1. Mecanismul economic.

Acumularea de capital

Mecanismul economic = un ansamblu de norme juridice, economice sau chiar morale prin care se
reglementeaza viata economica a unei societati.

Etapele mecanismului economic pot fi analizate din perspectiva a 4 dimensiuni:

- Situatia proprietatii
- Gradul de libertate decizionala a indivizilor
- Gradul de dezvoltare a sistemului normativ
- Rolul statului in cadrul relatiiloe economice

1. Etapa economiei naturale = economia primitiva

- A aparut inainte de aparitia statului

- Societatea era organizata in haite, hoarde, cete, ginti, triburi, uniuni de triburi
- Civilizatia se baza pe agricultura si pe activitatile mestesugaresti
- Pentru satisfacerea nevoilor se utiliza trocul => nu existau reguli bine stabilite pentru desfasurarea
acestei activitati
- Notiunea de proprietate nu exista propriu-zis; se manifesta sub forma de posesiune; se putea
vorbi despre o proprietate comuna a indivizilor ce apartiuneau unei grupari
- Gradul de libertate decizionala era nelimitat
- Nu exista cadru juridic sau insitutional
- Societatea era condusa dupa cutume, norme religioase, norme morale

2. Etapa economiei deschise

- Apare odata cu aparitia statului ca forma de organizare

- Apare proprietatea in forma sa embrionara: publica, privata
- Incepe sa se contureze un sistem normativ
- Statul avea rolul de “paznic de noapte”, adica intervenea doar daca existau tulburari
- Libertatea decizionala nu era ingradita de catre stat

3. Etapa economiei liberale

- A aparut in urma dezvoltarii economice

- Apare concurenta intre agentii economici
- Proprietatea era amplu dezvoltata; cea privata ramane dominanta
- Sistemul normativ a luat amploare; apar primele constitutii
- Statul nu se implica major in economie ( inca nu e agent economic )
 - Consecinte: dezechilibre (pe plan social, economic, politic), revolte impotriva sistemului =>
interventia statului

4. Etapa economiei interventioniste

- A aparut odata cu constituirea ideii de stat social ( stat cu atributii ce promoveaza egalitatea intre
indivizi in vederea disciplinarii vietii economice )
- Se urmareste redistribuirea avutiei si reducerea inechitatilor printr-un sistem normativ foarte bine
dezvoltat
- Statul a devenit agent economic => aparitia unor sisteme de solidaritate (subventii si finantari)
- Libertatea decizionala este recunoscuta, dar limitata
- Proprietatea dominanta este cea publica, necesara pentru ca statul sa gestioneze dezechilibrele
- Se face distinctia intre economia de piata si economia de comanda

Acumularea de capital = trecerea dintr-o forma de proprietate in alta.

Capitalul = totalitatea bunurilor economice ale unui individ/grup utilizate pentru producerea de bunuri si
servicii in vederea vanzarii si obtinerii de profit.

In functie de forma de preluare, precum si de forma de manifestare a mecanismului economic exista 3

forme ale acumularii de capital:

1. Acumularea naturala
- S-a manifestat in cadrul formei de economie naturala cand homo sapiens nu constientiza
valoarea bunurilor din jurul sau
- Presupune preluarea resurselor comune intr-o masura mai mare decat necesarul propriu,
pe fondul inexistentei unui cadru juridic

2. Acumularea salbatica

- Preluarea avutiei comune din cadrul unor rezerve comune prin forta sau cu nerespectarea
cadrului juridic atrage raspunderea juridica a celui vinovat

3. Acumularea legala

- Preluarea cu respectarea conditiilor

2. Banul public

- Se afla in centrul tuturor institutiilor de drept financiar

- Cuprinde fondurile comune constituite la nivelul intregii societati pentru a fi administrate de catre
stat, in numele si in interesul intregii societati
- Banul public este al societatii, nu al statului
- Statul este responsabilul banului public si cel dator a-l materializa in activitati cu caracter social,
economic, cultural
- Ban public = fonduri publice = venituri publice
- La formarea banului public contribuie toti indivizii societatii = contribuabili
- Distinctie intre contribuabil ( orice persoana fizica sau juridica ce realizeaza un venit, detine un
bun taxabil/impozabil in proprietate, pe teritoriul fiscal al statului )si contributor ( ex: statele UE
pentru bugetul UE )
- Banul public poate fi analizat din 2 perspective:

1. Dpdv al surselor de formare:

- Sunt stabilite doar de catre Parlament prin lege ordinara odata cu legea bugetara anuala
- 3 surse:
- fiscale ( taxe, impozite ); proprietatea privata se transforma in

proprietate publica

- nefiscale; se pastreaza forma de proprietate

- parafiscale; nereglementate de lege, ci printr-o hotarare a Consiliului Local prin

care se impune o obligatie fiscala

2. Dpdv al destinatiei:

- este stabilita numai de Parlament prin Legea bugetara anuala, a doua lege ca importanta dupa
Constitutie.
- Cele mai importante: activitati sociale, investitii, aparare, cercetare, functionarea aparatului de
stat, rezerva nationala

- Fonduri publice = surse ordinare + surse extraordinare ( imprumuturi )

- Ajunsi in cadrul bugetului de stat, banii se depersonalizeaza

3. Drept financiar. Notiune. Izvoare. Norme

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza
relatiile de constituire, administrare, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale
institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii.

Locul - ramura de drept public

Raportul cu alte ramuri:

- Are legatura cu toate ramurile de drept public/privat

- Cu dreptul fiscal: - de la general la special
- dreptul financiar cuprinde dreptul fiscal

Rol - formarea si destinatia banului public

Principiile dreptului financiar:

1. Legalitatea:
- Nullum impositum sine lege
- Pentru reformele principale in materie: lege ordinara, OG, OUG
- Art. 137 Constitutie - “Sistemul financiar”

2. Planificarea financiara:

- Art. 138 Constitutie - “Bugetul public national”

- Bugetul public national = bugetul de stat + bugetul asigurarilor sociale de stat + bugetele locale

3. Verificarea legalitatii modului de utilizare a banului public:

- Art. 140 Constituie - “Curtea de Conturi”

Izvoarele:

- Generale: Constitutia, Codul civil, alte legi ( ordinare, OG, OUG, HG )

 - Specifice: Legea Finantelor Publice, Legea Finantelor Publice Locale, Codul Fiscal, Codul de
procedura fiscala etc

Norma juridica financiara = regula de conduita stabilita prin lege, care cuprinde drepturile si obligatiile
subiectelor participante la raportul de drept financiar si a carei respectare e asigurata de autoritatea de
stat.

Continutul normei:

- Structura logico-juridica: ipoteza, dispozitie, sanctiune (majorari de intarziere, amenda fiscala etc)
- Constructie externa data de modul de exprimare al actelor normative (capitole, sectiuni..)
Elementul specific normei juridice financiare e sanctiunea.

4. Raporturile de drept financiar

Raporturile juridice de drept financiar sunt formate din relatiile sociale care iau nastere si se sting in
procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului si care sunt reglementate de
normele juridice financiare.

Particularitati:

1. Subiectele participante si pozitia pe care o au unele fata de altele

2. Obiectul de reglementare
3. Modalitatile de realizare a formei de activitate in cadrul careia isi are sorgintea

Elemente constitutive:

1. Subiecte: - Statul ( reprezentat de un organ de specialitate in activitatea financiara; are o pozitie

dominanta ); exceptie in domeniul fiscal/ al datoriei publice: pozitie de egalitate
- Persoane fizice sau juridice (contribuabili; pozitie de subordonare)

2. Obiectul = activitatea financiara ( platile persoanelor fizice/juridice, actiuni de organizare

bugetara, de creditare, de control etc )

3. Continutul = drepturile si obligatiile subiectelor participante

 Aceste raporturi se nasc/modifica/sting in baza manifestarii unilaterale de vointa a statului.

5. Finante publice. Notiune. Forme. Particularitati. Functii

Finantele publice sunt alcatuite din totalitatea actelor si a operatiunilor materiale privind administrarea
patrimoniului statului si a banului public.

2 terorii:

1. Teoria clasica:
- Aceasta conceptie e legata de liberalismul politic
- Statul era mai putin preocupat de activitatile private; era implicat in functiile traditionale
( aparare nationala, ordine publica, justitie etc )

2. Teoria moderna:

- Corespunde economiei interventionale

- Rolul activ al statului in influentarea proceselor economice

Corespunzator celor 4 categorii de mecanisme, intalnim doua forme de finante publice:

1. Clasice: - in economia liberala

- fiscalitate relaxata ( putine taxe/impozite )

- executie bugetara anuala/ multianuala excedentara

2. Moderne: - Fiscalitate impovaratoare

- Executia bugetara deficitara

Executia bugetara:

- Anuala - la finalul executiei bugetare, fondurile ramase se anuleaza

- Multianuala - la finalul executiei bugetare, fondurile ramase se reporteaza
Executia bugetara:

- Excedentara
- Deficitara
- Echilibrata
Particularitati:

1. Sunt relatii cu caracter economic

2. Apar in forma baneasca
3. Sunt relatii fara echivalent
4. Mijloace banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se ramburseaza

Functii:

1. Functia de repartitie - se realizeaza in doua etape: formarea resurselor si repartizarea acestora

2. Functia de control; statul controleaza banul public si impiedica irosirea avutului societatii, previne
efectuarea de cheltuilei ilegale, inoportune, ineficiente

6. Aparatul financiar al statului

- In sens larg = toate structurile statului

- In sens restrans = organele cu atributii financiare

La nivel central exista 2 organe deosebit de importante:

1. Ministerul Finantelor Publice; in cadrul acestuia exista ANAF ( o structura ce se ocupa de

veniturile publice; aici exista Departamentul Antifrauda, care inainte era numit Garda Financiara
)
2. Curtea de Conturi

La nivel local exista structuri financiare in fiecare unitate administrativ-teritoriala:

- Judet + municipiul Bucuresti - Directia Generala a Finantelor Publice

- Municiupiu + sectoare - Administratia Financiara
- Oras - Servicii Financiare
- Comuna - Birou Financiar/Fiscal
Autoritati publice cu atributii in materia finantelor publice:

1. Parlamentul
2. Guvernul
3. Ministerul Finantelor Publice
4. Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice
5. Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale
6. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate
7. Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Consiliul Judetean si Consiliul Local
8. Primarul
9. Prefectul
10. Trezoreria Statului
11. Curtea de Conturi a Romaniei
12. Banca Nationala a Romaniei
13. Administratia Nationala de Administrare Fiscala
14. Directia Generala antifrauda fiscala
15. Departamentul pentru lupta antifrauda
16. Oficiul European de Lupta Antifrauda

7. Moneda si instrumentele monetare. Notiuni generale.

“Moneta”, nu “moneda”!!!

Moneta = marfa cu rol de echivalent general ( “marfa marfurilor” )

= instrument social-economic indispensabil oricarei economii

=i in forma ei clasica - disc metalic cu greutate determinata utilizat ca mijloc de circulatie, de plata
si tezauriere

O marfa, pentru a fi moneda, trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

1. Sa fie general acceptata

2. Sa fie divizibila
3. Sa fie tezauriabila
4. Sa fie relativ rara
5. Sa aiba doar valoare intrinseca, nu si valoare de intrebuintare (sau sa aiba valoarea de
intrebuintare cat mai mica)
 6. Sa nu se altereze
7. Sa nu fie consumptibila

Functiile monedei:

1. Functia de evaluare a valorilor economice

- Exprima preturi, puterea de cumparare, creditul

2. Functia de mijlocire a schimburilor de bunuri si servicii

- Mijloceste circulatia marfurilor

3. Functia de mijlocire a preturilor

- Poate fi intrebuintata pentru efectuarea oricaror plati, de catre oricare dintre subiectele de drept

4. Functia de mijlocire a creditului

5. Functia de mijlocire a economiilor
6. Functia de tezauriere
- Se pot pastra si transfera valorile care se cer mentinute in timp

7. Functia sociala de distribuire si redistribuire a bunurilor si serviciilor

Instrumente monetare = formele de reprezentare a monedei in circulatie:

In functie de modalitatea de transfer:

1. Numerar:
- Prima forma de instrument monetar aparuta in urma cu 3000 de ani
- Redus in unele tari
- 2 forme:
- bancnote: - se bat pentru valori mai mari; se bat dintr-o hartie speciala, cu mijloace de
protectie

- moneda metalica: - se bate pentru valori mici

- se bate din aliaj de metale comune cunoscut doar de catre

emitent (pentru a se evita contrafacerea sau falsificarea), aliaj denumit “tombac”.
2. Conturi bancare:

- Scripturale: - transferul dureaza

- Electronice: - transfer imediat
- mai greu de falsificat

Distinctie intre contrafacere ( intervine asupra piesei existente ) si falsificare ( presupune realizarea piesei
integral ).

Aurul circula si astazi sub forma de lingou.

Lingou = piesa paralelpipedica

3 conditii: - puritate

- greutate

- cu sigiliul emitentului

8. Ipoteze privind geneza monedei

1. Ipoteza economica
- Moneda a aparut ca mijlocitor al schimbului
- Aparitia ei s-a datorat nevoii comunitatilor ( Cand si-au dat seama ca schimbul in natura devenisa
incomod, ei au inventat moneda, adica marfa intermediara acceptata de toata lumea)
- Adeptii acestei teorii considera ca moneda a fost la origine o a treia marfa in cadrul operatiei de
schimb
- Aristotel considera ca lucrurile care se schimba intre ele trebuie sa fie compatibile intr;un anumit
fel unele cu altele, fapt pentru care a fost inventata moneda

2. Ipoteza aparitiei monedei ca etalon de valoare

- Moneda-etalon este preexistenta monedei-instrument de schimb
- Etalonul de valoare clasic ( animalul de turma ) s-a dovedit mai putin eficient => abandonarea
folosirii lui
- Au inceput sa circule pretutindeni metale care se dovedeau apte sa indeplineasca functia de
mijlocitor al schimbului si de etalon al valorii
- Moneda constituie masuratoarea comuna pentru aflarea pretului tuturor lucrurilor
3. Ipoteza religioasa
- Initial, monedei nu i-au fost specificate functiile mercantile, ci numai cele religioase => concluzia
ca religia a fost initiatoarea monedei
- In religia antropomorfica, zeilor li se aduceau jertfe pentru a li se rasplati bunavointa; darul clasic
era reprezentat de animalul de turma => el era ca un mijloc de plata in relatiile dintre oameni si
divinitate
- In locul animalului se va utiliza apoi simbolul sau, reprodus pe obiecte: pietre, lemn, metal
- Pedepsirea falsificarii lor = pedeapsa capitala (pana in Evul Mediu); se considera o fapta contra
vointei divinitatii
- Se observa trecerea de la moneda-bun material la moneda-semn prin intermediul practicilor
religoase

4. Ipoteza sociala
- Scopul crearii monedei a fost unul social
- Ea reprezenta mijlocul de ascensiune sociala si apanajul claselor avute
- In societatile primitive s-au utilizata monedele-podoaba (semnul distinctiv al rangului social)
- Progresul cunoscut in economia de schimb a dus la abandonarea functiilor sociale si politice ale
monedei => inlocuirea lor cu functia preponderent economica

5. Ipoteza patrimoniala
- Elaborata de romanul Costin Kiritescu
- Bunurile carora practica economica le-a imprimat functia monetara au constituit la origine
patrimoniul celui care le detine.
- Spiritul de prevedere al omului preistoric, precum si instinctul general uman de a poseda au
condus la acumularea de obiecte, in surplus fata de nevoile existente, care au devenit mijloace de
tezauriere si semnele bogatiei ( piei si blanuri, arme, peste, vite, cereale )
- La un moment dat apare o tarifare unde sunt utilizate astfel de obiecte ca instrumente monetare
- Moneda a reprezentat atat un instrument de schimb, cat si componenta esentiala a patrimoniului

6. Ipoteza social-economica
- In perioada gentilica, munca era comuna, organizata potrivit diviziunii naturale, dupa sex si varsta
- Intr-o etapa superioara, apare specializarea productiei => intensificarea schimburilor intre triburi
=> aparitia productiei destinate schimbului
- Primele operatiuni de schimb s-au efectual in natura prin intermediul trocului in mod direct,
nemijlocit; aceste schimburi puteau fi: bunuri contra bunuri, bunuri contra servicii, servicii contra
bunuri, servicii contra servicii
- Intr-un stadiu mai avansat al schimbului, incep a se intrebuinta anumite marfuri ca mijloace de
intermediere => accelerarea schimbului
 - Moneda devine mijlocitor general al schimburilor; initial nu s-a intrebuintat pretutindeni aceeasi
marfa ( s-a utilizat un obiect-moneda cu raspandire larga in viata sociala si economica a unei
comunitati, cu utilizare frecventa si rol decisiv in viata acelor timpuri: vite, margele de sticla si
perle, blanuri, peste etc ). Ulterior se extinde utilizarea metalelor ca echivalent general in aproape
toata lumea.
- Conditiile pentru ca o marfa sa fie echivalent general - subiectul 7

9. Sistemul banesc al leului

10. Circulatia monetara si echilibrul monetar

Circulatia monetara este alcatuita din totalitatea actelor juridice si a operatiunilor materiale prin care se
realizeaza sistemul monetar national.

Circulatia monetara = proces al schimbului de marfuri care determina transformarea marufurilor in bani
(vanzarea) si apoi a banilor in marfuri (cumpararea).

In functie de posibilitatea Bancii Centrale de a le supraveghea, circulatia monetare are 2 forme:

- Legala: - cuprinde operatiunile banesti care se realizeaza prin intermediul conturilor bancare; este
reglementata si asigurata prin Banca Centrala
- Paralela: - cuprinde operatiile banesti cu numerar ce se realizeaza in mod deosebit in raporturile
cu persoane fizice; posibilitatile de supraveghere a acestor operatiuni de catre Banca Centrala
sunt limitate.

Circulatia monetara este alcatuita din 2 parti: circulatia cu monetar si cea fara monetar.

Numerarul are o pondere relativ mica in circulatia monetara, aprox. 15%.

Banca Centrala este o institutie independenta ( desi prezinta rapoarte Parlamentului ), controlata de
Curtea de Conturi.
Stabilitatea si echilibrul monetar

Puterea de cumparare:

- a unei unitati monetare: exprima volumul de marfuri si servicii care pot fi achizitionata cu aceasta
unitate, intr-o anumita perioada si intr-un anumit loc. Indicele sau evolueaza in sensul invers
evolutiei indicelui preturilor.

- a populatiei: exprima capacitatea reala de cumparare a veniturilor banesti ale populatiei intr-o
anumita perioada; reflecta evolutia preturilor si a veniturilor.

- a monedei nationale fata de aceea a monedelor straine: reflecta raportul dintre puterile de
cumparare ale monedelor comparate; raportul dintre preturile interne si cele externe este
exprimat de cursul valutar

Stabilitate monetara = posibilitatea mentinerii puterii de cumparare

Cererea populatiei este reprezentata de puterea de cumparare a populatiei (asigurata de veniturile

populatiei).

Oferta de marfuri si servicii este reprezentata de totalitatea preturilor si a tarifelor.

Putem vorbi despre stabilitatea circulatiei monetare atunci cand exista echilibru intre cerere si oferta.

Cererea > Oferta => Inflatie

Cererea < Oferta => Deflatie

Stabilitatea monedei nationale este asigurata de Banca Nationala a Romaniei.

Devalorizarea monetara

- Fenomen opus stabilitatii monetare

- = pierderea puterii de cumparare a monedei la intervale scurte/medii/lungi de timp
- Orice moneda se devalorizeaza in timp
In functie de efecte, devalorizarea este:

1. - Implicita ( deprecierea monetara ); pierdere insesizabila

- Explicita: masura luata de stat

2. - Ofensiva: operatiune de stimulare pe cale monetara a exportului

- Defensiva: operatiune de omologare oficiala a pierderii puterii de cumparare a monedei in urma

unei inflatii

3. - Partiala: schimbarea semnelor monetare aflate in circulatie pentru satisfacerea cererii de masa
monetara

- Totala: reforma monetara

Efecte: favorizeaza exportul si reduce importul; consecintele au caracter provizoriu.

Emisiunea monetara = totalitatea actelor juridice si a operatiunilor materiale privind procedura emisiunii
monetare, procedura formata din 4 etape:

1. Baterea
2. Punerea in circulatie
3. Retragerea din circulatie
4. Stocarea

11. Inflatia monetara. Notiune. Forme

- Termenul de „inflație” este de sorginte latină „inflare” care înseamnă a umfla, a exagera.
- In terminologia economica, el se regaseste pentru prima data in SUA, in perioada razboiului de
recesiune
- = o rupere de echilibru, la un moment dat, dintre masa monetara si masa de bunuri

Vom analiza inflatia din perspectiva a doua elemente:

 - Rata inflatiei = un raport între indicatorul de scădere a monedei și indicatorul de creștere a
mărfurilor și a serviciilor. De regulă, rata inflației se calculează anual. Când criza este mai severă
se calculează la intervale de timp mai scurte, chiar și zilnic.

- Efecte/ Consecinte

Formele de manifestare a inflatiei:

1. Inflația latentă = un proces de scădere insesizabila a puterii de cumpărare a monedei. Rata

inflației este de până la 3%. Nu are efecte. Intr-o inflație latentă, guvernantii pot lua decizii in
vederea stimularii economiei.

2. Inflația deschisă: rata este de regulă de 5%. Poate avea efecte pozitive. Efectele nu sunt
notabile, însă spre deosebire de inflația latentă, inflația deschisă atrage atentia guvernantilor
asupra faptului că intrăm în criză și că trebuie să ia măsuri anticipate.

3. Inflația galopantă: rata este de regulă de peste 10%, iar ca efecte încep să apară primele
falimente (nu se mai găsesc diverse mărfuri pe piață, pierderea locurilor de muncă, etc.) Incep
conflictele în plan economic. În plan politic apare o instabilitate (Ex:România în anii 1990). Dacă
este scăpată de sub control, inflația galopantă se transformă în hiperinflatie.

4. Hiperinflația: =„ dezordinea dezordiniilor ”. Efecte: falimentul economiei nationale, razboi civil,

are loc un carusel al schimbării la guvernare.

12. Conceptul de sistem bugetar. Notiune, natura juridica, partile sistemului bugetar

“Buget”( fr. ) = punga din piele sau punga cu bani

Sistemul bugetar = principalul plan financiar al statului, unde sunt cuprinse veniturile si cheltuielile
statului, constituit in scopul satisfacerii trebuintelor generale ale societatii

- Aprobat anual prin lege, de catre Parlament

 - Apare pentru prima oara in Regulamentele organice ( inainte nu exista ) + art. 138 (1) din
Constitutie ( bugetul public national = bugetul de stat + bugetul asigurarilor sociale + bugetele
locale, dar cuprinde si bugetul trezoreriei statului, bugetele speciale, bugetele institutiilor publice
etc )

- Printre principii se numara:

- In bugete nu se pot inscrie cheltuieli fara a stabili resursele de unde se vor efectua

- Orice suma care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede
altfel

- Niciun impozit/ taxa sau alte sume de acest fel nu se inscriu in buget, daca nu sunt stabilite
prin lege

- In bugetul de stat se inscriu si fondul de rezerva bugetara si fondul de interventie

- Rolul sistemului bugetar:

- Participa in mod direct la indeplinirea functiilor si sarcinilor statului

- Asigura autonomia unitatilor administrativ-teritoriale

- Garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante din randul
populatiei

- Asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului

- Rol stabilizator al economiei nationale

- Natura juridica a bugetului:

În literatura de specialitate există mai multe teorii:

1. O primă teorie susține faptul că bugetul este un act administrativ. Execuția bugetară se face prin
acte administrative. Această teorie nu este acceptată deoarece am afirma că banul public se află în mâna
executivului, așadar, s-ar naște abuzul fiscal.
2. Bugetul este o lege. Parlamentul adoptă prin lege bugetul anual. Dacă ar fi o lege, ar fi imposibilă
execuția bugetară deoarece Parlamentul ar trebui să stea în permanență să modifice o asemenea lege.

3. Bugetul este un plan.

4. Bugetul are natură juridică de lege. Aceasta teorie este acceptata deoarece Parlamentul adoptă
Legea bugetară anuală de aprobare a bugetului de stat. Deci, Parlamentul nu adoptă bugetul de stat, ci
adoptă o lege prin care îl aprobă. Legea este necesară pentru a putea da forta execuției bugetare și pentru
a trage la răspundere Guvernul in cazul in care acesta nu-și îndeplinește sarcinile.

- Partile sistemului bugetar:

- Bugetul general consolidat = ansamblul bugetelor mentionate, dar nu insumate; tine, de fapt, de
domeniul contabilitatii; = toate bugetele constituite sub forma de piramida
=> aduce atingere autonomiei locale si aduce cu principiul centralizarii

- Proiectul bugetului de stat este elaborat de catre Guvern, sub raspunderea directa a Ministerului
Finantelor Publice, si se aproba de catre Parlament; MFP il pune in executare; Guvernul exercita
conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor publice.

- Proiectul bugetelor asigurarilor sociale de stat este elaborat distinct de catre Guvern si getionat
tot de acesta prin Ministerul Muncii; se supune, de asemenea, aprobarii Parlamentului

- Bugetele Senatului, Adunarii Deputatilor, Presedintiei Romaniei si ale alotr institutii publice, care
nu au organe ierarhic superior, se prevad distinct in bugetul de stat si se aproba de catre
Parlament

- Bugetele celorlalte institutii publice sunt aprobate, de regula, de catre organul ierarhic al
acestora; daca realizeaza venituri intamplatoare, trebuie sa vireze banii la bugetul de stat in 48h,
altfel e contraventie; pot fi finantate 100% din bugetul statului sau autofinantate integral/ partial

- Bugetele fondurilor speciale ies de sub controlul Parlamentului; sumele nefolosite se reporteaza
la finalul executiei bugetare ( nu se anuleaza ).
 - Bugetul CNAS (institutie independenta); activitatea financiara e realizata prin Ministerul Sanatatii

- Bugetele locale sunt constituite la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale:

- bugetele judetelor - administrate de Presedintele Consiliului Judetean (ordonator bugetar)

- bugetele municipiilor - administrate de Primar ( ordonat bugetar )

- bugetele oraselor - administrate de Primarul orasului;

- bugetele comunelor - administrate de Primarul comunelor

13. Continutul sistemului bugetar

= venituri publice + cheltuieli publice

- Venituri publice:
- = totalitatea resureslor banesti ale statului

- Sunt formate din venituri ordinare si venituri extraordinare

- Regula este urmatoarea: Un Guvern trebuie sa apeleze, in principiu, la veniturile ordinare

- Venituri ordinare:
- = obligatiile fiscale ( taxe si impozite ) care sunt obligatorii (+ contributii+ alte varsaminte +
venituri obtinute din proprietatile statului - dobanzi, dividende, redevente )

- Impozitele se deosebesc de taxe prin faptul ca initiativa intrarii in raportul de impunere o are
legea

- Cele mai importante sunt:

- Impozitele directe - se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect al impunerii

pamantul, cladirile, activitatile economice cu caracter neagricol, venitul persoanelor fizice, venitul
etc. Ex: impozitul pe avere

- Impozitele indirecte - accizele, taxa pe valoare adaugata, taxele vamale

- Venituri extraordinare ( pentru cazuri exceptionale ):

- = imprumuturile = datoria publica

- Statul apeleaza la bancile romanesti ( credite interne ), la bancile internationale ( credite

externe ) sau la Guvern ( credite guvernamentale )

- Consecinte negative: imprumuturile sunt conditionate, producatoare de dobanda si

trebuie rambursate

- Emisiunea monetara = suplimentarea masei monetare => inflatie

- Tezaurul national = Rezerva de aur; fiecare stat este obligat să aibă o rezervă de aur; tezaurul
țării reprezintă, în primul rând, pentru o țară, credibilitate

- Valorificarea bunurilor confiscate/ abandonate/ fara stapan/ succesiunilor vacante

- Amenzile

- Cheltuieli publice:

- = modalitatea de repartizare si utilizare a fondurilor publice in vederea atingerii

obiectivelor generale ale societatii

- Clasificare:
1. Cheltuielile cu finanțarea activităților sociale: învățământ, sănătate, pensii, etc.

2. Cheltuieli pentru finanțarea activităților economice:investițiile de stat.

3. Cheltuieli pentru cercetarea științifica

4. Cheltuieli pentru apărare-pentru arme

5. Cheltuieli pentru finanțarea aparatului de stat

6. Cheltuieli pentru situații extraordinare, neprevăzute

Ex: a) Calamități naturale

 b) Cheltuieli pentru amortizarea consecințelor evoluției prețurilor de pe piața externă

c) Cheltuieli neprevăzute în investițiile de stat

14. Procedura bugetara. Notiune si principii

Activitatea bugetara a statului roman presupune realizarea veniturilor publice, precum si efectuarea
cheltuielilor publice.

4 etape:

1. Elaborarea proiectelor bugetelor din bugetul de stat

2. Aprobarea bugetelor (de catre Parlament)

3. Executia bugetara - este anuala; este cea mai importanta etapa

4. Incheierea executiei bugetare

Exemplu: an de referinta 2017:

- Elaborarea proiectelor - 2016

- Aprobarea - 2016
- Executia - 2017
- Incheierea executiei - 2018

Procedura bugetara este alcatuita din acte juridice si operatiuni materiale privind etapele activitatii
bugetare

Principii:

1. Universalitatea bugetara
- Potrivit acestui principiu, veniturile si cheltuielile publice trebuie trebuie sa figureze in
sistemul bugetar in totalitate, in sume brute
- Bugetul brut = bugetul intocmit cu respectarea principiului universalitatii
- Bugetul net = bugetul care cuprinde numai rezultatul final al actiunilor producatoare de
venit si al celor generatoare de cheltuieli
- Acest principiu permite cunoasterea si controlul sumei exacte a cheltuielilor publice
 - O aplicatie directa a acestui principiu = operatiunea de consolidare prin care se elimina
reprezentarea dubla a unui venit in cadrul sistemului bugetar
- De la acest principiu deroga bugetele anexe

2. Echilibrarea bugetului
- Potrivit acestui principiu, veniturile ar trebui sa acopere integral cheltuielile
- Venituri ordinare < Cheltuieli => deficit bugetar
- Venituri ordinare > Cheltuieli => excedent bugetar
- Teoretic, bugetul ar trebui conceput echilibrat, adica chetuielile sa fie acoperite de
veniturile ordinare, insa in practica bugetara acest fapt nu este posibil. Bugetele sunt
concepute, inca din faza de elaborare, ca bugete deficitare, cheltuielile bugetare toate
urmand a fi acoperite partial din venituri extraordinare.
- Un buget echilibrat nu este posibil din cauza cresterii permanente a nevoilor publice si din
cauza teoriei deficitului bugetar programat ( are la baza ideea ocrotirii puterii de
cumparare a monedei nationale ).

3. Specializarea bugetara
- Principiul in baza caruia veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget
pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli.
- Exista o clasificatie bugetara = document tehnic publicat in Monitorul Oficial, conceput de
MFP din necesitati de sistematizare, rationalizare si simplificare
- Clasificatia grupeaza veniturile si cheltuielile intr-o anumita ordine, pe titluri, capitole,
subcapitole, articole, paragrafe, alineate
- Clasificatia bugetara a cheltuielilor poate fi economica ( dupa natura si efectul lor
economic ) sau functionala ( dupa destinatie ).

4. Realitatea bugetara
- Potrivit acestui principiu, la elaborarea legilor bugetare anuale si a bugetelor trebuie sa
fie luate in calcul previziunile cele mai realiste si variantele cele mai prudente
- Derogari = situatii cand e necesara reconsiderarea veniturilor si cheltuielilor initial
aprobate; ex: rectificarea bugetara ( intervine factorul politic ); poate fi pozitiva ( atunci
cand exista bani in buget ) sau negativa ( atunci cand nu exista, dar tot se dau ).

5. Unitatea bugetara
- Potrivit acestui principiu, este necesar ca toate veniturile si cheltuielile bugetare sa fie
inscrise intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea
fondurilor publice
 - Este corelat cu principiul universalitatii
- Aduce atingere principiului descentralizarii prevazut in Constitutie, dar este prevazut in
Codul de procedura fiscala

6. Neafectarea veniturilor bugetare

- Potrivit acestui principiu, veniturile publice trebuie sa se depersonalizeze, sa serveasca la
acoperirea cheltuielilor bugetare privite in ansamblul lor => dispare sursa de formare a
banului public
- Exceptie: donatiile si sponsorizarile, care au destinatii distincte

7. Anualitatea bugetara
- Defineste intinderea exercitiului bugetar pe o perioada de un an, pentru care sunt
aprobate prin lege veniturile si cheltuielile
- Parlamentul autorizeaza Guvernul sa incaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile pentru
o anumita perioada, dupa care se impune reinnoirea autorizatiei parlamentare
- La noi, executia bugetara coincide cu anul calendaristic; Probabilitatea de estimare mai
aproape de realitate este mai mare cu cat timpul de estimare este mai mic. Perioada nu
poate fi mai scurta de 1 an deoarece au loc multe operatiuni

8. Unitatea monetara
- Potrivit acestui principiu, toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala.

9. Publicitatea bugetului
- Conform acestui principi, sistemul bugetar este deschis si transparent
- Se realizeaza prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget, publicarea in Monitorul
Oficial, mijloacele de informare in masa.

15. Principiul neafectarii bugetare, al anualitatii, al specializarii

16. Elaborarea si aprobarea proiectului sistemului bugetar

Elaborarea proiectelor

- Proces de mare complexitate si responsabilitate pentru Guvern

1. Bugetul de stat

- Constituirea si folosirea fondurilor publice pentru autoritatile centrale

- Elaborarea proiectului bugetului de stat este asigurata de MFP, pe baza proiectelor ministerelor
si celorlalte organe de stat, precum si a proiectelor locale
- Ministerele si celelalte organe centrale de stat sunt obligate ca, pana la data de 15 iulie a fiecarui
an, sa comunice MFP propunerile pentru proiectul de buget pentru anul bugetar urmator.
- MFP examineaza proiectele de bugete si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite
- Proiectele de buget astfel modificate se depun la MFP pana la data de 1 august a fiecarui an
- MFP intocmeste proiectele legilor bugetare anuale pe care le depune la Guvern pana la data de
30 septembrie a fiecarui an
- Guvernul le supune spre adoptare Parlamentului pana la data de 15 octombrie a fiecarui an

2. Bugetul asigurarilor sociale

- Cuprinde relatiile financiare de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti necesare

asistentei si protectiei sociale
- Este elaborat de Guvern prin Ministerul Muncii ( CNPP comunica Ministerului Muncii proiectul,
acesta din urma inaintandu-l MFP )
- Bugetul asigurarilor pentru somaj - propunerile sunt facute e Agentia Nationala pentru Ocuparea
Fortei de Munca
- Fondul pentru asigurarile sociale de sanatate - administrarea se realizeaza in afara bugetului de
stat si a bugetului asigurarilor sociale de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

3. Bugetele locale:

- Sunt bugetele unitatilor administrativ-teritoariale care au personalitate juridica; fiecare unitate

administrativ-teritoariala intocmeste bugetul local propriu
- Sunt elaborate de ordonatorii principali de credite ( presedintii Consiliilor Judetene, Primarul
General al Municipiului Bucuresti, Primarii

Aprobarea sistemului bugetar

1. Aprobarea bugetului de stat:

- Este de competenta Parlamentului
- Se face pana cel mai tarziu la data de 31 decembrie
 - Daca bugetul de stat nu se aproba de Parlament pana la 31 decembrie, Guvernul este
abilitat sa-si indeplineasca sarcinile ce-i revin potrivit bugetului anului precedent, dar pe
o perioada de cel mult 3 luni
- Se dezbate in comisiile de specialitate care intocmesc un raport consultativ
- In fata Parlamentului se prezinta:
1. Proiectul de buget

2. Rapoartele comisiilor de specialitate

3. Proiectul Legii bugetare anuale

- Dupa aprobarea bugetului de stat si adoptarea legilor bugetare anuale, acestea din urma
sunt promulgate de Presedintele Romaniei si vor fi publicate in Monitorul Oficial

2. Aprobarea bugetului asigurarilor sociale de stat:

- Are loc odata cu aprobarea bugetului de stat
- Bugetul asigurarilor sociale de sanatate se intocmeste si se aproba distinct in cadrul
sistemului bugetar, ca anexa la bugetul de stat
- Bugetul asigurarilor pentru somaj este aprobat distinct in cadrul sistemului bugetar, ca
anexa la bugetul asigurarilor sociale de stat

3. Aprobarea bugetelor locale:

- Se aproba de catre organul local/ judetean la propunerea primarului/ presedintelui
Consiliului Judetean
- Se prezinta proiectul bugetului local, rapoartele comisiilor de specialitate, proiectul
hotărârii prin care se adoptă

17. Legea bugetara anuala

- Cuprinde veniturile centralizate ale statului si repartizarea acestora

- In legile bugetare anuale nu este posibil sa se includa totalitatea indicatorilor din sistemul bugetar;
ele cuprind, sintetic, principalele elemente ale programului financiar al Guvernului; cu unele mici
diferente, cuprinsul legilor bugetare anuale este aproximativ acelasi
- Orice lege bugetara anuala debuteaza cu obiectivele urmarite de Guvern. In acest scop, sunt
prezentate, in suma totala, veniturile si cheltuielile bugetare pe anul de referinta
- In continuare, sunt prevazute veniturile ordinare si extraordinare ale statului, precum si
principalele categorii de platitori
- Legile bugetare anuale cuprind unele atributii si raspunderi ce revin Guvernului; in bugetul de
stat este prevazut un fond de rezerva pus la dispozitia Guvernului ( de regula de sub 7% din totalul
 cheltuielilor ), pentru a fi utilizat de acesta la acoperirea financiara a unor actiuni sau sarcini noi,
intervenite in cursul anului
- Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugetar prin legi de rectificare,
elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie a exercitiului financiar
- Legile bugetare anuale cuprind, de regula, si rezultatele executiei bugetare pe anul expirat

18. EXECUȚIA BUGETARĂ

Execuția bugetară este a treia etapă a procedurii bugetare și constă, în esență, în realizarea
veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare stabilite prin legile bugetare anuale.

Procedura execuției bugetare este formată din următoarele faze :

1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare;

2. Execuția de casă bugetară;
3. Realizarea veniturilor bugetare;
4. Efectuarea cheltuielilor bugetare.

1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare

Veniturile și cheltuielile aprobate se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de

încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre se aprobă astfel :

- De către Ministrul Finanțelor Publice la propunerea ordonatorilor principali de credite

- De către ordonatorii principali de credite pentru bugetele proprii și ale unităților subordonate

2. Execuția de casă bugetară

Execuția de casă bugetară se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice
emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Trezoreria statului asigură :

- Încasarea veniturilor bugetare

- Efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate ale instituțiilor publice
- Efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind datoria publică internă și externă
- Efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice centrale și
locale

Toate fondurile publice, aparținând tuturor bugetelor, componente ale sistemului bugetar sunt
derulate prin conturile Trezoreriei Statului.

3. Realizarea veniturilor bugetare

Principii :

- Niciun impozit, taxă sau alte obligații de această natură nu pot fi încasate dacă nu au fost stabilite
prin lege
- Lista impozitelor și taxelor, precum și cotele acestora se aprobă prin legile bugetare anuale
- Inadmisibilitatea perceperii, sub orice alt titlu, a altor contribuții decât cele stabilite de Parlament
- Veniturile publice reprezintă obligații minime

În realizarea veniturilor bugetare sunt necesare o serie de acte și operațiuni :

- Identificarea veniturilor și bunurilor impozabile și taxabile și stabilirea obligațiilor față de bugetul

de stat
- Încasarea veniturilor bugetare realizate în urma plății de către subiectele plătitoare a sumelor
datorate bugetului de stat
- Urmărirea realizării veniturilor bugetare

4. Efectuarea cheltuielilor bugetare

Cheltuielile bugetare = expresia valorică a consumului de mijloace de producție și forță de muncă

necesare satisfacerii unor trebuințe sociale sau individuale.

Principii :

- Cheltuielile publice reprezintă obligații maxime

- Cheltuielile publice trebuie efectuate conform legii

Efectuarea acestor cheltuieli presupune un ansamblu de acte și operațiuni :

- Solicitarea și punerea la dispoziția ordonatorilor a fondurilor bugetare

- Repartizarea fondurilor regiilor autonome, societăților comerciale cu capital public și instituțiilor
publice
- Transferul către unitățile stabilite prin lege
- Utilizarea efectivă a fondurilor de către beneficiari

Sumele de bani puse la dispoziția unor beneficiari se numesc credite sau alocații bugetare. Asupra
creditelor pot dispune numai persoanele care au calitatea de ordonatori de credite.

19. ORDONATORII BUGETARI

Potrivit dispozițiilor legale, au calitatea de ordonatori bugetari conducătorii instituțiilor publice cu

personalitate juridică. Dreptul de a dispune de sume din bugetul de stat este dat prin autorizare.
Autorizarea poate fi de drept ( prin normă ) sau cu delegație ( atribuită printr-un act de decizie al unui
ordonator de drept).

Ordonatorii bugetari se împart în trei categorii :

1. Ordonatori principali
 Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu și repartizează creditele bugetare aprobate
unităților ierarhic inferioare, ale căror conducători sunt ordonatorii secundari.

2. Ordonatori secundari

Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu și repartizează creditele bugetare aprobate
unităților ierarhic inferioare, ale căror conducători sunt ordonatorii terțiari.

3. Ordonatori terțiari

Utilizează creditele bugetare ce le-au fost atribuite pentru nevoile unităților pe care le conduc.

Ordonatorii pot avea două categorii de atribuții :

- Atribuții de întrebuințare a sumelor aprobate pentru unitățile pe care le conduc

- Atribuții de a repartiza alocațiile bugetare unităților subordonate

Ordonatorii răspund de respectarea dispozițiilor legale privind utilizarea creditelor bugetare și

realizarea veniturilor. Nerespectarea acestor dispoziții poate atrage răspunderea administrativă,
patrimonială sau penală a celor responsabili.

La nivel local se întâlnesc aceleași categorii de ordonatori bugetari. Ordonatorii principali la nivel local
sunt președinții consiliilor județene și primarii. Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică
din cadrul unităților administrativ teritoriale sunt ordonatori secundari sau terțiari.

20. MODIFICAREA DESTINAȚIEI CREDITELOR BUGETARE

Destinația creditelor bugetare se stabilește prin legea bugetară anuală. Modificarea destinației
creditelor bugetare este ilegală și poartă denumirea de deturnare de fonduri. Există totuși situații în care
modificarea destinației creditelor bugetare este permisă. Aceste excepții sunt determinate de unele
situații care nu au putut fi prevăzute în perioada întocmirii si aprobării proiectelor bugetare și permit ca,
în timpul execuției bugetare, anumite cheltuieli să se efectueze în funcție de necesarul concret de fonduri
bănești.

Cele 6 cazuri posibile sunt :

1. Virările de credite bugetare

- Se realizează în cadrul aceluiași domeniu
- Se aprobă de ordonatorul bugetar ierarhic superior

2. Transferarea creditelor bugetare

- au loc treceri de unități sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul

3. Suplimentarea creditelor bugetare

- Ministrul Finanțelor Publice propune suplimentarea la cererea ordonatorilor principali de credite
 - Guvernul are la dispoziție un fond de rezervă și un fond de intervenție
- Orice suplimentare de alocații bugetare trebuie supusă aprobării Parlamentului

4. Anticiparea creditelor bugetare

- Reprezintă utilizarea veniturilor realizate peste pragul din legea bugetară pentru anticipare
anumitor cheltuieli
- Se pot face cheltuieli pe seama bugetului din anul următor

5. Blocarea creditelor bugetare

- Se dispune pentru fondurile rămase nefolosite la finalul unuia dintre trimestrele 1, 2 sau 3
- Alocațiile nefolosite reprezintă disponibilități ce pot trece la fondul de rezervă sau pot fi folosite
pentru cheltuielile din trimestrul următor prin deblocare

6. Anularea creditelor bugetare

- Intervine de drept pentru alocațiile bugetare neutilizate până la finalul execuției bugetare
- *Se poate dispune anularea și la cererea ordonatorilor principali de credite către Ministrul
Finanțelor Publice
- Alocațiile neutilizate trec în bugetul anului următor
- Excepție : pentru operațiunile finalizate, dar nedecontate până la 31 dec., alocațiile nu se
anulează, ci pot fi utilizate în perioada imediat următoare

21. PROCEDURA ÎNCHEIERII EXECUȚIEI BUGETARE. CONTROLUL ACTIVITĂȚII BUGETARE

Procedura bugetară se finalizează cu elaborarea contului general de execuție a bugetului de stat.

Competența în elaborarea acestuia aparține Ministerului Finanțelor Publice. Acesta se încheie la 31
decembrie.

Ministerul Muncii încheie un document pentru bugetul asigurărilor sociale, denumit contul anual
de încheiere a execuției bugetare.

Conturile anuale de execuție ale bugetelor speciale și ale bugetelor ordonatorilor principali de
credite se anexează contului general de execuție si contului de execuție a bugetului asigurărilor sociale și
se prezintă Guvernului. Guvernul le înaintează Parlamentului pentru aprobare.

În Parlament se depun :

- Contul general de execuție a bugetului de stat și contul anual de execuție a bugetului asigurărilor
sociale
- Rapoartele Comisiei Permanente
- Raportul public anual al Curții de Conturi

Parlamentul poate decide :

- Aprobarea conturilor, care echivalează cu descărcarea de gestiune

- Retrimiterea cu observații pentru refacere
 - Respingerea care echivalează cu o moțiune de cenzură și declanșează angajarea răspunderii
juridice

La nivel local, organele de decizie ale UAT urilor întocmesc conturile anuale de execuție a
bugetelor locale și le prezintă spre aprobare consiliilor locale.

Atribuțiile de control asupra activității bugetare sunt îndeplinite de :

- Parlament ( control politic )

- Curtea de Conturi ( control extern specializat )
- Ministerul Finanțelor Publice ( control administrativ specializat ), prin organele sale specializate :
aparatul de control al ministerului, organele de inspecție județene și Garda Financiară

22. NOȚIUNEA DE IMPOZIT, TAXĂ BUGETARĂ ȘI CONTRIBUȚIE SOCIALĂ

1. IMPOZITELE

= o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat,
de către persoanele fizice și juridice (contribuabili) pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care
le posedă

Particularități :

- Inițiativa intrării în raportul de impunere aparține legii

- Este o contribuție în formă bănească
- Este o contribuție obligatorie
- Este o contribuție cu titlu nerambursabil
- Impozitele se datorează conform legii ( nullum impositum sine lege )
- Sunt datorate numai de către contribuabili ( cei care realizează venituri sau dețin bunuri
impozabile), reprezentând o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor
generale ale societății
- Este o obligație fără echivalent, însă statul are obligația de a constitui un cadru juridic și
instituțional în favoarea celor care plătesc impozite

2. TAXELE

= plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate de către instituțiile publice.

Trăsături specifice :

- Inițiativa intrării în raportul de taxare aparține solicitantului unui serviciu

 - Reprezintă plata neechivalentă pentru serviciile efectuate de organe sau instituții, care primesc,
întocmesc sau eliberează anumite acte, prestează servicii sau rezolvă alte interese legitime ale
persoanelor fizice și juridice
- Subiectul plătitor este precis determinat din momentul în care acesta solicită efectuarea unei
activități din partea unui organ sau instituții de stat
- Taxele reprezintă o contribuție de acoperire cheltuielilor necesare serviciilor solicitate, pe când
impozitele sunt folosite la cheltuieli generale ale societății

Principii

- Unicitatea taxării
- Răspunderea pentru neexecutarea obligației de plată revine funcționarului, nu debitorului
- Nulitatea actelor nelegal taxate
- Taxele sunt anticipative

3. CONTRIBUȚIILE SOCIALE

Conform legii, contribuția reprezintă, în general, o prelevare obligatorie a unei părți din veniturile
persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații.

Tipurile de contribuții sunt :

- Contribuția de asigurări sociale

- CASS – contribuția pentru asigurări sociale de sănătate
- Contribuția pentru accidente
- Contribuția pentru boli profesionale
- Contribuția pentru șomaj

23. SISTEMUL VENITURILOR PUBLICE. NOȚIUNE, ROL, STRUCTURĂ

*SUBIECTUL 13 + enumerarea veniturilor

- Impozitul pe profit
- Impozitul pe venit
- TVA-ul
- Accizele
- Taxele vamale
- Impozitele si taxele locale
- Contribuțiile sociale
- Venituri extraordinare
24. VENITURILE PUBLICE ORDINARE

*SUBIECTUL 13 + SUBIECTUL 22 +

 IMPOZITUL PE PROFIT

Este un impozit direct, datorat bugetului de stat, care se calculează asupra profitului (totalitatea
veniturilor – totalitatea cheltuielilor).

Contribuabilii ( persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice, care au un obiect de activitate
autorizat) și obiectul impozitului :

- Persoanele juridice române ( este impozabil profitul obținut din orice sursă, din România sau din
străinătate)
- Persoanele juridice străine cu sediul permanent în România (este impozabil profitul atribuit
sediului permanent)
-
- Peroanele juridice străine care realizează venituri din proprietăți imobiliare situate în România
(este impozabil profitul aferent acestor venituri)

 IMPOZITUL PE VENIT

Contribuabili :

- Persoanele fizice rezidente

- Persoanele fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă printr-un sediu
permanent în România
- Persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România
- Persoanele fizice nerezidente care obțin venituri, altele decât cele de mai sus

Categoriile de venituri supuse impozitării

- Venituri din activități independente

- Venituri din salarii
- Venituri din cedarea folosinței bunurilor
- Venituri din investiții
- Venituri din pensii
- Venituri din activități agricole
- Venituri din premii si jocuri de noroc
- Venituri din transferul de proprietăți imobiliare
- Venituri din alte surse

 TAXA PE VALAORE ADĂUGATĂ

Este un impozit indirect, datorat bugetului de stat, stabilit asupra consumului, care se regăsește în
prețul final al produsului sau serviciului.

Cota TVA poate fi fixă (24 %) sau diferențiată, baza impozabilă fiind prețul produsului sau al
serviciului.
 În cadrul TVA -ului întâlnim 3 actori :

- Statul ( beneficiarul )
- Consumatorul (Contribuabilul)
- Plătitorul

Plătitorul are obligația să calculeze, să rețină și să vireze la bugetul de stat impozitul. (principiul
reținerii la sursă)

Particularități :

- Este un impozit în cascadă, fiecare intermediar adaugă TVA ul lui.

- Este extrem de eficient
- Calitatea de plătitor o au producătorii, comercianții, intermediarii.

Avantaje :

- Singurul subiect avantajat de TVA este statul

Dezavantaje

- Sunt dezavantajați consumatorii

- Reduce puterea de cumpărare
- Dezavantajează micii producători

 ACCIZELE

= taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat. Reprezintă un impozit suplimentar, foarte
dezavantajos pentru consumator.

Produsele accizabile sunt : produsele din petrol, din tutun, din alcool, electronicele, automobilele,
armele.

 TAXELE VAMALE

= impozite indirecte aplicate asupra prețului mărfurilor în momentul importului acestora în teritoriul
României.

Se calculează în procente și pot fi liberale (până la 0 %) sau prohibitive ( 50 %)

 IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE

Sunt o expresie a principiului autonomiei locale și au ca scop constituirea de surse pentru finanțarea
trebuințelor locale.

Categorii :

- Impozitul pe clădiri
- Impozitul pe teren
- Impozitul pe mijloace de transport ( terestre, pe apă, aeriene )
- Impozitul pe spectacole
- Taxa hotelieră
- Taxe pentru eliberarea autorizațiilor
- Sume provenite din dobânzi, taxe de timbru, taxe extrajudiciare de timbru
- Taxe speciale
- Sume si cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

25. VENITURILE PUBLICE EXTRAORDINARE

1. CREDITUL

- duce la creșterea datoriei publice

- este condiționat
- trebuie rambursat

2. EMISIUNEA MONETARĂ

- suplimentează masa monetară aflată în circulație

- duce la dezechilibru între cantitatea de bunuri / servicii și bani

3. VÂNZAREA DE AUR DIN TEZAURUL ȚĂRII

- aurul este gestionat de Banca Centrală, este un factor de încredere, de stabilitate

4. VALORIFICAREA BUNURILOR ABANDONATE, CONFISCATE SAU FĂRĂ STĂPÂN

5. DATORIA PUBLICĂ

- datoria publică apare atunci când veniturile trebuie suplimentate deoarece nu acoperă cheltuielile

- datoria publică poate fi guvernamentală ( contractată direct de către stat sau garantată de Ministerul
Finanțelor Publice) sau locală ( contractată de către UAT )

- datoria publică poate fi internă ( împrumuturi contractate de la persoane fizice sau juridice rezidente
în România) sau externă ( împrumuturi contractate de la persoane fizice nerezidente în România –
Banca Mondială, FMI, BERD, BEI)

7. ÎMPRUMUTURILE DIN DISPONIBILITĂȚILE TREZORERIEI STATULUI

8. ÎMPRUMUTURILE TEMPORARE

INSTITUȚII FINANCIAR – BANCARE INTERNAȚIONALE

Grupul Băncii Mondiale

 În iulie 1944, la Bretton Woods au fost purtate negocierile care au dus la decizii importante ce au
si astăzi efecte asupra lumii:

- crearea sistemului monetar internațional

- crearea unei monede internaționale
- crearea a două bănci care să asigure funcționarea sistemului monetar internațional ( bănci
independente care să funcționeze pe lângă ONU )

În legătură cu noua monedă internațională au existat mai multe propuneri:

- propunerea lui White (centrul delegației americane) ca moneda să fie dolarul ( a fost ales și a
funcționat până în 1971
- propunerea britanică ca moneda să fie lira sterlină
- propunerea lui Keys ca moneda să fie una care nu era emisă de un stat, independentă

Prima bancă din Grupul Băncii Mondiale a fost BIRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare). Aceasta nu avea drept de emisiune monetară.

În 1968 apar DST – urile (drepturile speciale de tragere), un prim pas în crearea monedei
internaționale. DST urile nu erau monede cu valoare circulatorie, ci unități de raportare garantate de
FMI.

Din cauza cererii foarte ridicate, în anii 60 băncile americane au emis bancnote fără acoperire în
aur. Franța a cerut în 1971 băncilor americane să acopere moneda în aur, însă acestea au propus să
acopere moneda în aur, dar și în mărfuri.

Refuzul băncilor de emisiune monetară din SUA de a trece la convertibilitatea monedei a avut
consecințe semnificative:

- prăbușirea de facto a sistemului monetar internațională

- dolarul SUA pierde calitatea de monedă internațională, locul său fiind luat de valute liber
convertibile, în număr de : dolarul SUA, lira sterlină britanică, francul francez, marca germană
și Yenul japonez
- se renunță de iure la convertibilitatea în aur a monedelor naționale, lucru care a condus la o
inflație greu de stăpânit

În anii 70 s-a decis tripolaritatea politică, economică și monetară. Cei trei poli de putere au fost :

- polul american (avea în centru dolarul)

- polul asiatic (avea în centru yenul)
- polul european (avea în centru o unitate de cont, ECU – european currency unit)
FMI (Fondul Monetar Internațional)

FMI este o instituție financiar bancară cu sediul la Washington care s-a format în 1945. Deciziile
în cadrul FMI se iau prin consens.

Fondul social este alcătuit din :

- aur
- monedă liber – convertibilă
- moneda națională a statelor membre

ATRIBUȚII:

- FMI acordă credite pe termen scurt și mediu pentru consolidarea și stabilitatea monedei
naționale
- Asigură funcționarea sistemului monetar internațional
- Acordă asistență de specialitate, dar cu titlu oneros

FMI condiționează creditul acordul „stand by”, care presupune :

- Politica bugetară – un anumit deficit bugetar

- Politica fiscală – referitoare la taxe și impozite
- Politica monetară – menținerea raportului valutar între moneda națională și monedele liber -
convertibile
- Politica economică – respectarea unor condiții (ex. redeschiderea unor fabrici)

„FMI este un negustor de bani.”

BERD ( BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE )

A fost constituită prin tratatul de la Maastricht, pentru sprijinirea unor state care se desprinseseră
de blocul sovietic.

Acordă credite cu dobândă preferențială statelor membre, în special celor care trec prin crize
economice.

Fondul social este format prin participarea statelor membre UE ( votul se ia prin consens, în funcție
de participare ).

BEI ( BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII )

Are sediul la Luxemburg. Acordă credite în condiții foarte favorabile statelor membre mai slab
dezvoltate pentru ca acestea să se apropie de statele puternice.
 26. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE. NOȚIUNE, ROL, STRUCTURĂ

Cheltuielile publice reprezintă sume alocate de la bugetul de stat pentru satisfacerea necesităților
generale ale societății (necesitățile trebuie satisfăcute în ordinea priorității).

Cheltuielile bugetare și reglementările specifice sunt stabilite în legea bugetară anuală. Sumele
aprobate prin legea bugetară anuală reprezintă limite maxime. De asemenea, sumele alocate în vederea
acoperirii anumitor cheltuieli nu pot fi folosite pentru acoperirea altor cheltuieli.

În funcție de întinderea în timp a autorizării bugetare, cheltuielile pot fi anuale sau multianuale.

ROLUL cheltuielilor publice este cel de a satisface trebuințele societății. Fără sumele alocate pentru
satisfacerea necesităților societății, aceasta nu ar mai exista.

STRUCTURA cheltuielilor publice cuprinde 5 categorii de cheltuieli prevăzute în buget (oridnare) + încă
una care nu este prevăzută în buget (cheltuielile extraordinare – rezerva bugetară – pentru calamități
naturale / investiții neprevăzute / prevenirea inflației ).

Cele 5 categorii sunt :

1. Cheltuieli publice în domeniul social

2. Cheltuieli publice pentru cercetare – dezvoltare
3. Cheltuieli militare
4. Cheltuieli publice pentru funcționarea aparatului de stat
5. Cheltuieli publice pentru acțiuni economice

27. CHELTUILEI PUBLICE ÎN DOMENIUL SOCIAL

a) ÎNVĂȚÎMÂNT ( investiția în „capital uman”)

Sunt asigurate din fondul bugetului de stat, din fondul UAT urilor, dar și din resursele provenind
din taxe școlare, donații, venituri din exploatarea proprietăților aparținând școlilor. Au ca rol pregătirea
forței de muncă.

Există cheltuieli de capital (construcția de noi spații de învățământ, întreținerea spațiilor de

învățământ existente) și cheltuieli de personal ( pentru veniturile salariale – salarii, indemnizații, premii
etc – pentru cadrele didactice și personalul auxiliar.

b) SĂNĂTATE

Sunt asigurate din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Asigurările sociale de
sănătate sunt principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației și asigură un pachet de servicii
de bază.

Beneficiarii (asigurații) sunt persoanele cu domiciliul în România care plătesc contribuțiile de

asigurări sociale de sănătate. Beneficiază gratuit minorii, tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi / studenți
și nu realizează venituri din muncă, dar și alte categorii de persoane stabilite prin lege.
 Serviciile medicale pot fi profilactice (pentru prevenire) sau curative (pentru tratare). O categorie
specială o reprezintă serviciile medicale stomatologice.

Cheltuielile pentru sănătate pot fi de asemenea de capital și de personal.

c) ASIGURĂRI SOCIALE

Sunt acoperite din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetul asigurărilor de șomaj.

Din bugetul asigurărilor sociale de stat se acoperă:

 Pensia pentru limită de vârstă

- se acordă dacă sunt îndeplinite : vârsta standard de pensionare ( 63 de ani la femei / 65 de
ani la bărbați și stagiul de cotizare – minim 15 ani / complet 35 ani)
 Pensia anticipată
- Cei care depășesc cu minim 8 ani stagiul de cotizare pot cere pensia anticipată cu cel mult 5
ani înaintea vârstei standard
 Pensia anticipată parțială
- Poate fi cerută de cei care au împlinit stagiul complet de cotizare sau l-au depășit cu mai puțin
de 8 ani
 Pensia de invaliditate
- Se poate acorda celor care și-au pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din
cauza accidentelor sau a unor boli
- Invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III
 Pensia de urmaș
- Se acordă copiilor sau soțului supraviețuitor dacă persoana decedată era pensionată sau
eligibilă pentru obținerea unei pensii

Din bugetul asigurărilor sociale de șomaj se acoperă

- Indemnizația de șomaj

28. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU CERCETARE – DEZVOLTARE. CHELTUIELI MILITARE

1. Cheltuieli pentru cercetare – dezvoltare

În această categorie se includ cheltuielile pentru :

- Cercetarea fundamentală ( dezvoltarea cunoștințelor într-un anumit domeniu al științei)

- Cercetarea aplicativă (are ca scop crearea de noi produse sau de noi procedee tehnologice,
pune în practică descoperirile realizate prin cercetarea fundamentală)
- Dezvoltare ( urmărește verificarea prealabilă a posibilității realizării unui produs la scară
industrială, prin construirea de prototipuri )

2. Cheltuieli militare

Au o pondere ridicată în bugetele statelor. Pot fi directe sau indirecte.

 Directe sunt cheltuielile pentru înarmare și pentru susținerea unui conflict militar. Ponderea
cheltuielilor militare directe crește în timpul războiului.

Indirecte sunt cheltuielile pentru repararea consecințelor războiului, cum ar fi reconstrucția

clădirilor, tratarea răniților etc.

29. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU FUNCȚIONAREA APARATULUI DE STAT

În țările dezvoltate dețin cea mai mare pondere în cadrul cheltuielilor publice.

Au loc cheltuieli la nivelul:

- aparatului de stat central ( Președinte, Parlament, Guvern, ministere și alte organe centrale)
finanțate din bugetul de stat (ordonatori principali sunt miniștrii și conducătorii structurilor
centrale)
- aparatului de stat local (Consilii Județene, Primării si structuri ale primăriilor), finanțate din
bugetele locale

30. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU ACȚIUNI ECONOMICE

Au ca obiectiv principal infrastructura. Conduc la crearea de locuri de muncă.

Sumele alocate dezvoltării economiei naționale servesc la: construirea de fabrici, întreprinderi,
uzine sau modernizarea celor existente; construirea de drumuri; aprovizionarea cu apă, energie electrică,
petrol, gaze.

Mai există și cheltuieli pentru funcționarea sectorului de stat (achiziții de bunuri, servicii, lucrări)
efectuate prin contractarea directă de la entități economice private.

31. CONTROLUL FINANCIAR. NOȚIUNE, ROL, FUNCȚII

Controlul financiar reprezintă o examinare a unor situații privind gestionarea banului public și a
patrimoniului statului.

Rolul controlul financiar :

- cunoașterea de către stata modului în care sunt utilizate mijloacele financiare și materiale de
către societățile comerciale publice
- cunoașterea modului de realizare și cheltuire a banului public
- asigurarea echilibrului financiar
- realizarea eficienței economico-financiare
- dezvoltarea economiei naționale
- progresul social
 Funcțiile controlului financiar :

1. Funcția de evaluare

- are în vedere acte și operațiuni de estimare a situației existente la un moment dat, a rezultatelor
obținute la sfârșitul unei perioade, a modului de desfășurare a activității
- în funcție de rezultatele unui raport de control se iau măsuri pentru perfecționarea unei activități
economice

2. Funcția preventivă

- constă într-o serie de măsuri luate de organele de control pentru eliminarea unor cauze înainte ca
efectele lor să se producă

3. Funcția de documentare

- se asigură cunoașterea cantitativă și calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării economico –

sociale

4. Funcția recuperatorie

- prezintă importanță majoră întrucât constă în recuperarea pagubelor și luarea măsurilor față de cei
vinovați

5. Funcția pedagogică

- are caracte r formativ, contribuie la ridicarea nivelului de pregătire a cadrelor din economie

32. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

1. Controlul preventiv

- examinarea actelor și operațiunilor care privesc banul public înainte ca ele să se realizeze
- prezintă avantajul că actele nu s-au realizat deja, stopând astfel un act care ar putea produce
pagube
- există presiunea timpului și riscul inexactității constatărilor
- se finalizează printr-un document numit viză de control financiar preventiv

Are la bază următoarele principii

- competența profesională
- independența decizională în condițiile separării atribuțiilor
- obiectivitatea
- conduita morală
- confidențialitatea

Poate fi de două tipuri

- control financiar preventiv propriu ( organizat în cadrul compartimentelor de specialitate ale

instituțiilor )
 - control financiar preventiv delegat ( se realizează de controlori delegați, numiți de ministrul
finanțelor publice)

Dacă în urma controlului se constată că cel puțin un element din lista de verificare nu este îndeplinit,
are loc refuzul de viză (motivat, în scris).

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția generală de control financiar preventiv, elaborează
raportul național anual privind controlul preventiv.

2. Controlul intern

- constă în ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul
intern
- este mai puțin specific decât controlul preventiv
- în timp ce controlul preventiv pune accentul pe legalitatea unei acțiuni, controlul intern pune
accentul pe randamentul ei

3. Controlul ulterior

- se realizează după ce actele au fost emise

- prezintă avantajul faptului că nu se realizează sub presiunea timpului, astfel încât constatările
sunt corecte
- prezintă dezavantajul că eventualele pagube s-au produs deja, astfel că se trece la funcția
recuperatorie
- Curtea de Conturi realizează mereu un control ulterior

4. Auditul public intern

= activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii

entității publice pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice. Ajută entitatea publică să
își îndeplinească obiectivele și sa își îmbunătățească eficiența sistemului de conducere

33. CURTEA DE CONTURI

Curtea de conturi este instituția de control, în domeniul financiar, sub forma auditului public
extern, funcționând în mod autonom, dar cu respectarea dispozițiilor constituționale ( Titlul „Economia și
finanțele publice”) și a legii de organizare și funcționare (94/1992).

A fost desființată în 1948 de către bolșevici și reînființată în 1973 sub denumirea de Curtea
Superioară de Control Financiar. Aceasta din urmă a fost desființată în 1991 și înlocuită cu Curtea de
Conturi în 1993.

Principii de funcționare:

1. Principiul unicității – Curtea de Conturi este o structură centrală ce funcționează pe lângă Parlamentul
României. În județe există camere de conturi județene, considerate o prelungire în teritoriu prin
intermediul cărora își exercită atribuțiile.
2. Principiul autonomiei – Curtea de conturi se supune numai legii și își decide independent de orice altă
autoritate publică programul de control

Exista doar două situații prevăzute de lege prin care se poate restrânge autonomia Curții de Conturi:

- Hotărârile Camerei Deputaților sau ale Senatului prin care se cere Curții de Conturi efectuarea
unor controale sunt obligatorii
- Numai Parlamentul poate opri controalele inițiate de Curtea de Conturi din oficiu și numai în
cazul depășirii competențelor stabilite prin lege

Funcțiile Curții de Conturi :

- conform art. 140, alin. (1) din Constituție, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului
de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale
sectorului public.
- Curtea de Conturi deține competență exclusivă de control asupra BNR
- Curtea de Conturi prezintă Parlamentului la finalul fiecărui exercițiu bugetar un raport ce
poate avea caracter de recomandare privitor la activitatea de reglementare din domeniul
financiar.

Raportul public al Curții de Conturi la nivel central și la nivel local este cel mai important document.

34. MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ ȘI ZONA „EURO”

9 mai 1950 – actul de naștere al Uniunii Europene, părinți fondatori : Schumann și cancelarul
Germaniei – CECO – 4 principii fondatoare :

- Asigurarea păcii politice și a reconstrucției economice

- Acțiuni comune ale Franței și Germaniei (reconciliere istorică)
- Asigurarea cooperării între națiunile europene
- Convergența intereselor popoarelor europene

1957 – Tratatul de la Roma – bazele CEE

- Organizație economică internațională

- Obiective CEE : uniunea vamală (desființarea barierelor vamale)
uniunea economică (formarea unei piețe economice unice)
uniunea politică (instituțiile europene)
uniunea monetară (sistem monetar european)

1986 – Acordul Unic European

 1992 – Tratatul asupra Uniunii Europene (Maastrich) – s-a decis crearea uniunii monetare
europene

„Șarpele monetar”

A fost creat în 1972 în contextul deteriorării situației economice a statelor UE. Țările participante
la șarpele monetar și-au luat angajamentul de a nu permite fluctuații ale cursurilor valutare reciproce mai
mari de 2,25 %. Acest sistem a funcționat până în 1979.

Până în 1995 ( Momentul Madrid) au mai existat anumite faze :

- 1992-1993 – s-au decis criteriile de convergență

- 1994 – s-a creat BCE (Banca Centrală Europeană ) cu sediul la Frankfurt, care a devenit
principalul centru financiar al lumii
- 1995 – S-a adoptat denumirea de Euro, emisiunea era asigurată de BCE și baterea monedei
are loc la trezoreria din Luxemburg

Moneda unică s-a decis a intra în circulație în 1999, dar au apărut dificultățile faptului că trebuia
să se bucure de încredere între guvernanți și guvernați, cetățenii trebuiau să se obișnuiască cu noua
monedă, moneda veche trebuia scoasă din circulație.

Avantaje Euro

- Elimină riscul ratei de schimb

- Elimină costurile tranzacției de monedă
- Transparența prețurilor
- Piețe financiare profunde

Dezavantaje Euro (costuri și riscuri)

- Costuri pentru schimbarea etichetelor, listelor de prețuri, formularelor, conturilor, caselor de

marcat, automatelor bancare, programelor sofware etc
- Șocuri economice
- Discordie politică