PSIHOLOGIA

DISCURSULUI

Analiza tranzacțională

Comunicare și programare neurolingvistică

Februarie 2013
Tema 1
 Analizaţi o situaţie de comunicare (mesaj mass media, reclamă, secvenţă talkshow,
etc.) pornind de la modelul propus de Analiza tranzacţională.

Acest exemplu l-am sustras din cartea lui Frances H. Burnett, Micul prinț, ediția a II-a
revizuită, editura Tedit Fzh, București, 2003, paginie 68-71.

Este o discuție între contele Dorincourt și domnuk Havisham despre mama băiatului
contelui, cu care acesta din urmă nu are o relație oficială, nici măcar una cordială.
- „E mai curând frumos, cel puțin așa mi s-a părut mie, dar – precum am zis – nu
sunt un bun judecător; cred însă că o să-l găsiți mai altfel decât copiii englezi.
- Nu mă-ndoiesc câtuși de puțin, mormăi contele, pe care-l apucase un acces de
gută. Niște cerșetori obraznici, copiii americani; asta am auzit-o destul de des.
- Nu e vorba de obrăznicie aici. La drept vorbind, nici nu prea pot să-l descriu. A
trăit mai mult printre oameni în vârstă decât printre copii, și deosebirea constă într-
un amestec de maturitate și de copilărie
- Obrăznicie americană! răspunse contele. Am auzit eu despre asta! Ei o numesc
precocitate și libertate. Obiceiuri de sălbatici impertinenți, asta e!
- Refuză să-i accepte venitul pe care i l-ați propus deoarece relațiile ei cu
dumneavoastră nu sunt prietenești.
- Nu sunt prietenești! strigă contele. Cred și eu că nu sunt prietenești! Mi-e groază să
mă gândesc la ea! O americancă care umblă după bani! Nu vreau s-o văd!
- Nu puteți spune că umblă după bani; nu cere nimic și nici nu primește banii pe care
voiați să îi dați.
- Toate astea sunt mofturi; vrea să mă păcălească și să mă facă s-o primesc. Crede că
am să mă minunez de gestul ei. Ei bine, n-am să mă minunez de nimic. Dar nu
vreau să trăiască la poarta parcului meu ca o cerșetoare. Dacă e mama băiatului,
trebuie să își mențină o poziție - și are să și-o mențină, chiar dacă vrea sau nu!
- Nicidecum. Trebuie să vă spun ceva și veți vedea că nu aveți dreptate.
- Nu vreau să mai aud nimic! strigă contele, respirând anevoie din cauza agitației și
a crizei de gută.”

Analiza situației de comunicare:

Adultul lui Havisham punctează: „E mai curând frumos, cel puțin așa mi s-a părut
mie.” Părintele Normativ, specific contelui Dorincourt va emite în continuare o serie de
devalorizări conform cărora „copiii americani sunt niște cerșetori obraznici.” Domnul
Havisham va horărî cu Adultul că „nu e vorba de obrăznicie aici. La drept vorbind, nici nu
prea pot să-l descriu. A trăit mai mult printre oameni în vârstă decât printre copii, și
deosebirea constă într-un amestec de maturitate și de copilărie”. Acest Adult va fi bineînțeles
2
contracarat imediat de Părintele Normativ al contelui Dorincourt, care va considera toata
povestea drept o „obrăznicie americană! Am auzit eu despre asta! Ei o numesc precocitate și
libertate. Obiceiuri de sălbatici impertinenți, asta e!” Domnul Havisham va apela însă din nou
și din nou la Adult, aducând în atenția Contelui faptul că mama băiatului său „refuză să-i
accepte venitul pe care i l-ați propus deoarece relațiile ei cu dumneavoastră nu sunt
prietenești..”. Copilul Rebel din conte va conchide astfel: „Nu sunt prietenești! Cred și eu că
nu sunt prietenești! Mi-e groază să mă gândesc la ea! O americancă care umblă după bani! Nu
vreau s-o văd!”
Adultul deja instalat a domnului Havisham nu se va lăsa mai prejos și va contracara:
„Nu puteți spune că umblă după bani; nu cere nimic și nici nu primește banii pe care voiați să
îi dați.” Părintele Normativ a lui Dorincourt va răspunde: „Toate astea sunt mofturi; vrea să
mă păcălească și să mă facă s-o primesc. Crede că am să mă minunez de gestul ei. Ei bine, n-
am să mă minunez de nimic. Dar nu vreau să trăiască la poarta parcului meu ca o cerșetoare.
Dacă e mama băiatului, trebuie să își mențină o poziție - și are să și-o mențină, chiar dacă vrea
sau nu!” În continuare va interveni Copilul Liber a lui Havisham: „Trebuie să vă spun ceva și
veți vedea că nu aveți dreptate!”, iar contele va riposta cu Părintele Normativ, concluzionând
întregul dialog: „Nu vreau să mai aud nimic!”.

Tema 2
1. Construiţi un discurs dintr-un domeniu liber ales (didactic, mass media, management,
marketing, politic etc.) prin care să se acceseze toate sistemele de reprezentare
propuse de autorii Programării neurolingvistice, stimulând sinestezia.

Dragul meu,
Am observat oameni grăbiți, alergând pe betoanele metropolelor, negăsind timp pentru
ei, pentru bucuriile și necazurile lor, urmărind într-un perpetuum mobile banii, facturile, job-
ul, obligațiile. Am auzit strigătele de ajutor ale unor suflete extenuate, obosite și nedormite.

3
După cum spunea și cântecul, nu mai e timp să ne bucurăm, nu mai e timp să ne îmbrățișăm 1.
Așadar, ne pierdem echilibrul, echilibrul de care avem nevoie pentru a supraviețui.
Am văzut cum arată eșecul, triumful, dragostea și sacrificiul, și am muncit pentru
fiecare din ele. Am aflat că balanța se poate înclina în defavoarea ta, atâta timp cât pierzi lupta
cu sinele tău cel mai frumos, și atunci când ajungi să cânți singur, în gama si bemol. Cu toate
acestea, însă, ne putem considera oare norocoși dacă găsim acea fărâmă de armonie, de
stabilizare a balanței a cărei talere poartă două concepte: Tu și Lumea.
Paradoxal, după această mărturisire auzeam liniștea. Niciodată nu am știut că liniștea
se poate auzi... această liniște auzită mi-a reamintit de-o întâmplare extrem de dragă mie.
Copil fiind, îmi plăcea natura și tot ce ține de minunile ei.: florile, frunzele și copacii mereu
mă îmbătau cu mirosurile lor, pe cât de distincte pe atât de frumoase. La un moment dat am
cules o floare de măr și am așezat-o cu grijă în găletușa mea de jucărie cu nisip, așteptând în
fiecare zi să găsesc merele în găletușă. Mama, singura persoană care ne-ar proteja de toate
dezamăgirile vieții, aflându-mi dorința, mi-a așezat trei mere pe furiș în găleată. Puțini își pot
închipui însă cât de mândră de mine am fost în momentul în care, convinsă fiind că eu am
făcut din flori fructe, am văzut acele „minuni ale naturii” în găletușa mea roz, de jucărie, care
mirosea a mere proaspete, mere cu gust aproape dumnezeiesc, sau cel puțin așa mi s-au părut
atunci. Apoi am înțeles că a fost încă o dovadă de iubire maternă, pe lângă atâtea mii ce aveau
să fie.
Pentru că iubirea este diversă. De acord, câțiva trandafiri roșii pot însemna iubire.
Poate oare iubirea să fie definită prin flori? Poate, bineînțeles, să fie definită în orice. Doar că
într-o zi, când îți vei găsi liniștea în cearceafurile albe, ascultând Lacrimosa între pereții
albaștri ai camerei tale vei înțelege că iubirea se poate exprima și în muzică. Simfoniile, rock-
ul, house-ul, methal-ul, sunt toate muzici pentru tine, hrănindu-ți sufletul poate prea puțin
hidratat. Dar nu poți să asculți numai Chopin, crezând că viața înseamnă numai curcubee,căci
urmează maturizarea. Atunci când vei înțelege că nu poți să vezi lucrurile numai alb și negru,
oricât ți-ai dori, dar nici numai roz. Vei reuși să înveți că Pământul este cel veșnic, iar tu un
trecător, chiar de va fi încă prea dureros să vezi cum îți sângerează sufletul gândindu-te la
moarte. Însă mai e mult până departe. Căci îți va fi cerul negru uneori, iar albastru de cele mai
multe. Poate vei fi roșu în obraji, sau alb-pământiu. Totul e să nu te lași. Alege-ti drumul, sau
mergi purtat de val, pentru că nimic nu-i roz și nimic nu-i negru. Să nu-ți dorești nici totul să
fie numai alb, căci albul poate însemna și patul de spital, iar dacă vezi pe cineva în negru,

1
Versurile melodiei Nu mai e timp, Holograf featuring Angela Gheorghiu, 2012.

4
gândește-te că a trecut „pe la alb”. Îți va fi greu cu toată paleta asta de culori, însă ele vor face
parte din tine. Nu te lăsa, eu știu că poți. Depinde doar de tine.
Una peste alta, însă, bine ai venit pe lume, Matei! Astăzi, 10.11.2012!
Cu dragoste,
Mama.

2. Identificaţi o operă literară sau o secvenţă de operă literară care accesează mai multe
sisteme de reprezentare (prezentaţi opera sau fragmentul specificând în text sistemul
de reprezentare vizat).

„Cât a fost tatăl bolnav, băiatul a fost plecat de acasă; iar când s-a întors nu l-a mai găsit.
Mama, bolnavă și ea, abia se putea așeza pe scaunul de lângă fereastră. Galbenă și slabă, îi
pierise gropițele vesele din obraji, ochii ei mari erau triști și purta haine negre.
(SINESTEZIC)
Când ajunse destul de mare ca să iasă cu dădaca pe jos la plimbare, îmbrăcat într-o rochiță
scurtă, imaculată, cu pălărie albă peste zulufii aurii și cu obraji ca niște bujori, era atât de
frumos încât atrăgea toate privirile; iar dădaca istorisea apoi acasă cum îi oprise toate
doamnele pe stradă să-l vadă mai bine. (VIZUAL)
De mic copil auzise doar vorbe bune în casă, și nici o vorbă aspră. (AUDITIV)
Pe mama o dezmierda cu numele pe care-l întrebuințase tatăl său, căci îi făcea bine; îl
văzuse pe acesta cum îi purta de grijă și învățase și el cum să se îngrijească de ea. (PRIMAR)
Când pricepu că tata nu se va mai întoarce niciodată și simți cât de nefericită era mama, i
se furișă în minte gândul că trebuia să facă tot ce putea pentru ca mama lui să fie iarăși
fericită. Nu era decât un băiețel, dar gândul acesta îl îndemna, când se urca pe genunchii ei, să
o sărute. (KINESTEZIC) Și în casă mirosea a flori de liliac proaspăt culese. (OLFACTIV)
Își aminti ce a spus mama sa într-o zi către servitoarea cea bătrână: O, Mary, sunt sigură
că încearcă să ma ajute în felul lui. E un omuleț în toată firea, și sunt sigură că a înțeles
totul.” (INPUT).

 Secvență preluată din Frances H. Burnett, Micul prinț, ediția a II-a revizuită, editura
Tedit Fzh, București, 2003, p. 10-11.

3. Utilizaţi modelul Meta propus de autorii Bandler şi Grinder pentru a analiza

discursul unui personaj literar la alegere (pornind de la întrebările specifice
modelului, identificaţi informaţiile nemenţionate în discurs, dar implicite).

5
 „M-a ajutat cu cancerul. Deși nu credeam că voi spune vreodată asta, am avut noroc de
ea. A fost mai tare. În fiecare dimineață totul era întors pe dos. Dimineața a fost unul
dintre acele momente când nu trebuie sub nici o formă să fii singură. Nu îți place nimic
din jurul tău. Tocmai atunci, când orice prezență umană, chiar și sforăitul sâcâitor al Danei
m-ar fi făcut să mă simt mai puțin bolnavă, m-am trezit singură. Am o rezistență slabă la
depresie.
Știam un unchi care muris destul de recent din cauza asta. Nu-l cunoscusem, era o rudă
îndepărtată. Auzisem în treacăt de la maică-mea, nici nu mai știu când. Rudele mă
plictiseau teribil, deși sunt o persoană calmă. Aveau mereu un sfat inutil pentru orice. De
când am aflat de cancer, auzeam peste tot de el. Boala secolului era la mine în garsonieră,
netrecută la chirie, și îmi zâmbea.
Deși încerca să mă încurajeze, Dana se comporta de parcă ar fi fost deja la
înmormântare. S-a lăsat jos și s-a rezemat de perete. M-am așezat și eu lângă ea. Mi-a
întins într-un final țigările. Ne-am aprins câte una. Era împietrită.”

 Text preluat din Andrei Ruse, Soni, editura Polirom, Iași, 2012.

Analiza textului:

 M-a ajutat.- Substantiv nespecificat. Cine sau ce anume? [Dana].

 A fost mai tare. – Comparație. În comparație cu ce sau cu cine? [Cu subiectul, Soni].
 Dimineața a fost unul dintre acele momente când nu trebuie să fii singură. - Operatori
modali ai necesității. Ce s-ar întâmpla dacă ar fi singură? [Ar cădea în depresia
cauzată de prezența bolii].
 Nu îți place nimic din jurul tău. – Echivalență complexă. Cum anume faci această
legătură? [Datorită bolii, devine mai irascibilă].
 Am o rezistență slabă la depresie. – Substantivare. Transformarea verbelor în
substantive și solicitarea informațiilor lipsă: Cine și cum face? [ Depresia și-a făcut
simțită prezența profitând de lipsa rezistenței psihice].
 Rudele mă plictiseau teribil. – Cauză –efect. Cum anume? [Datorită sfaturilor
inutile].

6
  Sunt o persoană calmă. – Judecată. Cine face această apreciere și pe ce bază?
[Subiectul, probabil pe baza situațiilor trecute, în care calmul era necesar].
 Aveau mereu un sfat inutil pentru orice. – Cuantificatori universali. Împiedică
apariția excepțiilor.
 De când am aflat de cancer, auzeam peste tot de el. – Prezupoziție. Ce anume te face
să crezi asta? [Apariția aproape permanentă a conceptului bolii].
 Era supărată. 1. – Substantiv nespecificat. Cine sau ce anume? [Dana].
2. – Citirea minții. Cum anume știi/presupui? [Prin mimica feței și
bineînțeles ținând cont de gravitatea circumstanțelor].