu diferit în
fundal sunt prezentate două menajere- detaliile extrem de atente in planul secund l-au facut pe
Titian sa se remarce. Una din ele tine pe umar probabil rochia miresei. Pe pervaz se află un
ghiveci de mirt, o plantă tradițională legată de Venus și o altă trimitere la iubire eterna.

5. Flora –Titian ROOM 83

Înfățișează „femeia ideala”, un model stabilit în școala venețiană de maestrul lui Titian,
Giorgione (Laura di Giorgione): piele palidă, luminoasă, obraji roz și o față încadrată de părul
blond lung, de cupru - culoarea tipică a părului femeilor pictate de Titian (de aici și termenul
„roșu Titian”)
Cu mâna stânga ține o manta cu roz, în timp ce in cealalta ține un buchet de flori de primavara
(violete, trandafiri și iasomie)
Femeia care era modelul pentru Flora, era un model la școala de arta la care a invatat Titian.
Aceeași femeie apare și în multe alte tablouri de Titian, inclusiv Salome și Femeia la oglindă.
S-a zvonit puternic că modelul din tablou a fost într-adevăr dragostea și muza lui Titian.
De obicei tablouri lui Titian sunt detaliate, pline de culori. Spre deosebire de ele, in acest tablou a
folosit culori deschise, calde – omagiu adus femeii ( aceasta este de o frumusețe naturală, fără
înfrumusețări sau adăugări de culoare, deoarece nu are nevoie)

6. Bacchus- Michelangelo Merisi detto il Caravaggio ROOM 90

Tabloul arată un tânăr Bacchus înclinat în mod clasic, cu struguri și frunze de viță în păr,
atingând șnurul robei sale drapate. Pe o masă de piatră din fața lui se află un bol cu fructe și o
carafă mare de vin roșu. El ține in mana un pocal/ cupa din același vin, invitând privitorul să se
alăture lui.

Bacchus, cunoscut și sub numele de Dionysos, era zeul grec al vinului, al betiei, al fertilității și
al teatrului.
In coș se găsește o rodie rupta, precum și un măr putred. Caravaggio folosește aceste elemente
împreună pentru a sugera tema Vanitas. Tineretea și plăcerea sunt efemere.
Istoricul artei, Donald Posner, a considerat că homoerotismul din tablou face aluzie la
sexualitatea cardinalului Del Monte și la relațiile sale cu băieții tineri care alergau în cercul său
interior.
O alta teorie vizeaza direct homosexualitatea lui Cravaggio
Del Monte a avut o pasiune pentru arte și a solicitat mai multe tablouri de la Caravaggio, inclusiv
Medusa. Cardinalul era un fan al mitologiei grecești clasice și a folosit imagini alegorice pentru
a-i sublinia cunoștințele despre artă, muzică și teatru. Atât Bacchus cât și Medusa au fost donați
de cardinal familiei Medici și au rămas în Florența de atunci. Sprijinul și îndrumarea timpurie a
lui Del Monte au adus bogăție și recunoaștere Caravaggio, făcându-l unul dintre cei mai
importanți patroni ai săi.
Modelul pentru Bacchus ar fi putut fi, de fapt, elevul și iubitul lui Caravaggio, Mario Minniti,
pe care îl folosise ca model în multe alte tablouri. S-a speculat că relația lui Caravaggio și Minnit
a fost cea de natură sexuală. Picturile pe care el le-a modelat ar putea fi văzute ca având o calitate
homoerotică. Mai ales în Bacchus, modelul de relaxare invită privitorul în scenă cu un pahar de
vin și un coș de fructe coapte în timp ce halatul i se alunecă. Caravaggio era cunoscut pentru
realizarea scenelor, inclusiv modelele și pictura lor în costum, eliminând nevoia de a schița
scena din mintea lui înainte de a aplica vopsea pe pânză. Se crede insa că Caravaggio nu a
putut să picteze figura umană fără un model în fața sa. (fara schita, dar cu modelul in fata)
Unii critici, precum Giovanni Baglione ( rivalul lui Caravaggio, care desi l-a imitat, il ura- s-au
acuzat reciproc de comportament necorespunzator), credeau că Caravaggio s-a folosit de el
însuși ca model ( in 1595, el ar fi avut 24 ani ). Bacchus oferă vinul cu mâna stângă- acest lucru
a dus la speculații că Caravaggio s-a folosit de o oglindă.( pentru ca nu putea picta un potret din
memorie)

6.