Managerii reprezinta un grup de persoane imputernicite,special pregatite care

orienteaza,coordoneaza si dirijeaza activitatea tuturor membrilor unei organizatii spre

indeplinirea intocmai a obiectivelor prestabilie.Mai précis managerii sunt persoane care detin
,in adrul organizatiilor functii de conducere ce implica atributii de
coordonare,organizare,dispozitie,comanda si control.Ei reprezinta factorii principali ai oricarui
process,decisional,influentind direct,prin activitatea lor actiunile si comportamentul altor
persoane.
Managerii trebuie sa posede anumite calitati ,care sa le permita sa desfasoare activitati de
conducere,sa infuenteze activitatile altor oameni sis a obtina rezultate prin activitatile
acestora.In acelasi timp,managerii trebuie sa posede o temeinica pregatire
managerial,stiintifica,o reala capacitate de a conduce si talent organizatoric.
Acestea reprezinta acele trasaturi esentiale, proprii tuturor persoanelor cu functii de
conducere,indiferent de profesia de baza,nivelul postului,profilul organizatiei sau natura
activitatii.
Personalitatea managerului se reflecta in ansamblul trasaturilor,insusirilor,capacitatilor si
aptitudinilor acestuia,care se concretizeaza in comportamentul practice si sunt valorificate in
managementul organizatiei.
Tocmai pentru ca un manager trebuie sa fie lider ,un conducator,personalitatea acestuia are
un efect important asupra a numerosi factori ,ca de exemplu echipa pe care o conduce,sarcina
care trebuie indeplinita,etc…
Psihologia considera personalitatea managerului ca un macrosistem al invariantilor
informational si operationali,ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii sau
caracteristici pentru subiect ( cf Paul Popescu Neveanu- ,,Dictionar de Psihologie”).
Personalitatea individului este o trasatura care se dezvolta permanent in timp,sub incidenta
tuturor factorilor de mediu,sociali,culturali si educationali cu care omul vine in contact de-a
lungul dezvoltarii sale.
Personalitatea manageriala nu este un dat si nu poate fi asimilata in baza exclusiva a unor
deprinderi cognitive.Ea se construieste treptat,in timp,practica efectiva avand un rol deosebit
de important in conturarea si definitivarea acesteia.
Psihologia managerial,studiaza personalitatea managerului din perspectiva realizarii functiilor
sale:prevederea,decizia,organizarea,comanda,coordonarea si controlul.
Activitatea manageriala este una complexa,ea avnd inglobata atat o componenta
educationala,profesionala,cat si una umana.Arta de a dialoga cu subalternii,de a gasi
modalitatea optima prin care trebuie sa transmiti sarcinile de serviciu sau sa fixezi obiectivele
care trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitati performante,este una dintre
caracteristicile de baza ale unei personalitati managerial de succes.
Aptitudinile,temperamentul si caracterul sunt considerate drept insusiri psihice de baza ale
personalitatii.
Se evidenteaza faptul ca in conditii grave,de criza,ce pun in pericol existenta structurii
organizationale(institutiei,firmei,etc..),sunt preferati conducatorii energici,autoritari,decisi
curajosi,ce se orienteaza rapede in context chiar daca recurg la mijloace ferme pentru a depasi
obstacolul.Pe cata vreme in situatii normalein care se cer decizii bine chibzuite,bazate pe
depistarea si analiza completa a alternativelor,sunt preferati conducatorii calmi,bine
echilibrati,rabdatori,cu masura,democrati,cu deplina stapanire de sine ,cu un rol tonifiant si
stimulativ in activitatea grupului.
Rolul pe care il joaca personalitatea umana in activitatile cu caracter managerial este asadar
covarsitor,chiar determinant.,,Spiritul ofensiv al managerului,capacitatea acestuia de a prelua
riscul si raspunderea fata de actiuni ce depind de factori mai putin certi pentru altii,intuitia sa
fata de strategiile viitoare,siguranta de sine si calmul in relatiile cu partenerii,autoritatea pe
care trebuie sa o exercite ca manager”.(Prodan,1999,pag.83) –iata doar cateva exemple de
astfel de determinari.Specialistii europeni in domeniu,au identificat opt tipuri de
manageri;tipologii ce se regasesc in combinatiile particulare ale emotivitatii,reactivitatii si
retinerii primare sau secundare a excitatiei nervoase:
Managerul nervos – prezinta o mobilitate si viteza de gandire crescute,o mare
reactivitate,plictisindu-se repede,retinand impresiile immediate,cautand cu aviditate informatii
pe care nu le analizeaza insa sufficient,adesea singuratic si nerabdator,oferind rapid solutii si
raspunsuri,adept al schimbarii;efficient in adoptarea mai multor meserii ,reprezinta totusi un
element tensionat pentru grup(echipa).
Managerul sentimental – de o mare sensibilitate,este mai degraba introspectiv,reactionand cu
precadere la impresiile immediate,atras de arta,destul de stabil psiho-emotional,social,desi
timid si uneori melancholic;cautand adevarul si fiind mai putin ofensiv,nu rezista pe termen
lung la solicitarile dure ale managementului concurential.
Managerul coleric – optimist,desi adesea emotive,susceptibil,uneori violent,cautand atingerea
imediata a rezultatelor precum si fixarea de noi obiective,angajandu-se in activitati cu risc
crescut,imprudent si superficial;fiind idealist,se entuziasmeaza usor,dovedindu-si eficienta in
moment care nu presupun o activitate permanenta si rutiniera a echipei.
Managerul pasionat – nerabdator,dominator si independent,nu tine seama de propriile
interese,fiind mai putin pragmatic,desi foarte bun cunoscator al domeniului in care activeaza;nu
are viziune de ansamblu,fiind efficient in activitati cu scop limitat sau in departamente cu
obiective precise.
Managerul sangvin – prezinta o mare capacitate de adaptare,stabil psiho-emotional,fire
analitica sic alma,nu se angajeaza in actiuni riscante;preocupat mai ales de rezultatul final,cauta
sa isi inteleaga subalternii,fiind mai degraba potrivit pentru managementul mediu sau de linie.
Managerul flegmatic– foarte hotarat,poseda un nivel redus de creativitate,distant,foar-
te calm,manifestand mai putina incredere in cei din jur,greu influentabil,dovedindu-si eficienta
in pozitii ce presupun un grad ridicat de periculozitate.
Managerul amorf – calm,mai degraba indifferent,adesea neglijent,foarte putin ofensiv,stabil
psiho-emotional,lent in reactii,fiind bonom,tolerant,ideal in situatii critice unde poate da
dovada de reactii oportune.
Managerul apatic – inactiv,cu o lentoare crescuta,singuratic,cauta linistea si calmul,cu o
capacitate diminuata de efort,renunta repede,nesesizand situatiile favorabile;este inefficient ca
manager,fiind mai degraba potrivit pentru activitati simple.,segmentare care nu presupun
efort,imaginatie sau risc.
Iata deci suficiente motive pentru care diagnosticarea adecvata a tipului de personalitate se
dovedeste esentiala atunci cand se afla in discutie responsabilitatea si eficienta manageriala.Nu
oricine este inzestrat pentru aceasta functie,cu atat mai mult pentru orice nivel
managerial.Tocmai de aceea este necesara identificarea si utilizarea unui instrument sau a unui
set de instrumente valide , care sa detecteze:
= trasaturile comune specifice unei pozitii de conducere ( profil general al managerului).
= atributele native necesare diferitelor niveluri de management (profile ale managerului
de top,mediu sau de linie).
= persoanele optime desemnate sa ocupe aceasta functie (selectia propriu-zisa).
= persoanele cele mai nimerite pentru ascensiunea profesionala sau pentru dezvoltarea
si extinderea competentelor personale si profesionale ( selectia pentru promovare-
formare).
Dupa cum am putut observa ,in comportamentul managerilor exista o mare varietate a
manierelor de indeplinire a functiilor manageriale;aceste particularitati comportamentale sunt
reunite sub conceptul de stil de management,adica,,modalitatile in care managerii isi exercita
atributiile ce le revin in planificarea,organizarea,antrenarea si coordonarea activitatii,fiind
definit in principal de atitudinea fata de subordonati”- A.Prodan,1999 pag.99 Personalitate si
comportament managerial-
Stilul de conducere reprezinta imbinarea a doua atitudini fundamentale- responsabilitatea si
cooperarea- reflectand modul particular al managerului de a gandi si actiona.Astfel,de-a lungul
timpului,modelele comportamentale s-au cristalizat in functie de mai multe determinante,intre
care cele mai relevante sunt:
= calitatile personale
=atitudinile in relatiile umane
= contextual situational.
Exista modele comportamentale ce tin atat de caracteristicile personale ,cat si de factorii de
succes.Potrivit lui Cole,distingem urmatoarele tipuri manageriale:
Managerii cu har – se bazeaza pe talentul,personalitatea si calitatile proprii,experienta