Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

13. STABILIREA VALORILOR NORMATE ŞI DE CALCUL

ALE CARACTERISTICILOR GEOTEHNICE ALE
TERENULUI DE FUNDARE
(STAS 3300/1-85)

13.1. Introducere

Pentru a avea certitudinea corectitudinii rezultatelor obţinute

în urma încercărilor efectuate în laborator se impune prelucrarea pe
cale statistică a valorilor indicilor geotehnici.
Această prelucrare statistică ne dă posibilitatea de a stabili
valorile normate ale caracteristicilor geotehnice, prin prelucrarea
corelată a rezultatelor determinărilor de laborator.
Cunoaşterea valorilor normate ale caracteristicilor geotehnice,
ne permite ca prin intermediul lor să determinăm valorile de calcul
ale acestor caracteristici pe calea introducerii în calcul a unui
coeficient de siguranţă.
În expresia coeficientului de siguranţă intervine indicele de
precizie cu care s-a realizat determinarea valorii medii a
caracteristicei geotehnice respective.
Acest mod de interpretare pe o bază ştiinţifică a rezultatelor
experimentărilor de laborator, ne garantează o anumită asigurare
care are în vedere împrăştierea rezultatelor obţinute pe cale
experimentală.
Procedând în acest fel se poate realiza o dimensionare
raţională a fundaţiilor şi construcţiilor de pământ deoarece terenul de
fundare este apreciat în mod realist în ceea ce priveşte
caracteristicile sale fizice şi mecanice, garantându-se în acelaşi timp
şi un grad de asigurare care nu duce la supradimensionări.
Când numărul de determinări ale caracteristicilor geotehnice
în acelaşi strat sau element geologic este mai mare de 30, se

105
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

recomandă verificarea încadrării indicelui de variaţie „V” în

următoarele limite:
- pentru umiditate, indicele porilor, indicele de consistenţă, V ≤
0,15;
- pentru indicele de plasticitate, modulul de deformaţie
edometric, rezistenţa la forfecare, rezistenţa la compresiune
monoaxială, V ≤ 0,30.
Indicele de variaţie se calculează pentru fiecare caracteristică
geotehnică în parte cu relaţia:
s
V (1)
A
s - abaterea medie pătratică a valorilor individuale
A - media aritmetică a valorilor individuale

13.2. Stabilirea valorilor normate şi de calcul ale

caracteristicilor geotehnice ale terenului de fundare

Cunoscând valorile individuale Ai ale caracteristicilor

geotehnice obţinute prin lucrări în laborator se determină:
A - media aritmetică a valorilor individuale
s - estimaţia deplasată a abaterii medii pătratice, s, utilizând
relaţiile:
1 n
A   Ai (2)
n i1
Ai - valorile individuale rezultate în urma fiecărei determinări
n – numărul valorilor individuale

s
1 n

n i 1
A  Ai
2
 (3)

Se exclud valorile individuale Ai ale caracteristicii geotehnice

pentru care nu se îndeplineşte condiţia:
A  A  υs
i (4)
în care A se determină cu relaţia (2) şi s cu relaţia (3).
υ – coeficient statistic dat în tabelul 13.1., în funcţie de
numărul n de determinări;
Tabelul 13.1.
n υ n υ n υ

106
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

6 2,07 21 2,80 36 3,03

7 2,18 22 2,82 37 3,04
8 2,27 23 2,84 38 3,05
9 2,35 24 2,86 39 3,06
10 2,41 25 2,88 40 3,07
11 2,47 26 2,90 41 3,08
12 2,52 27 2,91 42 3,09
13 2,56 28 2,93 43 3,10
14 2,60 29 2,94 44 3,11
15 2,64 30 2,96 45 3,12
16 2,67 31 2,97 46 3,13
17 2,70 32 2,98 47 3,14
18 2,73 33 3,00 48 3,15
19 2,75 34 3,01 49 3,16
20 2,78 35 3,02 50 3,16

Valorile normate ale caracteristicilor geotehnice, γ, Ic, e, w, M,

E etc. se determină ca medie aritmetică a rezultatelor obţinute din
încercări de teren sau de laborator.
 1  n'
A n    A i (5)
 n '  i 1
în care:
An – valoarea normată a caracteristicii;
Ai – valoarea individuală rezultată în urma fiecărei
determinări;
n' – numărul de determinări care este de cel puţin 3
rezultat după eliminarea valorilor eronate.
Valorile normate ale caracteristicilor geotehnice Φ şi c se
determină prin prelucrarea corelată a rezultatelor determinărilor de
teren sau laborator.
Pentru caracteristicile de rezistenţă la forfecare a pământurilor
se trasează dreapta medie după cum urmează:
- pentru forfecări în caseta de forfecare directă:
τ f  σ tg  n  c n (6)
- prin metoda celor mai mici pătrate.
n∑σi τi - ∑σi ∑ τi
tg  n 
n ∑ σ i2 - ∑ σ 
i
2

(7)
107
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

cn 
∑σ  τ - ∑σ ∑σ τ
2
i i i i i
(8)
n∑σ - ∑σ 
2 2
i i

în care:
Φn – valoarea normată a unghiului de frecare interioară;
cn – valoarea normată a coeziunii;
σi,τi – coordonatele unui punct în sistemul de axe, σ – τ,
rezultate în urma unei încercări de forfecare i;
n – numărul de determinări care este cel puţin 6.
- pentru forfecări în aparatul triaxial,
q  p tg n  a n (9)
prin metoda celor mai mici pătrate.
Rezultă:
n pi q i - ∑ pi ∑q i
tg  n  sin  n  (10)
n ∑ p i2 - ∑p 
i
2

a n  c n  cos  n 
∑ p ∑q - ∑ p ∑ p q
2
i i i i i
(11)
n∑p - ∑p  2 2
i i

în care:
σ1i + σ i3 σi - σi
pi = şi q i = 1 3 sunt coordonatele unui punct în
2 2
sistemul de axe p-q, rezultate în urma unei
încercări
de forfecare în aparatul triaxial;
i i
σ1 , σ 3 – efortul principal maxim şi respectiv minim pentru
o
încercare de forfecare i;
n – numărul de determinări care este cel puţin 6.
Valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice se obţin din
cele normate prin aplicarea unui coeficient de siguranţă
A = (1± ρ)·An (12)
în care:
A – valoarea de calcul a caracteristicii geotehnice
respective;
An – valoarea normată a aceleaşi caracteristici
geotehnice;
108
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

ρ – indicele de precizie a determinării valorii medii. Semnul

indicelui de precizie ρ, se alege astfel încât să se realizeze
o creştere a siguranţei.
Indicele de precizie se calculează cu expresia:
tα s
- pentru Φ, c, ψ şi a ρ (13)
An
tα s
- pentru γ ρ (14)
n  An
- pentru celelalte caracteristici geotehnice ρ = 0
în care:
tα – coeficient ce variază în funcţie de numărul n de
determinări şi de nivelul de asigurare α (probabilitatea
de încadrare a valorii de calcul în intervalul de
siguranţă stabilit şi dat în tabelului 13.2;
n – numărul de determinări;
An – valoarea normată a caracteristicii geotehnice;
s – abaterea medie pătratică calculată cu expresiile:
∑ ( σ i tgΦ n + c n - τ i ) 2 n
- pentru tgΦ, s tgΦ = •
n-2 n ∑ σ i2 - ( ∑σ )
i
2

∑  p tgψ  a n - qi 
n 2
i n
- pentru tgψ, s tgφ  
n-2 n∑p - 2
i ∑p 
i
2

∑  σ tg  ∑σ
2
i
n
 c n - τi 2
i
- pentru s c  
n∑σ - ∑σ 
2
n-2 2
i i

∑  p tgψ -q  ∑p
2
i
n
 an i
2
i
- pentru s a  
n∑ p - ∑p 
2
n-2 2
i i

- pentru γ, s = ∑( An - Ai ) 2 .
n -1
Nivelul de asigurare se consideră:
- pentru calculele la starea limită de deformaţii α = 0,85;

109
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

- pentru calculele la starea limită de capacitate portantă α =

0,95; pe baza unor justificări speciale şi numai pentru
construcţii de importanţă excepţională, această valoare
poate fi majorată, fără a depăşi α = 0,99.
Tabelul 13.2.
(n-2) pentru Nivelul de asigurare α
Φ, ψ, c, a
0,85 0,90 0,95 0,98 0,99
(n-1) pentru
γ, σres Coeficient statistic tα
2 1,34 1,89 2,92 4,87 6,96
3 1,25 1,66 2,35 3,45 4,54
4 1,19 1,53 2,13 3,02 3,75
5 1,16 1,48 2,01 2,74 3,36
6 1,13 1,44 1,94 2,63 3,14
7 1,12 1,41 1,90 2,54 3,00
8 1,11 1,40 1,86 2,49 2,90
9 1,10 1,38 1,83 2,44 2,82
10 1,10 1,37 1,81 2,40 2,76
11 1,09 1,36 1,80 2,36 2,72
12 1,08 1,36 1,78 2,33 2,68
13 1,08 1,35 1,77 2,30 2,65
14 1,08 1,34 1,76 2,28 2,62
15 1,07 1,34 1,75 2,27 2,60
16 1,07 1,34 1,75 2,26 2,58
17 1,07 1,33 1,74 2,25 2,57
18 1,07 1,33 1,73 2,24 2,55
19 1,07 1,33 1,73 2,23 2,54
20 1,06 1,32 1,72 2,22 2,53
25 1,06 1,32 1,71 2,19 2,49
30 1,05 1,31 1,70 2,17 2,46
40 1,05 1,30 1,68 2,14 2,42
≥50 1,05 1,30 1,67 2,12 2,39

110