Parabola descrie cu o mișcătoare simplitate Cum anume este Dumnezeu

,bunătatea sa. harul Său. nemărginita sa mila. iubirea sa prisositoare,

El se bucură de întoarcerea celui pierdut întocmai ca tatăl care a gătit
praznicul de bun venit/ parabola este adresată unor oameni care asemenea fiului
cel mare se simțeau ofensați de Evanghelie / lor trebuie să li se facă un apel la
conștiința lor lor le spune Iisus : Iată măreția iubirii lui Dumnezeu pentru
copiii săi pierduți în contrast cu lipsa voastră de bucurie și de iubire, cu
viețile voastre nerecunoscătoare, nemulțumitoare și pline de
autojustificare , încetați deci cu lipsa de iubire și fiți milostivi /cei morți
spiritual învie la o nouă viață, cei pierduți se întorc acasă,
Bucurați-vă împreună cu ei
Parabola fiului risipitor este o apărare a evangheliei ca răspuns față de
critici, ascultătorii săi erau în poziția fiului mai mare care trebuia să se hotărască
dacă se acceptă sau nu invitația tatălui de a se asociau bucuriei sale astfel Isus nu
pronunță încă sentința mai speră să își facă părăsită rezistența la Evanghelie speră
că ei vor recunoaște caută justificarea și lipsa lor de iubire îi separă de Dumnezeu
Bine țarina îndepărtată unde păștea porcii fiul mai tânăr sa întors cu inima
zdrobită și ai intrat în rai din țarina tatălui centaurs înfuriat fiul mai mare și și
ararăt osânda pe care o purta înlăuntrul său
Sau mâniat și nu voia să intre pentru că a fost informat de slugi Ce se petrece în
casă viața ttatălui e un chin rereînnoit.1 abia sa sfârșit o încercare că începe alta
când fiul cel mai tânăr se întoarce din desfrânări fiul mai mare care are Masa
acasă refuză să intre înăuntru tatăl cunoaște boala fiului mai mare că este invidios
și pizmaș de aceea mișcat de iubire iese afară din casă împovărat de durere nu îl
sărută nici nu îl îmbrățișează îi vorbește doar mângâietor și suportă cu răbdare
toate valurile furiei fiului mai mare fiul mai mare era gata de atac așteptat De
mult prilejul să izbucnească să arunci afară tot ce a strâns și a fiert în sine de a
lungul atâtor ani de atâția ani îți lungesc niciodată nu îl numește nici nu îl
privește ca pe un tată și ca pe un patron și încă unul nedrept pe sine însuși te
subestimează se privește ca pe o slugă tocmită niciodată nu îți am călcat porunca
sunt în ordine întotdeauna sunt ireproșabil niciodată în Anglia și cu ceva Tu
dimpotrivă niciodată nu a mai dat un miel să mă veselesc cu prietenii mei Eu
niciodată nu am făcut ceva rău Tu niciodată nu ai făcut ceva bun pe fratele său nu
lumești numește frate și fiu al tatălui său iar greșeala fratelui mai tânăr nu este că
la supărat pe tatăl său și că a pierdut banii a tocat averea și tot el și numai el îl
acuză pe fratele său că am mâncat averea cu desfrânatele prima dojana tatălui se
face cu exclamația copile tu Mă numești tată însă eu te privesc și te numesc
Copilul meu nu e sluga mea Nici supusul meu adverbului negativ niciodată rostit
de fiul cel mai mare tatăl io pune adverbul pozitiv întotdeauna tu întotdeauna ești
cu mine ești totdeauna cu mine acesta este raiul Libertatea bogăția fiului faptul că
rămâne în casă rămâne împreună cu tatăl și la cererea unui lucru mărunt și
neînsemnat a unui ied răspunde cu toate toate ale mele sunt ale tale Fury și urii
care îl mistuie io pune faptul că trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm
fiindcă tot fratele tău mbia și să amân tuit fiul cel Mare e bolnav în are în el în
China numai că acest timp ce această tulburare le provoacă iubirea ta să lui față
de el iubirea oamenilor între ei nu poate să aplice aici porunca celui care cheamă
la cină Siliștei să intre o asemenea insistență pentru intrarea în rai a unui om pe
care îl invidiază îi înmulțește Chinul îl face să sufere și mai mult îi face viața o
tortură insuportabilă îi găsește vinovați și îi condamnă pe toți Câți participă la o
asemenea sărbătoare la un raion de omul poate să se întoarcă să se mântuiască Să
trăiască la o cină pascală unde vițelul este mult și se aude chemarea desfătat
civitas de o spațiul Credinței de bogăție a bunătăți nu suportă asemenea inovații
nu poate să intre în un asemenea climat nu poate să suporte jocurile și când de
cele îi este străin și inacceptabil faptul că Dumnezeu îl îmbrățișează pe
desfrânatul care se căiește și îi Dăruiește veșmântul cel dintâi în keep dulce tatăl îl
îndeamnă la bucurie la masa euharistică și aceasta e ca și cum ar cere să intre în
camere de tortură în el se dezvoltă și crește Ura iar îndemnul afectuos al tatălui îl
ascultă ca pe o alungare înfuriată nu cumva mînia face ca inima invidioasă să vadă
fața veselă a milostivul Dumnezeu înfuriată și sumbră iar Ura care nu lasa pe
omul stăpânit de ea să intre la prăznuirea obsteasca bucuriei nu falsifică pentru
aceasta însă știe Mariana Rai desigur în două pentru alungare în locul cel mai
dinafară Oare nu Ura este supliciul care mistuie mântuirea noastră Oare nu însăși
iubirea lui Dumnezeu este raiul pentru cei mântuiți sănătoși care iubesc care se
căiesc și o mintea lui Cristos și aceeași Iubire nu este oare o sun dar pentru cei
bolnavi adică pentru cei ce nu iubesc care nu se căiesc care nu au mintea lui
Hristos
Parabola aceasta are o legătură nemijlocită cu Dumnezeu Tatăl și cu istoria
umanității care se împarte în care se imparte in chip caracteristic în două părți
între doi fii noi Unde ne găsim pe cine le prezentăm nu e ușor să spunem e
primejdii o să răspundem în grabă acest lucru ne învață parabola de la început
Când căuta cu Deac la partea ce se cuvine din avere și până a cheltuit totul și să a
făcut foame strașnică în ținutul acela îndepărtat și mureau de foame și el și
cetățenia acelei țări până când sau petrecut toate acestea fiul mai tânăr era zăpăcit
nu era în ale sale era în afara sa nu putea să discearnă să înțeleagă ce face numai
după toate acestea și a revenit în sine prin urmare dacă ne aflăm în starea aceasta
a fiului mai tânăr înainte de a deveni în sine Înseamnă că suntem în realitate în
afara noastră înșine și nu știm unde ne aflăm cine se întâmplă Ce Reprezentăm
sau chiar dacă am Cred că știm lucru pe care îl și credem de obicei ajungem în
afară și numai dacă venim în noi înșine cumva cu ajutorul lui Dumnezeu vom
descoperi sărăcia și goliciunea noastră dar nici fratele mai mare nu este mai puțin
în afara lui însuși sau mai bine zis niciodată în parabola eu nu este reprezentat ca
venind în sine adică venind la tatăl seminte și cu si de alte lucruri își face cu
încăpățânare voia sa sa mâniat și nu voia să intre și cred că el are tot dreptul de a
dreapta sa în timp ce judecată dreaptă e aceluia care nu își face voia sa proprie și
nu Mai voia tatălui ceresc se auto justifică prin cuvintele sale și în același timp se
tăvălește pe sine însuși prin Conduita sa arătând se gol din pricina trufiei străin de
obiceiul și felul de a fi al tatălui ceresc de atâția ani îți lucesc calculează timpul
creat nu veșnicia harul necreat care între o singură clipă îl face teolog pe tâlharul
care se căiește judecă pe fratele său pentru desfrânare și revoltă și el însuși nu
ascultă de tatăl său își afirmă poziția sa constanti reproșat vila niciodată nu îți am
călcat porunca și în aceeași clipă tăgăduiește nu doar o poruncă severă privitoare
la vreo slujire ce calcă în picioare îndemnul părintesc de a lua parte la bucuria
întregii familii prin urmare Nu este ușor să spunem singur unde ne aflăm fiindcă
Poate suntem deja în afara noastră înșine și să nu știm să ne dăm seama de
aceasta ce lucru înfricoșători să fie atât de departe găsind iute în același timp
înăuntru casei și încă mai înfricoșător e să faci poruncile și să nu ajungi să guști
din vițelul cel îngrășat să nu ajungi invitați strălucit la marile ospăț care îți aduce
pentru întreaga lume fără iubirea lui Dumnezeu Tatăl și fără prezența Sfinților
care fac simțită afecțiune a și glasul său viața pe pământ se întunecă și se răcește
ca o pedeapsă locuitorii țări îndepărtate te distrug trimițând județ să faci porcii
Patimile trupului iar drepții de tipul fiului mai mare Teo sunt disc nu primesc
căința ta Există însă totdeauna tatăl care te a născut și care te salvează universuri
o casă o locuință în măsură în care îi avem pe Dumnezeu ca tată iar ca pe o iar pe
oameni ca frații noștri osteneala țarini îl face pe om să experimenteze întreaga sa
dimensiune de făptură creată Pe de altă parte tot ea îl îmbată cu senzația de a fi
stăpân creator Tocmai de aceea găsim în Biblie atât câmpuri aurii gata pentru
secerat căci câmpuri ca loc al violenței teatru al bătăliilor nu trebuie uitat că
șarpele este un animal al Câmpului iar ca in lucrat la câmp și a fost târât de un fel
de gelozie și fiul cel Mare din parabolă se întoarce acasă cu un fel de predispoziție
interioară asemănătoare astfel că îndată ce ajung la urechi Sunetul Muzicii și al
dansului sărbătorii ca sa se înfurie Este o stare în om care îl absoarbe cu totul în
lume sa în gândurile sale făcând vreo De acum înainte căi prestabilite în care se
consolidează sentimentul de a fi corect drept Vrednic de recunoștință este o
predispoziție a sufletului care împiedică nu numai o corectă înțelegere a
evenimentelor dar și o corectă înțelegere de sine
Care este atitudinea omului care nu îi îngăduie să se bucure de binele altui la alt
de atâtea ori în Biblie întâlnim chemarea la sărbătoare invitația de a participa la
cină dar asemenea parabole lui Hristos care vorbesc despre ospețe și sărbători se
încheie cu anumită amărăciune față de cei ce se încăpățânează să nu ia parte la ele
persoane cărora le este greu să se bucure împreună în cu celălalt Să se veseli ască
de binele celuilalt este vorba de cei care nu sunt încă pătruns de iubire care nu
știu încă să intre în logica iubirii și a milostivirii Cine a experimentat pierderea
Cine a simțit gustul milostivirii Cine a trăit un bine care i se întâmplat ca Dar
nemeritat înțelege binele celuilalt înțelegere a întoarcerii păcătoșilor ia parte la
Sărbătoarea tatălui o persoană care nu se simte pe sine ca întemeiată pe iubire nu
are posibilitatea de a vedea binele și de asta exemplu fiului celui mare care
consideră alte lucruri mai importante decât întoarcerea fratelui său sănătos acesta
din urmă sa întors murdar înfometat deziluzionat dar acum nu e sănătos adică
mântuit pentru că și a abandonat fixațiile intențiile și la recunoscut pe tatăl a d
Cunoscând USA prin același gest pe sine ca fiu din pierdut adică din pervers a
devenit mântuit acum e sănătos fiul cel Mare care pare un om al Muncii sub PUZ
regulilor oboselii cotidiene se dovedește acum fel un pierdut adică un designer
dezordonat acum în fața sărbătorii tatălui care și a primit înapoi fiul nu vrea să
intre nu vrea să ia parte la o bucurie care ar trebui să fie și așa pentru că și a
primit fratele înapoi sănătos sfârșitul acestei pilde este marcat de o creștere a
dramatismului Casa se umple de bucurie Pentru Fiul mai tânăr pentru libertinul
care se distrus pe sine în proiectul său de autorealizare Dar fratele care părea că
pe deplin realizate rămâne în afara casei pentru un creștin adevărată luptă
spirituală e tocmai bine a celuilalt iertarea pe care celălalt o primește este
întotdeauna barometrul propriei credințe bucuria pe care o resimțim pentru
binele celuilalt este un indicator infailibil autenticității credinței personale
convertirea păgânilor iertarea și binele care pot fi date celor care se află în afara
bisericii sunt revelatoare cu privire la adevărat nu apartenenței noastre la
comunitate eclezială
Fiul mai mare este o imagine surprinzător de contradictorie el este între adevăr
un credincios acte pare un om religios Dar de fapt nu crede Nu are o atitudine de
recunoaștere a celuilalt el nu iese din schemele mentale proprii Cât de tragică
poate fi înșelarea în viață spirituală când credem că avem o mentalitate perfectă
că suntem drepți dar nu intrăm în relația cu persoana lui Dumnezeu cu sfintele
persoane ale 3.000 se poate face Teologie fără al cunoaște pe Dumnezeu putem
avea o hristologie dar nu îndrăzni pe Hristos când sistemele și construcție de
gândire creează un zid de separație față de cel care au trebuit să fie sufletul viu al
ideilor și al domnilor atunci religia poate deveni un pericol chiar o amenințare
pentru pace și conviețuirea umană riscul oricărei credințe de aceea de al mistificat
pe Dumnezeu până în tratat încât să îl pierdem de fapt din vedere