Psihologia educaţiei - note de curs……………………………………………………………………..….

Mitroi Maria-Monica

DIFICULTĂŢI DE ADAPTARE ŞCOLARĂ. FORME ALE INADAPTĂRII ŞCOLARE

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Adaptarea școlară (Coașan, A.; Vasilescu, A., 1988) definește ansamblul acțiunilor proiectate
de profesor pentru realizarea corelației optime între posibilitățile elevilor și necesitățile mediului
educativ. Criteriile de evaluare a adaptării școlare vizează capacitatea elevului de integrare în
activitatea didactică și în viața comunității. Această capacitate valorifica următoarele categorii de
factori favorizanți:
a) reușita școlară, care reprezintă un indicator cu o sferă mai largă decât adaptarea școlară
(adaptarea școlară fiind premisa reușitei școlare);
b) acomodarea școlară la cerințele comunității școlare (colectiv didactic, clasa de elevi,
microgrupuri)
c) maturitatea școlară, care presupune valorificarea deplina a nivelului de dezvoltare biologică,
psihologică, socială și culturală, specific vârstei și treptei de învățământ respective;
d) orientarea școlară adecvată resurselor interne (intelectuale-nonintelectuale) și externe
(cerințele familiei și ale mediului social);
e) (re)orientarea școlara specială, determinată de imposibilitatea rezolvării pedagogice a unor
cauze obiective: debilitate mintală, intelect de limită, tulburări instrumentale (dislexie,
disgrafie,discalculie,mutism electivetc), instabilitate psihomotrică, tulburări comportamentale
(conduita agresivă, perversă etc)

Inadaptarea reprezintă incapacitatea persoanei de a se adapta, adică de a realiza un echilibru

stabil între acomodare (o modificare a comportamentelor persoanei în funcţie de exigenţele mediului)
și asimilare (transformarea mediului în funcţie de exigenţele individului). La nivel social adaptarea
înseamnă realizarea unei concordanţe între normele sociale și conduitele/atitudinile elevilor.
Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările de relaţionare a
elevilor şi încălcarea regulilor activităţii şcolare sau extraşcolare.
1. Devianța reprezintă o abaterea de la regulile de conviețuire sau de la normele unei forme de
viață colectivă și cuprinde o gamă foarte largă de conduite (conduite excentrice sau bizare,
conduite imorale, conduite cu caracter antisocial sau infracțional, conduite cu caracter
asocial sau de anormalitate psihică);
2. Delincvența vizează sfera abaterilor grave de la norma penală şi legislaţia penală, cum sunt:
furtul repetat, actele de spargere sau tâlhărie, crima, consumul curent de alcool sau droguri,
prostituţie, hărţuiri, viol etc.
Problemele de adaptare școlară nu sunt apanajul primului an de școlarizare, totuși ele sunt mai
frecvente la tranziția de la o etapă de școlarizare la alta (clasa I, a V-a, a VIII-a etc.), deoarece aceste
treceri necesită prin însăși natura lor, o readaptare a elevului, la noi cerințe educative, la un alt mod de
organizare al procesului de învățământ etc.
Debutul școlar e influențat pozitiv sau negativ în funcție de:
 reprezentarea pe care copilul o are despre viitoarea sa activitate școlară, atitudinea pe care o
creează adultul față de școală, cum s-a făcut socializarea aniciativă;
 metodele pe care le folosește învățătoarea, de felul cum îi stimulează interesul de a se implica
în jocurile cu copiii și în activitatea de învățare , de ambianța pe care o pregătește pentru ca
acesta să se simtă în siguranță, să experimenteze mediul școlar ca pe ceva plăcut, atractiv,
interesant;
 dezvoltarea la gradiniță a aptitudinii de școlaritate care presupune existența unui ansamblu
de calități, însușiri în plan senzorio-motor, cognitiv, afectiv-motivațional și relațional;

1
Psihologia educaţiei - note de curs……………………………………………………………………..….Mitroi Maria-Monica

2. FORME ALE INADAPTĂRII SCOLARE

1. Tulburări de comportament la școlarul mic care pot fi ușor confundate cu tulburările
caracteriale.
OPOZIȚIA este o reacție a copilului la exigențele mediului, se conturează după vârsta de 3 ani.
Opoziția – pasivă poate fi confundată cu inhibiția, lenea, obosela, lentoarea, lipsa de voință;
Opoziția- activă se poate traduce prin agresivitate, mofturi, gelozie, fuga de acasă, chiar suicid;
MINCIUNA este o relatare deliberat deformată a adevărului, apare către vârsta de 6/7 ani.
FURTUL are numeroase motivații și debutează în familie. La antepreșcolar apare noțiunea de
apartenențǎ, dar el crede că totul este ,, al meu”. Ulterior se impun măsuri educative.
FUGA de acasă sau de la școală este expresia unei tulburări afective și de caracter.
2. Dificultăți de adaptare care pot fi identificate la adolescenţi sub forma unor tulburări de
conduită:
Bazate pe demisie Bazate pe Bazate pe Bazate pe Bazate pe sexualitate
agresivitate dependență evaziune
Pasivitate, indisciplină cronică, bulimia, anorexia minciuna, Probleme asociate
Dezinteres, reactivitate, negativism, alcool, trișatul, copiat maturizarii sexuale: boli cu
indiferență afectivă, lipsa de respect tutun, la ore, transmitere sexuală, sarcini
izolarea de colegi, obrăznicia, denigrare, drog, plagiatul, nedorite, avorturi;
refuzul de a merge la sfidare, jocuri de noroc, falsificarea de Tulburări de identitate şi
scoală sau de a intra în irascibilitate, PC, note, furt, orientare sexuală:
clasă, impulsivitate TV, etc înşelare transsexualismul şi
lenea, ostilitate (specula, homosexualitatea
neglijarea obligațiilor opoziție bișnița) , Conduite perverse:
școlare, limbaj trivial tâlhărie, etc pornografie, excese sexuale,
refugiu în el însuși, violenţă, vandalismul prostituţie, viol, hărțuire,
chiulul, crima trafic de persoane;
absenteismul
abandonul școlar,
fuga de la școală/acasă
vagabondajul,
anturaj negativ, suicidul
etc;
Devierile de comportament ale elevilor trec prin trei stadii:
 tulburări de comportament ușoare: acte de indisciplină ocazionale, în școală sau familie;
 tulburări de comportament mijlocii: corectarea lor necesită colaborarea mai multor persoane;
 tulburări de comportament grave: necesită cuprinderea lor în centre de reeducare specializate;
3. Dificultăți de adaptare care au la bază vulnerabilitatea psihică a copilului
Psihonevrozele sunt forme ușoare de insuficiență psihică care se manifestă prin reducerea
capacității de adaptare a elevului la diferite sarcini școlare. Cauzele trebuie căutate în dificultățile de a
depăși o serie de conflicte sau de a-și satisface trebuințe puternice. Intotdeauna sunt acompaniate și
de modificări somato-vegetative.
 Anxietatea implică o teamă nedefinită, intensă și de durată. Tulburările neurovegetative ating
paroxismul în timpul ,,crizei de angoasă” sau ,,atacului de panică”. La copil cel mai adesea
apare anxietatea de separare. La pubertate anxietate e asociată maturizării sexuale.
 Fobia implică o teamă exacerbată față de situații și agenți inofensivi. (Vintilă, M., 2001)
distinge o cronologie a apariției fobiilor:
 De o față străină la 8 luni;
 De negru și necunscut la 8-10 luni;
 De animale mici, după 2 ani;
 De animale mari, după 3 ani;
 De elemente naturale sau anumite persoane, după 4-5 ani;
 De spațiu închis (claustrofobia), de spații largi (agorafobia), după 6-7 ani;
 De murdărie, microbi, boală;
 De școală, după 10 ani (7-13 ani)

2
Psihologia educaţiei - note de curs……………………………………………………………………..….Mitroi Maria-Monica

 Obsesiile - se definesc prin apariția involuntară, forțată, parazitară a unor sentimente sau idei
care asediază copilul. In școală este posibil să apară: aritmomania (repetarea unei cifre),
ritualuri de joc, mers la culcare, studiat. Idei și gânduri obsedante, precum și reacții și acțiuni
repetate și lipsite de sens apar și la începutul adolescenței.
 Uneori apar ticurile, ca și echivalent motor al obsesiilor. Ticurile sunt mișcări rapide,
involuntare, repetitive ale unor grupe de mușchi scheletici funcțional legați unii de alții. Pot
fi: motorii, vocale, complexe, coprolalie.
 Isteria presupune exaltare imaginativă și sugestibilitate. Manifestările sunt de regulă
tranzitorii la copil și sunt interpretate ca și ,,criză nervoasă” care poate cuprinde: agitație sau
pierderea cunoștinței, contracturi, mișcări anormale sau inhibiție, mutism, paralizie, etc.
Căutarea beneficiilor secundare este evidentă.
 Depresia implică existența unei stări de tristețe de intensitate și durată neconforme cu
realitatea, însoțită de fenomene de inhibiție și lentoare a vieții psihice (bradipsihie). Poate
avea diferite forme, iar în formele grave se poate asocia cu suicidul.
 Astenia implică prezența sentimentului de oboseală, neputință cu privire la propriul corp
care e văzut ca un instrument perturbat și insuficient de capabil de a-l servi în acțiunile sale.
Măsuri preventive de psihoigienă mentală:
- evitarea suprasolicitării prin respectarea capacității de rezistență la efort a copilului, alternarea și
dozarea corectă a activităților pentru preîntâmpinarea oboselii și surmenajului, înlăturarea situațiilor
stresante și traumatizante, cultivarea sentimentului succesului, un climat pozitiv, un feed-back pozitiv
de la cei cu care relaționează copilul, etc

3. FACTORII CARE DETERMINĂ INADAPTAREA ŞCOLARĂ ŞI DEVIANŢA

COMPORTAMENTALĂ Un cadru de analiză ar fi următorul (Cosmovici, A., 1996):

Cauze:
1. individuale datorate unor posibile determinări ereditare (condiţii interne predispozante),
influenţa unor factori de mediu negativi;
2. sociale – influenţele nocive ale situaţiilor concrete din viaţă.

Cum putem explica de ce dintre două persoane aflate în aceleaşi condiţii de mediu defavorizat
(sau psihotraumatizant) doar una se hotărăşte să recurgă la conduite deviante (sau aberante)?
Tendinţele ereditare (condiţiile interne predispozante), se realizează şi se manifestă întotdeauna
într-un mod diferit, în dependenţă de antecedentele dezvoltării individuale, de evenimentele copilăriei
şi mediul în care trăieşte copilul. Fiecare caz de inadaptare şcolară are, prin urmare, o „istorie”
proprie care impune o interpretare.
A. Factori individuali
 Factorii constituţionali;
 Unele particularităţi ale personalităţii în formare: Deficienţele intelectuale; Sentimentul
de frustrare (toleranţă scăzută la frustrare); Labilitatea afectivă (sugestionarea rapidă în
raport cu impresiile de moment formate, reacţii imprevizibile, lipsa unei autonomii

3
Psihologia educaţiei - note de curs……………………………………………………………………..….Mitroi Maria-Monica

afective, slabă dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare, îndeosebi a celor

morale); Fenomenul de agresivitate; Tulburări de caracter şi de personalitate;
Nu toţi copiii cu tulburări de caracter devin delincvenţi¸ şi nu toţi delincvenţii au cunoscut în
copilărie sau adolescenţă o fază „caracterială”.
B. Factori psiho-pedagogici de ordin familial
Orice dezacorduri şi tensiuni existente în mediul familial, vor genera în conştiinţa copilului
îndoieli, reticenţe sau reacţii neadaptive.
a) Deficite de climat familial şi de structură familială;
b) Grupul fratern – exigenţele exagerate, manifestate de unii părinţi faţă de copiii lor
favorizează eşecurile şcolare, provoacă „intoxicaţii intelectuale”;
c) Cerinţele familiei (solicitare sau interdicţie);
d) Nivelul educațional-cultural al familiei.
e) Lipsa de colaborare a familiei cu alți factori educativi și sociali, etc.
C. Factori psiho-pedagogici de ordin şcolar
 Forma de organizare a învățământului. Analiza comparativă a formelor de organizare clasică
cu cele alternative denotă diferențe adaptative, de competență socială ulterioară a elevilor.
 Metode și mijloace didactice, mai ales adecvarea acestora la copil și la tipul de personalitate a
acestuia;
 Natura cerințelor școlare, mai ales sub aspectul cantității apar semne de întrebare: cât de mult
i se poate cere unui elev care petrece 6-7, chiar 8 ore la școală, astfel încât să satisfacă și
cerințele de calitate;
 Cadrul didactic este unul din factorii cu influență puternică asupra fenomenului, prin:
a) Pregătire profesională; atitudinea față de profesiune; atitudinea față de elevi etc.
b) Sub- şi supraaprecierea capacităţilor reale ale elevului;
o Didactogenii create de profesor prin ignorarea efectelor psihologice pe care le au
aprecierile verbale şi autoritatea profesorală;
o Dezacordul asupra motivaţiilor conduitei elevului, în urma căruia poate apare
fenomenul de „rezistenţă interioară”;
 Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi.Conflictul de interese dintre elevi poate să
ducă la crearea unor subgrupuri şi fracţiuni cu caracter închis. În aceste grupuri se cultivă
adesea preocupări şi atitudini cu caracter predelictual sau infracţional, de tipul: practicarea
jocurilor de noroc, vizionarea de filme pornografice, hoinărirea pe străzi, furturi sau tâlhării.
D. Factori de ordin social - sunt de ordin instituţional sau organizatoric si se referă la natura
reglărilor comportamentale prin legi şi reguli morale. Devianţa de la o regulă morală de regulă este o
precondiţiea unei devianţe în sens juridic, care duce la delincvenţă.
Factorii sociali, se referă, în primul rând, la:
- sistemul de relații extrafamiliale și extrașcolare între limitele căruia se desfășoara experiența de
viață a elevului;
- influența grupului de vârsta, efectele acestuia asupra elevului.
Aceste categorii de factori interacționează în sisteme de relații și corelații, care pot conlucra
pozitiv, favorizând o buna adaptare școlară, sau, din contră, negativ, determinând instalarea și
menținerea fenomenului de inadaptare.

TEME DE REFLECŢIE:

1. Prezentați un studiu de caz al unui student (coleg) care are probleme de inadaptare prin care
încercaţi să surprindeţi principalii factori care au determinat inadaptarea acestuia.
2. Realizați un afiș care ar putea fi parte a unei campanii de prevenție a unei tulburări de conduită la
adolescență.
3. Identificaţi didactogenii întâlnite pe parcursul experienţei de elev.
4. Alegeţi o psihonevroza şi documentaţi-vă suplimentar.