20.05.

2018

Ce ai făcut tu pentru noi? Ai început să țipi că „tu faci”. Telefon închis.

E ușor să atragi atenția că eu nu fac.

Ți-am zis să nu mă tulburi. Așa se face într- o relație, se anunță din timp când nu trebuie să mă
întristezi. Mai degrabă, ești alături fără nicio atenționare. Nu mai spun despre susținere, parcă te aud
răstindu-te „iar începi?”.

Și ca să încep cu adevărat, acum:

-am destui în jurul meu care au gânduri împotriva bunelor moravuri, nu simt lipsa de încă unul care
să îmi zică că mă iubește

-eu nu am forța ta și pentru asta, eu sunt afundată în prostie, de unde

-eu vorbesc mult și prost

-să nu uit... n-am ce face și plâng, sunt drama queen. Din două sunt una, și nu drama.

-mi-ai spus ca sunt iubirea vieții tale, nici tu nu cred că te-ai crezut („ești nebuna”) și apoi „vezi? Nu
apreciezi”. Mai nou se ridică statui când se mărturisesc sentimente și gânduri. Sunt de modă veche,
asta e.

Și să vorbesc lucruri serioase(acum încep să vorbesc prost, mai sus am vorbit mult):

-mi-am făcut griji pentru tine, tu știi mai bine pentru tine, nu trebuie să mă bag eu

-fac eu cinste, cu gândul că știi că urmează ziua mea, „ce ai? Visezi!” (da, ce să vezi)

-ai venit cu geanta în mână, ca și cum ai fi cărat ceva scârbos. Macar ai făcut-o. Când îți ceream să îmi
ții geanta pentru câteva secunde,tu nu că te vede lumea, cum să facă un bărbat asta

-ți-am zis de notă, ai zis ceva neutru. Fuseseși la masă, probabil cu nu știu cine în cameră (acum visez)
și era rușinos să îi zici proastei felicitări sau bravo

În fiecare 6 luni, găseai ceva să spui, că sunt grasă, că sunt zoologia întreagă. Nu am fost, nu sunt și
nici nu voi fi Ana. Probabil ai trăit cu impresia că sunt altcineva pentru ai înțeles mereu cum ai vrut,
dacă considerai tu ceva, așa mi se întâmpla și mie. Dacă tu crezi că un subiect e închis, asta nu
înseamnă că e și pentru mine.

Când eu vorbesc despre ceva ce mă afectează, replica ta este că încep iarăși. Eu nu am dreptul să
vorbesc. Dacă zic ceva contra a ce gândești tu, eu am o problemă.

Am vorbit despre examenul de astăzi, ai început cu femei. Foarte încântat tu. Ce să zic... Felicitări!
(măcar ție).

Ai numărul blocat. Mă simt mai liniștită. Acum nu mă mai injosește nimeni. Nu mă mai trage nimeni
de mână, nu mă bruschează pe stradă, in mall. De țipat, doar eu să mai țip la mine.

Nu o să te învăț eu să mă iubești și să te comporți ca atare. Din tot vorbitul meu a rezultat că vorbesc
mult și prost, după mai bine de 2 ani. Unii nu au serviciu și nici bani constant pe lună nu primesc, și
de bine, de rău, au grija de „pe cine iubesc ei”. Exemplul pe care eu l-am văzut și l-am trăit când a
venit să aibă grijă de ea. Știi despre cine vorbesc. Ei nu au avut zile onomastice între ei atunci și au
fost împreună. Nu au avut ceva „special” pentru care să stea împreună. Noi am avut. Pardon, eu am
avut (așteptări doar).

Nu mai am putere.

Am multe simțiri și motive în care să cred că am fost o opțiune până găseai tu pe alta.

Ce să vezi?

Ești fără iubită mai devreme, din ce știu eu.

Eu nu simt niciun regret.

Tu?

P.S. Nu e nevoie să primesc răspunsul.

Am vrut să închei într-un mod romantic.