STRUCTURI 1

CURS 7

1
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare
– Betonul şi armătura au proprietăţi fizico-mecanice diferite, puse în evidenţă de curbele caracteristice
ale celor două materiale. Sub efectul încărcărilor exterioare betonul armat are un comportament ce
nu coincide cu acela al betonului sau al armăturii (este practic un alt “material”).
– Sub acţiunea încărcărilor exterioare, monoton crescătoare, în elementele din beton armat se produc
modificări cantitative, ale eforturilor şi calitative, ale comportării materialelor, ceea ce permite şi
conduce la delimitarea stadiilor de lucru. Modificările calitative sunt puse în evidenţă prin trecerea
de la un comportament elastic la unul plastic sau de rupere.
– Comportarea elementelor din beton armat este influenţată şi de natura eforturilor secţionale - forţă
axială de compresiune / întindere, moment încovoietor, forţă tăietoare, moment de torsiune -
precum şi de interacţiunea acestor eforturi ... Astfel studiu se face (pentru simplitate) pe un element
solicitat la incovoiere pură.
– De asemenea, comportarea elementelor din beton armat este influenţată şi de cantitatea de
armătură dispusă în element, exprimată prin procentul de armare p = 100 As / Ac. Din acest punct de
vedere există: betonul simplu cu armătură de siguranţă
beton slab armat - procente de armătură reduse < 0.10 %
beton armat - procente mici şi mijlocii de armare (p  0,10 ... 2,50; 3,00 %);
betonul supraarmat - procente mari de armare (p > 2.50; 3,00%);
beton cu armatură rigidă – procente de armare (p < 8.0% … 10.0%).
– Sub efectul încărcărilor statice - de scurtă durată, monoton crescătoare - se evidenţiază trei stadii
principale de lucru: stadiul I elastic; stadiul II elastico-plastic şi stadiul III plastic, care este stadiul de
rupere.

2
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare

3
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare

4
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare
– Pentru exemplificarea stadiilor de lucru s-a ales o grindă din beton armat, simplu rezemată, cu
secţiune dreptunghiulară simplu armată, se urmăreşte zona dintre forţele concentrate, zonă supusă
la încovoiere pură.
– Stadiul I corespunde situaţiei când încărcările exterioare sunt mici. În aceste condiţii, întreaga
secţiune transversală din beton armat este activă şi se comportă ca un material perfect elastic.
Eforturile unitare în beton şi armătură sunt proporţionale cu deformaţiile specifice. Axa neutră este
situată sub axa mediană, pentru că aria de armătură Aa deplasează în jos centrul de greutate al
secţiunii neomogene. Rigiditatea la încovoiere a secţiunii este maximă.
– Stadiul I este un stadiu stabil şi reprezintă stadiul de exploatare (de lucru) al elementelor din beton
slab armat, folosit la elemente la care nu se admite apariţia fisurilor în betonul întins.
– Pe măsura sporirii încărcării exterioare, deformaţia specifică din fibra de beton cea mai întinsă tinde
spre deformaţia specifică ultimă, iar eforturile unitare de întindere tind spre rezistenţa la întindere a
betonului Rt. Această stare de eforturi şi deformaţii specifice în betonul zonei întinse reprezintă
limita stadiului I. La limita stadiului I nu mai există proporţionalitate între deformaţiile specifice şi
eforturile unitare, betonul întins fiind puternic plasticizat. Plasticizarea zonei întinse pune în evidenţă
prima modificare calitativă în comportamentul betonului întins.
– La limita stadiului I se produce o modificare a rigidităţii elementului, iar axa neutră are tendinţa de
urcare, rămânând însă sub axa mediană a secţiunii.
– Efortul unitar în armătura întinsă, la limita stadiului I, are valoarea:
0,1...0,15
 a   a E a   tu E a  210000  21...31,5 N / mm 2   c
1000

5
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare
– Limita stadiului I este o stare instabilă, pentru că, la o uşoară creştere a încărcărilor, momentul
încovoietor exterior M depăşeşte valoarea momentului încovoietor de fisurare Mf, fisurarea
betonului întins pune în lumină a doua modificare calitativă în comportamentul elementului, care
trece astfel în stadiul II.
– Stadiul II corespunde unui nivel de solicitare produs de încărcările de exploatare, motiv pentru care
se consideră că este stadiul de exploatare pentru majoritatea elementelor din beton armat. În acest
stadiu betonul întins este fisurat, deoarece s-a depăşit rezistenţa lui la întindere. După fisurare,
eforturile unitare în betonul comprimat şi armătura întinsă cresc brusc. Rigiditatea secţiunii este mai
mică decât în stadiul I ca o consecinţă a fisurării secţiunii. Axa neutră se deplasează în sus, deasupra
axei mediane a secţiunii. În secţiunea fisurată, imediat sub axa neutră, există o zonă de beton întins şi
nefisurat, dar cu extindere mică şi de aceea, în mod curent, se neglijează. Betonul întins dintre fisuri
participă, în ansamblul elementului, la preluarea eforturilor.
– Betonul zonei comprimate se comportă elastic, diagrama de eforturi unitare având o variaţie liniară.
Armătura întinsă are, de asemenea, un comportament elastic. Eforturile unitare în beton şi armătură
au în principiu următoarele valori:
 b  R 0  0,5R c  a  (0,7...0,8) c
– Stadiul II, fisurat, cu comportament presupus perfect elastic sub acţiunea eforturilor secţionale
corespunzătoare NE, ME (precum şi QE), constituie baza calculului la stările limită ale exploatării
normale şi la starea limită de oboseală, secţiunea activă fiind formată din betonul comprimat şi
armătura întinsă (eventual şi cea comprimată, dacă aceasta există).

6
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare
– Sporirea încărcărilor conduce la creşterea deformaţiilor specifice şi a eforturilor unitare, în final
ajungându-se la limita stadiului II, când unul din cele două materiale, sau eventual amândouă îşi
ating deformaţiile specifice ultime şi rezistenţele respective. În acest mod se pune în evidenţă cea de
a treia modificare calitativă în comportamentul elementului din beton armat. Limita stadiului II este
începutul procesului de rupere.
– Începutul procesului de rupere este condiţionat de cantitatea de armătură exprimată prin procentul
de armare. La elementele din beton armat, realizate cu procente de armare mici şi mijlocii, atingerea
limitei stadiului II se produce prin intrarea armăturii întinse în curgere şi începutul plasticizării
betonului comprimat, fenomen pus în evidentă prin curbarea continuă a diagramei de eforturi
unitare de compresiune, dar fără a se epuiza capacitatea portantă a acestuia (fig. 4.7e). În timp ce
armătura întinsă curge sub încărcare practic constantă, se produce rotaţia secţiunii şi în consecinţă
creşterea eforturilor unitare în betonul comprimat. Deoarece se produce o rotaţie a secţiunii
transversale, fără creşterea încărcării, în secţiunea respectivă se consideră că s-a format o articulaţie
plastică. Acest tip de articulaţie este caracterizat prin prezenţa unui moment încovoietor constant
Mp, denumit moment încovoietor de plasticizare. În ansamblul său, stadiul II este caracterizat printr-
un comportament elastico-plastic.
– Stadiul III este stadiul de rupere, când sub efectul momentului încovoietor de rupere Mr ambele
materiale şi-au epuizat capacitatea portantă: armătura întinsă continuă să curgă, iar betonul
comprimat s-a zdrobit. Axa neutră este situată cel mai sus posibil, iar rigiditatea la încovoiere a
secţiunii este minimă.

7
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor
exterioare

I. Stadiul elastic
Ia. Stadiul de fisurare
II. Domeniul pseudoelastic (de exploatare)
IIa. Stadiul de curgere al armăturilor întinse
începe formarea articulaţiilor
plastice (AP)
III. Domeniul de dezvoltare al A.P. (al
marilor deformaţii).
IIIa. Stadiul ruperii teoretice (stadiul ultim).
IV. Domeniul postultim (al deformaţiilor necontrolate şi al degradării galopante a
rezistenţei).
IVa. Stadiul de distrugere al AP (colaps).

8
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Ipoteze de calcul în mecanica betonului armat:

– 1. Eforturile secţionale interioare sunt în echilibru cu solicitările (încărcările) exterioare –

este o consecinţă a condiţiei de echilibru ce caracterizează structurile construcţiilor.

– 2. Secţiunile plane şi normale pe axa barei înainte de deformaţie rămân plane şi normale
pe axa barei şi după deformaţie (sub acţiunea încărcărilor exterioare) – Ipoteza lui
Bernoulli

– 3. Deformaţia armăturii este egală cu cea a betonului înconjurător – această ipoteză

reflectă aderenţa între armătură şi beton.

– 4. Betonul întins nu preia nici un efort de întindere, el preia numai eforturi de

compresiune. În zonele întinse betonul este fisurat, armăturile fiind cele ce se consideră
a prelua eforturile de întindere.

– 5. Relaţiile dintre eforturile unitare şi deformaţiile specifice sunt cele rezultate din
curbele experimentale (sau din schematizările acestora).

9
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Elemente de beton comprimate centric.

– Elemente structurale reprezentative:

- stâlp - element de structură vertical destinat transportului vertical al încărcărilor
gravitaţionale. Din punct de vedere geometric, stâlpul este o bară rectilinie, având de
regulă, secţiune transversală constantă pe toată înălţimea.
- arce de coincidenţă
- bare comprimate din grinzi cu zăbrele.

– Stâlpi din beton armat

• Au forma secţiunii transversale: dreptunghiulară, circulară, specială (inelară, în T, U,
I, etc.)
• Armătura se dispune paralel cu direcţia forţei, uniform distribuită pe contur
(armătura longitudinală). Perpendicular, pe direcţie transversală, se dispun etrieri.

10
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Secţiuni caracteristice prin stâlpi:

11
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Elemente caracteristice, notaţii, reguli:

– Aria secţiunii de beton Ab  b  h

– Aria secţiunii de armătură Aa

Aa
– Coeficientul de armare longitudinal p
Ab
Aa
– Procentul de armare longitudinal p%   100
Ab
De regulă procentul de armare longitudinală este cuprins între 0.5% şi 3.0%.

– Diametrul armăturilor longitudinale în stâlpi: minim Φ12mm, maxim Φ32mm

– Diametrul armăturilor transversale în stâlpi este de regula (1/4...1/3) din diametrul

armăturilor longitudinale.

12
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Ruperea stâlpilor comprimaţi centric

– Ruperea este de tip fragil (nu este precedată de deformaţii mari).

– Este caracterizată prin zdrobirea şi expulzarea

betonului, cu rupere în “dublu con”.

– După cedarea betonului, flambează şi

armăturile longitudinale.

13
 STRUCTURI 1 CURS 7

• Calculul stâlpilor
– În domeniul elastic de comportare
 c  0.40  f cd  c  0.05%

Conform ipotezei secţiunilor plane, avem deformaţii uniforme

pe secţiune, precum şi eforturi uniform distribuite pe secţiune.
l
  ct.
l
Conform ipotezei aderenţei perfecte: s  c

Conform ipotezei comportării elastice (legea Hooke):

  E
s c
Rezultă: s   c 
Es Ec
Es
s  c
Ec

14
STRUCTURI 1 CURS 7

Se notează cu n – coeficientul de echivalentă al materialelor.

E
n  s  10  15 Es  2.1 106 kg / cm 2
Ec
Ec  22 f cm  / 10 Eb  18000 Rb
0.3
 s  n  c
Echilibrul forţelor interioare şi exterioare: f cm  f ck  8
N  N s  Nc

unde: Ns - forţa de compresiune din armătură

Nc – forţa de compresiune din beton

Dar: N s  As   s N c   Ac  As    c  Ac   c

Rezultă: N  As   s  Ac   c  As  n   c  Ac   c  n  As  Ac    c

Se notează cu Ai aria ideală a secţiunii de beton armat.

Ai  n  As  Ac
15
 STRUCTURI 1 CURS 7

Rezultă:
N
N  Ai   c  c
Ai
Altă exprimare a relaţiei:
 A  
N  As   s  Ac   c  Ac   c  1  s s 
 Ac  c 
N  Ac   c  1  p  n 
unde: Ac   c aportul betonului
aportul armături
1 p  n

– În domeniul ultim de comportare N u  As  f sd    Ac  f cd

Unde: f sd rezistenţa armăturii la curgere

f cd rezistenţa la compresiune a betonului (determinată pe cilindri)

16
 STRUCTURI 1 CURS 7

Rezistenta betonului la compresiune (si la intindere), de proiectare (de calcul)

17
18