BONTEA (Culețu) Mădălina, CNP 2800221212171

Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializarea: Master Psihologie clinică şi intervenţie psihologică

Anul universitar: 2017/2018

Forma de învăţământ: IF

Anul de studiu: I

Disciplina: Intervenție în conduitele adictive

Proiect de examen

Hearts and Scars: 10 Human Stories of Addiction - Jake Parent , Kelly Fitzgerald, Chris
Aguirre, Nicola O'Hanlon, Chystal Comely, Dustin John

Mor peste 350 de oameni în fiecare zi în Statele Unite din cauza dependențelor. Această
povestire face parte dintr-o colecție de povestiri care arată modul în care această boala mortală
este o luptă, un conflict, nu doar oameni depășiți, arătându-ne o perspectivă care cuprinde și
condiția umană care ne privește pe noi toți.
Cartea cuprinde două secțiuni. Prima este o serie de povestiri fictive scurte și prezintă persoane
care suferă de dependență activă. A doua este alcătuită din povești de recuperare reale, scrise de
oameni care au experimentat această călătorie ei înșiși.
Pentru cei afectați direct de această nenorocire oribilă, aceste povești vă vor ajuta să înțelegeți
călătoria voastră, atât de unde ați venit, cât și unde vă aflați.
Pentru avocați, politicieni și alții cu puterea de a ajuta, această colecție va contribui la
umanizarea problemei. Deoarece, în timp ce dependența poate fi o boală perfidă, încurcată, este
în cele din urmă una care afectează oamenii reali.
Numai prin înțelegerea omenirii printre cei care suferă de ea - îngropată cum se pare că este
uneori - putem noi ca o societate să găsim curajul și voința de a face în cele din urmă ceea ce
trebuie făcut pentru a pune capăt suferinței.
Jake Parent este și autorul Cristinei, un thriller psihologic. Prima sa carte, Doar Diavolul spune
adevărul, a fost un bestseller din Amazon # 1. Influențele sale includ Charles Bukowski, Stephen
King, Maya Angelou, John Steinbeck, Honoré de Balzac, Ella Fitzgerald, John Sanford, Jimi
Hendrix, Ernest Hemingway și multe altele. A crescut în San Jose, CA, dar locuiește acum în
zona Washington, DC.

Dustin John s-a născut și a crescut în Gallup New Mexico. La vârsta de 11 ani, s-au mutat într-un
mic oraș din sudul Utah. Având un stil de viață aparent normal, după absolvirea liceului viața lui
Dustin s-a schimbat complet. La scurt timp după divorț a ajuns la faliment, de atunci viața lui a
început să se scufunde încet în dependență.

Până la vârsta de 22 de ani, era șomer, fără adăpost, fugind de lege și căutând următoarea doză
de heroină. Călătorind în căutarea unui refugiu, Dustin a aterizat direct în mijlocul unui cartel de
droguri. După un deceniu de joacă cu moartea, Dustin a reușit să scape de dependență. Dustin și
tatăl său, Dallas, au documentat istoria dependenței lui Dustin într-o carte numită "O plimbare în
pantofii lui".

Tatăl lui Dustin, Dallas, a murit de o boală agresivă cu doar câteva luni înainte de publicarea
manuscrisului final al cărții. Dustin a fost sobru de la 1 februarie 2012 și continuă să contribuie
în lupta împotriva dependenței. El locuiește în sudul Utah, cu soția sa și cu multele reptile.
 Povestirea aleasă este “Time for work”

Criteriul principal al tulburărilor consumului de substanțe constă într-un ansamblu de simptome

cognitive, comportamentale și fiziologice care arată că individul continuă să consume substanța
în ciuda problemelor semnificative provocate de aceasta.
Caracteristicile aparținând Criteriului A pot fi incadrate în grupurile mai generale de criterii:
controlul deficitar, disfuncția socială, consumul periculos și criteriul farmacologic.
În cazul nostru controlul deficitar al consumului substanței reiese din paragraful în care Megan
iese în oraș cu planul de a servi o băutură și după numeroase pahare de alcool ajunge să prizeze
și cocaină. O alta intâmplare care subliniază acest control deficitar este cea în care găsește sticla
de vodca în torpedou și ia o înghițitură deși era în drum spre muncă. Așadar individa consumă
substanța în cantitate mai mare și pentru o perioadă mai lungă decăt și-a propus inițial.
Avem un episod din ceea ce pare a fi o zi tipică pentru Megan, de aceea putem concluziona că
aceasta petrece o mare parte din timp pentru a procura și consuma substanța și pentru a se
recupera după efectele acesteia.
Se reliefează si un consum periculos al substanței, Megan consumând alcool în timp ce era la
volan deși sesisează ca are probleme de percepție.
In ceea ce privește toleranța am sesizat un detaliu legat de timp, în prima parte aflam faptul că
Megan a gătit și măncat o pizza congelată la 3 dimineața după ce consumase o cantitate mare de
alcool și droguri, și-a mai deschis o sticlă de vin și a mers la culcare. Spre sfârșitul povestirii
aflăm că este ora 4 și deja era plecată de ceva vreme de acasă. Ceea ce înseamă ca organismul nu
a reușit să proceseze și să diminueze cantitatea de alcool din sânge. Având în vedere gradul de
funcționalitate putem presupune că toleranța este la un nivel ridicat.
În povestire putem suspecta o tulburare a consumului de alcool severă având în vedere că
majoritatea criteriilor sunt prezente în povestire.(alcool consumat în catități mari și pentru o
perioadă mai lungă de timp decăt se intenționa; subiectul dorește să limiteze consumul de alcool
dar fără succes; subiectul alocă o mare parte din timp pentru procurarea și recuperarea după
efectele alcoolului; impuls irezistibil-sticla de votcă; consumul este continuat în ciuda
problemelor; celelate activități sunt reduse; consum în situații cu risc de vătămare fizică;
toleranță.)
Trebuie să luăm în calcul și genul subiectului, știind că femeile au în general o greutate mai mică
decât bărbații, mai mult țesut adipos și mai puțină apă în organism, și metabolizează mai puțin
alcool la nivel esofagian și gastric, au probabilitate mai mare de a atinge un nivel sanguin al
alcoolului per unitate de alcool mai mare decât bărbații.
Așdar adicția este legată de alcool și posibil de substanțe halucinogene (nu avem suficiente date
pentru a reliefa un obicei de consum de substanțe halucinogene). Am putea adăuga și o oboseală
cronică, insuficient timp de odihnă și recuperare. Nu avem date în legătură vreun tratament
medicamentos.
Nu avem date despre condiția emoțională și socio-culturală a familiei de origine, nici despre
condiția parentală, fratrie.
În ceea ce privește condiția emoțională a persoanei se reliefează diferite aspecte din povestire
care ne pot da o imagine clară. Locuiește cu o tânără dar se referă la ea ca fiind colega de
cameră, nu prietenă. Despre timpul petrecut în bar își amintește ca volum de alcool fără legătură
cu contextul social pe care-l reprezintă. O singură trimitere există în momentul în care trebuie să-
și plătească cafeaua cu cardul și speră ca tipul cu care a socializat la bar să-i fii plătit băuturile
astfel încât cardul ei să nu fie gol.
Și în cazul acestei referiri para că tipul de la bar este o relație pasageră cu implicații sexuale mai
degrabă decat o relație apropiată sau de prietenie.
De altfel dintre cei cinci bărbați prezentați în povestire (șeful, tipul de la bar, vânzatorul tânăr,
vânzătorul bătrân și polițistul) doar șeful și vânzătorul bătrân nu au fost introduși în context
sexual. Făcând un exercițiu de imaginație subiectul purta o discuție cu vânzătorul tânăr și-i
oferea o felație (de subliniat și poziția din care se realizează această activitate, de inferioritate) ca
și compensare pentru un accident, recunoscând că este falită. Este posibil ca acest exercițiu de
imaginație să ne ofere un cadru pentru a înțelege cum funcționează ca și mod de gândire în
anumite contexte când nu are alte posibilități de ieșire/scăpare. Renunțarea la sine.
Abandon. Umilire. Degradare.
Nu în ultimul rând polițistul care aștepta în fața închisorii, deși se cunoșteau, reacția subiectului
(atracție) este dată de nivelul de atenție deși minimă și într-o manieră degradantă este atât de
necesară. Atenția și uniforma (putem interpreta uniforma în contextul autorității), așdar atenția
negativă venită din persoana de autoritate care poate însemna figura autoritara de mica. Atenția
părinților în principal a tatălui, de care putem presupune că nu a avut parte.
Dacă corelăm și cu întâmplarea din magazinul 7/11 când noul vânzător, nu-i acordă atenție, nu-i
răspunde la întrebarea legată de mâncare (hrană, nevoie principală) iar ea nu este deranjată, nu
insistă. Pare detașată și obișnuită.
În relație cu șeful ei, subiectul are parte de atenție și nu poate refuza, deși nu este capabilă să-și
realizeze obligațiile nu are nici o ezitare să facă ceea ce i se cere.
Din punct de vedere emoțional am văzut o persoană singură care are nevoie de atenție și o obține
din relații pasagere dar fără să-i confere un suport real și de lungă durată se abandonează iar și iar
în uitarea oferită de adicții.
Dacă ar trebui să mă gândesc la împrejurările de viață în care a debutat adicția și cum mi-aș
imagina lumea interioară a traumei, îmi pot imagina o familie de origine a subiectului unde
figurile autoritare au fost neimplicate. Un tată exigent și critic care a oferit atenție negativă și o
mamă neimplicată. Mecanisme de adaptare disfuncționale, relații defectoase și un intens
sentiment de singurătate.
Nu avem detalii legate de renunțare sau recăderi, știm sigur că nu a început procesul de refacere
și în stadiul actual nici nu este posibil să-l înceapă. Nu are contextul unde să cunoască o persoană
care i-ar putea sta alaturi și cel mai probabil acest stil de viață în care gradul de risc este destul de
ridicat, o va aduce într-o situație în care spitalizarea sau încarcerarea o va forța să conștientizeze
prezentul și posibil să înceapă atunci un proces de refacere chiar dacă forțat de circumstanțe.