MODEL DIDACTIC ȘI PEDAGOGIC

Libertate și spontaneitate, inclusiv

Creativitate și îmbunătățirea competențelor sociale

Independență  Copiii romi sunt obișnuți să rezolvare de
învețe într-un mod informal probleme Stimularea folosirii emoțiilor
sau non-formal
Descoperire și dezvoltare
 Tradiția romă este Folosirea creativă a tehnologiei
Observarea neîncrezătoare în instituții. informației și comunicării
Romii cred că educația
formală nu îi ajută pe copii să
mențină vii tradițiile.

Umărirea  În unele cazuri copiii romi

copilului nu pot asigura o prezență
stabilă la școala sau sunt Pregătirea spațiului de învățare
obișnuiți să schimbe școala Pentru a putea fi
aplicate și Relația cu Implicarea părinților în activitățile
respectate axele părinții și
 Copii romi pot considera educ. au nevoie școlii
Corectarea cunoașterea propusă de de o listă de
familia
COMPETENȚE Comportament personal și
copilului școală ca ne-esențială și
prosocial
străină.

 Crearea unui stil de

învățare și predare care să
Pregătirea
promoveze o mai bună
mediului de cunoaștere a culturii și Abilitatea de a povesti
învățare tradițiilor rome.
Citire interpretativă și conceptuală
Scriere și
 Predarea conceptului de citire Exprimarea conceptuală în citire și
diversitate scriere
Minte
absorbantă  Încurajarea diversității
SCOPUL acestui model didactic și pedagogic este de a avea un SET DE ACȚIUNI PEDAGOGICE și DIDACTICE care să facă școala
mai atractivă pentru copiii romi și familiile acestora.

Acest set de acțiuni se fundamenteză teoretic pe experiența cadrului educativ Montessori, dar este reactualizat cu scopul de
a lua în considerare atitudinile și nevoile copiilor romi.

Totuși, nu trebuie considerată o „metodă specială” adresată unei categorii de copii în nevoie. Principiul de bază este de a
crea un spațiu cognitiv și de învățare pozitiv și prietenos , în care toți copiii pot aprecia „bucuria de a învăța”.

Scopul era de a dezvolta personalitatea copilului, iar sistemul institutit se baza pe încrederea în lucrul spontan al intelectului
uman. Cele trei principii Montessori sunt: observarea, libertatea individuală și pregătirea mediului de învățare. Aceste principii
împreună cu variantele derivate din ele au fost incluse gradual în sistemul nostru educațional. Sălile de clasă din grădinițele
moderne au mobilier adaptat ca dimensiune și material didactic introdus pentru prima oară de Montessori. Concepte actuale
precum învățare individuală și programă agreată, învățare manipulativă, clase fară clasificare, grupe de copii cu vârste mixte,
predarea în echipă și clasele deschise reflectă diversele sale preocupări.
Părinții cu copii mici vor să fie siguri că își lasă copiii într-un mediu sigur care le acoperă toate nevoile academice, sociale și
emoționale. Mediul Montessori acoperă toate aceste nevoi și, pe deasupra, îi învață de copii să aibă o atitudine de „pot să fac
lucrul acesta” care le va asigura succes în viitor în toate aspectele vieții lor.
Mai jos sunt enumerate câteva caracteristici și beneficii ale metodei Montessori:
 Copiii dintr-o clasă au vârste cuprinse într-un interval de trei ani – cei mari îi învață pe cei mici, se crează un simț al
comunității și se construiește stima de sine.
 Materiale auto-corective – copiii învață din propriile greșeli să-și corecteze deciziile în opoziție cu metoda ca profesorul
să facă observație.
 Învățarea individuală – Montessori admite că fiecare copil învață într-un ritm diferit și permite ca învățarea să aibă loc
treptat.
 Copiii aleg să tacă pentru ca așa doresc sau din respect pentru alții – clasa Montessori le permite copiilor să-și regăsească
„pacea interioară” care e o parte naturală a personalității lor.
 Se pune accent pe învățarea unor lucruri concrete mai degrabă decât abstracte – copii au nevoie să experimenteze
concepte într-un mod cât mai practic.
 Se crează un mediu centrat pe copil – toate materialele didactice sunt la îndemâna copiilor, puse pe rafturi la nivelul lor.
 Mesele și scaunele sunt suficient de mici pentru ca acestia să stea confortabil, iar imaginile și decorațiunile sunt așezate
la nivelul ochilor.
 Copiii lucrează din plăcerea de a lucra și mânați de sentimentul propriilor descoperiri – copiii sunt în mod natural lideri
sau „bureți” și se bucură când au de rezolvat noi sarcini. Interesul constă în lucrul ca atare, nu în produsul final.
 Mediul de lucru oferă un sentiment natural al disciplinei – „regulile de bază” sau așteptările copilului sunt în mod clar
stabilite și reamintite de copii și profesori.
 Mediul de lucru este „pregătit” pentru copii – fiecare lucru din clasă are un loc anume pe raft. Copiii sunt ordonați în mod
natural, iar aranjarea clasei în acest mod le permite să crească într-o atmosferă pozitivă.
 Profesorul joacă un rol ne-obstructiv în clasă – copiii nu sunt motivați de profesor, ci de nevoia de auto-dezvoltare.
Lucrurile pe care le găsim pe rafturi în clase sunt „materiale”, nu „jucării”. Copiii „lucrează cu materialele” și nu „se joacă cu
jucăriile”. Acest lucru le permite copiilor să beneficieze la maximum de spațiul creat oferindu-le sentimentul răsplatei – același
sentiment pe care îl au adulții când se duc la muncă și „își fac treaba”.

Independența

„Niciodată să nu ajuți un copil cu o sarcină pe care o poate face și singur” – Maria Montessori.
„Fiecare copil are nevoie de o educație „specială” – Alice Hallgarten.
Scopul principal al educației tradiționale Montessori-Hallgarten este de a face copilul independent și capabil să facă lucruri
singur. Acest lucru se obține oferindu-i copilului oportunități de a se mișca, a se îmbrăca singur, a alege ce vor să facă și de a
ajuta adulții. Când copilul reușește să facă lucruri de unul singur, se construiește în el sentimentul de încredere, stimă de sine
care poate dura toată viața.

Observarea

Observarea sau urmărirea copilului se realiyeayă ușor de către părinți. Putem să urmărim la nesfârșit copiii și să vedem cum se
distrează și explorează mediul. Această metodă simplă a folosit-o Maria Montessori ca să cunoască copiii și să-și elaboreze
teoriile despre dezvoltarea copilului. I-a observat fără a avea idei preconcepute și a dezvoltat materiale didactice de care copiii
aveau nevoie și erau interesați. Observația este metoda prin care adulții pot afla ce nevoi au copiii. De exemplu, dacă un copil
începe să lovească un obiect, atunci înseamnă că are nevoie de o activitate motrică grosieră, deci trebuie să-i dăm o tobă. Dacă
un copil împinge lucruri prin cameră și vrea să meargă dar nu poate încă, ajută-l sau dă-i un vagon pe care să-l împingă. În acest
fel observația poate crea armonie, împlinind nevoile curente ale copilului.

Umărirea copilului

Urmându-l, copilul îți va arăta ce vrea să facă, ce are nevoie să dezvolte în el și în ce vrea să fie implicat. „Scopul unui copil care
perseverează în munca lui nu e cu siguranță „învățarea”; el este motivat de nevoile sale inerente, care trebuie să fie descoperite
și dezvoltate ” – Maria Montessori.

Pornind de la ce ai observat din acțiunile copilului, urmează-l în ce are nevoie să facă. Dacă vrea să se cațere, oferă-i
oportunitatea de a se cățăra într-o manieră sigură, nu fiți supra-protectori. Urmărirea copilului înseamnă să fii non-directiv, nu
le spuneți tot timpul ce să facă. Oferiți-le copiilor posibilitatea de alege ce vor să facă și să acționeze singuri. Nu le spuneți
copiilor ce să facă, mai degrabă prezentați-le mai multe alternative sau materiale/jucării. De asemenea, retrăgeți-vă și urmăriți
ce fac copiii, nu e nevoie să interveniți tot timpul, doar dacă devin foarte distructivi sau pe cale să se rănească. A știi când să
intervi este o abilitate pe care părinții o vor dobândi pe măsură ce vor cunoaște copilul și vor stabili limite pentru copil.

Corectarea copilului

Copiii fac greșeli. Pot vărsa ceva sau scăpa mâncare pe jos din greșeală... Nu e nevoie să ridicați vocea în aceste cazuri. În
schimb, admite-ți cu calm greșeala „oh, ai vărsat apa..., de ce nu te duci să aduci ceva să ștergem”. Aceasta e o oportunitate de
a cere copilului să facă ceva practic împreună cu tine. Veți vedea că îi va plăcea să curețe asa cum i-au văzut pe adulți. Nu e
nevoie să evidențiem greșeala copilului, ci este o oportunitate să îi facem să înțeleagă unde au greșit. De exemplu, cu ajutorul
unei bavețele, un copil care învață să bea din pahar poate afla că dacă ridică paharul prea repede, apa se va vărsa pe el. Dacă
pronunță greșit un cuvânt, nu e nevoie să-l corectăm, ci doar să pronunțăm corect cuvântul. Corectându-i pe copii le putem
crea teama de a mai încerca ceva de frică să nu facă altă greșeală.

Copiii vor face greșeli și e nevoie să-i corectăm cu calm. Oferindu-le copiilor libertate de alegere, sprijinindu-i în alegerile lor prin
oferirea de siguranță, hrănindu-le mințile cercetătoare cu lucruri pe care pot înțelege, observându-le și răspunzând nevoilor –
toate acestea pot constitui cheia dezvoltării copiilor la întreg potențialul lor.

Mediu de lucru pregătit

„Prima îndatorire a profesorului este de a supraveghea mediul, iar acest lucru are întâietate asupra tuturor celorlalte. Influența
profesorului este indirectă, dar dacă nu e bine realizată, nu vor exista rezultate eficiente și permanente de orice fel, fizice,
intelectuale sau spirituale”" – Maria Montessori.

Pregătirea mediului este parte importantă a metodei Montessori. Acesta este momentul când un copil poate să învețe de la
adulți. Camerele sunt de dimensionate pentru copii, iar activitățile adaptate astfel încât să poate fi duse la îndeplinire cu succes
de către copii și să permită libertatea de mișcare și alegere. Mediul trebuie să fie sigur pentru copil astfel încât să exploreze în
mod liber. Mediul trebuie să fie pregătit și atractiv pentru copii pentru a-i stimula să lucreze. Montessori se referă la a lucra ca o
activitate pe care copilul o face sau ceea ce mulți oameni ar putea numi joc. Ea numește acest lucru muncă, deoarece prin
aceasta copii se dezvoltă și nu este doar un joc. Jocul lor este munca lor și ei se bucură de ea. Rolul adultului, atunci este de a
construi mediul în care vor învăța. Dezvoltarea copilului depinde, prin urmare, de mediul în care se află, iar acest mediu include,
de asemenea, și părinții.

Minte absorbantă

Montessori a observat cum copiii învață limba fără ca cineva să le preda. Acest lucru a sta la baza ideii ei de "minte absorbantă".
Copiii sub vârsta de trei ani, nu au nevoie de lecții pentru a învăța, ei absorb pur și simplu totul din mediul prin experimentarea
lui, fiind parte din el. Prin urmare, este important ca mediul creat să fie bun, frumos și pozitiv, deoarece aceasta este ceea ce
copilul va absorbi, fie că alege sau nu. Limbajul adulților este ceea ce un copil va învăța cu ușurință. Fiți atenți la ceea ce spuneți
când sunteți cu ei. Chiar dacă credeți că nu ascultă, deoarece acestea nu sunt încă în măsură să se exprime, atunci când vor
putea, nu veți dori să vă spună cuvinte urâte. Acesta este motivul pentru care nu ar trebui să spunem „Nu” unui copil. Pentru că
nu vrem să ne spună „Nu” în mod nepoliticos. În schimb, putem spune "Stop" atunci când vrem să le spunem copiilor că ceea ce
fac este greșit.

Sistemul pedagogic este împărțit în trei domenii legate de dezvoltarea independenței personale și sociale a copiilor.

Conform abordării lui Alice și Mariei trebuie să creăm un mediu de învățare adecvat cu scopul de a permite copiilor să se simtă
liberi să se exprime.

Acest sistem, ca urmare a acestor principii enumerate mai jos, poate încerca să răspundă la întrebarea:

„Cum putem noi, în practică, să faciliteze crearea acestui mediu pentru copiii romi?”
PUNCTE DE REFERINȚĂ PEDAGOGICE:

 Copiii romi sunt obișnuți să învețe într-un mod informal sau non-formal

În societățile europene, nevoia tot mai mare pentru forme de învățare mai eficiente (inclusiv învățarea informală), personalizate
pentru nevoile fiecărui copil, a devenit o problemă importantă. Schimbările rapide în toate aspectele vieții noastre face
necesară ajustarea modul în care învățăm la aceste noi condiții. Învățarea personalizată presupune faptul ca învățarea să aibă
loc în afara și dincolo de școlarizarea tradițională. În paralel cu aceste evoluții, paradigmele de instruire se schimbă: predarea și
instruirea sunt din ce în ce mai mult pe student și mai puțin pe instructor, necesitând astfel un grad mai mare de auto-
reglementate de învățare (SRL).

Școlile trebuie să ia în considerare această perspectivă ce implică învățarea nu doar „în timpul școlii”, dar în întregul context
social. Din acest motiv, este crucial să implicăm părinții romi în acest efort.

 Tradiția romă este neîncrezătoare în instituții. Romii cred că educația formală nu îi ajută pe copii să mențină vii tradițiile.

Amintirile de învățare pot fi folosite pentru a sprijini cultura vieții școlare, ajutând copiii să-și amintească ceea ce au făcut
înainte ți a planifica ceea ce vor face în continuare (Azouaou și al, 2003). Ele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a stoca
resursele personale potențial utile pentru întreaga clasă. Copiii ar putea fi invitați să spună poveștile de familie și de a sta
mărturie pentru celorlalți privind propriile lor povești. Poveștile personale și familiale ar putea fi, de asemenea, facilitate de
prezența părinților romi. Această prezență trebuie să fie structurată, ghidată și organizată pentru a produce efectele sperate.
Cadrele didactice trebuie să pregătească clasa. Prezența romilor nu trebuie să fie trăită de copii ca un element „exotic” în timpul
orelor. Pentru a promova această idee, toți părinții (sau unii dintre ei), care provin din culturi diferite, trebuie să fie invitați. În
general, în cazul în care copiii ar avea acces direct la resurse nestructurate, nu este sigur că ar conduce la învățarea eficientă și
efectul nu ar fi o percepție pozitivă imediată a diversității, chiar dacă ar putea să demonstreze o îmbunătățire a abilităților de
învățare auto-reglementate.

 În unele cazuri copiii romi nu pot asigura o prezență stabilă la școala sau sunt obișnuiți să schimbe școala

Urmărirea activității precedente a elevilor ar putea utilă pentru cadrele didactice implicate în educația romilor. Problema
urmăririi activității este luată în considerare în cadrul dezbaterii europeane privind învățarea pe întreg parcursul vieții. Acest
lucru poate facilita activitatea cursanților. Unii autori consideră urmărirea interacțiunillor ca surse potențiale pentru facilitarea
auto-înțelegerii mediului înconjurător, cât și a lecțiilor.

Alocația este văzută ca strâns legată de procesul vygotskian de auto-dezvoltare. Putem argumenta că alocația de conținut auto-
generat și contexte generate de copii și tineri oferă impulsuri pentru dezvoltarea lor personală. Noi considerăm că este o
sarcină urgentă în învățământ de a explora valoarea acestor procese de credit pentru dezvoltarea copilului. Cu referire la
Habermas (1995), știm că instrumentele TIC, în zilele noastre foarte familiare copiilor romi, contribuie la a-i face să se simtă
„egali”. Acesta poate fi resimțit ca un fel de colonialism cultural, lupta cu conceptul de culturi naturale foarte potrivite pentru
persoane de etnie romă. Cu toate acestea, trebuie să luăm în considerare contribuția acestor instrumente TIC la dezvoltarea
copiilor. Avem, de asemenea, nevoie să deyvoltăm critic o „relație reflexivă cu lumea prin intermediul acțiunilor de
comunicare”.
 Copii romi pot considera cunoașterea propusă de școală ca ne-esențială și străină.

Conform ideii lui Vygotsky de „proprietate de învățare”, putem profita de prezența copiilor romi din clasa pentru a spori crearea
de noi cunoștințe. Trebuie să sprijinim contribuția copiilor romi la crearea de conținut. Putem ajuta să simtă procesul de
educație mai interesant. O modalitate o constituie influența puternică a contribuției verbale a studenților ce o poate avea
asupra învățării auto-dirijate în propunerea de zi cu zi a conținutului învățării. O caracteristică unică a învățării auto-dirijate, care
are loc în acest context, este colaborare de care dau dovadă studenții în această perioadă. Profesorii pot sprijini nivelul de
cooperare chiar și în timpul fazei de studiu individual, cerându-le elevilor să stea conectați (chiar pe skype, dacă întâlnirile nu
sunt posibile) provocând interacțiunile dintre studenți cu privire la subiectele la îndemână. Fiind implicați în acest context de
discuții și cooperare, pot ajuta copiii romi să facă parte din echipă. În general, este posibil să observați că elevii discută și
schimbă idei în timpul învățării auto-dirijate, iar această colaborare influențează, de asemenea, realizările lor în mod indirect,
prin contribuții verbale în faza de raportare (de exemplu, atunci când sunt în curs de examinare). Studiile arată că există o
relație directă între contribuțiile verbale în timpul fazei de analiză a problemei și nivelul notelor primite de studenți, nu doar în
relație cu cantitatea de studiu individual.

 Crearea unui stil de învățare și predare care să promoveze o mai bună cunoaștere a culturii și tradițiilor rome.

Este posibil să se implice contextul parental al copiilor romi pentru a avea mai multe informații și pentru a dezvolta cunoștințele
despre culturile și tradițiile romilor. Acest lucru este luat în considerare în teorie, dar nu este pus în practică.

 Predarea conceptului de diversitate

Adoptarea princiiilor diversității predate în școli cere ca fiecare să pună în practică diversitatea. Aceasta înseamnă să se
redefinească planurile de lecții, încurajarea de noi și diverse activități ale studenților, invitarea de profesori „diferiți” (de
exemplu profesori romi care să prezinte tradițiile rome).

Comunicarea împărtășește cunoștințele care pot conduce la înțelegere. Noi nu putem îmbrățișa diversitatea rămânând setați în
credințele și gândurile noastre. Crearea unui climat de diversitate înseamnă a modifica radical modul în care școala
funcţionează.

 Încurajarea diversității
O atitudine pozitivă față de diversitate (în general și în mod particular față de oamenii de etnie romă) înseamnă să implici toți
angajații în activități și nu doar profesorii care interacționează direct cu clasele cu copii romi. Toată școala trebuie să fie „un loc
primitor”.

Domeniile implicate în aplicarea metodei sunt trei:

• Creativitatea si rezolvarea problemelor
• Relatia cu parintii si contextul familial
• Scrierea si citirea

Aceasta abordare presupune urmatoarele actiuni didactice:

Libertate și spontaneitate, inclusiv îmbunătăţirea competențelor sociale

Copiii trebuie sa fie invitati sa contribuie la toate temele discutate, prezentand subiectele in urma observării. Nu va faceți griji
prea mult daca prezența în clasa nu este continua (insa pastrati legatura cu contextul lor social).
Invitarea copiilor sa observe și sa raporteze (ar putea fi util pentru a le oferi unor activitati legate de observarea mediului, in
stilul calendarului Montesca (MC a fost o activitate didactica adresata pentru a stimula observatia, în fiecare zi copiii au fost
solicitati pentru a include unele elemente ca ganduri (frunze, pietre și minerale, etc.), desene ale modificarilor externe (ceea ce
observa se schimbă din cauza sezonului sau din cauza activitatii umane, etc ..), povestiri scurte.
Uneori, copiii romi prezinta dificultati în scris si citit, profesorii ii pot ajuta sa creeze grupuri mici.

Stimularea utilizarii emotiilor (amestecand partea rationala folosind schimbarea emotionala)

Introducem un subiect nou printr-o schimbare emotionala. Schimbarea emotionala este o stimulare care ii ajuta pe elevi sa fie
pregatiti sa-si accepte propriile reactii emotionale.
În stințele neurologice reactiile emoționale pentru copii sunt, de obicei, legate de evaluarea instinctiva a diferitor situatii
(Saarni, Harris). Luand in considerare gama de reactii emoționale, si Goleman în cartile sale sale cele mai bine vandute
evidentiază faptul ca contributia lor psihologica pentru patrimoniul natural al omenirii vine de la nivelul de competitivitate
necesar pentru a supraviețui intr-un mediu ostil.

Suntem obisnuiti sa luam în considerare reacțiile unice strict legate de emoțiile corespondente. În unele cazuri, o implicare
situationala este suficienta pentru a fi asociata sentimentelor personale.
Cercetarile arata ca mai ales atunci cand situatiile propuse sunt simple si familiare, este destul de ușor pentru copii sa asocieze
o emotie specifica cu o anumită reactie.
Asta determina faptul ca reacțiile emoționale ar putea fi considerate o contributie la actul de invatare. Concepte si amintiri
asociate emotiilor specifice sunt, de obicei, parte din patrimoniul cunoștințelor individuale.

Comutatorul ar putea fi, de asemenea, un moment în care elevii sunt directionati sa asocieze emoțiile cu conceptele. Este
posibil sa se utilizeze orice expresie ca si comutator - artistica sau conceptuala - dar ar putea fi, de asemenea, reprezentat de o
experienta externa sau o intalnire cu o persoana legata de un subiect predat.

Unii autori definesc "tragaciul emoțional" conceptele, emotiile, sentimentele si de asemenea, senzatiile fizice, (ca mirosurile sau
gusturile), care ne amintesc de o experienta ușor dureroasa sau usor iritanta avuta în timpul copilariei sau adolescentei.
Pentru a dezvolta o conștientizare sociala,poate fi interesant sa introduca un Calendar al emoțiilor. Calendarul emoțiilor este
un jurnal zilnic, unde copiii pot nota (sau desena ceea ce simt). Aceste activitati de stimulare pot fii propuse la începutul zilei, și
nu pot implica zilnic toti copiii , ci doar unii dintre ei). Practic intrebarea care se pune este “Cum ma simt azi?” Copiii pot
raspunde exprimandu-si ideile lor prin exprimarea orala sau pot exprima in imagini ceea ce simt.

Descoperirea si dezvoltarea

Activitatea descoperirii este strict relatata la observatii si poate fii definita in pasi. Orice activitate de descoperire se bazeaza pe
probleme. Problemele pot fi foarte eficiente daca se bazeaza pe invatarea stiintifica. Rezultatul este pentru a obisnui cu copiii
de a face fata situatiei de fapt. Un rezultat, care nu este secundar, este sa ii obisnuiesti pe copii ( in special pe cei de etnie roma)
sa reflecte, aplicand ce stiu deja, pe subiectele propuse de cadrele didactice.
Principalii pasi ai descoperirii :
1.Copiilor li se cere sa spuna ceea ce cunosc despre o problema propusa(ex. Cum este Pamantul )( fapte).
2.Copiilor li se cere sa spuna ce gandesc si sa identifice problema, chiar daca lucrurile foarte fantastice le-au folosit sa-si
gaseasca ideile si sa-si formuleze ipotezele.
3.Copiii sunt stimulati sa identifice nevoile de invatare (Ce au nevoie sa invete pentru a dovedi sau a respinge ideile lor ).
4.Copiii sunt stimulati sa gaseasca dovezi (implicand parintii si descoperind ce stiu) (exp. Care este originea Pamantului in
diferite religii sau mituri?)
5. Este cazul sa includa activitatea relatata la diferitele traditii, daca copiii nu stiu, isi pot intreba parintii.
Se poate imbunatati atitudinea prin observare, pentru a dezvolta competența conceptuala.

Utilizarea creativa a TIC (experimentand Wii-ul/miscarea/jocurile kinect)

Internet si multimedia au remodelat modul in care informatia este prezentata si aceasta implica, de asemenea, copiii romi, prin
urmare, e-learning devine o alternativa reala la invatamantul traditional de la clasa. (Zhang, Zhao, Zhou & Nunamaker, 2004).
Ne propunem sa se ia in considerare Wee (sau alte instrumente), in scopul de a experimenta unele activitati atractive. Scolile
pot folosi instrumentele TIC pentru dezvoltarea unor abilitati (sociale si fizice)
• atitudinea fata de o abordare multitasking
• atitudinea fata de o abordare bazata pe cooperare (folosind jocuri strategice)

 Relatia cu parintii si mediul familial

Stabilirea spatiului de invatare

Indicație pentru stabilirea clasei (crearea unui spațiu).

Indicarea despre cum sa re-gandim spațiul - http://www.architizer.com/en_us/blog/dyn/37250/vittra/

Ideea de un peisaj educativ, unul destinat pentru a preda, al inspiratiei, sau altfel facilitarea invatatului nu este nou la
arhitectura peisajului. Aceste intenții sunt clare in desene sau modele de gradini zoologice, arboreta, și trasee interpretative.

Spațiu, potrivit metodei Montessori, este un element foarte relevant al cresterii educative. El trebuie sa produca reactie pentru:

Inspiratie: entuziasmul experimentarii, interes, precum și motivația de a invata despre fenomenele din lumea naturala si fizica.

Explorare: Manipularea, testarea, experimentarea, estimarea, chestionarea, observarea, masurarea cu intentia de a da sens
lumii naturale.

Reflectare: Derivand principiile generale, modele, relatiile de observare, sensul efectiv al expresiei "a avea sens" .

Aplicare: Retestarea ideilor in situatii noi; incercand lucruri.

Conectare: Dand sens, unind ideile cu identitatea, cultura, si de cunostințele anterioare.

Așa cum peisajele educative pot actiona ca un pas de piatra, consolidarea ideilor intr-o gama larga a mediilor de invatare, ele
pot crea, de asemenea, noduri de suprapunere a activitatilor sociale, in care diferite grupuri sociale pot lucra impreuna in
sprijinul invatarii. Luand aceasta direcție scoala poate prevede un loc atat pentru familie si copiii romi, creand experiente unde
un copil (si familia lui) vine in contact cu acelasi material in două medii sociale diferite. Este un loc unde copilul poate deveni
profesor, impartasind lectii de la scoala, iar familia poate imprumuta o valoare sociala directa la aceste lectii, prin interesul si
schimbul de propriilor povesti si cunostinte.

Implicarea parintilor in activitatea scolara

Majoritatea parintilor doresc:

Ce e mai bun pentru copiii lor, privind scilarizarea, la fel ca in orice altceva. Pentru cei mai multi, aceasta inseamna o educatie
de inalta calitate intr-o institutie atenta, eficienta. Informatii periodice, fiabile si accesibile despre ceea ce face scoala si modul
in care aceasta afecteaza copiii lor.

Informatiile care au sens cu privire la progresele copiilor lor, realizari și probleme. Ajutor practic in identificarea unor modalitati
în care pot sprijini procesul de invatare si dezvoltare a copiilor.

Acest lucru este valabil si pentru populatia de etnie roma?

Avem nevoie mai intai a se crea un sentiment de responsabilitate, implicand contextul social, dar, de asemenea, contextul
institutional (servicii sociale si servicii municipale)
Putem promova anumite activitati-cheie:
• focus-grup cu toate persoanele responsabile
• consolidarea dovezii oportunitatii la dispozitia familiilor de romi

Scoala trebuie sa fie in centrul procesului (nu doar educativa, ci si sociala)

Comportamente personale si prosociabilitatii

Acesta este un cadru teoretic, menționat la paradigma care promoveaza dezvoltarea sistemului de interactiuni interpersonale,
cum ar fi co-operarea sau de altruismul, axate pe impartasirea unui interes comun și extrinseca, in jurul valorii interactiunii
interpersonala care ia locul in scopul de a contribui la realizarea obiectivelor educative commune.

Teoria Prosociabilitatii vine de la studiile privind comportamentul individual si se bazeaza pe unele propuneri: oamenii
coopereaza nu numai pentru motive personale, ci din motive privind preocuparea de bunastarea altora, grija de norme sociale,
si doresc sa actioneze etic.

Prosociabilitatea la oameni este de fapt o dobandire semnificativa a gradului cultural prin forme complexe de invatare prin
imitare si capacitate specifice de imitatie care cer ceva abilitati de reprezentare si dobandirea intentiilor si a scopurilor celorlalti,
ca si cum ei sunt initiatorii.

Un act este prosocial atunci cand nu urmareste un interes personal, dar se face in scopul de a satisface un interes general si cu
acest act indivizii sunt constienti de a ramane intr-o zona de respectare a normelor (chiar daca nu sunt scrise), acceptat de
comun acord si facut pentru a asigura buna stareaa grupului social sau comunitatii de indivizi.
Actele prosociale pot fi definite ca:
- Ajutor fizica și psihic
- Impartasirea emotiilor (empatie)
- Abordarea diferita a problemelor altora cu scopul de a creste sentimentul de siguranta
- Apararea impotriva amenintarii altora
- A tine cont de alte puncte de vedere si diferențe si aprecierea acestora.
  Scrierea si citirea

Abilitatea de a povesti

Povestirea dezvolta imaginația. Iti dezvolta, de asemenea, posibilitatile de descriere. Te invata "cum sa tii audienta", astfel incat
oamenii sa te asculte.

Povestirea te ajuta sa-i apreciezi pe altii si pe tine insuti. Copiii isi descopera talente ascunse. Ei pot caștiga mai multa incredere
si stima de sine. Povestirea ii ajuta sa caștige empatie pentru ceilalti. Ei pot invata cu adevarat sa valorifice si sa se bucure de
mediul inconjurator . Copiii de etnie roma pot fi mult mai motivati daca isi pot scrie propriile lor povești (printre altele mai
clasice).

Povestirea ajuta copiii si traiasca emotii de bucurie si ii invața cum sa le transmita si celorlalti aceste emotii. Povestirea ajuta
copiii de etnie roma sa simta ca sunt parte dintr-un grup. Grupul poate planifica alte proiecte, cum ar fi excursii sau vizite.
Povestirea poate imbunatati stilul lor de viata.

Prin povestiri este de asemenea posibila implicarea parintilor sau altor membri ai familiei.
Copiii pot fi invitati sa spuna o poveste cu unui profesor, unui grup, sau unei clase, chiar si unei școli intregi, desi pentru asta au
nevoie sa invete sa-si controleze volumul vocii si sa-si imbunatateasca increderea in ei.

Lectura interpretativa si conceptuala

Lectura conceptuala poate ajuta copiii romi sa-si exprime lumea lor imaginara. Ei pot fi invitati sa:
- Spuna unde a luat forma povestea, de la: - de exemplu, o carte, un film, o persoana, viata lor de zi cu zi, un vis sau imaginatie .
- Utilizeze expresii faciale, pentru a arata sentimentele personajelor, natura sau de personalitatea lor, sau situatia in care se
afla, de exemplu, timid sau rece.
- Vorbeasca intr-o acțiune de interpretare.
- Sa simta libertatea de a folosi gesturile. Pot fi libere, de asemenea, folosind mima si gestul de a "picta povestea", ca o imagine.
- Sa ia parte la joc de rol și experimental dialogului.
- Sa utilizeze alte sunete, de exemplu, sunete atmosferice, cum ar fi vantul sau ploaia, sunetele de se intamplare, cum ar fi
explozii sau foșnet, sunete de animale, sunete emotionale, cum ar fi suspine, hohote, casca.
- Sa colecteze povestiri din familiile lor, reviste, carți, filme, clipuri video, TV, oameni, experiența și imaginatia proprie
- Sa utilizeze materna cerand sa traduca aceleasi expresii care le solicita colegii sa le repete.

Expresii conceptuale in scriere si citire

Partea povestirii poate fi, de asemenea, ca referinta cu rolul de a imbunatati competențele de scriere. O modalitate poate fi de
a introduce povestiri scurte invitandu-i pe copii sa scrie linii foarte scurte, probabil, comentand, de asemenea, desene sau
imagini. Putem defini aceste povesti precum "povestile de un minut".

Putem sugera, de exemplu, de a utiliza povesti cu care copiii sunt familiarizati. Poate, putem incerca, de asemenea, sa
introducem versiuni tiganesti (impreuna cu alte versiuni speciale) a unor povestiri foarte traditionale, provenind din fundalul
clasic.
Ceea ce trebuie sa ne întrebam este referitor la expresiile scrise ale povestirii. Profesorii nu tb sa fie descurajati in cazul in care
rezultatele nu sunt remarcabile la inceput. Copiii romi pot profita de stransa legatura dintre povestire si scriere.
Putem considera:
- Performanța: pentru copiii mai mici, la scoala sau gradinita, montarea unui"festival de literatura", cu prietenii si cu rudele ca si
audienta.
- Productie: cu software-ul de calculator, grupuri de copii se pot inregistra singuri spunand o poveste si apoi adauga cu ajutorul
calculatorului efecte sonore generate sau chiar muzica de fundal. O compilare a CD-ului cu cele mai bune povestiri ar trebui sa
se vanda bine.
- Adaptarea: copiii capabili sunt provocati cu sarcina de adaptare unei povestiri traditionale, de exemplu, stabilirea acestora
intr-un contextal zilelor moderne.