V.

Constituțiile României
Constituțiile reprezintă legea fundamentală a unui stat în care sunt
prevăzute atribuțiile principalelor instituții, modalitatea de funcționare a
acestora și drepturi și obligații ale cetățenilor.

Necesitatea elaborării unor constituții, apare în contextul dezvoltării social-

economice, politice și culturale a societății românești între secolele 18-19.

Exemple de legi fundamentale:

1. acte cu valoare constituțională: Regulamentele Organice (1831-1832);
Convenția de la Paris (1858); Statutul Dezvoltator al Convenției de la Paris
(1864);
2. constitiții cu caracter liberal: Constituția din 1866;
3. constituții cu caracter democratic: Constituția din 1923 din timpul regelui
Ferdinand I și Constituția din 1991/postdecembrist.
4. constituții cu caracter autoritar: Constituția din 1938, din timpul regelui Carol
al II- lea;
5. constituții cu caracter totalitar/comuniste: Constituția din 1948, Constituția din
1952 din timpul conducerii lui Gheorghe Gheorgiu Dej; Constituția din 1965
din timpul conducerii lui Nicolae Ceaușescu.

A. Acte cu valoare constituțională:

Regulamentele Organice au intrat în vigoare pe 1 iulie 1831 în Țara
Românească și pe 1 ianuarie 1832 în Moldova cu acordul Rusiei, putere protectoare și
a Imperiului Otoman, putere suzerană.
Au fost considerate primele acte constituționale în sens modern din
Principatele Române.
Introduc, pentru prima data în Țarile Române, principiul modern al separării
puterilor în stat, al parlamentarismului. Conform puterii executive, aceasta aparținea
domnului și al unui Sfat Administrativ format din 6 până la 8 miniștri. Domnii erau
aleși pe viață din rândul marilor boieride către Adunarea Obștească Extraordinară.
Domnul numea și revoca miniștrii.
Puterea legislativă, aparținea domnului și a unei Adunări Obștești. Domnul
avea inițiativă legislativă.
Puterea judecătorească aparținea instanțelor de judecată, tribunalelor, Curților
de Apel, cât și Înaltului Divan Domnesc. ( puterea judecătorească judecă pe baza
legilor). Regulamentele Organice rămân în vigoare până în 1859, când au fost
înlocuite cu Convenția de la Paris.

Convenția de la Paris (1858)

 înlocuiește Regulamentele Organice
 a fost elaborată de către Marile Puteri Garante
  a avut rol de constituție definitivă pentru cele 2 Principate Românești ( vezi
cap. IV)
Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris(1864)- 10 mai:
 elaborat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza;
 înlocuiește Convenția de la Paris;
 a intrat în vigoare. Cu acordul puterii suzerane Imperiul Otoman și cu acordul
Puterilor Garante (vezi cap. IV)

B. Constituții cu caracter liberal

Constituția de la 1866
Context: reprezintă prima constituție modernă a României și a avut un caracter
profund liberal.
Contextul elaborării sale are legătură cu instaurarea dinastiei străine
Hohenzollern Sigmaringenla 10 mai 1866.
Cauze:
 dorința oamenilor politici români de a organiza un stat cu adevarat modern.
 era necesar ca noul regim politic instaurat de monarhia constituțională
ereditatră să fie legitim;
 se dorea crearea unei imagini favorabile României la nivel internațional.
Caracteristici:
1) Prima constituție internă realizată de români în care nu erau facute precizări
despre suzeranitatea otomană și nici la garanția colectivă a celor 7 Mari Puteri.
2) Realizată după modelul Constituției Belgiei (1831) considerată una dintre cele
mai democratice ale Europei acelei vremuri. Belgia era o țară cu dimensiuni
apropiate cu cele ale Romaniei șise afla sub influența modelului politic francez.
În schimb, Constituția Belgiei a ținut cont de tradiția actelor românești
(adaptată necesitaților românești).
3) Menționa pentru prima data, într-un mod oficial , numele țării de ”România”.
4) Forma de guvernământ a Țării era aceea de monarhie constituțională ereditară,
succesiunea la tron se făcea pe linie coborâtoare masculină în cadrul familiei
domnitoare cu drept de primogenitură.
5) Scotea in evidență caracterul indivizibil și inalienabil al statului.
6) Legea fundamentală punea accent pe tipul de vot cenzitar. Avea dreptul la vot
doar acea categorie de barbați care aveau avere și plăteau taxe și impozite. În
schimb femeile, magistrații și militarii de profesie nu aveau drept la vot.
7) Proprietatea era considerată sacră și inviolabilă.
8) Constituția avea la bază 8 titluri si 133 de articole.

Principiile:
 erau liberale precum :
 principiu separării puterilor în stat
 principiul suveranității
 guvernare reprezentativă
 drepturi și libertăți cetățenești
În conformitate cu Constituția, puterea executivă aparținea domnului și Guvernului.
 Atribuțiile executive ale domnitorului:
 comandantul suprem al armatei;
 capul statului român;
 numea și revoca miniștrii;
 avea dreptul de a emite moneda;
 încheia tratate cu alte state;
 acorda decorații, distincții, medalii;
 numea prim ministrul;
 avea dreptul de grațiere și amnistie (a ierta pe cineva de vină, din punct de
vedere juridic, înainte de a fi condamnat);
 avea dreptul de Veto absolut ( se opunea oricarei legi, fără să dea explicații);

Guvernul- atribuții executive:

 era format din Prim ministru și miniștri de specialitate de specialitate;
 format din miniștrii din partdidul majoritar din alegeri;
 coordona politica internă și externă a statului;
 se supunea parlamentului;

Puterea legislativă
 împărțită între domnitor/principe și Parlament (numit Reprezentanța
Națională).
Atribuțiile legislative ale domnitorului:
 avea inițiativă legislativă ( propunea proiecte de legi care erau trimise spre
dezbatere în Parlament)
 sancționa și promulga legile

Atribuții legislative ale Parlamentului:

 adopta legi;
 adopta bugetul statului;
 avea dreptul de interpelare asupra miniștrilor ( a cere explicații cu privire la
punerea în aplicare a unei legi)
 era bicameral- alcatuit din Adunarea Deputaților și Senat

Puterea judecătorească
- aparținea instanțelor de judecată, tribunalelor, cțt și Instanței Supreme care era
Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii erau inamovibili ( nu puteau fi
scoși din funcție, decât la cerere). Rol: jude pe respectarea legilor, veghea la
respectarea lor.
Constituția din 1866 a avut trei mari modificări:
- în 1879 a fost anulată interdicția obținerii cetățeniei române persoanelor
straine, care nu erau de religie creștină (musulmani și everei);
- 1844 a fost introdusă denumirea de regat în cadrul Constituției ( încă din 1881,
România a revenit regat);
- În 1917 au fost votate legile cu privire la acordarea votului universal și
înfăptuirea reformei agrare;
 Improtanța: Constituția din 1866 a contribuit la consolidarea statului român
modern, a arătat modul de funcționare a instituțiilor statului (Parlament, Guvern,
Monarhie).
 A rămas în vigoare până în 1923, când a fost înlocuită cu o noua lege
fundamentală.

C. Constituții cu caracter democratic

Constituția din 1923

Context: Transformarea României în regat in 1881, realizarea Marii Uniri și
intrarea în vigoare a votului universal în 1918, trebuiau incluse într-o nouă lege
fundamentală. Așadar la propunerea PNL, în timpul regelui Ferdinand I a fost
elaborată o nouă lege fundamentală intrată în vigoare pe 29 martie 1923.
Caracteristici: Legea fundamentala urma îndeaproape legea fundamentală/
Constituția din 1866. Avea 8 titluri și 138 de articole, dintre care 76 proveneau din
vechea Constituție. Denumirea statului era de ”Regatul României” Forma de
guvernământ a țării rămânea în continuare cea de monarhie constituțională ereditară.
Contituția prevedea caracterul național și unitar al statului. Un element de noutate al
Constituției era introducerea votului universal, care-l înlocuia pe cel cenzitar. Astfel
nu mai era valabil criteriul averii. Dreptul la vot aparținând tuturor bărbaților începând
cu vârsta de 21 de ani. Excepție făcând femeile, militarii de profesie și magistrații.
Votul era egal, secret și obligatoriu.
Proprietatea era garantată de lege, dar putea fi și expropriată, (luată de stat) în
situații de utilitate publică (astfel interesele comunității era primordiale).
Constituția avea un profund caracter democratic, puterea statului român
aparținea națiunii. Minoritățile naționale erau reprezentate de drept în Parlament. O
mai mare participare a cetățenilor la vot.
A crescut rolul Parlamentului în viața politică, întrucât era ales pe baza votului
universal.
Conform Constituției puterea executivă aparținea regelui si guvernului.
 Un element de noutate titulatura de rege.
Atribuții executive ale regelui. ( vezi Constituția din 1866)
Atribuții executive ale guvernului. ( vezi Constituția din 1866)

Puterea legislativa aparținea regelui și Reprezentanței Națională/ Parlamentul.

Atribuții legislative ale regelui. ( vezi Constituția din 1866)
Atribuții executive ale Parlamentului. ( vezi Constituția din 1866)

Puterea judecătorească ( vezi Constituția din 1866)

Imporanța: Constituția din 1923 a consacrat din punct de vedere juridic Marea Unire
din 1918. A asigurat funcționarea regimului democratic în România pe parcursul
perioadei interbelice.
Asemănări și deosebiri între Constituția din 1866 și Constituția din 1923:
1) Asemanări:
- forma de guvernământ a statului monarhie constituțională ereditară;
- monarhul sancționa și promulga legi;
- monarhul numea și revoca miniștrii;
- Parlamentul era bicameral;
- Principii asemanătoare;
2) Deosebiri:
- vot cenzitar (1866), vot universal ( 1823);
- Constituția din 1866 titulatura de principe și Constituția din 1923 titulatura de
rege;
- 1923- proprietatea putea fi expropriată;
- Constituția din 1866 caracter liberal și Constituția din 1923 caracter
democratic;