Sunteți pe pagina 1din 7

Compostul rapid – metoda Berkeley

Publicat de Ecogradinar pe data de 31 martie 2011


http://www.permacultura.ro/blog/2011/03/31/compostul-rapid/

Compostul obişnuit, cunoscut sub numele de „compost rece” presupune să punem o varietate de materiale
organice intr-o cutie pentru compost, sau într-un cadru, sau chiar într-o grămadă mare şi să le lăsăm acolo
până la descompunerea lor, câteva luni mai târziu. Este un proces foarte lent şi, de obicei, durează între 6 şi
12 luni. Acest proces poate fi grăbit prin întoarcerea compostului, punând materialul de deasupra dedesubt şi
invers, pentru a le amesteca şi pentru a mări cantitatea de oxigen, dar, chiar şi aşa, tot vom fi nevoiţi să
aşteptăm multă vreme.

Cealaltă modalitate de a face compost este „compostul fierbinte”, care produce compost într-un timp mult
mai scurt. Această modalitate are avantajul că distruge seminţele de buruieni şi germenii patogeni (care
provoacă bolile), iar descompunerea materiei organice duce la formarea unui compost foarte fin.
Dimpotrivă, compostarea „la rece” nu distruge seminţele, iar daca veţi folosi buruieni pentru compost la
rece, seminţele acestora vor încolţi atunci când veţi aplica compostul în grădină.

Deasemenea, compostarea la rece nu distruge nici germenii patogeni, deci dacă veţi pune plante bolnave în
grămada de compost rece, există posibilitatea ca bolile să se răspândească în grădină, de unde şi
recomandarea de a arde plantele bolnave şi a nu le folosi pentru compost rece.

Una dintre cele mai rapide şi eficiente metode de compostare temperaturi mari este metoda Berkeley,
studiată la Universitatea din California. Această metodă produce compost de calitate superioară în 18 zile.

Cerinţele pentru compostarea fierbinte, folosind metoda Berkley sunt următoarele:

1. Temperatura de compostare este menţinută între 55-65 grade Celsius.


2. Raportul C:N (carbon: azot) in materialele folosite pentru compost este de aproximativ 25-30 de
părţi de carbon la o parte azot.
3. Grămada de compost trebuie să fie de aproximativ 1,5 m înălţime.
4. Crengile, bucăţile de lemn, în general orice material bogat in carbon, trebuiesc mărunţite, de
exemplu cu un tocător pentru mulci.
5. Compostul este întors din afară spre interior şi invers, pentru a amesteca materialele între ele.

Metoda Berkley foloseşte următoarea tehnică:

 se formează grămada de compost;


 4 zile se lasă fără să se întoarcă deloc;
 timp de 14 zile se întoarce la fiecare două zile.

Materialele pentru compost şi raportul carbon:azot

În materialele folosite pentru compostarea fierbinte, raportul între carbon şi azot trebuie să fie între 25 şi 30
părţi carbon la o parte de azot, în greutate.

Aceasta datorită faptului că bacteriile responsabile de procesul de compostare au nevoie de aceste două
elemente în aceste proporţii, ca nutrienţi pentru construirea corpurilor proprii, pe măsură ce ele se reproduc
şi se înmulţesc.

Materialele care sunt bogate în carbon sunt, de obicei, materiale uscate, de exemplu rumeguşul, cartonul,
frunzele uscate, paiele, crengile şi alte materiale lemnoase sau fibroase care putrezesc foarte încet.

Materialele care sunt bogate în azot sunt, de obicei, materiale umede, bogate în apă, cum ar fi iarba verde,
resturile de fructe şi legume, balega difertelor animale, găinaţul, plantele bogate în frunze, care putrezesc
foarte rapid.

Dacă raportul C:N este corect, cu această tehnică rapidă de compostare aerobică la cald, materia organică va
fi transformată în aproximativ acelaşi volum de compost. Prin contrast, compostarea la rece, anaerobica, va
reduce drastic volumul de compost obţinut în procesul de descompunere.

Multe din materialele folosite pentru compostare nu au raportul ideal între carbon şi hidrogen. Când folosiţi
metoda de compostare rapidă, trebuie să luaţi în considerare cât de rapid se descompun natural materialele
folosite şi să amestecaţi materiale care se descompun uşor cu materialele care se descompun greu.
 Materialele care au raport foarte mic carbon:azot, de cca. 7:1, se vor descompune foarte repede,
deoarece ele sunt bogate în azot. De exemplu pestele, care se descompune foarte repede.
 Materialele care au un raport foarte mare carbon:azot, de pana la 500:1, vor avea nevoie de mai mult
timp pentru a se descompune, deoarece sunt sărace în azot, şi este necesar să le mărunţim – de
exemplu crengile.

De exemplu, dacă raportul C:N este prea mare, îl putem micşora prin adăugarea de balegă sau iarbă verde.
Dacă raportul C:N este prea mic, il putem mări adăugând carton, frunze uscate, rumeguş sau lemn mărunţit.

Mai jos sunt redate rapoartele medii între carbon şi azot pentru unele dintre cele mai obişnuite materiale folosite
pentru compost:

Materiale uscate: bogate în Carbon C:N

„Chipsuri” de lemn 400:1

Carton mărunţit 350:1

Rumeguş 325:1

Hârtie (ziare mărunţite) 175:1

Ace de conifere 80:1

Tulpini de porumb, 75:1

Paie 75:1

Frunze uscate 35:1

Resturi de fructe 35:1

Coji de nuci 35:1

Cenusă 25:1

Materiale proaspete – bogate în azot C:N

Resturi din grădină 30:1

Buruieni 30:1

Lemn verde 25:1

Fân 25:1

Resturi de legume 25:1

Trifoi 23:1

Zaţ de cafea 20:1

Resturi alimentare 20:1


Iarbă verde 20:1

Alge marine 19:1

Balegă de cal 18:1

Balegă de vacă 16:1

Alfalfa 12:1

Găinaţ de pui 12:1

Găinaţ de porumbei 10:1

Peşte 7:1

Urină 1:1

Orice a trăit cândva poate fi compostat – chiar orice. Tot felul de lucruri, incluzând chestii mai puţin
obişnuite, ca lâna, haine de bumbac, oase, pielea (tăbăcită sau nu), chiar şi animale mici – dar acestea
trebuiesc puse în centrul grămezii pentru a se putea descompune cum trebuie. Când procesul este complet,
nu mai există nicio urmă a ingredientelor originare! Reţineţi, cu cât este mai mare varietatea materialeleor
folosite pentru compost, cu atât compostul obţinut este mai bun, pentru că veţi avea o mare varietate de
nutrienţi în produsul final.

La modul general, dacă sunteţi grăbiţi, folosiţi o parte materie animală (bălegar) şi două părţi de materie
uscată bogată în carbon şi va funcţiona. Trebuie doar să clădiţi grămada de compost în straturi subţiri,
alternând materia animală cu cea vegetală până când obţineţi o grămadă cu laturile de aproximativ 1 metru
şi înălţimea de cca 1,5m. Nu aveţi cu adevărat nevoie să calculaţi exact raţia de C:N, e mai mult o chestie
orientativă, dacă ţineţi cont de raportul materie uscată-materie umedă şi alternaţi straturile, nu aveţi niciun
motiv de îngrijorare.

Cu câteva roabe de frunze uscate, o roaba de buruieni din grădină, un balot de paie şi ceva bălegar de vacă,
puteţi construi relativ rapid o grămadă de compost din care, în aproximativ trei săptămâni puteţi obţine mai
mult de un metru cub din cel mai bun compost pentru grădină, din acela care se vinde la saci in magazinele
de profil (la preţuri deloc neglijabile).

Compostul fierbinte, pas cu pas

Ziua 1

Amestecaţi împreună ingredientele, aşternând materia uscată alternativ cu cea umedă, în straturi de cca. 5
cm fiecare.
Udaţi grămada de compost foarte bine, până la saturare, astfel încât apa să înceapă să se scurgă în afară prin
partea de jos a grămezii.

 Puteţi pune un activator în mijlocul grămezii de compost, pentru a porni mai repede procesul de
compostare. Ca activatori, puteţi folosi tătăneasă, urzici, coada şoricelului, peşte, urină sau compost
vechi.

Ziua 4

Întoarceţi grămada de compost în aşa fel încât părţile care au fost în exterior să fie acum în interior şi
materialul care a fost in interior să fie la exterior. Decupaţi mai întâi părţile de la exteriorul grămezii şi
puneţi-le pe locul noii grămezi. Interiorul vechii grămezi, care este in cel mai avansat stadiu de compostare,
trebuie lăsat pentru la sfârşit şi aşezat în aşa fel încât să acopere noua grămadă la exterior.
Asiguraţi-vă că grămada este destul de umedă. Dacă stoarceţi o mână din materialele folosite şi stoarceţi, ar
trebui să curgă măcar o picătură de apă.

 Dacă materialele devin prea umede, puteţi aera puţin baza, sau face o gaură de circa 7-10 cm
diametru sau, şi mai bine, puteţi pune beţe dedesubt, pentru drenaj.

Ziua a 6-a şi ziua a 8-a

Grămada de compost ar trebui să atingă temperatura maximă în aceste zile. Ca o regulă simplă, dacă puteţi
baga mâna până la cot în grămadă, atunci temperatura e mai mică de 50 de grade şi nu este suficient de
fierbinte. Cel mai bine e să folosiţi un termometru pentru compost sau un termometru de bucătărie.

Temperatura optimă este intre 55 şi 65 de grade Celsius. La temperaturi de peste 65 de grade, în compost se
dezvoltă o bacterie anaerobă, uşor de depistat datorita culorii albe.

Întoarceţi grămada de compost la fiecare două zile pentru a preveni supraîncălzirea.

 Dacă grămada de compost începe să scadă rapid în înalţime, atunci este prea mult azot în compost.
 Ca să grăbiţi încălzirea grămezii, puteţi adăuga în grămadă o mână de făină de oase sau făină de
sânge (bleah!).
 Dacă compostul se încinge prea tare, miroase urât şi scade rapid în înălţime, din cauza proporţiei
prea mari de azot, trebuie să încetiniţi procesul prin adăugarea de rumeguş; întoarceţi grămada şi, la
fiecare furca de compost întors adăugaţi o mână de rumeguş.

Ziua a 18-a
Când râmele apar în compost, este semn că procesul s-a terminat, şi compostul e gata, plin de nutrienţi.
Obţineţi astfel un compost proaspăt, maro inchis, bine mirositor.

Câteva lucruri important de ştiut:

 Puneţi grămada de compost într-un loc din grădină unde este protejată de prea mult soare şi sau de
prea multă ploaie, astfel încât să evitaţi pericolul de uscare sau de suprasaturare cu apa.
 Lăsaţi destul spaţiu în jurul grămezii, în aşa fel încât să aveţi loc pentru toate operaţiunile necesare
pentru a o întoarce.
 Când construiţi grămada, udaţi fiecare strat, în aşa fel încât acestea sa aibă suficientă apă. După patru
zile aeraţi compostul întorcându-l, apoi întoarceţi la fiecare două zile până când compostul este gata.
Reţineţi că înoarcerile frecvente şi aerarea sunt secretul unui compost bine făcut.
 Pentru întoarcerea compostului folosiţi o furcă.

Sa va fie de folos!