Situaţia economică şi socială din România

In 2009, România a ignorat semnele crizei financiare care se manifesta vădit în UE și în

America de Nord și a intrat în această criză nepregătităși mai târziu decât alte țări. De aceea,
efectele crizei nu au fost atenuate prin măsuri preventive și, nici măcar după intrarea în criză, nu
au fost întreprinse măsuri corective reale, cu excepția măsurilor de reducere a cheltuielilor
publice. Însă aceste măsuri nu au fost omogene în întregul sector al cheltuielilor publice. Lipsa
echilibrului și politicile fiscale și bugetare prociclice au constituit factori agravanți, însă, în
România, criza economică a fost provocată de consumul excesiv practicat de sectorul privat și de
deficitul de cont curent.
Economia României continuă să fie caracterizată de o forță de muncă cu calificări medii și
scăzute și o utilizare redusă a tehnologiilor, bazându-se în continuare pe industriile cu valoare
adăugată scăzută. Productivitatea este afectată iar modelele de afaceri utilizate permit creşterea
productivităţii doar prin intermediul reducerilor salariale, ceea ce, în esență, reprezintă o
puternică sursă suplimentară de stres. Structura ocupării forţei de muncă din România
demonstrează că aceasta se află mult în urma celorlalte țări europene în privința structurii
economice, acest lucru fiind una dintre cauzele productivităţii scăzute în general. În ciuda
faptului că unele decalaje au fost depășite, România continuă să fie țara din UE cu cea mai
nefastă repartizare a locurilor de muncă pe sectoare economice. Această structură afectează
capacitatea de convergență reală, necesară pentru a face parte din zona euro.
Piaţa muncii din România a dezvoltat şi menţinut o serie de deficite structurale în ce privește
populaţia şi forţa de muncă, deficite care au fost amplificate de criza economico-financiară.
Astfel că, până în 2013, nu a fost posibil să se recupereze pierderea de locuri de muncă suferită
în timpul crizei. Rata ocupării din 2013 (60,9%) este semnificativ mai mică decât cea din 2008
(63,9%).De menționat este faptul că, în acest moment, aproximativ 19% dintre persoanele care
dețin un loc de muncă în România sunt expuse riscului de sărăcie, în timp ce media
europeanăeste de aproximativ 9%.
În cadrul aceluiaşi fenomen de precarizare a relaţiilor de muncăse evidenţiazăo
tendinţănegativăde flexibilizare exageratăa alocării timpului de lucru la nivelul unei săptămâni.
Astfel trei sferturi din populaţia ocupată cu timp parţial nu putea indica o durată obişnuităa
săptămânii de lucru, în timp ce jumătate din salariaţii cu regim de lucru temporar lucrau de fapt
peste 40 ore pe săptămână sau nu puteau indica o durată obişnuită a săptămânii de lucru; ambele
procente au fost în creştere în ultimii ani. Economia României rămâne ancorată în munca slab şi
mediu calificată, utilizatoare a unor tehnologii relativ slabe şi bazată pe ramuri de activitate cu
valoare adăugată scăzută. Productivitatea este afectată, iar modelele de activitate utilizate nu
permit sporuri de productivitate decât pe baza reducerilor salariale, ceea ce, practic, reprezintă un
puternic factor suplimentar de stress. În 2012, peste jumătate dintre angajaţii din economie erau
expuşi la cel puţin un factor de risc care le afecta sănătatea mintală5. În ultimii ani, sectorul
privat din economie investește mai puţin în formare profesionalăşi aplică mai puţin (cantitativ şi
calitativ) scheme de evaluare a personalului. În ce priveşte relaţiile de muncă, trebuie spus
căacestea au devenit mai formale – la locul de muncă dominând mai degrabă un sentiment de
concurenţă decât unul de cooperare sau emulaţie.