Sunteți pe pagina 1din 2

Stim cu totii ca nimic nu este intamplator, ca totul se intampla cu un scop,

iar daca nu stim despre ce scop este vorba, suntem tentati sa nu acceptam asta, sa
opunem rezistenta. Orice forma de neacceptare, creeaza suferinta si cu cat opunem
mai multa rezistenta, in functie de perceptia si de trairea fiecaruia, se poate
transforma intr-un conflict, iar de aici si pana la aparitia bolii, este un pas
mic, daca nu se rezolva conflictul respectiv. Deci, neacceptare-suferinta-conflict-
boala, iata un mecanism frecvent de imbolnavire.
Boala este de fapt, un mesaj al subconstientului, ca ceva am facut gresit in
trecutul nostru si trebuie sa reparam , sa schimbam, insa adesea, nu stim sa
interpretam acel mesaj. Mai precis, boala este raspunsul perfect al creierului la
un stres foarte mare, la ceva ce nu putem accepta constient, este un program
biologic special de adaptare, o sansa de a-ti rezolva problemele. Boala este
solutia cea mai buna a creierului, de a te tine in viata.
Sentimentul nostru subiectiv si felul in care percepem un conflict, sunt cele care
determina ce parte a creierului va fi afectata de soc, inducand astfel felul
simptomelor ce se vor manifesta in corp. Localizarea bolii in organism va depinde
de tipul de emotie trait, iar starea de gravitate a bolii va depinde de
intensitatea socului emotional, de gradul de neacceptare (cu cat te opui mai
vehement), raportat la evenimentul declansator. De exemplu, a fi martor la un act
de adulter, poate fi trait ca: 1- un sentiment de pierdere de teritoriu, (celalalt
barbat mi-a luat sotia) care poate declansa un infarct miocardic; 2- nu pot sa
asimilez aceasta mizerie, aceasta situatie de "rahat", si astfel e posibil sa se
dezvolte un cancer de colon; 3- ma simt incapabil(a) sa pun limite in relatia
noastra, sa-mi marchez teritoriul si asta afecteaza vezica urinara. Semnificatia
biologica a urinarii este de a marca teritoriul. Sunt multe feluri de a trai o
experienta, dar toate aceste trairi si reactii sunt influentate de evenimentele din
trecutul nostru, de programarile acumulate inca din pantecul matern si chiar cu
noua luni inainte de conceptie. Noua Medicina
Germanica arata cum fiecare soc declanseaza un program biologic cu sens si scop de
adaptare si supravietuire a individului sau a speciei si implica de fiecare data
psihicul, creierul si o anumita componenta a corpului. Medicina germanica nu este o
terapie. Aceasta ne explica foarte amanuntit , mecanismele de declansare a bolilor.
Dupa ce intelegem si constientizam modul in care un conflict declanseaza o boala,
ne putem vindeca, si in viitor putem sa prevenim aparitia bolilor. Din pacate, asta
nu se intampla intotdeauna. Cineva poate fi constient de cauza bolii, recunoscand
exact emotia care a afectat organul, dar ramane in continuare bolnav. Asta se
intampla deoarece nu se poate elibera de acea emotie, pentru ca s-a indentificat cu
programul respectiv, si pentru ca l-a integrat foarte bine la nivel subconstient.
Solutia mea in acest caz, modul in care eu lucrez cu clientii mei, este
deprogramarea subconstientului. Este metoda prin care elimin cauza, ci nu efectul.
Mergand mult mai in urma de momentul conceptiei, dar avand la baza tot structura
medicinii germanice, a aparut Recall Healing, care este o combinatie intre
psihogenealogie si medicina germanica. Psihogenealogia exploreaza si analizeaza
evenimentele,traumatismele, secretele, conflictele traite de antecesori (stramosi)
si modul �n care acestea conditioneaza tulburarile aparute �n contextul de viata
prezent al
descendentilor. Abordarea transgenerationala �decodifica� inconstientul familial si
scoate �n evidenta importanta dinamicii lui �n istoria de viata a unui individ.
Atunci cand constientizam ca rulam aceleasi programe, preluate din inconstientul
familial al stramosilor, si realizam ca nu ne apartin, putem sa oprim transferul
acestora.
Programele pe care fatul, sau sugarul, le preia in mod inconstient si pe care
apoi le traieste in continuu, pe parcursul vietii sale, se datoreaza acelor
evenimente si emotii semnificative, pe care mama si tatal le-au experimentat pe
parcursul a 30 de luni, ce constituie asa-numitul Proiect-Sens - 9 luni dinaintea
conceptiei, 9 luni de sarcina si primele 12 luni de viata ale copilului.
Psihogenealogia ne arata faptul ca memoria si loialitatile familiale invizibile,
circula in familii, antrenanad acelasi tip de boli, care apar la aceeasi varsta.
Sunt multe persoane, care duc in spate, memorii ce nu le apartin, pe care nu le-au
trait personal, preluate de la stramosi, cu cateva generatii in urma.
Conflictul psihologic al parintelui, devine conflictul biologic al copilului, care
exprima un program elaborat de un urmas al sau, de exemplu, copiii care se nasc cu
handicap, desi parintii lor sunt perfect sanatosi, pentru ca mama, in timpul
sarcinii, traind un conflict semnificativ cu partenerul (tatal copilului), ajunge
la divort si se gandeste sa avorteze. In acest rastimp, copilul preia toate acele
trairi ale mamei, care se descarca direct in inconstientul personal. Acesta este un
conflict programator, iar pe parcursul vietii, orice stimul, traire a copilului sau
a adultului, care fac referire la supravietuire, sau respingere(avort = a exista,
sau nu), in functie de cum este perceputa, influenteaza direct aparitia unui
conflict declansator. Acesta poate degenera intr-un dezechilibru sau boala, iar, in
acest caz, mesajul subconstientului este acela, ca a ramas ceva neterminat si ca
trebuie rezolvat conflictul programator.
Deci, tot ce nu este recunoscut si acceptat, la nivel de suferinta, in
generatiile trecute, va reveni sub forma de destin, in generatiile urmatoare. Chiar
daca nu pare drept, exista totusi o logica. Mai presus de supravietuirea
individului, este perpetuarea si supravietuirea speciei. Scopul este ca urmasii sa
construiasca un mecanism, un program de adaptare, deoarece orice specie care nu se
poate adapta, este in pericol de disparitie.

S-ar putea să vă placă și