RELAȚIA ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE

Prof. înv. primar,

Guțoiu Delia Cristina

Azi se cere tot mai mult înţelegerea parteneriatului educativ ca forma de unificare,
sprijin şi asistenta a influentelor educative formale. Introducerea colaborării între părinţi
şi educatorii specializaţi, comunicarea periodica şi permanenta între aceştia ca şi
cooperarea în anumite momente sunt cerute chiar de eficienta învatarii şcolare.
Experienţa dovedeşte că o atmosfera destinsă între agenţii educaţionali este facilitatoare
învăţării. De asemenea , existenta unor reguli comune, cunoscute şi fixate împreună
usurează mult efortul învăţării. Există o reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli.
Aceste relaţii au un potenţial considerabil de influenţare a educaţiei copiilor, atât în sens
pozitiv căât şi în sens negativ.

Cele mai importante relaţii sunt:

- Relaţiile dintre profesor şi elev;

- Relaţiile inter-individuale ( dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori şi specialiştii care
sprijină şcoala, dintre profesori şi personalul administrativ al şcolii etc).;
- Relaţiile dintre profesori şi părinţi.
- Relaţiile dintre profesorii.
- Relatiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinţii şi profesorii
(lucrul în echipa pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea copilului).

Relaţia părinţi – profesori

Implicarea părinţilor în problemele şcolii nu înseamnă numai plata unui sprijin

material sau atenţionarea în legătura cu problemele copiilor lor. Ea este mult mai mult.
Se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi şcoală şi la o unificare a
sistemului de valori şi cerinţe relative la copil. Aceasta poate avea un efect benefic asupra
elevilor atunci când aceştia văd profesorii colaborând şi sfătuindu-se cu părinţii şi poate
implica dezamorsarea unor probleme înainte ca acestea să devină necontrolabile.
Colaborarea şi cooperarea părinţilor cu şcoala sunt eficiente şi benefice ambilor factori
dacă îndeplinesc condiţiile unei comunicări eficiente şi dacă ţin seama şi de dimensiunea
să umana.
E. Stanciulescu (1997) determină ca elemente de avut în calcul:
- nivelul studiilor celor doi participanţi;
- momentul ales pentru colaborare;
dificultăţile întâmpinate de copii în activitatea şcolară sau alte probleme de dezvoltare

Modalităţi de sprijinire a activităţii didactice prin intermediul familiei

Majoritatea părinţilor sunt dornici să comunice informaţii despre copiii lor şi

capabili să contribuie într-una din modalităţile următoare la formarea copiilor lor:
▄ să-şi ajute copiii la anumite activităţi acasă;
▄ să urmărească în mod regulat progresul copiilor lor;
▄ să ajute la realizarea temelor acasă;
▄ să contribuie la excursiile şi plimbările organizate de şcoala;
▄ să facă parte din comitetele şcolare;
▄ să ajute alţi copii din clasa, sub supravegherea profesorilor;
▄ să organizeze activităţi de colectare de materiale sau chiar fonduri pentru
şcoală sau clasă;
▄ să vorbească şi eventual să predea unor grupuri de copii despre preocupările
şi deprinderile proprii.
Unii părinţi au dorinţa şi timpul să joace un rol în activităţile şcolare. Acest lucru
este vizibil în învatamantul primar. Ei trebuie încurajaţi şi stimulaţi de profesori, nu
respinşi.

Conflictele cu părinţii şi posibilităţi de rezolvare

Datorită diferenţelor de scopuri şi obiective, percepţii şi atitudini, resurse, pregătire, valori,

nevoilor diferite, de foarte multe ori exista posibilitatea apariţiei unor conflicte între părinţi
şi profesori. Aceste conflicte pot să fie determinate de:
 slaba colaborare,
 lipsa informaţiilor necesare,
 intoleranta la stilul de viaţă al celuilalt, la opiniile lui sau chiar la prezenta fizica,
 neacceptarea unor diferenţe de pregătire, condiţie social-economică, morala, religie,
sex, naţionalitate, etc.
 lipsa unor preocupări în sensul construiri relaţiilor de colaborare - nu sunt planificate
ca atare;
 numărul limitat al întâlnirilor dintre părinţi şi profesori,
 amintirile negative ale unora sau altora referitoare la relaţia şcoala-familie;
 neclaritate în rolurile fiecăruia şi în responsabilităţile ce le revin specific.
 Etc
Putem enumera ca cele mai importante cai pentru rezolvarea
conflictelor, următoarele:
 cunoaştere reciprocă;
 comunicare periodică şi efectivă, cu aspecte formale şi informale;
 cooperarea în anumite activităţi;
 acceptarea reciprocă şi înţelegere şi toleranţă faţă de diferenţe;
 evaluarea permenentă şi periodică a relaţiilor comune;
 sprijinul acordat familiei, în raport cu creşterea şi educarea copilului, ca o
componentă a procesului didactic;
 atmosfera întâlnirilor şi activităţilor cu părinţii să fie destinsă, non-formală şi pozitivă.
Putem enumera în continuare o serie de măsuri practice în rezolvarea unor situaţii
problematice în colaborarea dintre profesori şi părinţi. Acestea se referă la
comportamente pozitive necesare de tipul:
 Când un părinte are o discuţie aprinsa cu dumneavoastră, nu va asumaţi nimic până
nu ştiţi despre ce este vorba.
 Staţi calm şi nu trageţi concluzii pripite.
 Lăsaţi părinţii să vorbească cât vor (daţi această posibilitate) şi nu îi întrerupeţi.
 Nu judecaţi
 Reflectaţi la ceea ce vi se povesteşte.
 Fiţi pregătit cu materiale care să sprijine activităţile şi deciziile
 Fiţi sigur ca aţi fost înteles când explicaţi.
 Folosiţi sprijinul altor colegi
 Nu promiteţi prea des şi ţineţi-vă promisiunile.
 Recunoaşteţi-vă limitele şi greşelile
 Negociaţi soluţii comune
 Gândiţi-vă că poate sunteţi şi dumneavoastră părinţi, (oricum aţi fost copii).

În tabelul de mai jos sunt enumerate câteva din răspunsurile posibile la întrebarea. „Ce
aţi vrea să facă părinţii elevilor dumneavoastră pentru a sprijini pe deplin învăţarea
copiilor lor?”

 Fiţi pozitivi, vorbiţi de ceea ce are bun copilul şi apoi arătaţi problemele;
 Arătaţi-le cât sunt de importanţi pentru activitatea dumneavoastră;
 Răspundeti la întrebări personale, şi dovediti că şi dumneavoastră ştiţi ce înseamnă
să fii părinte;
 Nu uitaţi că relaţiile bune necesită timp

Sursa: Ecaterina Vrasmas, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucuresti,

2003, selecţie din capitolul 9

Ce vor cadrele didactice de la părinţi?

Completaţi coloana din dreapta cu un număr care arată care sunt sentimentele
cărora le acordaţi o importanţă mai mare. Scrieţi 1 pentru răspunsul pe care îl valorizaţi
ca fiind cel mai important, apoi 2 pentru al doilea în ierarhie şi aşa mai departe. Puteţi
adăuga pe ultimul rând orice răspuns suplimentar pe care vreţi să îl daţi.

Ce aţi vrea să facă părinţii elevilor dumneavoastră pentru a Ordinea

sprijini pe deplin învăţarea copiilor lor?
A Să-şi trimită copiii la şcoală
B Să se asigure că sunt punctuali la şcoală
 C Să se asigure că sunt în pat devreme în timpul săptămânii, astfel
încât să doarmă suficient înainte de o zi de şcoală
D Să le verifice zilnic tema
E Să sprijine regulamentul şcolii
F Să solicite zilnic copiilor să citească cu voce tare
G Să reducă numărul de ore petrecute în faţa televizorului
H Să participe la şedinţele cu părinţii
I Să sprijine activităţile de strângere de fonduri ale şcolii
J Să informeze imediat şcoala dacă li se îmbolnăveşte copilul
K Să ceară acordul şcolii înainte de o perioadă de absentare
L Să informeze şcoala în legătură cu orice problemă de ordin
emoţional / psihic pe care o întâmpină copilul, pentru ca să poată fi
luate măsurile necesare

Ce vor părinţii de la cadrele didactice?

În tabelul de mai jos sunt enumerate câteva din răspunsurile posibile la
întrebarea: „Ce aţi vrea să facă profesorul copilului dumneavoastră pentru a sprijini pe
deplin învăţarea acestuia?”

Completaţi coloana din dreapta cu un număr care arată care sunt sentimentele
cărora le acordaţi o importanţă mai mare. Scrieţi 1 pentru răspunsul pe care îl apreciaţi
ca fiind cel mai important, apoi 2 pentru al doilea în ierarhie şi aşa mai departe. Puteţi
adăuga pe ultimul rând orice răspuns suplimentar pe care vreţi să îl daţi.

Ce aţi vrea să facă profesorul copilului dumneavostră pentru a Ordinea

sprijini pe deplin învăţarea acestuia?
A Acordaţi-le ajutor suplimentar, atunci când întâmpină dificultăţi la
înţelegerea propriei munci
B Permiteţi-le să pună întrebări
C Vorbiţi-le cu respect
 D Încurajaţi-le creativitatea
E Daţi-le posibilitatea să înveţe un sport
F Trataţi toţi elevii într-o manieră egală şi corectă
G Acordaţi ajutor suplimentar înainte de examene
H Oferiţi-le elevilor activităţi de dezvoltare a unei game largi de abilităţi
I Motivaţi copiii să înveţe
J Oferiţi oportunităţi de învăţare prin cooperare şi în grup
K Oferiţi-le elevilor posibilitatea de a lucra independent
L Respectaţi tot timpul confideţialitatea celor implicaţi
M Prezentaţi clar ce li se cere elevilor să facă

Oferiţi părinţilor o listă de recomandări (ca aceea de mai jos) care poate fi prezentată la
întâlniri.

Lista de recomandări pentru părinţi în vederea efectuării temelor de

către copiii şcolari
Îi arăt copilului că eu însumi consider tema de casă importantă

Copilul meu:
 Are o perioadă regulată pentru efectuarea temelor acasă în fiecare zi
 Are foile, cărţile, creioanele şi alte lucruri necesare
 Are un loc bine luminat şi liniştit unde să studieze

Eu sau membri ai familiei mele:

 Expunem într-un loc vizibil orarul şi temele copilului
 Ne asigurăm că nu este deranjat când lucrează
 Închidem televizorul în locul în care lucrează
Îi monitorizez tema
Copilul meu:
 Îmi spune ce temă are în fiecare zi
  Are un caiet de comunicare părinte /învăţător (Jurnalul de teme)
 Îşi finalizează munca la timp
Eu sau membri ai familiei mele:
 Verificăm când începe şi îşi termină temele
 Completăm caietul de comunicare părinte /învăţător în mod regulat
 Citim comentariile învăţătorului privind temele
 Ne încurajăm copilul să ia scurte pauze dacă este obosit
Îi ofer înfrumare şi sprijin copiIului meu când îşi face temele
Eu sau membri ai familiei mele:
 Ne ajutăm copilul să fie organizat
 Vorbim cu copilul nostru despre cerinţele temei
 Controlăm dacă le-a înţeles

Copilul nostru
 Cere ajutor uneori, dar îşi finalizează temele singur
Vorbesc cu profesorii să rezolve problemele privind temele

Eu sau membri ai familiei mele:

 Discutăm proceduri de teme cu profesorul la întâlnirile cu părinţii
 Vorbim cu profesorul dacă sunt probleme

O listă de recomandări pentru părinţii copiilor care se află în prag de

examene
Îmi ajut copilul să repete pentru examene

În perioada recapitulării, copilul meu:

 Are un orar pentru recapitulare astfel încât recapitularea să nu fie
lăsată pe ultimul moment
 Are foile, cărţile, creioanele şi alte lucruri necesare
 Are un loc de învăţat bine luminat şi liniştit
 Uneori îşi invită colegi de clasă pentru a învăţa împreună
  Are parte de destulă mâncare, somn şi relaxare

Eu sau membri ai familiei mele:

 Expunem într-un loc vizibil în casă orarul de recapitulare al copilului
 Monitorizăm recapitularea copilului nostru
 Ne asigurăm că nu este deranjat când lucrează
 Oprim televizorul când lucrează
 Ne lăudăm copilul ori de câte ori recapitulează
 Îi aducem băuturi sau gustări în timp ce recapitulează
 Organizăm activităţi amuzante de recapitulare, cum ar fi jocuri de
“cine ştie, câştigă”
 Îi oferim mici recompense după şedinţele de recapitulare
 Ne ajutăm copilul căutând informaţii despre subiectele de examen în
enciclopedii sau pe Internet
Îmi susţin copilul în timpul examenelor

În perioada examenelor, copilul meu:

 Se asigură că şi-a împachetat în ghiozdan tot ce este necesar în
seara dinaintea examenului
 Pleacă la examen la timp

În timpul examenelor, eu sau membri ai familiei mele:

 Încercăm să fim veseli şi să avem o atitudine pozitivă tot timpul
 Oferim felurile de mâncare favorite în zilele examenelor
 Îl ascultăm pe copilul nostru după examen, dar nu îl forţăm să spună
totul despre examen
Nu fac niciodată nimic în timpul examenelor care ar putea deteriora
încrederea copilului meu

Eu sau membri ai familiei mele:

  Nu ne comparăm niciodată copilul cu altcineva care se descurcă mai
bine decât el
 Nu îi spunem niciodată copilului nostru că ne-a dezamăgit
 Nu ne pierdem niciodată răbdarea când recapitulăm cu copilul nostru
 Nu comparăm niciodată copilul nostru cu ceea ce am făcut noi la
vârsta lui
 Nu ne forţăm niciodată copilul să înveţe dacă ştim că este obosit

BIBLIOGRAFIE:
1. Maria Andruszkiewicz / Keith Prenton, Inclusion Guidebook 1 v0.3_Romanian,
2003;
2. Băran- Pescaru, A., ,,Parteneriat în educaţie”, Bucureşti, Editura Aramis Print,
2004.
3. Bezede R., Parteneriatul şcoală-familie: abordări creative în contextul şcolii
prietenoase copilului, În: Didactica pro..., nr.1, 2009
4. Maria Kovács, Învăţarea într-un mediu incluziv / Ed. a 2-a. -Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 2007;
5. Flueraş, V. (2005) – Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca;
6. Popescu, M., ,,Implicarea comunităţii în procesul de educaţie”, Centrul Educaţia
2000+, Corint, Bucureşti, 2000.
7. Vrăşmaş, E., A., ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, Bucureşti, Editura Aramis
2002.
8. HG 972/1995 Planul Naţional de Acţiune în favoarea copilului;
9. Program Naţional pentru informarea, sensibilizarea şi pregătirea şcolii şi
comunităţii în vederea integrării copiilor şi tinerilor cu deficienţe;
10. OMEC 3634/17.04.2000 privind aprobarea programului naţional de generalizare a
acţiunilor de modernizare a învăţământului special “ Integrarea şi reabilitarea
copiilor cu deficienţe în/ prin comunitate”;
11. Strategia MEC privind egalizarea şanselor pentru copii şi tinerii cu deficienţe
precum şi accesul acestora la orice formă de educaţie şi ocrotire.