Marcel Petrișor – N.V.

Gogol sau paradoxurile literaturii moderne

Alin Găleată
Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Profesorul Marcel Petrișor, ardelean prin origine, bucureștean prin adopție și

parizian în timpul liber, ne provoacă dinamica neuronală printr-un volum sugestiv,
lansat de Editura „Institutul European” din Iași.
Captarea atenției noastre vigilente devine posibilă prin titlul ușor de
memorat „N.V. Gogol sau paradoxurile literaturii moderne”. Care ar fi motivația
criticului, eseistului, filozofului și sociologului Marcel Petrișor pentru adicția la
literatura rusă? Reperele sale biografice l-ar recomanda pentru o atitudine de
recunoaștere a momentelor de odinioară, când limba rusă a înlocuit limba franceză,
în toate formele de învățământ. Apoi, nu putem lăsa la periferie autentica imagine a
romanului revoluționar, scris de către Dostoievski - „Amintiri din subteran”.
Completăm repertoriul investigației și cu o a treia variabilă, care este
centrată pe exactitatea detaliilor, o caracteristică întâlnită la Lev Tolstoi, Soljenițân
sau chiar Boris Pasternak. Optica lui Gogol se înscrie la un grad ridicat al
exigențelor, în sensul că evenimentele și acțiunile umane trebuie să devină modele
și experiențe de viață.
Protagonistul profesor ardelean și-a cunoscut bine publicul receptor și îi
oferă, pentru armonizarea comunicării emoțiilor, o structură algoritmică în care
sunt dezvăluite caracteristici și mărci ale virtuților, caracterelor, idealurilor și
generozității.
Pertinența transferului de semnificații se simte prin ordonarea triadică a
ideilor. Șase capitole mari sunt diseminate prin cuvinte reduse și idei de adâncime.
Începutul cu „Filosofia lui Gogol”, trecerea la „baza cunoașterii gogoliene”
și criteriile etice fundamentale la Gogol, imprimă un sentiment de iubire a idealului
cultural.
 Pentru capitolul al doilea, ideea de descriere stă la „Omul și eroul”.
Prin „cădere și mântuire” descoperim <<prin conturarea eroilor din isprăvi,
povestiri sau acțiuni, fazele prin care trece omul ca să devină erou și condițiile ca
acesta să se realizeze ca atare comportă anumite „căderi”, ca să le numim astfel, ale
modelelor sau entităților în acțiune.>> (M. Petrișor, p.25)
Dacă dezideratul stă în a arăta orientarea filozofică a creației lui Gogol,
atunci autorul nu avea cum să ignore capitolul al treilea, titrat „Etica legii”. De la
ipoteza anunțată cu atâta pempanță, criticul cu ingerință în cultura franceză spune
despre preferatul său, N.V. Gogol, cum își evalua atitudinea sa pentru perenitatea
creației: „M-a costat o sforțare de aproape cinci ani și am scris cartea cu carnea și
cu sângele meu” - Suflete moarte (M. Petrișor, P.40)
De fapt, ce vrea să aprecieze criticul ardelean, prin exemplul creatorului rus,
înclinat spre a face din anodin, din banal, un proeminent model de viață socială?
Ilustrăm cu imaginea decupată din solilocviul gogolian „Singur, Pușkin, mi-a
înțeles opera. Îmi spunea întotdeauna că niciun scriitor nu avusese încă acest dar de
a expune la lumină banalitatea vieții. Nimeni nu putuse descrie cu atâta forță
obsesiile și trivialitatea omului, într-un fel care să impună ochiului vederea unor
fleacuri care de obicei îi scapă.” (M. Petrișor, p.40)
Inspirat în a vorbi despre „Harul și bunătatea”, în cel de-al cincilea capitol,
filologul ajunge pe everestul virtuților și observă în abis ineditul: „Cel care are har
merge într-un anume fel - chiar dacă acest fel de manifestare este semnul perfectei
umilințe.” (M. Petrișor, p.124)
Prin capitolul al șaselea, „Minciuna și mărturisirea”, avem încă o certificare
a simetriei și dualismului. Inteligența conceptuală a profesorului ne scutește de
erori subiective și ne prezintă atitudinea etică, exact la începutul narațiunii „Și mai
întâi de orice, nu mințiți!”, le recomandă starețul Zosima celor ce vin să-i ceară
sfatul sau să i se confeseze în romanele lui Dostoievski.
„N.V. Gogol sau paradoxurile literaturii moderne” trece în matricea
perfecțiunii stilolingvistice, dezvăluie banalul cotidian și sociologia lui de a se
înălța spre infinit, și nu în ultimul rând, modifică o comunicare ce se cristalizează
la nivelul conștiințelor.