JOCURI SI EXERCITII PENTRU DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI LA PRESCOLARI
ED:TOADER ELENA

GR. P.P Nr 13 Focsani, Vrancea

Limbajul este o formă de activitate specific umană, care constă în folosirea limbii în
procesul de comunicare şi de gândire. Limba este principalul mijloc de comunicare între
membrii unei comunităţi şi, joacă un rol important în viaţa societăţii şi a indivizilor. Ea nu
este creaţia unui grup izolat, ci a întregului popor, se schimbă, evoluează, o dată cu
dezvoltarea istorică a poporului respectiv .

Putem spune că rolul hotărător în domeniul educării limbajului îi revine educatoarei,

care trebuie să cultive în rândul preşcolarilor dragostea pentru o exprimare clară, frumoasă şi
corectă. Totodată, rolul ei este să corecteze toate deficienţele de exprimare şi în acelaşi timp
să ofere modele de vorbire corectă ,folosind cuvinte bine articulate ,cu ritm şi intonaţii
potrivite, cu pauze şi accente corespunzătoare conţinutului de idei.

Vorbirea copilului trebuie să fie corectă şi expresivă, să-şi exprime corect gândurile,
dorinţele, intenţiile, trăirile emoţionale, să comunice folosind corect cuvintele din punct de
vedere gramatical şi lexical.

În timpul perioadei preşcolare are loc perfecţionarea laturii fonetice a limbajului.

Trebuie subliniat faptul că asimilarea compoziţiei sonore a cuvintelor reprezintă un moment
însemnat în dezvoltarea limbajului la vârstă preşcolară,ceea ce permite copilului să se
descurce în raporturile complexe ale formelor gramaticale.

Prin urmare folosind limba ca mijloc puternic de educatie intelectuala ,morala si estetica
,educatoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor le dezvolta vorbirea ,necesara in
procesul de comunicare si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le
perfectioneaza exprimarea ,corectandu-le pronuntia le imbogateste vocabularul si ii ajuta sa-
si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii . Prin exercitiile ,jocurile si
activitatile desfasurate in gradinita am urmarit formarea unor deprinderi care sa faciliteze
dezvoltarea ulterioara a limbajului indeosebi sub aspect calitativ cum ar fi :
-deprinderi de respiratie corecta ;

-de dezvoltare a capacitatii toracice si pulmonare pentru mobilitatea organelor articulatorii si

dezvoltarea auzului fonematic ,acestea realizandu-se prin programele de inviorare -5 minute-
care sa faca posibil formarea si consolidarea deprinderilor mai sus mentionate -expiratie
puternica pe nas dupa inspiratie profunda

-inspiratie pe nas ,cu expiratie lenta cu gura deschisa .

-inspiratie pe nas cu expiratie lunga pe gura si buzele tuguiate ca si

cand ai sulfa un fulg .

In corectarea vorbirii am folosit o serie intreaga de exercitii pentru emiterea corecta a

sunetelor astfel:

-pentru sunetele S<J<Z<F-am folosit jocuri exercitii ca ,,bate vantul frunzele

“,,trenul’’etc,iar alte exercitii le-am introdus in programul zilnic al copiilor cu durata de
cateva minute si le-am propus pentru mobilitatea maxilarului si a mandibulei ,pentru
mobilitatea buzelor si mai ales pentru mobilitatea gurii si a limbii .

In corectarea vorbirii am folosit exercitii si pentru dezvoltarea auzului fonematic deoarece

acestea se conditioneaza reciproc (exercitii pentru dezvoltarea motricitatii aparatului
fonoarticular care sa permita articularea corecta a sunetelor limbii).

-vibrarea surda a buzelor (cum sforaie calul);

-vibrarea sonora a buzelor (pornirea masinii);

-umflarea si baterea obrajilor cu pumnii (broscuta);

-sugerea obrajilor (iepurasul, s.a.m.d.).

Am realizat o testare a nivelului de dezvoltare a copiilor de la grupa mica din punct de

vedere al limbajului si am constatat aspecte cum ar fi:

- omisiuni de sunete;

- neintelegerea unor notiuni ;

- confuzii in utilizarea unor cuvinte ;

 - dificultatea de a se exprima in propozitii;

- vocabular sarac in cuvinte.

Prin jocuri didactice ca : „Cine a trimis scrisoarea?”, „Cine a venit?”, „Cine lucrează?”,
copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu noi cuvinte despre meserii, unelte şi produse specifice,
îşi dezvoltă capacitatea de a le folosi în contexte adecvate.

Un obiectiv al educării limbajului copilului preşcolar vizează lărgirea orizontului de

cunoaştere, ca bază pentru îmbogăţirea şi nuanţarea exprimării.

Mai accesibilă preşcolarilor este derivarea cu prefixe negative, care au rolul de a nega
valoarea semantică a cuvântului de bază. Folosind prefixul ne- apar perechi de cuvinte.
Acestea sunt antonime (cuvinte cu sens opus).

copt - necopt, mâncat – nemâncat, spălat – nespălat, acoperit -neacoperit, pereche –

nepereche, ascultător – neascultător, liniş- tit – neliniştit, adevăr – neadevăr, cinstit –
necinstit.

Prin intermediul jocurilor didactice, jocurilor-exerciţiu, preşcolarii pot fi familiarizaţi cu

relaţiile semantice dintre cuvinte, adică legăturile realizate pe baza sensului cuvintelor în
raport cu forma.

Astfel jocurile „Găseşţe cuvântul potrivit”, „Cum mai poţi spune?” au ca obiective
stimularea creativităţii preşcolarului prin aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor
cuvinte, care denumesc obiecte sau acţiuni în raporturi de omonimie, integrarea lor în
contexte adecvate.

Pe baza materialului intuitiv se explică preşcolarilor că unele cuvinte pot avea mai multe
sensuri (înţelesuri).

Exemplu : coş = obiect din nuiele împletite; cerc metalic cu plasă pentru jocul de baschet;
canal pentru evacuarea fumului.

Sensul acestui cuvânt este diferit în funcţie de contextul în care este folosit.Astfel:

Tata a împletit un coş mare.

Copiii aruncă mingea la coş.

Pe coş iese un fum negru.

Formarea unor deprinderi corecte de comunicare constituie o activitate permanentă şi

continuă în grădiniţă, atât în activităţile specifice de educare a limbajului, cât şi în cele liber
creative, în fiecare moment al zilei educatoarea îndrumând copiii să folosească un limbaj
bogat, nuanţat şi expresiv.

Îmbogăţirea lexicului cu sinonime se poate realiza tot prin intermediul jocurilor didactice şi a
jocurilor – exerciţiu.

Deoarece sinonimele şi cuvintele polisemantice sunt foarte numeroase şi mai greu de sesizat
pentru preşcolari, în activităţile de educarea limbajului se foloseşte un bogat material intuitiv.
În jocul didactic „Cum mai poţi spune?”, pe lângă achiziţionarea de noi cuvinte, preşcolari
descoperă noi sensuri şi semnificaţii pe care le pot avea cuvintele în diferite contexte. Li se
explică pe înţelesul lor că în limba română se găsesc cuvinte diferite care denumesc acelaşi
obiect. De exemplu: curte-ogradă- bătătură, puţin – oleacă, dovleac-bostan, varză-curechi,
porumb-păpuşoi, pepene-harbuz, praf-colb, obosit-ostenit.

Copiilor li se explică astfel că uneori aceeaşi acţiune poate fi denumită prin mai multe
cuvinte, de exemplu: a alerga (a fugi, a goni), a cânta (a fredona, a intona), a mânca
(aînfuleca, a mesteca), a pleca (a se duce, a merge), a alun- ga (a îndepărta), a se mânia (a se
supăra).

Deoarece preşcolarii îşi precizează mai uşor sensurile cuvintelor opuse se vor desfăşura cu ei
jocuri cu antonime: „Caută perechea”, „Găseşte cuvântul potrivit”, prin care se urmăresc:
aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor cuvinte care denumesc obiecte, acţiuni aflate în
raport de antonimie, găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziţii cu acestea.

Jocurile didactice au ca efect stimularea copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate,
pornind de la aspecte concrete (slab- gras, moale- tare, gros – subţire, alb – negru, zi-
noapte, tânăr – bătrân, frig –cald) , ajungându-se în final la găsirea unor antonime ale
însuşirilor morale (bun-rău, curajos-fricos, harnic-leneş), şi a unora ce denumesc acţiuni
(merg- stau, intru- ies, vorbesc – tac).

Formarea competenţelor de comunicare ocupă un loc prioritar în grădiniţă, limbajul fiind

considerat o activitate permanentă de dezvoltare a gândirii, a proceselor intelectuale, în
general, a personalităţii copilului.
Stăpânirea unui vocabular bogat îi oferă preşcolarului posibilitatea de a se „mişca” în mediul
înconjurător cu uşurinţă şi de a-şi experimenta propriile achiziţii de limbaj.

Activităţile din grădiniţă trebuie să favorizeze situaţii de comunicare şi să accepte toate

formele de limbaj spontan .

Se cere crearea unui mediu cultural activ, stimulativ prin aducerea în zona „Bibliotecă” a
unor materiale specifice: cărţi, caiete, ziare, reviste, instrumente de scris, jocuri cu imagini,
discuri, casete audio şi video etc.

Materialele puse la dispoziţia copiilor vor constitui un punct de reper pentru educatoare în
sugerarea de contexte noi, care să permită copiilor însuşirea şi exersarea unor achiziţii în
domeniul limbajului, cultivarea independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în
exprimarea orală.