REFERAT

Disciplina: Anatomie

Tema: Boli ale sistemului osos. Rahitismul.

Profesor coordonator: Alina Munteanu

Elev: Damaschin Constantin-Bogdan

An: AMG 1
 Boli ale sistemului osos.

Rahitismul.

Rahitismul este o afecțiune caracteristică primei copilării, ce constă în calcifierea insuficientă a

țesutului fundamental osos. Printre simptome se numără picioarele strâmbe, tulburări de creștere, dureri
osoase, fruntea mare și probleme de somn. Complicațiile pot include fracturi osoase, spasme
musculare, scolioză sau handicap intelectual.
Rahitismul apare relativ frecvent în Orientul Mijlociu, Africa și Asia. Debutează în copilărie, de
obicei între vârsta de 3 și 18 luni. Rata de înbolnăvire este independentă de sex. Cazurile din ceea ce se
crede că au fost rahitism au fost descrise încă din secolul I iar boala era răspândită în tot Imperiul
Roman. Tratamentele timpurii au inclus utilizarea uleiului de ficat de cod.
Cea mai frecventă cauză este deficitul de vitamină D. Acest lucru poate rezulta dintr-o dietă fără
suficientă vitamina D, pielea întunecată, expunerea redusă la soare, alăptarea exclusivă fără
suplimentarea cu vitamina D, celiachie și anumite afecțiuni genetice. Alți factori pot include insuficiența
de calciu sau fosfor. Mecanismul de bază implică o calcifiere insuficientă a plăcii epifize. In patogeneza
rahitismului mai poate interveni factorii predispozanti genetici, factori de mediu sau un raport Ca/p
insuficient.
Diagnosticul se bazează, în general pe anamneza, examen clinic, teste de sânge care indică
un nivel scăzut de calciu și/sau fosfor și o fosfatază alcalină ridicată, împreună cu radiografia.
Rahitismul poate fi asociat cu cu unul din cazurile de naştere prematură, efectuarea incorectă a
profilaxiei cu vit. D, expunere insuficientă la soare, tegumente hiperpigmentate, alimentaţia
dezechilibrată, etc.
Datele clinice ce pot fi identificate:
a) Leziunile cutiei craniene:
 craniotabesul – este expresia calcificării insuficiente a oaselor occipito-parietale, cele mai
solicitate mecanic în primele 3 luni de viaţă. Clinic, se traduce prin rezistenţă diminuată la
digitopresiune, cu senzaţie de folie de celuloid (“minge de ping-pong”);
 alte deformări- bose parietale şi frontale, aplatizarea oaselor parietale şi/sau occipitale
(plagiocefalie), FA larg deschisă după vârsta de 8 luni, sau persistentă după 18 luni,

1
 macrocranie. FA mare şi apariţia boselor în primele 3 luni de viaţă pot fi semnele unui
rahitism cu debut neonatal.
b) Deformări toracice:
 mătănii condrocostale- nodozităţi palpabile sau vizibile, localizate la nivelul joncţiunii
condro-costale, realizând o linie oblică ce coboară dinspre stern către regiunea anterio-
laterală a bazei toracelui;
 torace deformat- lărgit la baze, cu proiecţia laterală şi anterioară a falselor coaste, şanţ
submamar Harrison (în zona de inserţie a diafragmului), stern înfundat (“de pantofar”) sau
proeminent (“carenat”), aplatizare laterală a toracelui în partea superioară;

 deformări ale claviculelor, fracturi spontane ale coastelor.

c) Leziuni ale membrelor:
 deformări metafizare (“brăţări”): lărgirea vizibilă sau palpabilă a metafizelor inferioare
ale oaselor lungi ale antebraţelor şi gambelor (unde pot realiza aspect de maleolă dublă);

 deformări ale diafizelor, mai ales la membrele inferioare: încurbarea anterioară a tibiei în
primul trimestru de viaţă, ca şi accentuarea deformărilor tibiei şi femurului odată cu
începerea mersului, sunt semne de evolutiviate. Astfel, pot apare: genu valgum (“picioare
în X”), genu varum (“picioare în paranteză”), fracturi spontane indolore (mai ales la tibie
şi radius, frecvent însoţite de deformare angulară).
d) Deformări ale coloanei vertebrale şi bazinului:
 cifoză dorsală sau lombară;
 scăderea diametrului anterio-posterior şi a celui lateral al bazinului;

 “coxa vara”.
e) Schimbarea ordinii de apariţie a dinţilor şi distrofii dentare.
Necesarul de vitamina D. Raţia recomandată de vitamina D (RDR) necesară copilului în
perioadele de creştere este de 400-500 UI/zi în regiunile însorite şi de 1000-1200 UI/zi în regiunile reci
sau în situaţiile biologice speciale. Nevoile zilnice nu pot fi asigurate de sinteza cutanată şi de
alimentaţie (nici chiar în cazul alimentaţiei la sân), fiind necesar un aport sistematic de vitamina D, în
toată perioada de creştere, alimentaţia şi regimul de viaţă sanogene având şi ele o importanţă majoră.
Prevenirea include suplimente de vitamina D pentru bebelușii alăptați exclusiv la sân.

2
 Tratamentul depinde de cauza de bază. Dacă acesta este lipsa de vitamina D, tratamentul este
de obicei vitamina D și calciu. Acest tratament duce în general la îmbunătățiri în câteva
săptămâni. Deformitățile osoase se pot repara, de asemenea, în timp. Ocazional, chirurgia este necesară
pentru a remedia deformările osoase. Formele genetice ale bolii necesită de obicei tratament specializat.
Tratamentul profilactic la copil trebuie sa inceapa inca din perioada prenatala (ultimul trimestru
de sarcina) si consta in suplimentarea gravidei cu vitamina D, alimentatie bogata in surse naturale de
vitamina D si calciu, expunerea echilibrata la soare si evitarea situatiilor care pot cauza o nastere
prematura. Se administreaza una din urmatoarele scheme:
 400-800 UI D3/zi, oral;
 4.000 UI D3/saptamana oral, la gravide cu complianta scazuta la administrarea zilnica;
 200.000 UI D3 la inceputul lunii a 7 la gravidele non-compliante.