Ghidul de la A la Z în gestionarea deșeurilor

CUPRINS:
Nr. Denumire capitol Pag.
cap
1 Introducere 2
2 Legislație specifică priviind regimul deșeurilor 3
3 Cunoaşterea categoriilor de deşeuri. Regimul Deşeurilor 6
4 Evidenţa gestiunii deşeurilor conform HG 856 din 16 august 2002 12
5 Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje conform Hotărârii Guvernului 14
nr. 621 din 23 iunie 2005 modificată şi completată cu HG nr. 247 din 17 martie 2011
6 Procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje 17
conform OM nr.794 din 6 februarie 2012
7 Colectarea selectivă 18
8 Deşeurile de echipamente electrice şi electronice conform HG nr. 1037 din 13 19
octombrie 2010
9 Depozitarea deşeurilor conform HG nr.349 din 21 aprilie 2005 21
10 Incinerarea deşeurilor conform HG nr. 128 din 14 februarie 21
11 Transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României, conform 23
HG nr.1061 din 10 septembrie 2008
12 Gestionarea deşeurilor din industriile extractive conform Hotărârii nr. 856 din 13 24
august 2008
13 Gestionarea uleiurilor uzate conform HG 235 din 7 martie 2007 27
14 Gestionarea anvelopelor uzate conform Hotărârii 170 din 12 februarie 2004 29
15 Regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori 30
conform Hotărârii nr. 1132 din 18 septembrie 2008
16 Gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz conform Hotărârii nr. 2406 32
din 21 decembrie 2004
17 Regimul special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor 33
compuşi similari conform Hotărârii nr. 173 din 13 martie 2000
18 Reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală conform 35
Ordonanţei nr. 47 din 11 august 2005
19 Utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură conform Ordinului nr. 344 din 16 36
august 2004
20 Gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului de obţinere a materialelor 40
lemnoase conform Hotărârii nr. 2293 din 9 decembrie 2004
21 Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale conform Ordinului nr. 1226 40
din 3 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor tehnice şi a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţi medicale
22 Gospodărirea în siguranţă a deşeurilor radioactive conform Ordonanţei nr. 11 din 30 43
ianuarie 2003

1
 1. Introducere:

Acest ghid este destinat în special persoanelor juridice implicate în managementul

deșeurilor, precum și a responsabililor din cadrul administraţiei publice locale.
Scopul acestuia este să ofere informaţii clare despre cadrul legal şi etapele care trebuie
parcurse pentru realizarea unei gestionări corespunzătoare a deşeurilor. Totodată acest ghid oferă
informațiile referitoare la obligațiile agenților economici în ceea ce privește managementul
deșeurilor.
Principiile şi elementele strategice ce stau la baza legislației priviind protecția mediului
sunt:
a) principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale
b) principiul precauţiei în luarea deciziei;
c) principiul acţiunii preventive;
d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă;
e) principiul "poluatorul plăteşte";
f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
g) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în
probleme de mediu;
i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.
Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.
Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a
mediului, iar controlul acesteia revine autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului
şi celorlaltor autorităţi cu competenţe stabilite de legislaţia în vigoare. Autorităţile administraţiei
publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de gestionare a
deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.
195/2005 şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.
Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură, în scopul eliminării
acestora, este interzisă.
Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se realizează în baza
reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile
Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi
autorizate de autorităţile publice competente.
Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natură se realiză în conformitate cu acordurile şi
convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţională specifică în domeniu.
Conform cerinţelor legislaţiei Uniunii Europene, documentele strategice naţionale de
gestionare a deşeurilor, cuprind două componente principale şi anume:
 Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor – este cadrul care stabileşte obiectivele
României în domeniul gestionării deşeurilor;
 Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor – reprezintă planul de implementare a
strategiei şi conţine detalii referitoare la acţiunile ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea
obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acţiuni, inclusiv termene şi
responsabilităţi.

2
 La baza activităţilor de gestionare a deşeurilor există câteva principii enunţate în cadrul
Strategiei Naţionale de Gestionare aDeşeurilor şi a legislaţiei comunitare:
 Principiul protecţiei resurselor primare – se referă la necesitatea de a minimiza şi
eficientiza utilizarea resurselor primare, punând accentul pe utilizarea materiilor prime
secundare;
 Principiul prevenirii – ierarhia deşeurilor se aplică în calitate de ordine a priorităţilor în
cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire şi gestionare a deşeurilor, astfel:
prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operaţiuni de valorificare, şi în ultimul
rând eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.
 Principiul substituţiei – necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii
prime nepericuloase, conducând astfel la minimizarea cantităţilor de deşeuri periculoase;
 Principiul subsidiarităţii – stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în
domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de
generare;
 Principiul proximităţii – stabileşte că deşeurile trebuie tratate şi eliminate cât mai aproape
de sursa de generare;
 Principiul măsurilor preliminare – aspectele principale de care trebuie ţinut cont pentru
orice activitate: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului,
alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.
Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD) există datorită necesității
identificării obiectivelor și politicilor de acțiune, pe care România trebuie să le urmeze în
domeniul gestionării deşeurilor în vederea atingerii statutului de societate a reciclării.
Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor este inclusă ca şi obiectiv în
cadrul strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă.
SNGD stabileşte politica şi obiectivele strategice ale României în domeniul gestionării
deşeurilor pe termen scurt (anul 2015) şi mediu (anul 2020). Pentru implementarea pe termen
scurt a Strategiei se elaborează Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD), ce conţine
detalii referitoare la acţiunile care trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei,
la modul de desfăşurare a acestor acţiuni, cuprinzând ţinte, termene şi responsabilităţi pentru
implementare.

2. Legislație specifică priviind regimul deșeurilor:

Legislaţia comunităţii europene specifică este:
 Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive;
 Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor;
 Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri, modificat de Regulamentul
(CE) nr. 1882/2003;
 Directiva 91/689/CEE privind deșeurile periculoase, amendat de Directiva
94/31/CE și de Regulamentul (CE) nr. 166/2006;
 Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, amendat de
Directivele 2004/12/CE, 2005/20/CE și de Regulamentul (CE) nr.1882/2003;
 Directiva 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
(DEEE), modificat de Directivele 2003/108/CE, 2008/34/CE și 2008/112/CE;
 Directiva 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
(DEEE) termen de transpunere 14.02.2014;

3
  Directiva 2002/95/CE privind restricciile de utilizare a anumitor substance
periculoase în echipamentele electrice și electronice, modificat de Directiva 2008/35/CE și de
Deciziile 2005/618/CE, 2005/717/CE, 2005/747/CE, 2006/310/CE, 2006/690/CE, 2006/691/CE,
2006/692/CE și 2008/385/CE;
 Directiva 2011/65/UE privind restricciile de utilizare a anumitor substance
periculoase în echipamentele electrice și electronice;
 Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, modificat de Deciziile
2002/525/CE, 2005/63/CE, 2005/438/CE, 2005/673/CE, 2008/689/EC, Directiva 2008/33/CE,
Directiva 2008/112/CE și Directiva 2011/37/UE;
 Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate, modificat de
Directivele 87/101/EEC, 91/692/EEC și 2000/76/CE;
 Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și
acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE, modificat de Directivele 2008/12/CE și
2008/103/CE;
 Directiva 96/59/CE privind eliminarea bifenililor policlorurati și trifenililor
policloruraci (PCB/PCT);
 Directiva 86/278/CEE privind proteccia mediului, în special a solului, atunci când
se utilizeaz n moluri de epurare în agricultur , modificat de Directiva 91/692/CE și de
Regulamentul (CE) nr. 807/2003.
Legislaţia din Romania în domeniul protecției mediului după armonizarea cu Directivele
Uniunii Europene este următoarea:
 Lege nr. 211/2011 (MO nr. 837/25.11.2011) privind regimul deșeurilor;
 HG nr. 856/2002 (MO nr. 659/05.09.2002) privind evidenca gestiunii deșeurilor și
pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;
 OM nr. 757/2004 (MO nr. 86/26.01.2005) privind aprobarea Normativului Tehnic
privind depozitarea deșeurilor, modificat de OM nr. 1230/2005 (MO nr. 1101/07.12.2005);
 HG nr. 1470/2004 (MO nr. 954/18.10.2004) privind aprobarea Strategiei
nacionale de gestionare a deșeurilor și a Planului nacional de gestionare a deșeurilor modificat de
HG nr. 358/2007 (MO nr. 271/24.04.2007);
 OM nr. 951/2007 (MO nr. 497/25.07.2007) privind aprobarea Metodologiei de
elaborare a planurilor regionale și judecene de gestionare a deșeurilor;
 OM MMGA/MIE nr. 1364/1499/2006 (MO nr. 232/4.04.2007) de aprobare a
planurilor regionale de gestionare a deșeurilor;
 HG nr. 128/2002 (MO nr. 160/06.03.2002) privind incinerarea deșeurilor,
modificat și completat de HG nr. 268/2005 (MO nr. 332/20.04.2005), HG nr. 427/2010 (MO nr.
299/7.05.2010);
 OM nr. 756/2004 (MO nr. 86/26.01.2006) pentru aprobarea Normativului Tehnic
privind incinerarea deșeurilor;
 Legea nr. 132/2010 (MO nr. 461/06.07.2010) privind colectarea selectivă a
deşeurilor în instituţiile publice;
 HG nr. 349/2005 (MO nr. 394/10.05.2005) privind depozitarea deșeurilor,
modificat de HG nr. 210/2007 (MO nr. 187/19.03.2007) și HG nr. 1292/2010 (MO nr.
862/22.12.2010);
 OM nr. 95/2005 (MO nr 194/08.03.2005) privind stabilirea criteriilor de acceptare
și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista nacional de deșeuri
acceptate în fiecare clas de depozit de deșeuri;

4
  HG nr. 621/2005 (MO nr. 639/20.07.2005) privind gestionarea ambalajelor și a
deșeurilor de ambalaje, modificat și completat de HG nr. 1872/2006 (MO nr. 15/10.01.2007) și
HG nr. 247/2011 (MO nr. 265/14.04.2011);
 OUG nr. 196/2005 (MO nr. 1193/30.12.2005) privind Fondul pentru mediu,
aprobat prin Legea nr. 105/2006 (MO nr. 393/08.05.2006), modificat de Legea nr. 292/2007
(MO nr. 758/08.11.2007), OUG nr. 37/2008 (MO nr. 276/08.04.2008), OUG nr. 15/2010 (MO nr.
192/26.03.2010), Legea nr. 167/2010 (MO nr. 504/20.07.2010), OUG nr. 115/2010 (MO nr.
862/22.12.2010), OUG nr. 71/2011 (MO nr. 637/06.09.2011;
 HG nr. 1037/2010 (MO nr. 728/02.11.2010) privind deșeurile de echipamente
electrice și electronice;
 OM MMGA/MEF nr. 1223/715/2005 (MO nr. 1/03.01.2006) privind procedura de
înregistrare a produc torilor, modul de evidenc și raportare a datelor privind echipamentele
electrice și electronice și deșeurile de echipamente electrice și electronice, modificat de OM
MMDD/MEF nr. 706/1667/2007 (MO nr. 307/9.05.2007);
 OM nr. 556/2006 (MO nr. 608/13.07.2006) privind marcajul specific aplicat
echipamentelor electrice și electronice introduse pe piac dup data de 31 decembrie 2006;
 OM nr. 901/2005 (MO nr. 910/12.10.2005) privind aprobarea m surilor specifice
pentru colectarea DEEE care prezint riscuri prin contaminare pentru securitatea și s n tatea
personalului din punctele de colectare;
 HG nr. 2406/2004 (MO nr. 32/11.01.2005) privind gestionarea vehiculelor scoase
din uz, modificat de HG nr. 1313/2006 (MO nr 829/09.10.2006), HG nr. 1633/2009 (MO nr.
30/14.01.2010), HG nr. 907/2010 (MO nr. 635/9.09.2010) și HG nr. 384/2012 (MO nr.
345/21.05.2012);
 HG nr. 235/2007 (MO nr. 199/22.03.2007) privind gestionarea uleiurilor uzate;
 HG nr. 1132/2008 (MO nr. 667/25.09.2008) privind regimul bateriilor și
acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, modificat și completat de HG nr.
1079/2011 (MO nr. 780/3.11.2011);
 OM nr. 1399/2009 (MO nr. 797/23.11.2009) pentru aprobarea Procedurii privind
modul de evidenc și raportare a datelor referitoare la baterii și acumulatori și la deșeurile de
baterii și acumulatori;
 HG nr. 173/2000 (MO nr.131/28.03.2000) pentru reglementarea regimului special
privind gestiunea și controlul bifenililor policloruraci și a altor compusi similari, modificat de
HG nr. 291/2005 (MO nr. 330/19.04.2005), HG nr. 210/2007 (MO nr. 187/19.03.2007) și HG nr.
975/2007 (MO nr. 598/30.08.2007);
 OM MMGA/MAPDR1 nr. 344/708/2004 (MO nr. 959/19.10.2004) pentru
aprobarea Normelor tehnice privind proteccia mediului și în special a solurilor, când se utilizeaz
n molurile de epurare în agricultur , completat de OM nr. 27/2007 (MO nr. 194/21.03.2007);
 HOTARÂRE nr. 1403 din 19 noiembrie 2007 privind refacerea zonelor în
care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate;
 HOTARÂRE nr. 1408 din 19 noiembrie 2007 privind modalitatile de
investigare și evaluare a poluarii solului și subsolului.
 Ordinul Nr. 756/1997 al Ministerului Gospod ririi Apelor, P durilor și Protecciei
Mediului, privind aprobarea reglement rilor pentru evaluarea polu rii mediului, modificat prin
Ordinul 532/2002 și Ordinul 1144/2002, concine cotele de alarmare și intervencie privind
poluarea solului pentru urm torii contaminanci:
• metale şi metaloizi (Sb, Ag, As, Be, Bi, B, Cd, Co, Cr, Cu, Hg, Mo, Ni, Pb,

5
 Se, Sn, TI, V, Zn),
• cianuri,
• hidrocarburi aromatice, hidrocarburi poliaromatice,
• compuşi organici cloruraţi,
• pesticide.

3. Cunoaşterea categoriilor de deşeuri. Regimul Deşeurilor:

Deşeu - orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau are
obligaţia de a-l arunca.
Deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie
pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri.
Deşeurile generate pe teritoriul ţării noastre, sunt clasificate în mod formal, în:
• deşeuri municipale şi asimilabile
• deşeuri de producţie
• deşeuri generate din activităţile medicale
Deşeurile municipale asimilabile reprezintă totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban
şi în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri
menajere), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi (deşeuri
biodegradabile), deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate
orăşeneşti.
Deşeuri de producţie: totalitatea deşeurilor generate din activităţile industriale. Acestea pot
fi: • Deşeuri de producţie nepericuloase,
• Deşeuri de producţie periculoase
Deşeuri generate din activităţi medicale sunt deşeurile generate în spitale, policlinici,
cabinete medicale şi se împart în două categorii:
• deseuri medicale periculoase care sunt cele infecţioase, înţepătoare-tăietoare, organe
anatomo-patologice, deşeurile provenite de la secţiile de boli infecţioase.
• alte deşeuri exlusiv cele menţionare mai sus, care intră în categoria deşeuri asimilabile.

Legea 211/2011 priviind regimul deşeurilor:

Din domeniul de aplicare al legii 211/2011 se exclud următoarele: efluenţii gazoşi emişi în
atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat
geologic; solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent
de sol; solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor
de construcţie; deşeurile radioactive; explozibilii declasati; materiile fecale. În măsura în care
sunt reglementate prin alte acte normative, se exclud deasemenea următoarele din domeniul de
aplicare al prezentei legi: apele uzate; subprodusele de origine animală; carcasele de la animalele
care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate
pentru eradicarea unei epizootii; deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie,
tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor.
Ierarhia deşeurilor se aplică în functie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al
politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează:
a) prevenirea;
b) pregătirea pentru reutilizare;
c) reciclarea;

6
 d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
e) eliminarea.
Aplicarea acestei ierarhizări a deşeurilor, are ca scop încurajarea acţiunii în materie de
prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă
efectele negative ale acestora asupra mediului.
Conform Legii 211/2011 referitoare la regimul deşeurilor producătorii de deşeuri şi
deţinătorii de deşeuri au obligaşia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin.
(1)-(3) şi art. 20. Totodată pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de
deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaşi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii
de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă. Pentru o colectare eficientă a deşeurilor operatorii
economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor au obligaţia de a asigura colectarea
separată a deşeurilor prevăzute şi de a nu amesteca aceste deşeuri.
Conform Legii 211/2011 există obligaţia de a desemna o persoană din rândul angajaţilor
proprii care să urmarească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege sau să delege
această obligaţie unei terţe persoane specializate. Persoanele desemnate trebuie să fie instruite în
domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase ca urmare a absolvirii unor
cursuri de specialitate.
Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără
a dăuna mediului, în special:
a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;
b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în
vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze,
începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din
activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un
anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor. Acest
program se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.
Biodeşeurile:
Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20,
au următoarele responsabilităţi:
a) să colecteze separat biodeșeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;
b) să trateze biodeșeurile într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;
c) să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeșeuri;
d) să încurajeze compostarea individuală în gospodării.
Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini trebuie să fie colectate separat şi
transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare. În cazul în
care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în
staţii de compostare.
Deşeuri din construcţii şi demolări (deşeuri din C&D):
Datorită evoluţiei crescătoare a pieţei construcţiilor România se confruntă cu problema
gestionării deşeurilor de C&D. Pe de o parte, construcţiile existente, în mare proporţie, au o stare
fizică proastă sau nu mai corespund standardelor din construcţii (ex. eficienţă energetică) sau
necesită reparaţii, modernizări, consolidări; în acelaşi timp, există tendinţa autorităţilor locale de
a reloca unităţile de producţie în afara localităţilor, fiind necesară demolarea clădirilor pe care

7
acestea le ocupă. Pe de altă parte, mai ales în ultimii 10 ani investiţiile rezidenţiale (caselor şi
vilelor) face ca acest sector să fie foarte dinamic.
În fluxul deşeurilor municipale deşeurile din C&D sunt reprezentate de:
 deşeuri de beton, cărămizi, resturi ceramice;
 deşeuri lemnoase, din sticlă, din plastic;
 deşeuri de asfalt, gudroane şi produse gudronate;
 resturi metalice;
 resturi din excavaţii (pământ, pietre, pietriş);
 deşeuri de materiale izolante;
 amestecuri de deşeuri de C&D;
Deşeurile din C&D pot fi inerte, nepericuloase sau contaminate cu diferite substanţe
periculoase. De aceea, este obligatorie colectarea separată. Deşeurile de C&D clasificate ca
periculoase pot conţine: azbest, metale grele, vopseluri, adezivi, lemn tratat, sol contaminat,
materiale cu PCB. Deşi cantităţile sunt mici comparativ cu totalul deşeurilor de C&D, generatorii
(constructorii) trebuie să aplice măsuri speciale pentru gestionarea acestora într-un mod adecvat
fără a aduce prejudicii mediului sau sănătăţii populaţiei.
Autoritatea publică locală are obligaţia de a indica amplasamentele pentru eliminarea
acestui tip de deşeuri. Deşeurile sortate, provenite din construcţii şi demolări care sunt inerte,
sunt acceptate în sectoarele amenajate în depozitele de deşeuri inerte, conform Ordinului
ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi
procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare.
Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, precum şi a autorităţilor publice locale ce
decurg din această lege sunt:
 Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligate să încadreze fiecare
tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor.
 În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7
alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase -
codurile marcate cu asterisc, încadrarea că deşeu nepericulos se realizează de către producătorii
şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de
analiză şi a altor documente relevante.
 Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să
deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care
pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării
posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.
 Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de
deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal,
plastic şi sticlă.
 Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin.
(1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu
amesteca aceste deşeuri.
 Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze
reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de
produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau
care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;

8
  Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru
activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate;
b) să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în
condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competenţe;
c) să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de
autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.
 Abandonarea deşeurilor este interzisă.
 Eliminarea deşeurilor în afară spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
 Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care
pot intră fizic în posesia deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de deşeuri
periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.
 Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt
obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile
competente pentru protecţia mediului;
 Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii
economici, au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să
urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această
obligaţie unei terţe persoane.
 Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt
definiţi în anexă nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a
deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţă gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în
conformitate cu modelul prevăzut în anexă nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu
completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului.
 Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa conform HG
856-2002, trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase
generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competenţe pentru
protecţia mediului.
 Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri
periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor
periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o
evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a
mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2
şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
 Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii
deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de
transport, care trebuie să păstreze evidenţă timp de cel puţin 12 luni.
 Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20,
au următoarele responsabilităţi:
a) să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;
b) să trateze biodeşeurile într-un mod care asigura un înalt nivel de protecţie a mediului;
c) să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri;
d) să încurajeze compostarea individuală în gospodării.
 În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice
tratarea acestora în staţii de compostare.

9
  Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure
colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

Operaţiunile de eliminare a deşeurilor sunt descrise în Anexa 2 din Legea 211/2011 astfel:
D 1 - depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi altele asemenea;
D 2 - tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor în sol
şi altele asemenea;
D 3 - injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în
puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele asemenea;
D 4 - acumulare la suprafaţă, de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau a nămolurilor în
bazine, iazuri sau lagune şi altele asemenea;
D 5 - depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe,
care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurator şi altele
asemenea;
D 6 - evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor;
D 7 - evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin;
D 8 - tratarea biologică neprevazută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi
sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D
12;
D 9 - tratarea fizico-chimică neprevazută în altă parte în prezenta anexă, care generează
compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la
D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;
D 10 - incinerarea pe sol;
D 11 - incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de legislaţia Uniunii Europene
şi de convenţii internaţionale;
D 12 - stocarea permanentă, de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină şi altele
asemenea;
D 13 - amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 12. În cazul în
care nu există niciun alt cod D corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de
eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea,
granularea, uscarea, mărunţirea uscată, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la
oricare dintre operaţiunile numerotate de la D1 la D12;
D 14 - reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 13;
D 15 - stocarea înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la D1 la D14, excluzând stocarea
temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporară înseamnă
stocare preliminară potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la legea 211/2011.
Operaţiunile de valorificare a deşeurilor sunt descrise în Anexa 3 din Legea 211/2011
astfel:
R 1 - întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie*);
R 2 - valorificarea/regenerarea solvenţilor;
R 3 - reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi
(inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică). Aceasta include şi gazeificarea
şi piroliza care folosesc componentele ca produse chimice;
R 4 - reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici;

10
 R 5 - reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de
curăţire a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a
materialelor de construcţie anorganice;
R 6 - regenerarea acizilor sau a bazelor;
R 7 - valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluării;
R 8 - valorificarea componentelor catalizatorilor;
R 9 - rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului;
R 10 - tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau pentru
îmbunătăţirea ecologică;
R 11 - utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la
R 10;
R 12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de
la R 1 la R 11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include
operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele,
demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea,
reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile
numerotate de la R1 la R11;
R 13 - stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 12
(excluzând stocarea temporară înaintea colectării, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare
temporară înseamnă stocare preliminară, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 din legea
211/2011
În anexa nr 4 din Legea 211/2011 prviind regimul deşeurilor sunt trecute proprietăţile
deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase astfel:
H 1 - "Explozive": substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care
sunt mai sensibile la şocuri ori frecare decât dinitrobenzenul;
H 2 - "Oxidante": substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu
alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile;
H 3-A- "Foarte inflamabile":
a)substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide
extrem de inflamabile); sau
b)substanţe şi preparate care se pot încălzi până la aprindere în contact cu aerul la
temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau
c)substanţe şi preparate în stare solidă care se pot aprinde cu uşurinţă după un contact scurt
cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă ori să se consume şi după îndepărtarea sursei de
aprindere; sau
d)substanţe şi preparate gazoase care se inflamează în aer la presiune normală; sau
e)substanţe şi preparate care, în contact cu apă sau cu aerul umed, produc gaze foarte
inflamabile în cantităţi periculoase.
H 3-B - "Inflamabile": substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau
mai mare de 21 °C şi mai mic sau egal cu 55°C;
H 4 - "Iritante": substanţele şi preparatele necorozive care, prin contact imediat, prelungit
sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot provoca inflamaţii;
H 5 - "Nocive": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori
pătrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate;

11
 H 6 - "Toxice": substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, în
cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce vătămări serioase,
acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale;
H 7 - "Cancerigene": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate
ori pătrund prin piele, pot induce cancer sau creşterea incidenţei lui;
H 8 - "Corozive": substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu
acestea;
H 9 - "Infecţioase": substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine
ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii;
H 10 - "Toxice pentru reproducere": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt
inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau
creşterea incidenţei acestora;
H 11 - "Mutagene": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate
ori pătrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H 12 - deşeuri care emit gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apă, aerul ori un acid;
H 13 - "Sensibilizante": substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau
pătrund prin piele, pot cauza o reacţie de hipersensibilizare, astfel încât expunerea ulterioară la
substanţă sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice;
H 14 - "Ecotoxice": deşeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate ori întârziate
pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător;
H 15 - deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare, să producă altă substanţă, de
exemplu, levigat, care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
Atribuirea caracteristicilor de pericol, "toxic" (şi "foarte toxic"), "nociv", "coroziv",
"iritant", "cancerigen", "toxic pentru reproducere", "mutagen" şi "ecotoxic" se bazează pe
criteriile formulate în anexă nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea,
ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase. Atunci când este cazul, se aplică valorile-limită
enumerate în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi
etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.

4. Evidenţa gestiunii deşeurilor conform HG 856 din 16 august 2002:

Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, precum şi operatorii
economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor au obligaţia să asigure evidenţa
gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr.
1 la Hotarârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, să o păstreze această evidenţă
cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care
trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni. Evidenţa gestiunii deşeurilor trebuie să o
transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, fiind necesar să păstreze şi buletinele
de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le
transmită la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului. Evidenţa gestiunii
deşeurilor se ţine pe un formular tipizat conform Anexei 1 din HG 856/2002, respectându-se
codificările din Anexa 2 la prezenta hotărâre. Modelul acestei evidenţe se regăseşte în Anexa I
din prezenta hotărâre, iar codificările în Anexa 2 din Hg 856/2002.
Categorii de deşeuri:
01. Deşeuri de la explorarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a
mineralelor

12
 02. Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, de
la prepararea şi procesarea alimentelor
03. Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea plăcilor şi mobilei, pastei de hârtie,
hârtiei şi cartonului
04. Deşeuri din industriile pielăriei, blănăriei şi textilă
05. Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitică a
cărbunilor
06. Deşeuri din procese chimice anorganice
07. Deşeuri din procese chimice organice
08. Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (ppfu) straturilor de
acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice
09. Deşeuri din industria fotografică
10. Deşeuri din procesele termice
11. Deşeuri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale;
hidrometalurgie neferoasă
12. Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor metalelor şi a
materialelor plastice
13. Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi (cu excepţia uleiurilor comestibile şi
a celor din capitolele 05, 12 şi 19)
14. Deşeuri de solvenţi organici, agenţi de răcire şi carburanţi (cu excepţia 07 şi 08)
15. Deşeuri de ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire., filtrante şi
îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte
16. Deşeuri nespecificate în altă parte
17. Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente
contaminate)
18. Deşeuri din activităţi de ocrotire a sănătăţii umane sau din activităţi veterinare şi/sau
cercetări conexe (cu excepţia deşeurilor de la prepararea hranei în bucătarii sau restaurante, care
nu provin direct din activitatea de ocrotire a sănătăţii)
19. Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi
de la tratarea apelor pentru alimentare cu apă şi uz industrial
20. Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni
colectate separat
Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri
periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor
periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o
evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a
mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2
şi 3 din Legea 211/2011 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
Absenţa evidenţei gestiunii deşeurilor, înscrierea de date incorecte în evidenţa gestiunii
deşeurilor, neutilizarea codurilor deşeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidenţa gestiunii
deşeurilor şi netransmiterea evidenţei gestiunii deşeurilor autorităţilor publice centrale şi
autorităţilor publice teritoriale de protecţie a mediului, constituie contravenţie.

13
 5. Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje conform Hotărârii Guvernului
nr. 621 din 23 iunie 2005 modificată şi completată cu HG nr. 247 din 17 martie 2011:
Sunt supuse prevederilor prezentei hotărâri toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent
de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice,
comerciale, în gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de
ambalaje, indiferent de modul de generare.
Definiţii:
Introducere pe piaţa naţională a unui produs - acţiunea de a face disponibil pe piaţă,
pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii şi/sau utilizării.
Produsele fabricate exclusiv pentru un operator economic care îşi aplică denumirea, marca sau
un alt semn distinctiv pe produs se consideră a fi introduse pe piaţa naţională de către acesta.
Ambalajele produselor importate/achiziţionate din ţări ale Uniunii Europene de către operatorii
economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizării/consumului propriu, se consideră a
fi introduse pe piaţa naţională la momentul importului.
Sistem - depozit - sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat,
plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;
ambalaj - orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura
acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la
materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul
nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj. Criteriile care stau
la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:
1) un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără prejudiciul
altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte
integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a păstra produsul pe toată
durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau
eliminate împreună cu produsul.
Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje: cutiile pentru dulciuri, folia protectoare
externă a carcasei de compact-disc. Nu sunt ambalaje: vasele (ghivece) pentru flori destinate să
conţină planta pe durata vieţii acesteia, cutiile de scule, plicurile de ceai, stratul de ceară de pe
brânzeturi, membranele mezelurilor;
2) obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi obiectele
"de unică folosinţă", vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere, sunt
considerate ambalaje dacă îndeplinesc funcţia de ambalare.
Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje (dacă sunt destinate a fi umplute la punctul
de vânzare): pungi de transport din plastic sau hârtie, farfurii şi pahare de unică folosinţă, filme
aderente, pungi pentru sandvişuri, folie de aluminiu. Nu sunt ambalaje: paletele pentru
amestecat, tacâmurile de unică folosinţă;
3) componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate
ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct de produs sau
ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt
parte integrantă a produsului şi dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate,
consumate sau eliminate împreună cu produsul.
Exemple ilustrative: Sunt considerate ambalaje: etichetele agăţate direct de produs sau
ataşate acestuia. Sunt considerate ca parte a ambalajului: peria de mascara care este parte a
dispozitivului de închidere, etichetele adezive ataşate altui ambalaj, capsele metalice,

14
manşoanele din plastic, dispozitivele de măsurare-dozare care formează dispozitivul de închidere
pentru detergenţi;
ambalaj primar - ambalaj de vânzare - ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini
funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;
ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj - ambalaj conceput pentru a constitui
la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este
vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de
umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta
caracteristicile produsului;
ambalaj terţiar - ambalaj pentru transport - ambalaj conceput pentru a uşura
manipularea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul
prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu
include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;
ambalaj reutilizabil - ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către
consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare
sau altfel. Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este făcut disponibil
pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl
manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte. Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de
ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei utile de viaţă. Ambalajul reutilizabil nu se consideră
deşeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit. Ambalajul reutilizabil nu se
consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi
făcut disponibil din nou. Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se
consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul
respectiv;
ambalaj de desfacere - ambalaj care îndeplineşte criteriul 2 menţionat anterior;
ambalaj compozit - ambalaj confecţionat din materiale diferite care nu pot fi separate
manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi
încadrat la acel tip de material. Ambalajul compozit se raportează corespunzător la materialul
preponderent ca greutate.
Principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt:
a) prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la reducerea
cantităţilor eliminate prin depozitare finală.
Operatorii economici producători de ambalaje şi/sau de produse ambalate, care utilizează
un sistem de marcare şi identificare pentru ambalaje în vederea îmbunătăţirii activităţilor de
recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, sunt obligaţi să aplice sistemul de marcare şi
identificare conform anexei 3 din Hotărârea 621/2005.
Marcarea se aplică direct pe ambalaj sau pe etichetă şi trebuie să fie vizibilă, lizibilă şi
durabilă, chiar şi în cazul în care ambalajul este deschis
Operatorii economici care produc şi/sau comercializează produse ambalate în ambalaje
reutilizabile sunt obligaţi să aplice sistemul depozit în vederea asigurării unui număr optim de
cicluri de utilizare a acestora şi să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma
"Ambalaj reutilizabil.

15
 Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt
obligaţi să primească ambalaje reutilizabile (ale produselor pe care aceştia le comercializează) la
schimb sau să ramburseze la solicitarea cumpărătorului, valoarea depozitului.
Etapizarea obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu
recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare, globale şi pe tip de material de ambalare,
la nivel naţional, pentru perioada 2007 - 2012 şi începând cu anul 2013, este prevăzută în tabelul
următor 5.1:
Tabelul. 5.1

În vederea realizării acestor obiective, deşeurile de ambalaje exportate în ţări din afara
Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor legale privind transportul deşeurilor, pot fi luate în
consideraţie pentru atingerea obiectivelor de valorificare şi, respectiv, de reciclare, numai dacă
există dovada că operaţiunile de valorificare/reciclare s-au desfăşurat în condiţii, în linii mari,
echivalente celor prescrise prin legislaţia comunitară în domeniu.
Operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili pentru întreaga cantitate
de deşeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piaţa naţională, după cum urmează:
- operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate sunt responsabili pentru
deşeurile generate de ambalajele primare, secundare şi terţiare folosite pentru ambalarea
produselor lor, cu excepţia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul
de vânzare, a produselor pe care aceştia le introduc pe piaţa naţională;
- operatorii economici care supraambalează produse ambalate individual în vederea
revânzării/redistribuirii sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele secundare şi
terţiare pe care le introduc pe piaţă;
- operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru
deşeurile generate de respectivele ambalaje.
Responsabilităţile operatorilor economici se pot realiza astfel:
- individual, pentru deşeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le
introduc pe piaţa naţională;
- prin intermediul unui operator economic autorizat de către o comisie constituită la nivelul
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
Dacă nu se îndeplinesc obiectivele de valorificare/reciclare agenţii economici sunt obligaţi
să plătească contribuţia aferentă la Fondul pentru mediu, în cuantum de 2 lei/kg, datorată de către
operatorii economici care introduc pe piaţa naţională ambalaje de desfacere şi bunuri ambalate,

16
pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor de
valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi de valorificare
prin reciclare prevăzute în tabelul de mai jos şi cantităţile de deşeuri de ambalaje efectiv
valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi valorificate prin
reciclare.

Tabelul 5.2. Obiectivele minime de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu

recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare, globale şi pe tip de material de ambalare,
pentru operatorii economici, pentru anul 2010 şi începând cu anul 2011

*1) Procentajul minim din greutatea tuturor deşeurilor de ambalaje introduse pe piaţa
naţională.
*2) Procentajul minim din greutatea totală a tuturor materialelor de ambalaj conţinute în
deşeurile de ambalaje introduse pe piaţa naţională.

Detalii suplimentare pot fii consultate pe site-ul Administraţiei Fondului pentru mediu:
www.afm.ro.

6. Procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

conform OM nr.794 din 6 februarie 2012:
Operatorii economici, producători şi importatori de ambalaje de desfacere,
producători/importatori de produse ambalate, precum şi cei care supraambalează produse
ambalate, care îşi îndeplinesc în mod individual obiectivele prevăzute la art. 16 alin. (4) din
Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje,
cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligaţi să raporteze agenţiei judeţene pentru
protecţia mediului datele cuprinse în anexa nr. 1 din Ordinul 794 din 6 februarie 2012 privind
procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje.
Operatorii economici care au transferat obligaţiile, conform prevederilor art. 16 din
Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru o
parte din cantitatea de ambalaje pentru care sunt responsabili sau numai pentru o perioadă
dintr-un an calendaristic au obligaţia de a raporta pentru cantităţile netransferate datele cuprinse
în anexa nr. 1 din Ordinul 794 din 6 februarie 2012 privind procedura de raportare a datelor
referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje.

17
 Operatorii economici care îşi îndeplinesc în mod individual obiectivele, în totalitate sau
parţial, prevăzute la art. 16 alin. Al. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificările şi
completările ulterioare, sunt obligaţi să comunice aceasta Administraţiei Fondului pentru Mediu,
până cel târziu la data de 25 ianuarie a fiecărui an.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să transmită agenţiei judeţene pentru
protecţia mediului datele prevăzute în anexa nr. 4 din Ordinul 794 din 6 februarie 2012, privind
deşeurile de ambalaje colectate prin serviciul public de salubrizare a localităţii, în baza datelor
furnizate de către operatorii serviciului de salubrizare care deservesc localitatea respectivă.
Datele de raportare se transmit în format electronic ".xls" protejat împotriva modificării datelor şi
pe suport hârtie, până cel târziu la data de 25 februarie a fiecărui an pentru anul anterior celui
pentru care se realizează raportarea.
Anexele nr. 1-4 Ordinul 794 din 6 februarie 2012 se completează având în vedere şi
următoarele precizări cu caracter general:
a) Cantităţile de ambalaje, respectiv de deşeuri de ambalaje se raportează în kilograme.
b) Ambalajele din materiale compozite se raportează în funcţie de materialul preponderent.
c) Achiziţiile intracomunitare de ambalaje şi produse ambalate se asimilează importurilor.
d) În coloana "material", rubrica "altele" va cuprinde numai alte materiale decât cele
nominalizate în coloana 0.
e) Rubrica "lemn" va cuprinde atât lemnul, cât şi pluta.
Datele referitoare la produsele/ambalajele exportate şi cele aflate în tranzit pe teritoriul
României nu se includ în datele de raportare.
Identificarea prin coduri a deşeurilor de ambalaje se face prin încadrarea în unul dintre
următoarele coduri prevăzute în anexa nr. 2 "Lista cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile
periculoase" la Hotărârea Guvernului nr.856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare,
categoria 15 - Deşeuri de ambalaje:
15 01 ambalaje (inclusiv deşeurile de ambalaje municipale colectate separat)
15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton
15 01 02 ambalaje de materiale plastice
15 01 03 ambalaje de lemn
15 01 04 ambalaje metalice
15 01 07 ambalaje de sticlă
15 01 10* ambalaje care conţin reziduuri sau sunt contaminate cu substanţe periculoase
15 01 11* ambalaje metalice care conţin o matriţă poroasă formată din materiale
periculoase (de exemplu, azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune.
Pentru deşeurile de ambalaje municipale colectate împreună cu alte deşeuri din acelaşi
material, autorităţile administraţiei publice locale raportează conform anexei nr. 4 din Ordinul
794 din 6 februarie 2012 numai cantităţile de deşeuri de ambalaje.

7. Colectarea selectivă:
Colectarea selectivă a deşeurilor este soluţia la îndemâna tuturor şi presupune depozitarea
deşeurilor în locuri special amenajate în vederea reciclării. Identificarea containerelor şi
recipientelor se realizează conform Ordinului 1121 din 5 ianuarie 2006 privind stabilirea
modalităţilor de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării
colectării selective, astfel:

18
 Tabelul 7.1

Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ teritoriale au obligaţia să organizeze, să

gestioneze şi să coordoneze activitatea de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje de la
populaţie, inclusiv a deşeurilor periculoase de ambalaje, potrivit dispoziţiilor Legii serviciului de
salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să
se obţină cel puţin 3 fracţii, respectiv hârtie/carton, plastic şi metal, sticlă, în vederea îndeplinirii
prevederilor din planul judeţean de gestionare a deşeurilor, prin:
a) serviciul public de salubrizare;
b) colectarea în vederea valorificării a deşeurilor de ambalaje municipale, care nu fac
obiectul colectării prin serviciul de salubrizare, de către un operator economic colector autorizat,
în condiţiile legii. Se interzic amestecarea deşeurilor de ambalaje colectate selectiv, precum şi
încredinţarea, respectiv primirea, în vederea eliminării prin depozitare finală, a deşeurilor de
ambalaje, cu excepţia celor rezultate din colectarea selectivă ori din procesele de sortare, care nu
sunt valorificabile sau care nu pot fi incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de
energie.

8. Deşeurile de echipamente electrice şi electronice conform HG nr. 1037 din 13

octombrie 2010:
Deşeurile de echipamente electrice şi electronice denumite în continuare DEEE sunt
Echipamentele electrice şi electronice denumite EEE pe care deţinătorii vor să le abandoneze sau
au intenţia sau obligaţia să le abandoneze.
Un EEE devine deşeu atunci când: este scos din uz, se poate repara, dar costul reparaţiei
este prohibitiv, unul din elementele sale componente a ieşit din uz, funcţionează dar este depăşit
şi se înlocuieşte cu un echipament nou. Această definiţie se aplică părţilor componente,
subansamblelor şi materialelor consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul
ieşirii din uz.
Modalităţi de colectare adoptate în prezent sunt:
• preluarea de către distribuitori
• realizarea de către autorităţile locale a unor puncte de colectare
• realizarea de către producători a propriului sistem de colectare selectivă.
OBIECTIVE de colectare pentru România sunt:
• 2 kg/locuitor/an până la 31.12.2006
• 3 kg/locuitor/an până la 31.12.2007
• 4 kg/locuitor/an până la 31.12.2008.
În vederea colectării selective a DEEE provenite de la gospodăriile particulare, autorităţile
executive ale unităţilor administrativ-teritoriale au următoarele obligaţii:
a) de a organiza, de a gestiona şi de a coordona colectarea separată a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice de la gospodăriile particulare, inclusiv a celor care nu conţin
componentele esenţiale sau a celor care conţin alte deşeuri decât DEEE, şi transportul acestora la
punctele de colectare prin intermediul serviciului public de salubrizare, în conformitate cu
prevederile Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, cu modificările şi

19
completările ulterioare, ca deşeuri municipale cod 20.01, sau prin încredinţarea colectării DEEE,
dacă nu fac obiectul colectării prin serviciul de salubrizare, către un operator economic colector
autorizat de către agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, ca deşeuri de la echipamente
electrice şi electronice cod 16.02, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
b) de a stabili şi de a comunica agenţiei judeţene pentru protecţia mediului modalitatea şi
frecvenţa de colectare a DEEE de la gospodăriile particulare, prin intermediul operatorului de
salubritate sau prin intermediul unui alt operator economic autorizat pentru colectarea de DEEE,
în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri şi atunci când apar
modificări. Frecvenţa de colectare trebuie să fie de cel puţin o dată pe trimestru;
c) de a preda DEEE colectate către producătorii sau organizaţiile colective ale acestora în
vederea realizării tratării/reciclării DEEE colectate în conformitate cu prevederile prezentei
hotărâri. Autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale pot solicita
producătorilor/organizaţiilor colective acoperirea costurilor reale de colectare, transport până la
punctele de colectare şi stocare temporară a DEEE, dar nu mai mult decât taxa/tariful unitar
stabilită/stabilit pentru serviciul de salubritate pentru populaţie;
d) de a asigura existenţa şi funcţionarea cel puţin a unui punct de colectare selectivă a
DEEE provenite de la gospodăriile particulare la 50.000 de locuitori, dar nu mai puţin de un
punct de colectare în fiecare localitate;
e) de a asigura evidenţa DEEE intrate şi ieşite din punctele de colectare prevăzute la lit. d)
şi de a raporta anual datele agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului.
Se interzice eliminarea prin depozitare finală a DEEE.
Producătorii sau organizaţiile colective care acţionează în numele producătorilor şi
operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi economice de tratare, valorificare sau
eliminare finală nepoluantă a DEEE au obligaţia să ţină, într-un registru constituit special în acest
scop, o evidenţă a cantităţii de DEEE, de componente, materiale şi subsţante ale acestora la
intrarea şi ieşirea din instalaţia de tratare şi/sau la intrarea în instalaţia de valorificare ori de
reciclare.
Producătorii sunt obligaţi să furnizeze utilizatorilor de EEE din gospodăriile particulare
toate informaţiile necesare în legatura cu:
a) obligaţia de a nu elimina DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi de a colecta selectiv
aceste DEEE;
b) sistemele de predare şi colectare puse la dispoziţia lor;
c) rolul utilizatorilor în reutilizarea, reciclarea şi celelalte forme de valorificare a DEEE;
d) efectele potenţiale asupra mediului şi sănătăţii umane ca urmare a prezenţei substanţelor
periculoase în echipamentele electrice şi electronice;
e) semnificaţia simbolului:

20
 9. Depozitarea deşeurilor conform HG nr.349 din 21 aprilie 2005:
Această hotărâre stabileşte cadrul legal pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a
deşeurilor, atât pentru realizarea, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea
postînchidere a depozitelor noi, cât şi pentru exploatarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a
depozitelor existente, în condiţii de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei.
Strategia naţională privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile cuprinde măsuri
referitoare la colectarea selectivă, reciclarea, compostarea, producerea de biogaz şi/sau
recuperarea materialelor şi energiei.
Depozitele se clasifică în funcţie de natura deşeurilor depozitate, astfel:
a) depozite pentru deşeuri periculoase;
b) depozite pentru deşeuri nepericuloase;
c) depozite pentru deşeuri inerte.
Deşeurile care nu se acceptă la depozitare într-un depozit sunt:
a) deşeuri lichide;
b) deşeuri explozive, corozive, oxidante, foarte inflamabile sau inflamabile, proprietăţi ce
sunt definite în anexa nr 4 din Legea 211/2011 prviind regimul deşeurilor;
c) deşeuri periculoase medicale sau alte deşeuri clinice periculoase de la unităţi medicale
sau veterinare cu proprietatea H9, definita în anexa nr 4 din Legea 211/2011 prviind regimul
deşeurilor;
d) toate tipurile de anvelope uzate, întregi sau tăiate, excluzând anvelopele folosite ca
materiale în construcţii într-un depozit;
e) orice alt tip de deşeu care nu satisface criteriile de acceptare, conform prevederilor
anexei nr. 3 din prezenta hotărâre.
În depozitele de deşeuri periculoase este permisă numai depozitarea deşeurilor periculoase
ce îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 3.
În depozitele de deseuri nepericuloase este permisă depozitarea urmatoarelor deşeuri:
• deşeuri municipale;
• deşeuri nepericuloase de orice altă natură, care satisfac criteriile de acceptare a deşeurilor
la depozitul pentru deşeuri nepericuloase stabilite conform anexei 3;
• deşeuri periculoase stabilite, nereactive , cum sunt cele solidificate, vitrificate, are la
levigare au o comportare echivalentă cu a celor prevăzute la lit. b) şi care satisfac criteriile
relevante de acceptare stabilite conform anexei 3; aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în
spaţii destinate deşeurilor biodegradabile nepericuloase.
În depozitele de deşeuri inerte este permisă numai depozitarea deşeurilor inerte.
Se interzice amestecarea deşeurilor în scopul de a satisface criteriile de acceptare la o
anumită clasă de depozite.

10. Incinerarea deşeurilor conform HG nr. 128 din 14 februarie:

Obiectul prezentei hotărâri îl constituie reglementarea activităţilor de incinerare şi
coincinerare şi a măsurilor de control şi urmărire a instalaţiilor de incinerare şi coincinerare.
Reglementarea activităţii de incinerare şi coincinerare are drept scop prevenirea sau reducerea
efectelor negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apelor de suprafaţă şi
subterane şi a oricăror riscuri pentru sănătatea populaţiei.
Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică pentru instalaţiile care tratează doar următoarele
deşeuri:

21
 • deşeuri vegetale din agricultură şi forestiere;
• deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează căldura generată;
• deşeuri fibroase din producţia de celuloză virgină şi producţia de hârtie din celuloză, dacă
sunt coincinerate la locul de producţie şi căldura generată este recuperată, cu excepţia celor care
folosesc în tehnologia de albire derivaţi ai clorului;
• deşeuri de lemn, cu excepţia deşeurilor de lemn care pot conţine compuşi organici
halogenaţi sau metale grele în urma tratării cu conservanţi pentru lemn sau a vopsirii şi care
includ în special deşeuri de lemn provenite de la deşeuri de construcţii sau demolări;
• deşeuri de plută;
• deşeuri radioactive
• cadavre de animale, a căror eliminare este prevăzută în anexa 1 la punctul 187 din
Ordinul 10167/2004 priviind legislaţia sanitar-veterinară în vigoare, ce stabileşte reguli de
sănătate cu privire la subprodusele de la animale, ce sunt destinate consumului uman.
• deşeuri rezultate din explorarea petrolului şi a gazelor în instalaţii marine, incinerate la
bordul instalaţiei;
• deşeuri sub 50 de tone pe an, pentru instalaţii experimentale folosite pentru cercetare,
proiectare şi testare în vederea îmbunătăţirii procesului de incinerare.
Definiţii:
Instalaţie de incinerare - orice instalaţie tehnică fixă sau mobilă şi echipamentul destinat
tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fară recuperarea căldurii de ardere rezultate. Aceasta
include incinerarea prin oxidarea deşeurilor, precum şi piroliza, gazificarea sau alte procese de
tratament termic, cum sunt procesele cu plasmă, în măsura în care produsele rezultate în urma
tratamentului sunt incinerate ulterior. Această definiţie se referă la amplasament şi la întreaga
instalaţie, incluzând: toate liniile de incinerare, recepţie a deşeurilor, depozitare, dispozitive de
pretratare locală; sistemele de alimentare cu deşeuri-combustibil-aer; boilerul; dispozitivele de
tratare a gazelor de ardere şi a apei uzate sau depozitarea reziduurilor; coşul de fum;
dispozitivele şi sistemele de control al operaţiunilor de control al incinerării, de înregistrare şi
urmărire a condiţiilor de incinerare.
Procedura de autorizare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului, care
se aplică şi activităţilor de incinerare şi coincinerare a deşeurilor, se derulează conform
prevederilor Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 876/2004 pentru aprobarea
Procedurii de autorizare a activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului.
Actele de reglementare, emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, trebuie
să conţină pe lângă elementele prevăzute în legislaţia naţională în vigoare următoarele elemente
specifice instalaţiilor de incinerare/coincinerare de deşeuri:
a) lista categoriilor de deşeuri, pe coduri, conform Hotărârii Guvernului nr. 856/2002
privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv
deşeurilepericuloase, şi informaţii despre cantităţi, care pot fi tratate;
b) capacitatea nominală de incinerare sau de coincinerare a deşeurilor pentru acea
instalaţie (t/h, respectiv MWth);
c) procedurile de prelevare a probelor şi de măsurare folosite în scopul satisfacerii
obligaţiilor impuse pentru măsurătorile periodice ale fiecărui poluant al aerului şi apei;
d) valorile limita admise pentru concentratiile de poluanţi emişi în aer sau în apă în urma
proceselor de incinerare sau de coincinerare;

22
 e) referatul tehnic de evaluare, întocmit de un institut nominalizat de autoritatea
administraţiei publice centrale pentru sănătate, privind domeniul de utilizare al instalaţiei şi
posibilele efecte ale acesteia asupra sănătăţii populaţiei.
În cazul deşeurilor periculoase, actul de reglementare, emis de autoritatea competentă
pentru protecţia mediului, trebuie să conţină şi următoarele cerinţe:
a) cantităţile pe diferite categorii de deşeuri periculoase care pot fi tratate;
b) debitele masice minime şi maxime din aceste deşeuri periculoase, puterile calorice
minime şi maxime ale deşeurilor şi conţinutul maxim de poluanţi, cum ar fi PCB, PCP, clor,
fluor, sulf, metale grele.
Autoritatea competentă pentru protecţia mediului impune, la emiterea actului de
reglementare pentru o instalaţie de incinerare sau coincinerare, instituirea unui sistem de control
şi monitorizare, precum şi păstrarea minimum 5 ani a registrului cu evidenţa deşeurilor incinerate
sau coincinerate.
Raportul anual al operatorului către autoritatea competentă pentru protecţia mediului
asupra funcţionării şi monitorizării instalaţiilor de incinerare sau coincinerare cu o capacitate
nominală de două tone pe ora ori mai mare se pune în mod obligatoriu la dispoziţia publicului.
Raportul trebuie să conţină cel puţin descrierea procesului tehnologic şi valoarea emisiilor în aer
şi în apă, comparativ cu valorile standard de emisie prevăzute atât în prezenta hotărâre, cât şi în
actul de reglementare emis.

11. Transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României,

conform HG nr.1061 din 10 septembrie 2008:
Procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor se aplică deşeurilor
periculoase şi deşeurilor nepericuloase prevăzute în anexa nr. 2 la Hotarârea Guvernului nr.
856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare.
Transportul deşeurilor nepericuloase se efectuează pe baza formularului de încărcare-
descărcare deşeuri nepericuloase, al cărui model este prevazut în anexa nr. XIII. Formularul de
încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase se completează de către expeditor în 3 exemplare şi
se păstrează astfel: un exemplar semnat şi ştampilat la expeditor, unul la transportator, semnat,
completat cu codul numeric personal al persoanei care transportă deşeurile şi cu numărul de
înmatriculare al mijlocului de transport, iar ultimul se transmite destinatarului prin intermediul
transportatorului.
Fiecare transport de deşeuri periculoase care sunt generate într-o cantitate mai mare de 1
t/an din aceeaşi categorie de deşeuri periculoase trebuie să fie însoţit de formularul de
expediţie/transport deşeuri periculoase (Anexa XIV) şi de formularul pentru aprobarea
transportului deşeurilor periculoase.
Formularul pentru aprobarea transportului deşeurilor periculoase se întocmeşte în 6
exemplare originale şi se păstrează după cum urmează:
a) un exemplar la expeditor;
b) un exemplar la destinatar;
c) un exemplar la transportator;
d) un exemplar la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului care a dat aprobarea pentru
efectuarea transportului deşeurilor periculoase;

23
 e) un exemplar la inspectoratul pentru situaţii de urgenţă al judeţului în a cărui rază
teritorială se află expeditorul deşeurilor periculoase;
f) un exemplar la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului în a cărei rază teritorială se
află expeditorul deşeurilor periculoase.
Aprobarea pentru efectuarea transportului deşeurilor periculoase poate fi o aprobare dată
pentru o anumită categorie de deşeuri periculoase şi un singur transport sau poate fi o aprobare
dată pentru o anumită categorie de deşeuri periculoase şi mai multe transporturi, caz în care
valabilitatea aprobării este de 2 ani de la data acordării acesteia
În cazul în care se realizează transporturi de deşeuri periculoase din aceeaşi categorie către
acelaşi destinatar, urmând aceeaşi rută de transport stabilită în formularul pentru aprobarea
transportului deşeurilor periculoase, cu o frecvenţă mai mare de un transport pe lună, expeditorul
este obligat să transmită către inspectoratul pentru situaţii de urgenţă formularul de
expediţie/transport deşeuri periculoase numai la efectuarea primului transport.
Transportul deşeurilor periculoase care se generează într-o cantitate mai mică de 1 t/an din
aceeaşi categorie de deşeuri periculoase se efectuează în baza formularului de expediţie/transport
deşeuri periculoase, în care se precizează clar că aceste deşeuri periculoase sunt generate într-o
cantitate mai mică de 1 t/an. În cazul acestor transporturi, formularul de expediţie/transport
deşeuri periculoase se întocmeşte în 3 exemplare, care se păstrează astfel: o copie la expeditorul
deşeurilor periculoase, o copie la destinatarul deşeurilor periculoase şi o copie la transportatorul
deşeurilor periculoase.
Deşeurile nepericuloase destinate eliminării se transportă de la expeditor la destinatar şi se
controlează pe baza formularului de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase tipizat, cu regim
special. După semnarea şi ştampilarea formularului de încărcare-descărcare de către destinatar,
acesta îl transmite expeditorului prin fax sau prin poştă, cu confirmare de primire. Fiecare
transport de deşeuri nepericuloase trebuie să fie însoţit de un formular de încărcare-descărcare
deşeuri nepericuloase. Formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase este înregistrat
de către destinatar într-un registru securizat, înseriat şi numerotat pe fiecare pagină.

12. Gestionarea deşeurilor din industriile extractive conform Hotărârii nr. 856 din 13
august 2008:
Această hotarâre reglementează gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea de
prospecţiune, explorare, extracţie din subteran sau de exploatare a carierelor, tratare şi stocare a
resurselor minerale, denumite în continuare deşeuri extractive.
Hotărârea 856/2008 nu se aplică:
a) deşeurilor care rezultă în mod indirect din activităţile de prospecţiune, explorare,
extractie şi tratare a resurselor minerale şi din activităţile din cariere;
b) deşeurilor rezultate din activităţile marine de prospecţiune, explorare, extracţie şi tratare
a resurselor minerale;
c) injectării de apă şi reinjectării apei subterane pompate, aşa cum sunt definite în art. 20
alin. (2) si (3) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în
măsura în care sunt permise de articolul respectiv.
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile poate reduce sau renunţă la cerinţele pentru
depozitarea deşeurilor nepericuloase provenite din activitatea de prospecţiune pentru resurse
minerale, cu excepţia petrolului şi a evaporitelor, altele decât ipsosul şi anhidritul, precum şi la

24
cele pentru depozitarea solurilor nepoluate şi a deşeurilor rezultate din extracţia, tratarea şi
stocarea turbei atâta timp cât prevederile art. 5-7 sunt respectate.
Definiţii:
Deşeu inert - deşeul care nu suferă nicio transformare semnificativă fizică, chimică sau
biologică, nu se dizolvă, nu arde ori nu reacţionează în niciun fel fizic sau chimic, nu este
biodegradabil şi nu afectează materialele cu care vine în contact într-un mod care să poată duce
la poluarea mediului ori să dăuneze sănătăţii omului. Cantitatea totală de levigat şi conţinutul de
poluanţi al deseului, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în
special, să nu pericliteze calitatea apelor de suprafaţă şi/sau subterane;
Sol nepoluat - solul care este îndepărtat din stratul superior al unei suprafeţe de pământ în
perioada activităţii extractive desfăşurate în suprafaţă respectivă şi care nu este considerat poluat
conform Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru
aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului, cu modificările şi completările
ulterioare, sau legislaţiei comunitare incidente;
Resursă minerală sau mineral - depozit natural existent în scoarţă terestră, format din
compuşi organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere,
mineralele industriale şi de construcţii, cu excepţia apei;
Steril de procesare - deşeuri solide sau slamuri care rămân după tratarea substanţelor
minerale prin procese de separare (de exemplu: măcinare, zdrobire, sortare după mărime, flotatie
şi alte tehnici fizico-chimice) pentru recuperarea substanţelor minerale valoroase dintr-o rocă mai
puţin valoroasă;
Haldă - amenajare tehnică pentru depozitarea deşeurilor solide la suprafaţă;
Iaz de decantare - configuraţie naturală sau amenajare tehnică pentru depozitarea
deşeurilor cu granulaţie fină, în principal steril de procesare, împreună cu cantităţi variabile de
apă liberă, rezultate din tratarea resurselor minerale şi din limpezirea şi recircularea apei de
proces;
Prospecţiune - căutarea zăcămintelor minerale cu valoare economică, inclusiv prelevarea
de probe şi de probe în vrac, execuţia de foraje şi săpături, dar cu excluderea oricăror lucrări
necesare pentru exploatarea unor asemenea zăcăminte şi a oricăror activităţi asociate direct cu o
activitate de extracţie existentă;
Autorităţile competente iau măsurile necesare pentru a se asigura că deşeurile extractive
sunt gestionate astfel încât sănătatea populaţiei să nu fie pusă în pericol şi fără să utilizeze
procese tehnologice sau metode care pot pune în pericol mediul, în special fără a constitui un risc
pentru apă, aer, sol, faună şi floră ori să dăuneze prin zgomot sau miros ori să aducă un
prejudiciu peisajului sau locurilor de interes special.
Abandonarea, aruncarea sau depozitarea necontrolată a deşeurilor extractive este
interzisă.
Autorităţile competente se asigură că operatorii iau toate măsurile necesare pentru
prevenirea sau reducerea pe cât posibil a oricăror efecte adverse asupra sănătăţii populaţiei şi
mediului că urmare a gestionării deşeurilor extractive. Această include gestionarea oricărei
instalaţii pentru deşeuri, inclusiv în etapă postinchidere, precum şi prevenirea accidentelor
majore care implică instalaţia respectivă şi limitarea consecinţelor asupra sănătăţii populaţiei şi
mediului.
Operatorii economici au obligația de a elabora planul de gestionare a deşeurilor extractive
pentru reducerea, tratarea, valorificarea şi eliminarea acestora, având în vedere principiul
dezvoltării durabile.

25
 Planul de gestionare a deşeurilor din industria extractivă se elaborează odată cu studiul de
fezabilitate privind activitatea de exploatare, ca anexă a acestuia, preluând şi detaliind planul de
management al deşeurilor/reziduurilor miniere, potrivit prevederilor art. 6 din Instrucţiunile
tehnice privind conţinutul-cadru al Studiului de fezabilitate pentru valorificarea resurselor
minerale şi protecţia zăcământului, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru
Resurse Minerale nr. 175/2005.
Obiectivele planului de gestionare a deşeurilor extractive sunt:
1. prevenirea sau reducerea generării de deşeuri şi a efectelor nocive ale acesteia, avându-
se în vedere în special:
 gestionarea deşeurilor din faza de proiectare şi în alegerea metodei
utilizate pentru extracţia şi tratarea mineralului;
 modificările pe care deşeurile extractive le pot suferi că urmare a
extinderii suprafeţei de depozitare şi expunerii acestora la condiţiile de depozitare la suprafaţă;
 reamplasarea deşeurilor extractive în golurile de excavare după extracţia
mineralului, în măsură în care este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic şi cu
respectarea deplină a cerinţelor de mediu, în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la
nivel comunitar şi cu prevederile prezentei hotărâri, acolo unde este relevant;
 punerea la loc a stratului de sol vegetal după închiderea instalaţiei pentru
deşeuri sau, dacă acest lucru nu este fezabil din punct de vedere practic, reutilizarea stratului de
sol în altă parte;
 utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase pentru tratarea resurselor
minerale;
2. încurajarea valorificării deşeurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau
recuperarea acestora, acolo unde această activitate este viabilă din punctul de vedere al mediului,
în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar;
3. asigurarea eliminării în siguranţă a deşeurilor extractive pe termen scurt şi lung,
ţinându-se cont în mod special, încă din faza de proiectare, de gestionarea în timpul exploatării şi
în perioada postinchidere a instalaţiei pentru deşeuri şi prin alegerea unui proiect care:
 necesită condiţii minime de monitorizare, control şi management al
instalaţiei pentru deşeuri în etapă postinchidere sau, în final, nu necesită astfel de condiţii;
 previne sau cel puţin minimizează orice efect negativ pe termen lung
cauzat, de exemplu, de migrarea poluanţilor atmosferici sau acvatici care provin din instalaţiile
pentru deşeuri; şi
 asigură, pe termen lung, stabilitatea geotehnică a oricăror baraje sau
halde care sunt construite deasupra nivelului preexistent al terenului.
Planul de gestionare a deşeurilor trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
a) clasificarea propusă pentru instalaţia pentru deşeuri în conformitate cu criteriile
prevăzute în anexa nr. 3 din Hot 856/2008, acolo unde este cazul:
 în cazul în care se impune o instalaţie de categoria A pentru deşeuri,
operatorul elaborează un document care demonstrează că o politică de prevenire a accidentelor
majore, un sistem de management de securitate pentru aplicarea acesteia şi un plan de urgenţă
intern sunt puse în aplicare în conformitate cu art. 15 şi 16 din prezenta hotărâre;
 în cazul în care operatorul consideră că nu este necesară o instalaţie de
categoria A pentru deşeuri, acesta furnizează informaţii suficiente pentru a justifică acest lucru,
inclusiv identificarea unor posibile riscuri de accidente;

26
 b) caracterizarea deşeului în conformitate cu anexa nr. 2 şi o declaraţie privind cantitatea
totală estimată de deşeuri extractive generată în faza de exploatare;
c) o descriere a procesului care generează astfel de deşeuri şi a oricărei tratări ulterioare la
care acestea sunt supuse;
d) o descriere a modului în care depozitarea unor astfel de deşeuri poate afecta sănătatea
populaţiei şi mediul şi măsurile preventive care trebuie luate pentru minimizarea impactului
asupra mediului în timpul exploatării şi în etapa postinchidere a instalaţiei;
e) procedurile de monitorizare şi control propuse în conformitate cu prevederile art. 32 şi
33, după caz, şi ale art. 35 alin. (1) lit. c) din prezenta hotărâre;
f) planul propus pentru închidere, inclusiv reabilitarea, procedurile postinchidere şi de
monitorizare, conform prevederilor art. 38-43;
g) măsurile pentru prevenirea deteriorării calităţii apelor, potrivit Legii nr. 107/1996, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru prevenirea sau minimizarea gradului de
deteriorare a aerului şi solului, conform art. 44-49;
h) o evaluare a stării terenului ce poate fi afectat de instalaţia pentru deşeuri.
O instalaţie pentru deşeuri este clasificată că fiind în categoria A, dacă:
a) un eşec sau o operare incorectă, cum ar fi prăbuşirea unei halde sau fisurarea unui baraj,
ar putea conduce la apariţia unui accident major, aşa cum rezultă în baza unei evaluări de risc,
care ţine cont de factori, cum ar fi mărimea actuală sau viitoare a instalaţiei pentru deşeuri,
amplasamentul şi impactul acesteia asupra mediului; sau
b) conţine deşeuri clasificate ca periculoase conform L 211/2011 priviind regimul
deşeurilor, deasupra unor anumite praguri; sau
c) conţine substanţe ori preparate clasificate ca periculoase conform Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi
preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, sau Hotărârii Guvernului nr. 92/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice
periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, deasupra unor anumite praguri.
Planul de gestionare este revizuit la fiecare 5 ani şi/sau modificat corespunzător, în cazul în
care sunt schimbări substanţiale în exploatarea instalaţiei pentru deşeuri ori ale caracteristicilor
deşeurilor depozitate. Orice modificare se comunică Ministerului Mediului şi Dezvoltării
Durabile, prin autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului, şi Agenţiei Naţionale pentru
Resurse Minerale.

13. Gestionarea uleiurilor uzate conform HG 235 din 7 martie 2007:

Această hotărâre are ca obiect reglementarea activităţilor de gestionare a uleiurilor uzate,
inclusiv a filtrelor de ulei uzate, pentru evitarea efectelor negative asupra sănătăţii populaţiei şi
asupra mediului.
Se exceptează de la prevederile prezentei hotărâri: uleiurile uzate care conţin bifenili
policloruraţi sau alţi compuşi similari în concentraţii mai mari de 50 ppm, precum şi uleiurile
uzate contaminate cu substanţe care intră sub incidenţa definiţiei deşeurilor periculoase.
Se interzic persoanelor fizice şi operatorilor economici următoarele:
• deversarea uleiurilor uzate în apele de suprafaţă, apele subterane, apele mării teritoriale şi
în sistemele de canalizare;

27
 • evacuarea pe sol sau depozitarea în condiţii necorespunzătoare a uleiurilor uzate, precum
şi abandonarea reziduurilor rezultate din valorificarea şi incinerarea acestora;
• valorificarea şi incinerarea uleiurilor uzate prin metode care generează poluare peste
valorile limită admise de legislaţia în vigoare;
• amestecarea diferitelor categorii de uleiuri uzate prevăzute în anexa nr. 1 şi/sau cu alte
tipuri de uleiuri conţinând bifenili policloruraţi ori alţi compuşi similari şi/sau cu alte tipuri de
substanţe şi preparate chimice periculoase;
• amestecarea uleiurilor uzate cu motorină, ulei de piroliză, ulei nerafinat tip P3, solvenţi,
combustibil tip P şi reziduuri petroliere şi utilizarea acestui amestec drept carburant;
• amestecarea uleiurilor uzate cu alte substanţe care impurifică uleiurile;
• incinerarea uleiurilor uzate în alte instalaţii decât cele prevăzute în Hotarârea Guvernului
nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor;
• colectarea, stocarea şi transportul uleiurilor uzate în comun cu alte tipuri de deşeuri;
• gestionarea uleiurilor uzate de către persoane neautorizate;
• utilizarea uleiurilor uzate ca agent de impregnare a materialelor.
Operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de gestionare a uleiurilor uzate sunt
obligaţi ăa întocmească planurile de intervenţie pentru situaţii accidentale şi să asigure condiţiile
de aplicare a acestora. Planurile de intervenţie pentru situaţii accidentale se depun la sediul
autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, la solicitarea eliberaăii sau revizuirii
autorizaţiei de mediu.
Generatorii de uleiuri uzate au următoarele obligaţii:
• să asigure colectarea separată a întregii cantităţi de uleiuri uzate generate, conform
prevederilor anexei nr. 1 din HG 235/2007, şi stocarea corespunzătoare până la predare;
• să asigure valorificarea întregii cantităţi de uleiuri uzate sau eliminarea acelora care nu
mai pot fi valorificate prin mijloace proprii, dacă acest lucru este posibil şi dacă sunt autorizaţi în
acest sens, sau să predea uleiurile uzate operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi
de colectare, valorificare şi/sau de eliminare;
• să livreze uleiurile uzate însoţite de declaraţii pe propria răspundere, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 2 din prezenta hotărâre, operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare
activităţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate;
• să păstreze evidenţa privind uleiul proaspăt consumat, precum şi cantitatea, calitatea,
provenienţa, localizarea şi înregistrarea stocării şi predării uleiurilor uzate;
• să raporteze semestrial şi la solicitarea expresă a autorităţilor publice teritoriale pentru
protecţia mediului competente informatiile referitoare la evidenţele consumurilor, a calităţii,
provenienţei, etc.
Deţinătorii de uleiuri uzate au următoarele obligaţii:
• să predea uleiurile uzate însoţite de declaraţii pe propria răspundere, operatorilor
economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare, valorificare şi/sau de eliminare;
• să păstreze evidenţa privind cantitatea, calitatea, provenienţa şi înregistrarea stocării şi
predării uleiurilor uzate;
• să raporteze semestrial şi la solicitarea expresă a autorităţilor publice teritoriale pentru
protecţia mediului informaţiile referitoare la evidenţele consumurilor, a calităţii, provenienţei,
etc.
Staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi alţi operatori economici care
comercializează uleiuri de motor şi de transmisie au următoarele obligaţii:

28
 • să amenajeze în incintă un spaţiu de colectare a uleiurilor uzate sau într-o zonă aflată la o
distanţă acceptabilă pentru clienţi şi să asigure colectarea cu titlu gratuit a acestora pentru tipurile
de uleiuri comercializate;
• să predea uleiurile uzate colectate operatorilor economici autorizaţi;
• să afişeze la loc vizibil indicatoare privind amplasarea spaţiilor de colectare.

14. Gestionarea anvelopelor uzate conform Hotărârii 170 din 12 februarie 2004:
Obiectul prezentei hotărâri îl constituie reglementarea activităţii de gestionare a
anvelopelor uzate, în condiţii de protecţie a sănătăţi populaţiei şi a mediului.
Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate
reutilizării sunt obligate:
• să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul
precedent;
• să reutilizeze, să refoloseasca ca atare, să reşapeze, să recicleze şi/sau să valorifice
termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.
Aceste obligaţii se realizează etapizat, în procentele stabilite în tabelul de mai jos, începând
cu data de 1 ianuarie 2005, pe baza cantităţilor introduse pe piaţă în anul precedent şi pot fi
îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilităţii către persoane juridice legal
constituite, autorizate de Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor din cadrul
Ministerului Economiei.
Tabelul 14.1
Anul Obligatia
2005 60 %
2006 70 %
2007 80 %
NOTA:
80 % reprezinta întreaga cantitate de anvelope introduse pe piata, devenite anvelope uzate,
tinându-se cont de pierderile în greutate a anvelopelor, prin uzura, de pâna la 20 %.

Persoanele fizice şi juridice care deţin anvelope uzate au următoarele obligaţii:

• să nu le abandoneze pe sol, prin îngropare, în apele de suprafaţă şi ale mării teritoriale;
• să nu le incinereze decât în condiţiile prevăzute în Hotarârea Guvernului nr. 128/2002
privind incinerarea deşeurilor;
• să le predea persoanelor juridice care comercializeaza anvelope noi şi/sau anvelope uzate
destinate reutilizarii ori persoanelor juridice autorizate să le colecteze şi/sau să le valorifice
conform legislaţiei în vigoare.
Persoanele juridice care comercializează anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate
reutilizării sunt obligate:
• să preia anvelopele uzate de acelaşi tip şi în aceeaşi cantitate cu cele comercializate,
aduse de cumpărătorul final;
• să asigure capacităţi de depozitare corespunzătoare pentru anvelopele uzate preluate;
• să predea anvelopele uzate preluate persoanelor juridice care introduc pe piaţă anvelope
noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării ori persoanelor juridice către care acestea au
transferat obligaţiile.

29
 Persoanele juridice care desfăşoară activitatea de colectare a anvelopelor uzate sunt
obligate:
• să sorteze şi să depoziteze, pe suprafeţe betonate anvelopele uzate colectate, separat, în
doup categorii: anvelope uzate destinate reutilizării şi anvelope uzate nereutilizabile;
• să predea anvelopele uzate destinate reutilizării persoanelor juridice care comercializează
astfel de anvelope sau persoanelor juridice care desfăşoară activitatea de reşapare;
• să predea anvelopele uzate nereutilizabile persoanelor juridice care desfăşoară activitatea
de reciclare, valorificare termoenergetică sau le refolosesc ca atare.
Toate aceste obligaţii prezentate mai sus constituie contravenţie şi se sancţionează conform
Hotărârii 170/2004 art. 16.
Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate
reutilizării sunt obligate să raporteze anual Comisiei Naţionale pentru Reciclarea Materialelor
din cadrul Ministerului Economiei şi Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, pâna la
data de 15 martie, următoarele date:
• cantitatea de anvelope introdusă pe piaţă în anul anterior celui pentru care se face
raportarea, conform tabelului nr. 4a) prevăzut în anexa nr. 4 din Hotărârea 170/2004;
• cantitatea de anvelope uzate colectată, predată pentru reutilizare, refolosire ca atare,
reşapare, reciclare şi/sau valorificare termoenergetică, în anul precedent, conform tabelului nr.
4b) prevăzut în anexa nr. 4.
Persoanele juridice care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile de colectare,
reşapare, reciclare şi/sau valorificare termoenergetică a anvelopelor uzate sunt obligate:
• să ţină evidenţa datelor privind cantitatea de anvelope uzate colectată, reşapată, reciclata
şi/sau valorificată termoenergetic, după caz;
• să păstreze pe o perioadă de 3 ani evidenţa prevăzută la lit. a);
• să raporteze anual, pâna la data de 15 martie, datele specificate anterior, Comisiei
Naţionale pentru Reciclarea Materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Ministerului
Mediului şi Schimbărilor Climatice, conform tabelelor nr. 5a), 5b), 5c) si 5d) prevăzute în anexa
nr. 5 Hotărârea 170/2004.

15. Regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori

conform Hotărârii nr. 1132 din 18 septembrie 2008
Prezenta hotărâre are ca scop stabilirea cerinţelor privind introducerea pe piaţă a bateriilor
şi acumulatorilor şi a unor reguli specifice privind colectarea, tratarea, reciclarea şi eliminarea
deşeurilor de baterii şi acumulatori, destinate să completeze legislaţia naţională armonizată
privind deşeurile şi să promoveze un nivel înalt de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi
acumulatori, precum şi reglementarea interzicerii introducerii pe piaţă a bateriilor şi
acumulatorilor care conţin substanţe periculoase.
Definiţii:
Baterie sau acumulator - orice sursă de energie electrică generată prin transformarea
directă a energiei chimice şi constituită din una sau mai multe celule primare (nereîncărcabile)
ori din una sau mai multe celule secundare (reîncărcabile);
Ansamblu de baterii - orice set de baterii sau acumulatori care sunt conectaţi împreună
şi/ori sunt încapsulaţi într-un înveliş exterior pentru a forma o unitate completă pe care
utilizatorul final nu intenţionează să o separe sau să o deschidă;

30
 Baterie sau acumulator auto - orice baterie sau acumulator destinat să alimenteze
sistemele auto de pornire, iluminat ori de aprindere;
Sistem "depozit"- sistemul prin care cumpărătorul, la cumpărarea unei baterii şi/sau a unui
acumulator pentru autovehicul, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată
atunci când bateria şi/sau acumulatorul uzat cu electrolitul în el este returnat persoanelor juridice
care comercializează baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule.
Este interzisă introducerea pe piaţă a:
 tuturor bateriilor sau acumulatorilor care conţin mercur într-o proporţie mai mare de
0,0005% din greutate, indiferent dacă sunt sau nu integrate în aparate. Această interdicţie nu se
aplică bateriilor tip pastila cu un continut de mercur de cel mult 2% din greutate.
 bateriilor şi acumulatorilor portabili, inclusiv a celor integraţi în aparate, care conţin
cadmiu într-o proporţie mai mare de 0,002% din greutate. Această interdicţie nu se aplică
bateriilor şi acumulatorilor portabili destinaţi să fie utilizaţi în:
a)sisteme de urgenţă şi de alarmă, inclusiv iluminatul de urgenţă;
b)echipamente medicale; sau
c)unelte electrice făra fir.
Introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor se realizează numai de către producătorii
înregistraţi.
Producătorii de baterii şi acumulatori portabili trebuie să realizeze urmatoarele rate minime
de colectare:
• 25% până la data de 26 septembrie 2012;
• 45% până la data de 26 septembrie 2016.
Producătorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi să organizeze colectarea de deşeuri de
baterii si acumulatori în una dintre următoarele modalităţi:
• individual; sau
• prin transferarea responsabilităţilor, pe bază de contract, către un operator economic legal
constituit, denumit în continuare organizaţie colectivă.
Producatorii de baterii şi acumulatori auto sau terţii care acţioneaza în numele lor au
următoarele obligaţii:
• să predea deşeurile de baterii şi acumulatori auto unui operator economic care desfăşoară,
pe bază de contract, activităţi de tratare şi/sau reciclare;
• să realizeze o evidenţă care să cuprindă informaţii privind tipul, numărul şi greutatea
bateriilor şi acumulatorilor auto introduşi pe piaţă, precum şi tipul, numărul şi greutatea bateriilor
şi acumulatorilor auto colectaţi şi predaţi pentru tratare şi/sau reciclare;
• să stabilească sisteme de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori auto de la
utilizatorii finali sau de la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, atunci când
colectarea nu se desfăşoară în cadrul sistemelor la care se face referire în art. 9 din Hotarârea
Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi
completările ulterioare.
Distribuitorii de baterii şi acumulatori auto au următoarele obligaţii:
• să colecteze bateriile şi acumulatorii auto de la utilizatorii finali;
• să aplice sistemul "depozit" asupra preţului de vânzare al bateriilor şi acumulatorilor
auto;
• să depoziteze în spaţii special amenajate, împrejmuite şi asigurate pentru prevenirea
scurgerilor necontrolate, bateriile şi acumulatorii auto primiţi în schimbul celor vânduţi;

31
 • să predea bateriile şi acumulatorii auto producătorilor sau unui operator economic care
este autorizat să execute colectarea în numele producătorului;
• să afişeze la loc vizibil anunţul cu următorul conţinut: "Predaţi bateriile şi acumulatorii
auto în vederea valorificării";
• să afişeze în mod vizibil preţul pentru o baterie sau un acumulator auto şi valoarea
depozitului corespunzător;
• să emită cumpărătorului, la vânzarea bateriei sau acumulatorului auto, o chitanţă pe care
să se specifice valoarea depozitului;
• să ramburseze cumpărătorului valoarea depozitului, pe baza chitanţei emise, în cazul în
care în termen de maximum 30 de zile de la data achiziţionării cumpărătorul îi predă o baterie
sau un acumulator auto.
Sistemul "depozit" se aplică asupra preţului de vânzare de către distribuitorii de baterii şi
acumulatori auto, la comercializarea către consumatorul final şi reprezintă 10% din preţul de
vânzare al unei baterii sau al unui acumulator auto şi este plătit odată cu achiziţionarea unei
baterii sau unui acumulator auto, în cazul în care nu se predă o baterie sau un acumulator auto
uzat.
Utilizatorul final de baterii şi acumulatori auto şi industriali este obligat să predea deşeurile
de baterii şi acumulatori auto şi industriale separat de alte deşeuri către:
• distribuitorii de baterii şi acumulatori angro şi en detail;
• unităţile care prestează servicii de înlocuire a bateriilor şi acumulatorilor;
• punctelor de colectare pentru deşeuri de baterii şi acumulatori;
• producătorilor, după caz.

16. Gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz conform Hotărârii nr.

2406 din 21 decembrie 2004:
Prezenta hotărâre reglementează măsurile de prevenire a producerii de deşeuri provenite de
la vehiculele scoase din uz şi reutilizarea, reciclarea, precum şi alte forme de valorificare a
vehiculelor scoase din uz şi a componentelor acestora, în vederea reducerii cantităţii de deşeuri
destinate eliminării.
Definiţii:
Vehicul scos din uz - un vehicul devenit deşeu, în sensul definiţiei din anexa nr. IA la
Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor.
Tratare - orice activitate desfăşurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unui agent
economic care desfăşoară activităţi de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunţire, valorificare
sau pregătire pentru eliminarea deşeurilor mărunţite, precum şi orice altă operaţiune efectuată în
vederea valorificării şi/sau eliminării vehiculelor scoase din uz şi a componentelor lor.
Depoluare - golirea de fluide şi de substanţe chimice periculoase a vehiculelor scoase din
uz, cu respectarea prevederilor anexei nr. 1 la prezenta hotărâre;
Producătorii de vehicule şi producătorii de componente sau de materiale au obligaţia de a
codifica componentele şi materialele pentru a facilita identificarea acestora la dezmembrarea
pentru reutilizare, valorificare, reciclare.
Producătorii de vehicule trebuie să asigure, individual sau prin contracte cu terţe părţi,
preluarea de la ultimul deţinător a vehiculelor pe care le-au introdus pe piaţă, atunci când acestea
devin vehicule scoase din uz, precum şi apărţilor uzate devenite deşeuri înlăturate la repararea

32
vehiculelor pentru transport de persoane, în măsura posibilităţilor tehnice. Astfel producătorii de
vehicule vor asigura, individual sau prin contracte cu terţe părţi, minimum:
un punct de colectare în fiecare judeţ,
• un punct de colectare în fiecare oraş cu peste 100.000 de locuitori, în cazul în care
volumele de vehicule scoase din uz predate depăşesc capacitatea de preluare a punctului de
colectare din judeţ.
Operatorii economici care efectuează operaţiuni de întreţinere şi reparaţii auto au obligaţia
de a preda pentru reciclare, valorificare sau reutilizare materialele şi piesele înlocuite, care
constituie deşeuri, către operatorii economici autorizaţi, potrivit prevederilor legislaţiei în
vigoare.
Persoanele fizice sau persoanele juridice deţinătoare de vehicule scoase din uz au
următoarele obligaţii:
• să nu abandoneze vehiculele scoase din uz ori componentele solide şi/sau lichide ale
acestora, pe sol, în apele de suprafaţă şi ale mării teritoriale;
• să predea vehiculele scoase din uz operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare
activităţi de colectare şi/sau tratare a vehiculelor scoase din uz.
Aceste două obligaţii pot constitui o contravenţie care se sancţionează conform Hotărârii
2406/2004 art. 17 al.1 lit b.
Colectarea vehiculelor scoase din uz se va face numai în baza prezentării operatorului
economic care efectuează colectarea şi/sau dezmembrarea a următoarelor documente:
• cartea de identitate a vehiculului (original şi o copie care va fi predată operatorului
economic care efectuează colectarea şi/sau dezmembrarea);
• pentru persoane fizice, documentul de identitate al ultimului proprietar, dacă acesta
efectuează predarea vehiculului, sau al altei persoane împuternicite de acesta printr-un act
notarial să efectueze predarea vehiculului uzat, precum şi actul notarial de împuternicire;
• pentru persoane juridice, documentul de identitate al persoanei delegate de societatea
deţinătoare a vehiculului scos din uz să efectueze predarea vehiculului şi delegaţia din partea
societăţii deţinătoare a vehiculului scos din uz pentru persoana care va efectua predarea
vehiculului.

17. Regimul special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor
compuşi similari conform Hotărârii nr. 173 din 13 martie 2000:
Bifenilii policlorurati şi alţi compuşi similari sunt uleiuri sintetice, fiind utilizaţi în scop
industrial încă din anul 1929 în SUA, descoperirea lor fiind considerată un miracol ştiinţific
datorită caracteristicilor lor deosebite pe care le prezentau în exploatare. Au fost utilizaţi la
fabricarea de transformatori, condensatori, vopsele, materiale plastice, foiţă, cerneală, ruj de
buze. Din anul 1976 fabricarea lor a fost interzisă în SUA şi ulterior şi în alte ţări, după
descoperirea impactului negativ asupra sănătăţii şi mediului. Cu toate acestea bifenilii
policlorurati deja contaminaseră planetă. Unii compuşi aparţin substanţelor care au efecte
similare dioxinei, ce dăunează sănătăţii oamenilor şi animalelor, acţionând asupra dezvoltării
sistemului hormonal al acestora.
Sunt supuşi reglementării următorii compuşi desemnaţi:
• toate formele de bifenili policloruraţi - PCB;
• toate formele de terfenili policloruraţi - PCT;
• toate formele de naftaline policlorurate - PCN;

33
 • toate formele de bifenili polibromuraţi - PBB;
• monometil tetraclordifenil metan;
• monometil diclordifenil metan;
• monometil dibromdifenil metan;
• orice amestec al compuşilor de mai sus.
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor echipamentelor şi deşeurilor sau altor
materiale ce conţin compuşi desemnaţi în concentraţii de minimum 50 de părţi per milion (ppm)
la un volum de peste 5 dmc. Valorile minime, de 50 ppm pentru concentraţie şi, respectiv, de 5
dmc pentru volum, ale compuşilor desemnaţi sunt incluse împreună sub numele de cantităţi
minimale. Pentru condensatoare de putere volumul de compuşi desemnaţi se va calcula ca volum
total al tuturor elementelor dintr-o baterie.
În cazul amplasamentelor în care sunt depozitate echipamente sau materiale despre care se
cunoaşte sau în legătură cu care există indicii că ar conţine compuşi desemnaţi în cantităţi mai
mari decât cantităţile minimale, trebuie să se ia următoarele măsuri de precauţie:
• incintele de depozitare vor fi asigurate pentru a se împiedica accesul persoanelor
neautorizate;
• incintele de depozitare vor fi împrejmuite şi protejate de înfiltrarea apei;
• pardoseala incintelor de depozitare trebuie să fie acoperită cu un material rezistent la
acţiunea substanţelor chimice şi la scurgeri de lichid;
• toate uşile de acces în incintele de depozitare vor purta eticheta prezentată mai jos:

• se va asigura accesul mijloacelor de stingere a incendiilor.

Nerespectarea acestor măsuri de precauţie constituie contravenţie şi se poate sancţiona
conform H 173/2000 art. 20 aliniatul 2 lit. b.
Operatorii economici deţinători de echipamenete cu PCB întocmesc şi depun la autorităţile
publice teritoriale pentru protecţia mediului, în termenele stabilite, atât planurile de
decontaminare/eliminare, cât şi dovada efectuării operaţiunii de decontaminare/eliminare, pentru
toate echipamentele şi materialele ce conţin compuşi desemnaţi în cantităţi mai mari decât
cantităţile minimale, pâna la data de 31 decembrie a fiecărui an. Planurile de
decontaminare/eliminare conţin:
• activitatea desfăşurată de societate;
• identificarea locaţiei unde există echipamentele cu conţinut de PCB;
• formularul prevăzut în anexă nr. 7 din prezenta hotărâre;
• calendarul etapizat de eliminare a echipamentelor cu conţinut de PCB.
Pe site-ul Agenției Naționale pentru protecția Mediului există un formular on line (E-
Form), care va permite raportarea inventarelor locale de emisii conform Ordinului 3299/2012,

34
înregistrarea unei cereri electronice priviind eliberarea sau revizuirea unui act de reglementare
priviind protecția mediului respectiv înregistrarea informațiilor specifice evidenței monitorizării
și eliminării ecologice a echipamentelor electronice contaminate cu PCB. În cadrul acestui
formular se obține un cont de acces, care reprezintă combinația unică de utilizator și parolă și
care va fii asociat unui singur punct de lucru al operatorului economic. Site-ul este:
http://raportare.anpm.ro
Pâna în momentul în care aceştia sunt decontaminaţi, scoşi din funcţiune şi/sau eliminaţi în
conformitate cu prezenta directivă, întreţinerea transformatorilor care conţin PCB-uri poate
continua numai cu scopul de a asigura menţinerea PCB-urilor pe care le conţin în conformitate
cu standardele tehnice sau cu specificaţiile privind calitatea dielectrică şi cu condiţia că
transformatorii să fie în bune condiţii de lucru şi să nu aibă scurgeri. Anumite echipamente
încapsulate, aflate în funcţiune sau depozitate înainte ori după utilizare, pot conţine compuşi
desemnaţi în cantităţi mai mari decât cantităţile minimale. Dacă aceste echipamente nu pot fi
testate pentru a se dovedi prezenţa compuşilor desemnaţi fără a se provoca distrugerea sau
afectarea acestor aparate, prezenţa ori absenţa compuşilor respectivi, precum şi volumul şi
concentraţiile lor probabile vor fi apreciate de operatorii economici după dată şi locul fabricaţiei
echipamentelor.
Echipamentele cu conţinut de PCB-uri mai mic de 0,05%, care nu au fost incluse în
inventarul naţional al echipamentelor şi materialelor ce conţin compuşi desemnaţi şi care
reprezintă o componentă a unui alt echipament, trebuie îndepărtate şi colectate separat atunci
când echipamentul din care fac parte este scos din uz, reciclat sau eliminat.

18. Reglementări de neutralizare a deşeurilor de origine animală conform

Ordonanţei nr. 47 din 11 august 2005:
Definiţii:
Deşeuri de origine animală - subproduse de origine animală ce nu sunt destinate
consumului uman, cadavre întregi sau porţiuni de cadavre provenite de la animale;
Neutralizare a deşeurilor de origine animală - activitatea de ecarisare a deşeurilor de
origine animală urmată de procesarea sau de incinerarea/coincinerarea acestora prin
transformarea lor în produse stabile biologic, nepericuloase pentru mediul înconjurator, animale
sau om, respectiv activitatea de îngropare a acestora în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă.
Ecarisare - activitatea de colectare a deşeurilor de origine animală/subproduse de origine
animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul procesării sau incinerării/coincinerarii
acestora, incluzând activităţile de transport, depozitare şi manipulare a acestora, după caz.
Deşeurile de origine animală se neutralizează în unităţi autorizate şi aprobate sanitar-
veterinar şi de mediu în condiţiile legii.
Se interzice abandonarea, îngroparea sau depozitarea deşeurilor de origine animală în alte
condiţii decât cele stabilite de legislaţia în vigoare. În zone izolate, în care ecarisarea se face cu
dificultate, îngroparea cadavrelor este permisă în locuri special amenajate, pe baza aprobării şi
autorizării sanitare veterinare şi de mediu. Unităţile de ecarisare au obligaţia de a păstra
evidenţele veterinare referitoare la deşeurile de origine animală preluate, respectiv privind
cantităţile colectate, modul de transport şi, după caz, destinaţia acestora.
Consiliul local are obligaţia de a păstra evidenţele veterinare, în cazul crescătorilor
individuali de animale şi al persoanelor fizice care deţin animale ce nu sunt destinate activităţilor
economice.

35
 Unităţile care desfăşoară activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală au
obligaţia de a păstra înregistrările şi evidenţele veterinare privind modul de procesare a
cantităţilor colectate, transportate şi neutralizate.
Următoarele fapte constituie contravenţii:
• neluarea măsurilor pentru depozitarea cadavrelor de animale în ferme sau exploataţii în
condiţii care să prevină îmbolnăvirea animalelor, oamenilor sau poluarea mediului;
• neridicarea în termenele stabilite a deşeurilor de origine animală;
• neîntocmirea evidenţelor veterinare cu privire la deşeurile de origine animală în
conformitate cu prevederile legale în vigoare sau cu privire la materiile rezultate în urma
neutralizării ori procesării acestora;
• neluarea măsurilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru depozitarea deşeurilor de
origine animală în unităţile de tăiere, procesare, depozitare sau comercializare a produselor de
origine animală ori implicate în activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală;
• abandonarea, depunerea sau depozitarea deşeurilor de origine animală în alte locuri decât
cele organizate şi autorizate şi/sau aprobate în acest scop;
• neorganizarea de către consiliile locale a locurilor de îngropare prevăzute la art. 6 din
prezenta ordonanţă sau neîndeplinirea de către acestea a condiţiilor de organizare şi funcţionare;
• neîncheierea unui contract valabil cu o unitate de ecarisare sau nedeţinerea de instalaţii
proprii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, autorizate şi aprobate în condiţiile legii,
de către unităţile de producţie, depozitare, procesare ori comercializare a cărnii sau a altor
produse de origine animală. Suplimentar amenzii, fapta se sancţionează şi cu retragerea aprobării
şi/sau cu anularea autorizaţiei de funcţionare, în baza notificării făcute de organismele de control
prin conducătorii acestor instituţii.

19. Utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură conform Ordinului nr. 344 din 16
august 2004:
Normele tehnice din 16 august 2004 privind protecţia mediului şi în special a solurilor,
când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură aprobate prin Ordinul 344-2004 au ca
scop valorificarea potenţialului agrochimic al nămolurilor de epurare, prevenirea şi reducerea
efectelor nocive asupra solurilor, apelor, vegetaţiei, animalelor şi omului, astfel încât să se
asigure utilizarea corectă a acestor nămoluri.
Definiţii:
Nămoluri: - nămoluri provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi şi de
la alte staţii de epurare a apelor uzate cu o compoziţie asemănătoare apelor uzate orăşeneşti;
- nămoluri provenite de la fosele septice şi de la alte instalaţii similare pentru
epurarea apelor uzate.
Studiu agrochimic special - studiul agrochimic completat cu datele privind încărcarea
solului şi plantei cu elementele poluante.
Se interzice utilizarea nămolurilor atunci când concentraţia unuia sau mai multor metale
grele din sol depăşeşte valorile limită stabilite în tabelul de mai jos şi trebuie luate măsuri pentru
ca aceste valori limită să nu fie depăşite ca urmare a utilizării nămolurilor.

36
 Tabelul 19.1: Valorile maxime admisibile pentru concentraţiile de metale grele în solurile pe care
se aplică nămoluri (mg/kg de materie uscată într-o probă reprezentativă de sol cu un pH mai mare de
6,5)
Parametrii Valorile limită
Cadmiu 3
Cupru 100
Nichel 50
Plumb 50
Zinc 300
Mercur 1
Crom 100

Pe terenurile agricole se pot aplica numai nămolurile al căror conţinut în elemente poluante
nu depăşeşte limitele prezentate în tabelul nr. 19.2.

Tabelul 19.2: Concentraţiile maxime admisibile de metale grele din nămolurile destinate pentru
utilizarea în agricultură (mg/kg de materie uscată)
Parametrii Valorile limită
Cadmiu 10
Cupru 500
Nichel 100
Plumb 300
Zinc 2.000
Mercur 5
Crom 500
Cobalt 50
Arsen 10
AOX (suma compuşilor organohalogenaţi) 500
PAH (Hidrocarburi aromatice policiclice) 5
Suma următoarelor substanţe: antracen, benzoantracen, benzofluoranten,
benzoperilen, benzopiren, chrisen, fluorantren, indeno (1,2,3)piren, naftalină,
fenantren, piren
PCB (bifenili policloruraţi) 0,8

Cantităţile maxime admisibile de metale grele care pot fi aplicate pe sol pe unitatea de
suprafaţă şi pe an sunt în conformitate cu tabelul nr. 19.3.

Tabelul nr. 19.3:Valorile limită pentru cantităţile anuale de metale grele care pot fi introduse în
terenurile agricole pe baza unei medii de 10 ani (kg/ha/an)
Parametrii Valorile limita
Cadmiu 0,15
Cupru 12

37
Nichel 3
Plumb 15
Zinc 30
Mercur 0,1
Crom 12

Pot fi utilizate în agricultură numai nămolurile tratate, pentru care s-a emis permisul de
aplicare de către agenţia locală de protecţie a mediului pe baza studiului agrochimie special
elaborat de Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice (OSPA) şi aprobat de direcţia pentru
agricultură şi dezvoltare rurală. în studiu trebuie să se prevadă condiţiile pe care trebuie să le
respecte producătorul şi utilizatorul nămolului pentru a se asigura protecţia mediului.
În tabelul nr. 19.4 sunt prezentate o serie de condiţii care se cer a fii îndeplinite la
împrăştierea nămolurilor de la staţiile de epurare.

Tabelul nr. 19.4: Criterii de evaluare a pretabilităţii solurilor la aplicarea nămolului

Gradul de afectare
Factorul Exclus
fără slab mediu mare
topografia foarte slab moderat puternic foarte puternic
slab neuniform
terenului neuniform neuniform neuniform neuniform
1 2 3 4 5 6
Panta terenului <2% 2,1-5 % 5,1-10 % 10,1-15 % > 15,1 %
Textura solului lut nisipos argilos, lut nisipos grosier, nisip lutos fin, nisip lutos grosier, nisip grosier, nisip
lut mediu, lut lut nisipos argilă nisipoasă nisip lutos mijlociu, nisip fin,
prăfos mijlociu, lut mijlociu, lut argilă lutoasă, argilă
nisipos fin, lut argilo-prăfos prăfoasă, argilă medie,
nisipos prăfos, lut argilă fină, roci
argilos mediu compacte fisurate,
pietrişuri, roci
compacte dure,
depozite organice
Permeabilitatea mijlocie mare mică foarte mică extrem de mică, foarte
solului mare
Drenajul solului bine drenate moderat drenate intens drenate foarte slab drenate, slab
drenate, excesiv
drenate, imperfect
drenate
Pericol de absent mic moderat - mare, foarte mare
eroziune la
suprafaţă
Inundabilitate neinundabil tot timpul anului - - inundabil
Capacitatea de apă mare mijlocie foarte mare extrem de mare foarte mică, mică
utilă
Adâncimea apei foarte mare mare mijlocie mică (textură superficială, extrem de
freatice mijlociu-fină) mică, foarte mică
(textură grosieră)
Volumul edafic extrem de mare, foarte mare mare mijlocie extrem de mic, foarte

38
 excesiv de mare mic, mic
pH-ul > 6,9 6,5-6,8 5,9-6,4 5,5-5,8 < 5,5
Capacitatea de mijlocie mare mica foarte mare extrem de mică, foarte
schimb cationic mică, extrem de mare
Încărcarea cu < 20 % 20-40 % 40-60 % 60-80 % > 80 %
metale grele

Împrăştierea nămolului se face numai în perioadele în care sunt posibile accesul normal pe
teren şi încorporarea nămolului în sol imediat după aplicare.
În utilizarea nămolurilor trebuie să se ţină cont de următoarele reguli:
a)trebuie să fie avute în vedere necesităţile nutriţionale ale plantelor;
b)să nu se compromită calitatea solurilor şi a apelor de suprafaţă;
c)valoarea pH-ului din solurile pe care urmează a fi aplicate nămoluri de epurare trebuie să
fie menţinută la valori peste 6,5.
Producătorul de nămol are următoarele obligaţii:
1. să anunţe autoritatea teritorială de mediu şi utilizatorii de nămol despre eventualii
poluanţi existenţi în nămol;
2. să identifice utilizatorul de nămol şi suprafeţele agricole (inclusiv pe cele sensibile) care
întrunesc condiţiile necesare utilizării nămolului, pe baza studiilor pedologice întocmite, la
cererea producătorului, de către oficiile teritoriale de studii pedologice şi agrochimice;
3. să contacteze utilizatorul de nămol şi să evalueze posibilităţile de utilizare a nămolului.
4. să asigure transportul şi împrăştierea nămolului;
5. să anunţe autoritatea teritorială de mediu în cazul nerespectării condiţiilor iniţiale de
eliberare a permisului de împrăştiere, la schimbarea terenului, sau în cazul în care utilizatorul de
nămol refuză ulterior nămolul;
6. să aleagă soluţia de eliminare a nămolului (incinerare, depozitare) în cazul neobtinerii
autorizaţiei de împrăştiere a nămolului sau în situaţia în care nu găseşte loc de împrăştiere;
7. să ţină la zi registrele cu:
a) cantităţile de nămoluri produse şi cantităţile de nămoluri furnizate pentru
agricultură;
b)compoziţia şi caracteristicile nămolurilor, conform indicatorilor de caracterizare
a nămolurilor din prezentul ordin;
c) tipul de tratament efectuat;
d) numele şi adresele destinatarilor de nămoluri şi locurile de utilizare a
nămolurilor;
8. să comunice, la cererea autorităţilor competenţe, informaţiile care se găsesc în registrele
de evidenţă;
9. să realizeze studiul agrochimie special de control şi monitoring al solului pe care s-a
aplicat nămolul.
Producătorul este responsabil de nămol pentru tot ceea ce înseamnă calitatea, cantitatea,
transportul, împrăştierea nămolului pe suprafeţele agricole, precum şi pentru efectele acestuia
asupra mediului şi sănătăţii omului după utilizare.
Utilizatorii de nămoluri de epurare sunt obligaţi:
a) să anunţe autorităţile competente şi producătorul de nămol despre rotaţia culturii;
b) să realizeze încorporarea nămolurilor în sol în aceeaşi zi în care s-a aplicat nămolul;

39
 c) să anunţe producătorul de nămol dacă s-a răzgândit în privinţa utilizării nămolului,
înainte de a se realiza transportul acestuia.
În zonele de utilizare a nămolurilor se organizează sistemul de monitorizare a factorilor de
mediu (sol, apă, plante), în completarea sistemului naţional.

20. HOTĂRÂRE nr. 2293 din 9 decembrie 2004 privind gestionarea deşeurilor
rezultate în urma procesului de obţinere a materialelor lemnoase:
Deşeuri lemnoase sunt reprezentate de:
- resturile de exploatare definite conform standardelor în vigoare;
- coaja, rumeguşul, talaşul, aşchiile, marginile şi altele asemenea, rezultate în urmă
exploatării şi/sau prelucrării lemnului;
- materialele lemnoase depozitate pe terenuri sau spaţii care nu sunt destinate acestui scop:
albii şi maluri de ape, terenuri aferente instalaţiilor de scos apropiat şi transport şi alte asemenea
terenuri.
În gestionarea deşeurilor lemnoase deţinătorii de deşeuri lemnoase au următoarele obligaţii
specifice:
a) să depoziteze deşeurile lemnoase care se încadrează în categoria celor definite la art. 2
pct. 2 lit. a) în conformitate cu prevederile din Normele privind stabilirea termenelor,
modalităţilor şi perioadelor de exploatare a masei lemnoase din păduri şi din vegetaţia forestieră
din afara fondului forestier naţional, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor nr. 635/2002;
b) să depoziteze deşeurile lemnoase care se încadrează în categoria celor definite la art. 2
pct. 2 lit. b) în mod selectiv, pe platforme betonate, special amenajate;
c) să respecte reglementările de mediu specifice şi, după caz, normele prevăzute la lit. a)
pentru deşeurile lemnoase prevăzute la lit. b);
d) să ţină evidenţă cantităţilor de deşeuri lemnoase pe categorii, potrivit reglementărilor
specifice în vigoare.
Dacă deşeurile lemnoase sunt destinate valorificării drept combustibil, deţinătorului de
deşeuri lemnoase îi sunt interzise acoperirea acestora cu produse sintetice şi tratarea lor cu
produse chimice.
Gestionarea deşeurilor lemnoase se face de către deţinătorul de deşeuri lemnoase cu
respectarea prevederilor din autorizaţia de mediu emisă pentru activitatea desfăşurată care
generează deşeuri lemnoase.

21. Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale conform Ordinului nr.
1226 din 3 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor tehnice şi a Metodologiei de
culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi
medicale:
Unităţiile spitaliceşti sunt definite ca mari producători de deşeuri, atât generale (asimilabile
cu cele menajere), dar mai ales de deşeuri periculoase , motiv pentru care se impune existenţa
planurilor de getionare a deşeurilor rezultate.
În toate unităţile sanitare, activităţile legate de gestionarea deşeurilor rezultate din
activităţile medicale fac parte din obligaţiile profesionale şi sunt înscrise în fişa postului fiecărui
salariat.

40
 Unităţile sanitare care desfăşoară activităţi medicale, în calitate de producători de deşeuri,
au obligaţia să ţină evidenţa gestionării acestora, în conformitate cu modelul prevăzut la
secţiunea 5.1 din prezentul Ordin.
Următoarele unităţi, indiferent de forma de organizare a acestora, în calitate de
producători/deţinători de deşeuri, au obligaţia să ţină evidenţa gestionării deşeurilor de
medicamente, în conformitate cu modelul prevăzut la secţiunea 5.1 şi să respecte prevederile
prezentei metodologii de culegere a datelor:
a) farmacii, drogherii, unităţi autorizate pentru vânzarea sau distribuţia medicamentelor şi
produselor farmaceutice;
b) unităţi de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor biologice;
c) institute de cercetare farmaceutică;
d) unităţi preclinice din universităţile şi facultăţile de farmacie;
e) Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
Definiţii:
Deşeurile anatomo-patologice sunt fragmente şi organe umane, inclusiv recipiente de
sânge şi sânge conservat. Aceste deşeuri sunt considerate infecţioase;
Deşeurile chimice şi farmaceutice sunt substanţe chimice solide, lichide sau gazoase, care
pot fi toxice, corozive ori inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe
chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;
aceste deşeuri sunt incluse în categoria deşeurilor periculoase atunci când prezintă una sau mai
multe din proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor,
cu modificările ulterioare;
Deşeurile infecţioase sunt deşeurile care prezintă proprietăţi periculoase, astfel cum
acestea sunt definite în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, la punctul
"H 9 - «Infecţioase»: substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine ale
acestora care sunt cunoscute că producând boli la om ori la alte organisme vii"; aceste deşeuri
sunt considerate deşeuri periculoase;
Deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuţite care pot produce leziuni mecanice
prin înţepare sau tăiere; aceste deşeuri sunt considerate deşeuri infecţioase/periculoase, dacă au
fost în contact cu fluide biologice sau cu substanţe periculoase;
Deşeurile medicale nepericuloase sunt deşeurile a căror compoziţie şi ale căror proprietăţi
nu prezintă pericol pentru sănătatea umană şi pentru mediu;
Deşeurile medicale periculoase sunt deşeurile rezultate din activităţi medicale şi care
prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase enumerate în anexa nr 4 la Legea nr.
211/2011, cu modificările ulterioare;
Producătorul de deşeuri medicale este orice persoană fizică sau juridică ce desfăşoară
activităţi medicale din care rezultă deşeuri medicale.
Producătorii de deşeuri medicale, au următoarele obligaţii:
 prevenirea producerii deşeurilor medicale sau reducerea gradului de periculozitate a
acestora;
 separarea diferitelor tipuri de deşeuri la locul producerii/generării;
 tratarea şi eliminarea corespunzătoare a tuturor tipurilor de deşeuri medicale produse.
Prezentele norme tehnice se aplică şi unităţilor care desfăşoară activităţi conexe celor
medicale (cabinete de înfrumuseţare corporală, îngrijiri paleative şi îngrijiri la domiciliu etc.),
indiferent de forma de organizare a acestora.

41
 Prezentele norme tehnice nu se referă la managementul deşeurilor radioactive, a căror
gestionare este prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 11/2003 privind gospodărirea în siguranţă
a deşeurilor radioactive, republicată, cu modificările ulterioare, şi nici la efluenţii gazoşi emişi în
atmosferă sau la apele uzate descărcate în receptori.
Totodată aceste norme tehnice nu se referă la managementul deşeurilor de medicamente din
categoria 18 01 08* - medicamente citotoxice şi citostatice şi 18 01 09 - medicamente, altele
decât cele specificate la 18 01 08; care sunt reglementate prin ordin al ministrului sănătăţii,
conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate publică, cu modificările şi
completările ulterioare.
Pentru deşeurile infecţioase se foloseşte pictograma "Pericol biologic"
Pentru deşeurile periculoase clasificate conform codului 18 01 06* - chimicale constând
din sau conţinând substanţe periculoase se folosesc pictogramele aferente proprietăţilor
periculoase ale acestora, conform anexei nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare,
respectiv: "Inflamabil", "Coroziv", "Toxic" etc.
Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt obiecte ascuţite identificate prin codul 18 01 03*,
se folosesc cutii din carton prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din
polietilenă galbeni ori marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă,
cât şi sacii sunt marcaţi şi etichetaţi în limba română cu următoarele informaţii: tipul deseului
colectat, pictograma "Pericol biologic", capacitatea recipientului (I sau kg), modul de utilizare,
linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secţie,
unitatea sanitară şi secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lor,
data umplerii definitive, marcaj conform standardelor Naţiunilor Unite (UN), în conformitate cu
Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR).
Cutiile din carton prevăzute cu saci de plastic în interior trebuie stocate temporar pe suprafeţe
uscate.
La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul
dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Atunci când nu este pus în cutie de carton care să
asigure rezistenţa mecanică, sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în
portsac, fiind obligatoriu ca şi acesta din urmă să aibă capac. Înălţimea sacului trebuie să
depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a
acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul
de umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul sau. Pubelele cu pedală şi capac
trebuie să fie inscripţionate cu pictograma "Pericol biologic".
Atât deşeurile înţepătoare-tăietoare identificate prin codul 18 01 01, cât şi prin codul
18 01 03* se colectează separat în acelaşi recipient din material plastic rigid rezistent la acţiuni
mecanice.
Recipientul trebuie prevăzut la partea superioară cu un capac special care să permită
introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere a recipientului, fiind
prevăzut în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului are orificii
pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Recipientele trebuie prevăzute cu un
mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de stocare temporară şi, ulterior, la locul de
eliminare finală. Recipientele utilizate pentru deşeurile înţepătoare-tăietoare infecţioase au
culoarea galbenă şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic".
Pentru deşeurile infecţioase de laborator se folosesc cutii din carton rigid prevăzute în
interior cu sac galben de polietilenă, marcate cu galben, etichetate cu următoarele informaţii:
tipul deseului colectat, pictograma "Pericol biologic", capacitatea recipientului (I sau kg), modul

42
de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului
pe secţie, unitatea sanitară şi secţia care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu
manipularea lui, data umplerii definitive, marcaj conform standardelor UN, în conformitate cu
ADR.
Al doilea recipient în care se depun sacii, cutiile şi recipientele pentru deşeurile periculoase
este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul central pentru stocarea
temporară a deşeurilor din incinta unităţii sanitare.
Containerele mobile pentru deşeuri infecţioase, anatomo - patologice şi părţi anatomice şi
înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sunt etichetate "Deşeuri medicale" şi poartă pictograma
"Pericol biologic"- Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile
mecanice, uşor lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante.
Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului
automat de preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în instalaţia de
procesare a deşeurilor.
Deşeurile anatomo-patologice încadrate la codul 18 01 02 (18 01 03*) destinate incinerării
sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din
polietilenă care trebuie să prezinte siguranţă la închidere sau în cutii confecţionate din material
plastic rigid cu capac ce prezintă etanşeitate la închidere, având marcaj galben, special destinate
acestei categorii de deşeuri, şi sunt eliminate prin incinerare.
Recipientele vor fi etichetate cu următoarele informaţii: tipul deşeului colectat, pictograma
"Pericol biologic", capacitatea recipientului (I sau kg), modul de utilizare, linia de marcare a
nivelului maxim de umplere, dată distribuirii recipientului pe secţie, unitatea sanitară şi secţia
care au folosit recipientul, persoana responsabilă cu manipularea lui, dată umplerii definitive,
marcaj conform standardelor UN, în conformitate cu ADR.
La solicitarea beneficiarului, părţile anatomice pot fi înhumate sau incinerate în condiţiile
legii, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a acestuia, ce se depune atât la unitatea
sanitară respectivă, cât şi la direcţia de sănătate publică judeţeană. Direcţia de sănătate publică
judeţeană eliberează un certificat în acest sens. Părţile anatomice sunt ambalate şi refrigerate,
după care se vor depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente.
Pentru a evita acumularea în unităţile sanitare a unor cantităţi mari de deşeuri farmaceutice
(de exemplu; medicamente expirate), acestea se pot returna, pe baza unui contract, farmaciei sau
depozitului de produse farmaceutice în vederea eliminării finale.
Deşeurile stomatologice identificate prin codul 18 01 10* reprezentate de amalgamul
dentar se colectează separat în containere sigilabile şi sunt preluate de firme autorizate în vederea
valorificării.
Deşeurile rezultate în urmă administrării tratamentelor cu citotoxice şi citostatice
reprezentate de corpuri de seringă cu sau fără ac folosite, sticle şi sisteme de perfuzie, materiale
moi contaminate, echipament individual de protecţie contaminat etc. trebuie colectate separat,
ambalate în containere de unică folosinţă sigure, cu capac, care se elimina separat. Recipientele
trebuie marcate şi etichetate cu aceleaşi informaţii specificate mai sus, pentru alte tipuri de
deşeuri. Acest tip de deşeu se elimină numai prin incinerare, cu respectarea prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 128/2002, cu modificările şi completările ulterioare

22. Gospodărirea în siguranţă a deşeurilor radioactive conform Ordonanţei nr. 11 din

30 ianuarie 2003:

43
 Prevederile prezentei ordonanţe se aplică pentru gospodărirea în siguranţă atât a deşeurilor
radioactive rezultate din ciclul combustibilului nuclear, cât şi a deşeurilor radioactive rezultate
din aplicaţiile tehnicilor şi tehnologiilor nucleare în industrie, medicină, agricultură şi în alte
domenii de interes socioeconomic, inclusiv a celor rezultate din dezafectarea instalaţiilor
nucleare şi radiologice. Aceste prevederi nu se aplică:
a) gospodăririi deşeurilor radioactive provenite din activităţile din domeniul mineritului şi
de prelucrare a minereurilor de uraniu şi/sau toriu;
b) activităţilor de dezafectare a instalaţiilor de minerit şi de prelucrare a minereurilor de
uraniu şi/sau toriu;
c) la eliberarea controlată a efluenţilor radioactivi în mediu.
Definiţii:
Deşeuri radioactive - materialele radioactive sub formă gazoasă, lichidă sau solidă, pentru
care nu s-a prevăzut nicio altă întrebuinţare, care conţin ori care sunt contaminate cu radionuclizi
în concentraţii superioare limitelor de exceptare; prin deşeu radioactiv se înţelege şi
combustibilul nuclear uzat pentru care nu se prevede o altă utilizare;
Gospodărirea deşeurilor radioactive - totalitatea activităţilor administrative şi
operaţionale care sunt implicate în manipularea, transportul, pretratarea, tratarea, condiţionarea,
depozitarea intermediară şi depozitarea definitivă a deşeurilor rezultate din funcţionarea şi
dezafectarea instalaţiilor nucleare şi radiologice. Termenul de gospodărire a deşeurilor
radioactive se referă şi la gospodărirea combustibilului nuclear uzat pentru care nu se prevede o
altă utilizare;
Instalaţie radiologică - generatorul de radiaţie ionizantă, instalaţia, aparatul ori
dispozitivul care extrage, produce, prelucrează sau conţine materiale radioactive.
Titularii de autorizaţie au obligaţia de a gospodări în siguranţă deşeurile radioactive
rezultate prin funcţionarea instalaţiilor nucleare şi radiologice pe toată durata de exploatare utilă,
precum şi din dezafectarea acestora, în vederea depozitării lor definitive, în conformitate cu
prevederile art. 26 şi 27 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea,
autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată.
Activităţile de gospodărire în siguranţă a deşeurilor radioactive se desfăşoară în baza
Strategiei naţionale pe termen mediu şi lung privind gospodărirea în siguranţă a combustibilului
nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive. Strategia naţională pe termen mediu şi lung privind
gospodărirea în siguranţă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive este
componentă a Strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear. Coordonarea la nivel
naţional a activităţilor de gospodărire în siguranţă a deşeurilor radioactive şi de depozitare
definitivă a acestora se face de către autoritatea naţională competentă în domeniu. Autoritatea
naţională competentă în domeniul coordonării la nivel naţional a activităţilor de gospodărire în
siguranţă a deşeurilor radioactive este ANDRAD. ANDRAD răspunde de depozitarea definitivă a
combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv a celor rezultate din
dezafectarea instalaţiilor nucleare şi radiologice.

44