Prin nuvelele si romanele sale, Slavici a demonstrat necesitatea

prezentarii realitatii asa cum este ea, respingand viziunea idilica a

satului romanesc din literatura vremii.

Cu nuvela "Moara cu noroc", aparuta in volumul de debut "Novele din

popor"(1881), Slavici s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu
insusi considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei romanesti,
fiind primul autor care creeaza un personaj nelinear, complex.

Nuvela lui SLAVICI ofera un autentic tablou etnografic, psihologic si

social al satului transilvanean, asadar o putem considera ca opera este
realista si psihologica.

Ca specie literara este o nuvela deoarece este o scriere epica de

dimensiuni ce o situeaza intre schita si roman, cu o actiune liniara, cu un
numar relativ redus de personaje, accentul punandu-se asupra evolutiei
personajului principal. Trasaturile nuvelei care fac posibila incadrarea sa
in estetica realista sunt - dorinta de invautire, oglindirea vietii sociale,
verosimilitatea intrigii si personajelor si obiectivitatea perspectivei
narative; naratorul obiectiv nareaza la persoana a 3 a, respectiv
sobrietatea stilului, cenusiu, concis, fara podoabe.

Caracteristicile nuvelei psihologice prezente in text sunt- rolul

conflictului interior(conf. central este cel moral-psihologic, conflictul
interior al personajului principal este complex, Ghita traind o drama
psihologica concretizata prin trei infrangeri, pierzand, pe rand,
increderea in sine, increderea celorlalti si increderea Anei), prezentarea
tensiunilor sufletesti, transformarile morale si comportamentale suferite
de personaje pe tot parcursul operei, prezenta mijloacelor de investigare
psihologica.

TEMA nuvelei, prezinta drama dezumanizarii personajului ca urmare a

atractiei malefice a banului, a castigului imediat, adesea pe cai
necinstite. Supratema destinului face din"Moara cu noroc" o nuvela
tragica.
Perspectiva narativa, fiind o nuvela realista, remarcam prezenta
naratiunii obiective. Asadar, naratiunea se realizeaza la persoana a 3 a,
naratorul fiind omniscient, omniprezent. Omniscienta acestuia este
sustinuta prin sistemul de anticipari narative cuprise atat in incipitul
operei, dar si pe parcursul operei- in capitolul 14 "Lica scoase peste
catva timp din serparul sau plin cu bani patruu hartii, scuipa pe ele si le
lipi pe fruntea fiecaruia dintre tigani", atragandu-se astfel atentia
asupra chimirului lui Lica, acesta urmand sa fie cauza sfarsitului sau
deoarece; uitandu-l pe patul Anei va trebui sa se intoarca la han si
astfel este ajuns de catre Pintea, ceea ce il determina sa se sinucida.).
In acelasi capitol, "ea isi saruta la despartire copila, o saruta o data,
de doua ori, o saruta de mai multe ori, ca si cand s-ar desparti pe veci
de dansa..." Acest anunt avertizeaza cititorul ca intuitia batranei nu va
da gres.

Pe langa persp. obiectiva intervine si tehnica punctului de vedere in

interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, dar care exprima
cu autoritatea varstei mesajul moralizator al operei. aceasta fiind un
alter ego al naratorului.

Cele 17 capitole se afla in ordine cronologica a desfasurarii actiunii si

sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si la sfarsitul
operei, care pot constitui prologul si epilogul.

Cuvintele batranei soacre a lui Ghita. "Omul sa fie multumit cu saracia

sa caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face
fericit".- constituie ideea morala a operei, urmand a fi sustinuta pin
subiectul acesteia. Batrana refuza sa hotarasca, pentru ei, dar totusi ii
avertizeaza, ea si-a acceptat destinul: "Ma tem ca nu cumva, cautand
acum la abtranete un noroc nou, sa pierd pe acela de care am avut parte
pana in ziua de astazi".

Epilogul pecetluieste tot prin cuvintele batranel destinul tragic al

eroilor"Se vede ca au lasat ferestrele deschise ... Simteam eu ca nu are
sa iasa bine: dar asa le-a fost data!". Asdar, nuvela are o structura
simetrica, incepe si se incheie cu vorbele batranei.

TITLUL desemneaza spatiul implinirii unei fatalitati oarbe este numele

unui han construit pe locul unei mori parasite conotand un spatiu aflat
sub influenta unor forte nefaste; "Norocul" nu este un apanaj al binelui,
mai ales ca moara abandonata si iesita din uz atrage duhurile necurate.
Se induce ideea locului diabolizat de moara parasita. Sintagma poate fi
considerata si o antifraza, ea fiind folosita cu sens contrat adevaratului
inteles, lucru afirmat pe parcursul operei. Hanul numit Moara cu noroc nu
va purta noroc nimanui, dimpotriva, va aduce pierderea personajelor
principale.

Actiunea se desfasoara intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana,

materializat prin toponime precun Fundureni, Ineu, Oradea, pe durata
unui an, intre doua repere temporale cu semnificatie religioasa(de la Sf.
Gheorghe, data luarii hanului in arenda pana la Pastele din anul urmator).

Fragmentul incipit se construieste brusc prin vorbele batranei: Omul sa

fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit. Se anticipeaza ideea unui conflict social si
psihologic care se va desfasura intre doua norme etice, reliefand un
destin tragic, previzibil. Batrana este un personaj simbolic, un alter ego
al naratorului, este un mesager prin care naratorul isi transmite
conceptiile sale sanatoase despre viata. In capitolul urmator se fixeaza
coodronatele spatiale ale actiunii care, contine, de asemenea, numeroase
motive anticipative. Alternanta "la dreapta si la stanga" a drumului ce
duce la han anticipeaza caracterul oscilant al personajului principal intre
bine(la stanga....padurea verde) si rau(la dreapta....padure arsa).
Observatia"la deal valea se stramteaza din ce in ce mai mult"
anticipeaza progresia amplificata a conflictului. Detaliul" un trunchi inalt
pe jumatate ars, loc de popas pentru corbii ce se lasa concanind"
anticipeaza sfarsitul tragic al personajelor. Cele cinci cruci dinaintea
morii, doua de piatra si alte trei cioplite din lemn de stejar anunta
corespondentul din finalul nuvelei "in fundul gropii care fusese odinioara
pivnita nu se mai vedeau decat oasele albe iesind pe ici pe colo din
cenusa groasa" semn ca fosta moara fusese construita pe locul unui
cimitir.

Conflictul exterior, intre generatii si mentalitati. In timp ce batrana

reprezinta "gura satului" depozitara a unei traditii indelungate sustine ca
omul trebuie sa se multumeasca cu ceea ce i-a dat soarta, tinerii
familiei vor schimbarea. Asadar, Ghita se face vinovat de incalcarea legii
obstii care tine de traditie, de cumpatare, de multumirea cu ceea ce
omul are. El vrea sa se smulga din aceste cicluri statornice, trecand de
la mestesug la comert care-i va aduce castig usor. Treptat se va ivi si
un conflict de constiinta in cazul personajului Ghita, intre atractia spre
imbogatire si dorinta de a ramane cinstit, conflict permanent alimentat
de intamplarile la care participa si de conduita celorlalte personaje.

Asemenea spuselor lui George Calinescu, "in nuvela psihologica, accentul

care pe complexitatea personajelor, determinata de acel"amestec de
bine si rau ce se afla la oamenii adevarati"

Naratorul obiectiv este un observator impartial al vietii rurale, inzestrat

cu un spirit realist desavarsit. Construieste astfel personaje memorabile
precum Lica-un personaj plat, egal cu sine," un om rau si primejdios"
care exercita asupra celorlalti o fascinatie diabolica. Este o incarnare
diabolica: om aspru, fara suflet, fara lege si fara credinta. Ana
evolueaza de la statutul de sotie iubitoare si alintata la cel de victima a
"jocurilor" urzite de Lica Samadaul. Ghita este personajul rotund care
evolueaza de la tipicitate-cizmarul dornic de avere la individualitate sub
determinare morala si psihologica, protagonist, realist, viabil. Patima
banului este trasatura care domina toate celelalte tendinte ale
personajului.

In ciuda rezervelor exprimate de soacra sa, se hotaraste sa abandoneze

linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc.
La inceput, totul merge bine si viata este prospera. Momentul intrigii, ce
declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a actiunii ii constituie
aparitia la Moara cu Noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor
locuri. Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt feminin caracteristic, intuieste
ca Lica este un om rau si primejdios. In sinea lui, si Ghita are aceeasi
banuiala, dar intelege ca, pentru aramane la moara cu noroc, trebuie sa
devina omul Samadaului.

Desf. actiunii este marcata de dilemele lui Ghita care penduleaza intre
tentatia imbogatirii, gelozie si dorinta razbunari cu ajutorul lui Pintea.

De asemenea, punctul culminant ilustreaza momentul in care, Ghita se

hotaraste sa-i intinda o cursa lui Lica, impreuna cu jandarmul Pintea,
fost tovaras faradelegi al acestuia, acum trecut de partea legii. Cei doi
se hotarasc sa-i intinda cursa, aruncand-o pe Ana drept momeala. Dar
onoara familiei sale este din nou stirbita, iar Lica scapa fara sa fi fost
dovedit vinovat.

Deznodamantul cand Ghita pleaca dupa jandarm, dar la intoarcere

intelege ca si-a distrus iremediabil casnicica, Ghita o injunghie pe Ana,
apoi e impuscat de Raut la porunca lui Lica; hanul este incendiat, Lica se
sinucide, pentru a nu se da prins lui Pintea.