În prezentarea mea am să analizez structura și conțintul operei discutate în raport cu

substratul religios, simbolurile și semnificațiile ce țin de acest aspect, discutând de asemenea

despre rolul jucat de imaginatia romantică în construirea romanului.

Romantismul: operele romatice pledează toate pentru imersiunea nesfârșit și totală în procesul
creator. O abolire constantă a limitelor.

Într-un interviu, Ende explică de ce apelează la elementele din Romantism ENDE “I do not hide the
fact that in this book I was trying to link up again with certain ides of German Romanticism. Not in
order to return to the past, but because there are, in that movement which failed some seeds that are
ready to germinate” (Rosso and Watkins 90).

● Naratorul acestei cărți are multe fațete și roluri, însă nu putem nega statutul său de
preot sau predicator, de asemenea, conturarea personajelor și problematicile fantastice sunt
concepute în așa fel încât să ducă la o evoluția spirituală și psihică, fie că este vorba de
personaj sau de cititor. Până la urmă romanul pare a fi construit pentru a schimba viziunea
cititorului asupra vieții.

”Aş vrea să ştiu, spuse vorbindu-şi singur, ce se petrece de fapt într-o carte cît timp stă
închisă. Probabil că nu există decît literele tipărite pe hîrtie, dar totuşi ― ceva tot trebuie să
se petreacă, fiindcă atunci cînd o deschid, găsesc acolo o întreagă poveste. Apar personaje pe
care eu nu le cunosc, fel de fel de aventuri, şi isprăvi, şi lupte ― uneori au loc furtuni pe
mare, sau ajungi în ţări şi oraşe străine. Toate acestea se găsesc într-un anumit fel în carte.
Trebuie s-o citeşti ca să le trăieşti pe toate, asta-i limpede. În carte se găsesc însă toate
acestea dinainte. Aş vrea să ştiu în ce fel?„

● Pasaj cu caracter ontologic: lumea a fost creată, așteptând ca cititorul să o pătrundă.

Cititorul trebuie să intre în lumea secundară și trebuie să se conformeze cu legile acesteia.
Însă aici este vorba de o fantezie în fantezie. Există povestea principală a lui Bastian în care
intră cititorul, iar mai apoi există povestea Fantaziei, în care intră însuși Bastian, find vorba de
metanarativitate, tehnică ce se poate observa în schibarea fontului pentru a delimita pragurile
celor două universuri, subliniind metanarativitatea textului. Practic, ce putem obserba aici este
că Ende se joacă cu textualitatea textului.
● Acest lucru poate fi perceput ca o încercare de a submina procesul imaginativ,
deoarece există o revenire deliberată la versiunea fictivă a lumii reale și există noțiunea de
interacțiune cu textul când vine vorba de cititor. În plus rolul lui Bastian în lumea
metaficțională este aceeași cu cea a oricărui cititor.

1
 ● Cititorul trebuie să construiască textul, fiind vorba de moartea autorului, iar
semnificațiile textului depind în mare măsură de subiectivitatea cititorului. Bastian
construiește textul, însă aici textul înseamnă mai mult decât cuvinte așezate pe o pagină.
Textul reprezintă o lume întreagă, astfel, actul construirii unui text devine actul construirii
unei lumi, act asumat de Bastian în momentul în care pătrunde în lumea Fantziei, de aici
putem constata atributele de demiurg, de creator, al lui Bastian, fiind numit și Salvator de
către locuitorii Fanteziei. Dacă analizăm personajul lui Bastian, el este un copil oarecare,
neremarcabil cu care cititorul poate empatiza. Toate greșelile pe care le face în Fantazia
emană din propriul lui psihic, astfel trebuie să se descopere pe sine pentru a putea salva
Fantazia și pentru a permite imaginației să remedieze condiția lumii reale. Fiind vorba aici de
un caz de ipostaza de deus ex machina, bastian fiind un erou oareum imperfect, a cărui acțiuni
nu sunt mereu potrivite sau bine intenționate.
● Romantismul În mai multe aspecte, romanul rezonează cu literatura romantică, mai ales
în ceea ce privește noțiunile de percepție și creativitate.

● Fantazia este o lume care nu permite o nouă creație, întrucât elementele lumii
sunt dizolvate, rupte și reasamblate în diferite forme. De aici nevoia pentru intervenția
omului, ca creativitatea absolută să poată fi dezlănțuită. Ipostaza lui de salvator nu se sfârșește
în lumea reală, întrucât la întoarcere aduce cu el Apa vieții pentru tatăl său, pentru a-i schimba
viziunea asupra vieții. Astfel, poate fi vorba de intervenția Divină, aici asumată de un om, iar
schimbările aduse de el pot influența o lume întreagă sau un singur individ. Ipostază de cretor
și salvator.

● O altă interpretare posibilă a inițierii lui Bastian poate fi căutarea liberului

arbitru, așa cum apare conceptul la filosoful Rudolf Steiner în Filosofia libertății, cu care
Ende era familiar. Astfel, călătoria lui Bastian poate fi văzută ca un lung proces de
individualizare, de integrare a conștiinței și a subconștientului. Bastian nu doar trebuie să
obțină liberul arbitru, ci trebuie să îl aplice în viața reală de dincolo de Fantazia. Aici, este
vorba de găsirea valorilor morale ale individului, pentru a lua hotărări corespunzătoare.
Cea mai evidentă legătură cu conceptul de liber arbitru constituie amuleta ayurin pe care stau
inscripționate următoarele; DO WHAT YOU WISH, fiind o constată reamintire că Bastian
poate pleca acasă doar după ce și-a pus o dorință adevărată

2
 ● Binele și răul: vom vedea în ce manieră sunt tratate binele și răul în carte, observând că

ele nu au un caracter obișnuit. Spre exemplu, Împărăteasa Copil tratează personajele bune și

cele rele în aceeași măsură, fiindcă toți sunt creații ale imaginației umane, imaginație care are

acces în aceeași măsură la bine și la rău, la lumină și la întuneric. Pentru ea, fiecare personaj

era egal, fie aceștia buni, răi, înțelepți sau mai puțin înțelepți. Întrega lume a Fanteziei este

fondată pe coexistența binelui și a răului (Sarpe alb negru care se mănâncă) Oricum ai privi

cartea, există personaje pozitive și negative care sunt la fel de importnte în narațiune. Bastian

numește Crăiasa Copil Luna, un nume încărcat cu conotații de, lumină,

blândețe și frumusețe. Dar un Copil de Lună este o ființă contruită atât din lumină cât și din

întuneric, astfel încât aspectele dualiste a Fantaziei sunt întruchipate de Crăiasă.

Numele creiesei, simbolul celor doi șerpi, întreaga fundație a Fanteziei arata că binele provine

din rău, din Nimicul care se așterne peste lume, vine nevoia de un nou nume pentru crăiasă.

Tot aici, pe tema binelui și răului, a luminii și a întunericului se află Xayude și Atrus, anima și

animusul lui Bastian.

● Imaginația umană este o facultate cu caracter dual, iar creatorii umani sunt divinități
dualiste. Astfel, lumea conturată de Ende înglobează toate produsele imaginației umane în
paginile sale: legende, mituri, parabole, alegorii, fantezii, speranțe.
De aici înțelegem că adevăratul rău care amenință lumea este Nimicul, absența
imaginației, acea absență sau pierdere care guvenează lumea până la apariția lui Bastian. Nu
este vorba aici de durere, ci doar de absență.
La noi, în Mlaştina Mîloasă, continuă luminiţă rătăcitoare şovăind, s-a
întîmplat ceva ― ceva de neînţeles ― vreau să spun, se mai întîmplă încă şi
acum ― e foarte greu de descris ― a început prin aceea că ― va să zică în
partea de răsărit a ţării noastre există un lac ― sau, mai bine zis, exista
un lac ― se numea Colcote-n Clocote. Prin urmare, totul a început prin
aceea că într-o bună zi lacul Colcote-n Clocote n-a mai fost ― pur şi
simplu dispăruse, înţelegeţi? ― Vreţi să spuneţi, se informă Luc-luc, că a
secat? ― Nu, spuse luminiţa rătăcitoare, în acest caz s-ar afla acum acolo
un lac secat. Dar nu este aşa. Acolo unde era lacul, acum nu mai e nimic ―
absolut nimic, înţelegeţi? ― O gaură? grohăi mîncătorul de pietre. ― Nu,

3
nici gaură nu-i, luminiţa rătăcitoare era din ce în ce mai încurcată, o
gaură este ceva. Dar acolo nu-i nimic
Nimicul este exact ceea ce pare, nimic. Orice dovadă a existenței lacului este
absentă. Pare că acel lac nu ar fi existat niciodată, fiind vorba de o non-prezență. Această
absență absolută servește ca prilej pentru contribuția cititorului, dorința de a umple, de a
adăuga, de a crea. Nimicul există pentru a corecta un deficit, o lipsă.
● Este destul de clar că nu există un Dumnezeu al Fantaziei, pentru că logic nu
poate fi vorba de unul. Mai precis, Dumnezeul lumii secundare este un Dumnezeu secundar.
(creatorul, autorul). Trebuie să vorbim aici și de condiția de profet care aduce speranță acolo
unde nu există, un nume în acest caz.
Crăiasa copil simbolizează subconștientul unde imaginle și formele arhetipale se
manifestă, iar procesul de a da nume este și el un exercițiu al imaginației.
● Alte simboluri religioase:

Casa schimbării: l-a dus pe Bastian la recunoașterea unei dorințe foarte profunde în el, care

era diferit în toate privințele de toate dorințele sale anterioare:

dorința de a fi capabil de a iubi. Criticii subliniază aici paralela dintre casa schimbării și

Grajdul în care s-a născut Isus, întruchiparea dragostei.

Dacă Casa schimbării amintește de grajd,

nu este de mirare că nevoia de Iubire ar trebui să fie

manifestat în băiețelul care se refugiază în el. Ende amintește astfel de problematica nevoile

psihologice și spirituale ale omului.

Botezul, apa vieții

● Pentru a deveni Dumnezeu, creator, trebuie să renaștem. Bastian renaște prin

fântâna din Fantazia, tatăl său renaște prin lacrimi, emoții, iar lumea Fanteziei se poate

considera ca fiind o lume a vindecării, în ciuda nimicului. Acea lume este o evadare în ceva,

nu o evadare de la ceva. E o evadare în descoperirea sinelui, în vindecare, în renaștere, una

dintre cele mai importante mesaje fiind speranța. Iar Dumnezeul acestei cărți este un

Dumnezeu-narator.
.

4
● Este de știut că Fantazia oferă uneori întâlniri incomode și foarte adesea destul de
dureroase cu o oglindă metaforică, prin care cititorul se regăsește. Dar totuși, nimic nu se
pierde, după cum spunea doamna Eyola. Totul este transformat (366) Fiecare om care a pășit
în Fantazia a învățat cea care nu se putea învăța decât acolo. Unde omul vede doar o realitate
monotonă, poate vedea acum mistere și minuni. Așa cum coliziunea dintre două lumi le poate
răni, exact așa le poate și vindeca. Actul de ascultare și citire poate avea un imapct asupra
lumii.