METODE DE EVALUARE A LIMITELOR DE EMISIE

EXEMPLU DE APLICARE

1. Introducere

Evaluarea limitelor de emisie a perturbaţiilor sub forma de armonici, determinate de consumatori

cuprinzând receptoare nelineare, se face în trei stadii, dependente în special de caracteristicile sursei
perturbatoare [1, 2]. În stadiul 1 (fig. 1) are loc o evaluare simplificată a emisiei perturbatoare, fiind
caracteristic consumatorilor cu o putere instalată relativ mică. Se apreciază că în cazul acestor consumatori,
constructorii de echipamente au adoptat măsurile necesare pentru limitarea perturbaţiilor armonice sub
nivelurile admise pentru tipul respectiv de echipament.
Dacă o sarcină nu satisface criteriile stadiului 1, urmează ca în stadiul 2 să se facă evaluarea
caracteristicilor specifice ale echipamentelor producătoare de armonici în acelaşi timp cu capacitatea de
absorţie (autocompensare) a reţelei. Nivelul perturbator alocabil se deduce din nivelurile de planificare şi
este împărţit între utilizatori în funcţie de puterea lor (individuală) raportată la puterea totală disponibilă a
reţelei. La atribuirea nivelurilor de planificare utilizatorilor industriali individuali în MT este necesar să se
ţină seama şi de nivelul de perturbaţie rezultat de la reţelele de tensiune mai ridicată.
În principiu, într-o astfel de abordare, dacă reţeaua este la plină sarcină şi dacă toţi utilizatorii
injectează la limita lor individuală, nivelul total al perturbaţiilor este egal cu nivelul de planificare.
Dacă o sarcină nu satisface nici criteriile stadiului 2, urmează ca în stadiul 3 să se accepte niveluri
de emisie mai ridicate cu titlu excepţional şi temporar.
În cele ce urmează sunt analizate problemele care apar în stadiul 2 la evaluarea consumatorilor
conectaţi în reţeaua de MT şi alocarea cotei de perturbaţii.

2. Reţeaua de referinţă şi ipoteze de calcul

Pentru a pune în evidenţă metodele propuse în această notă tehnică de evaluare a limitelor de emisie
armonică, alocate în stadiul 2, se consideră un exemplu pentru o reţea de MT cu tensiunea nominală de
20 kV (fig. 2).
Aplicarea – pe baza unui calcul manual – a metodelor propuse este evident posibilă într-o reţea de
referinţă simplă şi acceptând ipoteze simplificatoare.
Exemplul prezentat are la bază anexele D şi E din CEI 1000-3-6/1996 (informative) [1].
Reţeaua cuprinde 4 linii aeriene cu tensiunea nominală de 20 kV, alimentate printr-un transformator
110/20kV cu puterea nominală de 40 MVA, fiecare dintre linii având lungimea de 6 km şi 6 sarcini
repatizate în lungul liniilor (fig. 2).
Sarcina maximă pe care o poate asigura postul, dacă se ţine seama de capacitatea de supraîncărcare
permanentă (de ex. 10%) este 40 1,1 = 44 MVA.
Se consideră o repartiţie normală a sarcinii între MT (de exemplu 40%) şi JT (60%).
Puterea furnizată la MT rezultă
SMT = 40  0,4 = 17,6  18 MVA;
Puterea furnizată la JT
SJT = 40  0,6 = 26,4  26 MVA.
 FURNIZOR COOPERARE CONSUMATOR

Nivel de Puterea contractată

planificare LUh Si

Da Si Nu
 0,1%
S scc
Stadiul 1

Puterea deformantă
estimată SDWi
Da SDWi / Ssc  0,1% Nu
sau amplitudinea
Acceptare sau relativă a curentului
armonic Ihi /Ii
Ihi /Ii  ih

Evaluarea contribuţiei
totale admisibile pentru
sarcinile locale Gh

Evaluarea
Evaluarea părţii contribuţiei emisiei armonice
Stadiul 2

totale, ce poate fi atribuită prevăzută în PCC

utilizatorului “i”, EUhi Ihi , incluzând efectul
eventualelor filtre
Specificarea limitelor de
emisie în PCC
Eihi = EUhi / Zh
Da Nu
Ihi < Eihi

Acceptare

Evaluarea nivelurilor de
Stadiul 3

perturbaţii care pot să

apară în funcţie de
condiţiile reale şi de alte
surse de emisie Uh

Da Nu
Uh < LUh

Acceptare în condiţii Elaborarea de metode

specifice pentru reducerea
emisiilor la un nivel
acceptabil
Fig.1. Algoritmul de evaluare a emisiilor poluante.
Se presupune că sarcinile de pe fiecare linie au aceeaşi valoare. În acest fel puterea fiecărei sarcini
este:
Si = 18 : 24 = 0,75 MVA = 750 kVA,
considerată a fi egală cu sarcina contractată de fiecare utilizator.
 0,4 kV 20 kV 110 kV
1x44 MVA

Ssc=1900 MVA

Usc=15%
JT

MT 4 Plecări

PCC1 PCC2 PCC3 PCC4 PCC5 PCC6

6 km 6 km 6 km 6 km 6 km 6 km

Si=750 kV
1 2 3 4 5 6

Fig 2. Retea de distributie cu 4 linii si 6 sarcini pe fiecare linie

Ceilalţii parametri sunt consideraţi ca având valori caracteristice reţelelor de distribuţie:
 factorul de coincidenţă între sarcina perturbatoare de la MT şi JT, FMJ = 0,5 ;
 factorul de simultaneitate FMT al sarcinii de MT (dependent de tipul sarcinii şi caracteristicile
sistemului),;
 factorul de transfer ThIM al armonicelor de rang h de la înaltă la medie tensiune (dependent de
caracteristicile sistemului, sarcina perturbatoare şi de rangul armonicei).
Pentru simplificarea calculului manual se adoptă următoarele ipoteze simplificatoare:
 este analizată numai armonica de rang 3;
 se neglijează impedanţele transversale ale liniei;
 impedanţele armonice sunt luate în calcul numai prin componenta reactivă; impedanţa armonică
se determină din impedanţa de scurtcircuit şi se consideră că este direct proporţională cu frecvenţa (se
apreciază că nu apar fenomene de rezonanţă); valorile calculate pentru armonica de rang 3, în cazul schemei
indicată în fig.2 sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1
Impedanţele armonice de rang 3 ale reţelei de distribuţie analizate
PCC Distanţa de la bara de MT Impedanța armonică de rang 3
km 
1 0 5,13
2 6 11,43
3 12 17,73
4 18 24,03
5 24 30,33
6 30 36,63
7 36 41,48

În calculul impedanţelor schemei din fig.2 s-au avut în vedere următoarele:

 impedanţa (reactanţa) echivalentă a sistemului (pentru armonica fundamentală) la puterea
minimă de scurtcircuit pe barele de 110 kV rezultă
X1S = 202/ 1900  0,21 ;
 impedanţa (reactanţa) longitudinală a transformatorului IT/MT (pentru armonica fundamentală)
X1T = (15/100)(202/40)  1,5  ;
 impedanţa (reactanţa) longitudinală a liniei (pentru armonica fundamentală);
X1C  0,35 /km;
 impedanţa (reactanţa) longitudinală a liniei pentru armonica de rang 3 şi pe 6 km
X3C 3  (6  0,35) = 6,3 .
Pentru PCC1 impedanţa armonică rezultă ca suma dintre impedanţa de sistem şi cea a
transformatorului.
X1 PCC1 = X1s + X1T = 0,21+ 1,5 = 1,71 ;
X3 PCC1 = 3  X1 PCC1 = 5.13 .
 Pentru fiecare dintre impedanţele armonice corespunzătoare diferitelor puncte de conectare PCC se
adaugă valorile corespunzătoare lungimilor respective ale liniei. Impedanţele armonice astfel calculate,
ataşate fiecărui PCC sunt indicate în tabelul 1.
3. Determinarea limitelor de emisie

Determinarea limitelor de emisie se poate face în trei moduri diferite de abordare:

 primul mod de abordare ia în considerare în mod direct, nivelul general acceptat al perturbaţiei
sub formă de armonici în reţeaua de MT [2]; procedeul poate fi aplicat în special în cazul staţiilor de 20 kV
la care sunt conectaţi radial consumatori individuali (nu sunt racordaţi consumatori de joasă tensiune prin
intermediul unui transformator 20/0,4 kV şi nu sunt conectate linii care alimentează mai mulţi
consumatori);
 al doilea mod de abordare ia în consideraţie, în mod explicit prezenţa sarcinilor de JT [2];
procedeul poate fi aplicat în special în cazul în care la barele de 20 kV sunt conectaţi numai consumatori
individuali şi o alimentare pentru consumatorii de joasă tensiune prin intermediul unui transformator de
20/0,4 kV);
 al treilea mod de abordare este propus a fi luat în considerare în cazul reţelelor de MT lungi
(cabluri lungi peste10 km şi / sau cu linii aeriene peste 7 km [2] pentru a lua în considerare limitarea
excesivă a utilizatorilor conectaţi la sfârşitul liniei; procedeul poate fi aplicat în cazul general în care liniile
de racord de 20 kV alimentează mai mulţi consumatori.

3.1 Primul mod de abordare

În acest mod de abordare limitele de emisie individuală se determină pe baza valorii globale Gh
MT+JT acceptate a contribuţiilor
determinate de sursele perturbatoare din reţeaua de MT şi JT, având în vedere
puterea contractată Si a consumatorului individual, puterea totală St conectată în reţeaua de MT şi impedanţa
armonică Zh de rang h în punctul de conectare al consumatorului perturbator.
Nivelul global acceptat Gh MT+JT pentru armonica 3 se stabileşte direct pe baza valorilor indicate în
norme (tabelul 2)[2]:
G3 MT+JT = 2%.
În mod obişnuit se consideră faptul că suprapunerea contribuţiilor armonice ale diferitelor surse are
loc conform relaţiei [1]
Uh   U hi , (1)
i
în care Uh este nivelul rezultat, Uhi – contribuţia sursei perturbatoare i, iar  – exponent care se alege pe
baza datelor din tabelul 3, având pentru 5  h  10, valoarea 1 [1].
Dacă se acceptă sumarea armonicelor conform relaţiei (1), limitele individuale (ca tensiune) de
emisie ale sarcinilor conectate în diferitele PCC (Si = 750 kVA) pot fi determinate din relaţia
Si
EUhi  Gh MT  JT  1 , (2)
St
sau, pentru cazul concret analizat
Tabelul 2
Contribuţia totală admisibilă GhMT +JT a sarcinilor MT şi JT la tensiunea armonică MT în cazul
în care factorii de transfer, a perturbaţiilor din reţeaua MT sunt unitari
Rang impar Rang impar Rang par
nemultiplu de 3 multiplu de 3
Rang Tensiune armonică Rang Tensiune armonică Rang Tensiune
h % h % h armonică
%
5 4 3 2 2 0,1
7 2,8 9 0,4 4 0
11 2,6 15 0 6 0
13 2 21 0 8 0
17 1,2 10 0
19 0,7 12 0
23 1
25 1
 Tabelul 3
Exponenţi pentru sumarea armonicelor
 Rang armonică
1 h<5
1,4 5  h  10
2 h > 10
Notă: Dacă este cunoscut faptul că armonicile sunt practic în fază (diferenţa de
fază este sub /2) se adoptă  = 1 pentru toate arminicile cu h  5

750
EU 3i  2  1  0,03% .
44000
Monitorizarea consumatorilor, surse de perturbaţii armonice se face pe curba de curent electric.
Limita acceptată de emisie armonică de tensiune poate fi transformată în limită de emisie armonică de
curent prin împărţirea cu impedanţa armonica în PCC al fiecărui utilizator
E
E Ihi  Uhi . (3)
Zh
În mod uzual, limita de emisie EIhi este indicată ca procent din curentul de sarcină corespunzător
puterii contractate a utilizatorului i
EUhi [%]  1000  U N
2
E Ihi  , (4)
Z h  Si
în care UN este tensiunea nominală a reţelei, în kV, iar puterea contractată Si se introduce în kVA.
Pentru exemplul indicat în fig. 2 , în cazul PCC1 (Z3 = 5.13), rezultă
0, 03 1000  202
EIhi   3.11% .
100  5.13  750

Limita de emisie pentru armonica de rang 3 la utilizatorul conectat în PCC5 (Z3 = 30,33) rezultă
0.03 1000  202
EIhi   0,527%
100  30,33  750

Rezultatele calculelor efectuate pentru toate PCC sunt indicate în tabelul 4.

Tabelul 4
Limitele de emisie individuală, pentru curenţii armonici de rang 3,
în primul mod de abordare (se consideră implicit FMJ = 1)
PCC Distanţa de la bara de MT EI 3i EI 3i
km %* A
1 0 3,11
2 6 1,399
3 12 0,9
4 18 0,665
5 24 0,527
6 30 0,436
7 36 0,385
* % din curentul de sarcină Ii al utilizatorului cu puterea contractată Si = 750 kVA,
750
Ii   21, 65 A
3  20
3.2 Al doilea mod de abordare

În cadrul celui de al doilea mod de abordare se ia în considerare, în mod explicit, contribuţia

surselor perturbatoare conectate în reţeaua de joasă tensiune, iar valoarea globală Gh MT+JT acceptată a
contribuţiilor determinate de sursele perturbatoare din reţeaua de MT şi JT are în vedere puterea SMT
conectată în reţeaua de MT, puterea SJT conectată în reţeaua de JT şi factorul de coincidenţă FMJ între
sarcinile perturbatoare de la MT şi JT (în mod uzual FMJ = 0,5) rezultă din relaţia:

Gh MT  
S MT
S MT  S JT  FMJ

 Lh MT  (Th IM  Lh IT )  , (5) 
în care Lh MT este nivelul planificat al perturbaţiilor sub formă de armonici de rang h, în reţeaua de MT, Lh
IT – nivelul planificat al perturbaţiilor sub formă de armonici de rang h, în reţeaua de IT, Th IM – factor de
transfer al perturbaţiilor sub formă de armonici de rang h din reţeaua de înaltă tensiune în reţeaua de medie
tensiune (se poate considera Th IM = 1).
Pentru exemplul analizat, dacă se consideră L3 IT = 2 % şi L3 MT = 4 % (tabelul 5) [1] rezultă
18
G3MT  1  31  (1 2)1   0,580% .
18  26  0,5
Evaluarea limitelor individuale ale sarcinilor conectate la MT se face în funcţie de ponderea sarcinii
individuale Si în sarcina totală SMT conectată în reţeaua de medie tensiune şi de factorul de simultaneitate al
surselor perturbatoare FMT conectate în reţeaua de MT
Si
EUhiMT  GhMT   . (6)
S MT  FMT
Pentru exemplul indicat în fig. 2 rezultă
0,580 750
EU 3iMT  1 .
100 18000  FMT
Valorile EUhiMT depind în mare măsură de factorul de simultaneitate FMT , mărime care trebuie
cunoscută pentru o reţea concretă analizată. Pentru a pune în evidenţă importanţa alegerii corecte a acestei
mărimi, se consideră în continuare două valori extreme FMT = 0,4 şi FMT = 1.
Pentru cele două valori rezultă EUhiMT = 0,6 % (pentru FMT = 0,4), EUhiMT = 0,2 % (pentru FMT = 1).

Tabelul 5
Valori indicative al nivelurilor de planificare a tensiunilor armonice
(% din tensiunea nominală) în MT, IT şi FIT
Rang impar nu multiplu de 3 Rang impar multiplu de 3 Rang par
Rang h Tensiunea armonică % Rang h Tensiunea armonică Rang h Tensiunea armonică
% %
MT IT-FIT MT IT-FIT MT IT-FIT
5 5 2 3 4 2 2 1.6 1,5
7 4 2 9 1,2 1 4 1 1
11 3 1,5 15 0,3 0,3 6 0,5 0,5
13 2,5 1,5 21 0,2 0,2 8 0,4 0,4
17 1,6 1 >21 0,2 0,2 10 0,4 0,4
19 1,2 1 12 0,2 0,2
23 1,2 0,7 >12 0,2 0,2
25 1,2 0,7
>25 25 25
0 .2  0 .5 0 .2  0 .5
h h

În mod obişnuit limitele de emisie pentru tensiune se transformă în limite de emisie de curent,
exprimate în procente din curentul contractat de utilizatorul i, pe baza relaţiei (3). De exemplu, pentru
sarcinile racordate în nodul PCC5 (Z3 = 30,33 ) se obţine:
 pentru FMT = 1
0, 2 1000  202
EI 3i   0, 207 % ;
100  5,13  750
 0, 2 1000  202
EI 3i   0, 035 %
100  30,33  750
 pentru FMT = 0,4
0,6 1000  202
EI 3i   0,623 %
100  5,13  750
0,6 1000  202
EI 3i   0,105%
100  30,33  750
Rezultatele de calcul, pentru toate PCC din schema de MT sunt indicate în tabelul 6

Tabelul 6
Limitele de emisie individuală, pentru curenţii armonici de rang 3,
în cel de al doilea mod de abordare
Distanţa de la bara de MT EI 3i
PCC km % *,
FMT = 1 FMT = 0,4
1 0 0,207 0,623
2 9 0,093 0,279
3 18 0,06 0,180
4 27 0,044 0,133
5 36 0,035 0,105
6 45 0,029 0,087
7 54 0,025 0,077
* % din curentul de sarcină Ii al utilizatorului cu puterea contractată Si = 500 kVA,