Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
BIOTEHNOLOGII ALIMENTARE
COORDONATOR
ASIST UNIV DR ING: ARUȘ VASILICA
STUDENT
BULUBASA MIHAELA
GRUPA 1141 B
2011-2012
TEMA PROIECTULUI
CUPRINS
Memoriu tehnic……………………………………………………………………..4
1. Elemente de inginerie tehnologică…………………………………………………..5
1.1.Caracteristicile materiilor prime şi auxiliare………………………………….....5
1.1.1. Laptele – descriere………………………………………………………...5
1.1.1.1.Proprietăţile fizice şi chimice ale laptelui…………………………....6
1.1.1.2.Compoziţia chimică…………………………………………….........7
1.1.1.2.1.Proteinele din lapte………………………………………….…8
1.1.1.2.2.Grăsimea din lapte……………………………………………...9
1.1.1.2.3.Glucidele din lapte……………………………………………10
1.1.1.2.4.Substanţele minerale………………………………………….11
1.1.1.2.5.Enzime…………………………………………………...........11
1.1.1.2.6.Vitamine……………………………………………………....12
1.1.1.3. Proprietăţi microbiologice………………………………………….12
1.1.2. Materii auxiliare………………………………………………………….13
1.1.2.1. Culturi starter………………………………………………………13
1.1.2.2. Aditivi şi aromatizanţi……………………………………………...15
1.1.2.3. Caracteristicile caiselor………………………………………….....16
1.1.2.4. Ambalaje…………………………………………………………...17
1.2. Caracteristicile iaurtului……………………………………………………......18
1.2.1. Caracteristici generale fizico – chimice…………………………….....…19
1.2.2.Proprietăţi microbiologice…………………………………………….…..20
1.2.3. Proprietăţi organoleptice……………………………………………........21
1.2.4. Proprietăţi fizico – chimice ale iaurtului cu coagul fluid………………...22
1.3. Variante tehnologice………………………………………………………..…..23
1.4. Alegerea şi descrierea variantei optime adoptate……………………………....27
2. Bilanţ de materiale…………………………………………………………………...36
3. Bilanţ termic………………………………………………………………………….47
4. Concluzii……………………………………………………………………………..54
5. Bibliografie………………………………………………………………………......55
MEMORIU TEHNIC
Laptele materie primă este un lichid de culoare alb-gălbuie secretat de glanda mamară a
mamiferelor. Laptele a fost folosit din cele mai vechi timpuri ca aliment principal în hrana
diferitelor popoare, ca asirienii, babilonienii, grecii si romanii. Laptele este alimentul cel mai
complex şi mai uşor asimilat de organism, constituind unul din alimentele de bază si în nutriţia
omului. Este denumit şi „Sângele Alb” prin valoarea sa hrănitoare. Are peste o sută de
substanţe nutritive necesare vieţii omului (20 aminoacizi, peste 10 acizi graşi, 25 vitamine,
peste 45 elemente minerale, proteine). Proteinele conţin aminoacizi necesari creşterii si
menţinerii sănătăţii. Grăsimea în afară de rolul ei energetic mai posedă si un rol de constituent
pentru formarea rezervelor de grăsime în organism. Vitaminele conţinute în proporţii
apreciabile ridică valoarea nutritivă a laptelui. Important este faptul că substanţele nutritive din
lapte se găsesc în proporţii optime, astfel că laptele este asimilat de organism mai bine decât
orice alt aliment, putând fi consumat atât în stare proaspătă cât si sub formă de diferite produse
lactate. Atât laptele cât si produsele lactate măresc rezistenţa organismelor faţă de infecţii si
intoxicaţii, ridicând nivelul de sănătate a populaţiei.
Factorii care influenţează cantitatea şi calitatea laptelui
a. Factori interni:
a. Proprietăţile fizice:
raportul
în raportcare există
invers între concentraţia
cu conţinutul laptelui
de grăsime şi în şi substanţele
raport direct cusolide, negrase
conţinutul de si grăsime.lactoze
proteine, Variază
si
săruri. Limitele normale de variaţie ale densităţii laptelui sunt cuprinse între 1,027 si 1,033 cu o
valoare medie de 1,029.
• Indicele de refracţie, punctul de congelare, punctul de fierbere - constituie
caracteristici constante ale laptelui normal, modificarea lor indicând un lapte anormal;
*Punctul de fierbere al laptelui este de 100,55 0C, la presiunea de 760mm col. Hg
*Punctul de congelare este caracteristica cea mai constantă a laptelui.
*Temperatura de congelare a acestuia este de -0,555 0C.
• Culoarea - laptele normal este un lichid opac de culoare alb-.gălbuie uşor albăstrui;
• Mirosul - este specific, puţin pronunţat. Laptele vechi are un miros acrişor, mai poate
primi miros de grajd, urină, bălegar.
• Gustul - este dulceag si caracteristic.
• pH- ul - aciditatea liberă a laptelui se exprimă prin pH care arată concentraţia în ioni
de hidrogen din soluţii. Laptele de vacă are pH- ul între 6,7- 6,4.
• Aciditatea - laptele proaspăt muls este uşor acid. Aciditatea se exprimă în grade
Thörner si este cuprinsă intre limitele 15-19 0T. Aciditatea totală a laptelui se stabileşte prin
titrare cu o soluţie alcalină în prezenţa indicatorului fenolftaleină. Laptele proaspăt muls are o
aciditate de 16-18 0T. Aciditatea creşte în timpul păstrării, datorită acidului lactic care se
formează prin fermentarea lactozei de către bacteriile lactice. Creşterea acidităţii este mai rapidă
cu cât temperatura de păstrare este mai ridicată.
Din punct de vedere al fizicii coloidale, laptele este o dispersie care este alcătuită din
patru faze:
- faza gazoasă care conţine în principal CO2;
- faza grasă sub formă de globule de grăsime cu Ø = 2 – 5 µm care conţine lipide propriu-zise
şi substanţe liposolubile. Globulele de grăsime sunt protejate de o membrană fosfolipidică-
proteică şi sunt emulsionate în faza apoasă;
- faza coloidală formată din micele de cazeină asociate cu fosfaţi şi citraţi de calciu şi
magneziu;
- faza apoasă care conţine proteine solubile, lactoză şi substanţe minerale.
O astfel de precipitare lentă a cazeinei are loc şi sub acţiunea acidului lactic format prin
fermentarea lactozei de către bacteriile lactice.
Grăsimea din lapte este componentul cel mai variabil (în funcţie de rasa animalului, de
hrana şi îngrijirea lui) pentru laptele de vacă 3…5,4% (media 3,7%). Ca şi proteinele şi lactoza,
grăsimea este sintetizată la nivelul glandei mamare. Din punct de vedere fizic, grăsimea din
lapte se prezintă sub formă de globule sferice cu Φ=0,2…15 μm, înconjurate de o membrană
lipoproteică.
Din punct de vedere structural, globulele de grăsime nu sunt omogene, de la centrul
globulei spre exteriorul acesteia observându-se trei zone:
- zona centrală formată din gliceride cu punct de topire scăzut;
- zona intermediară formată din trigliceride cu punct de topire ridicat;
- zona periferică, este reprezentată de membrana globulelor, care este formată: spre interior din
fosfolipide, colesterol şi vitamina A; spre exterior, în contact cu plasma laptelui sunt proteinele
care se leagă de fosfolipide prin legături electrostatice.
În fracţiunea proteică a membranei există cel puţin 26 enzime, dintre care importante
din punct de vedere tehnologic sunt: fosfataza alcalină (este inhibată la 92ºC/15 s); fosfataza
acidă; plasmina care poate degrada proteolitic cazeinele. Plasmina însoţeşte de regulă k-cazeina.
Din punct de vedere chimic, grăsimea din lapte este formată dintr-un amestec de
gliceride (98 – 99%) şi din cantităţi mici de fosfolipide (0,2 – 1%), steroli (0,25 – 0,4%), acizi
graşi liberi, pigmenţi şi vitamine liposolubile.
2C 6 12 6
Această CH3 – (CH
H Ofermentaţie nedorită provoacă2 balonarea 2 2
) –a COOH
târzie + 4 CO
brânzeturilor,
2
+ 4 H2
imprimându-le
totodată, gust neplăcut.
Sub acţiunea unor specii de drojdii, lactoza poate fi transformată în alcool etilic -
fermentaţie alcoolică - ce are loc (de obicei), în paralel cu fermentaţia lactică:
drojdii
2 C6H12O6 4 C2H5OH + 4 CO2
alcool etilic
10
Laptele conţine 0,7 – 0,9% săruri minerale: cloruri, fosfaţi şi citraţi de Ca, Na, K şi Mg.
În cantităţi foarte mici se mai găsesc în lapte: S (în molecula unor substanţe proteice), Zn, Fe,
Al, Cu etc. O parte din substanţele minerale sunt legate de proteine, în principal cazeină, iar
cealaltă parte sunt libere şi se găsesc în plasma laptelui. Spre deosebire de ceilalţi componenţi ai
laptelui,
variaţiileconţinutul în săruri
ce apar uneori minerale
indică şi raportul
un lapte anormal dintre acestea se
(de exemplu: un menţin
conţinutaproape
ridicat constante;
de cloruri
indică un lapte mamitic).
Din punct de vedere tehnologic prezintă importanţă raportul dintre Ca/P (CaO/P 2O5 >
0,7) deoarece acest raport influenţează coagulabilitatea laptelui. Având în vedere că la
pasteurizare are loc o precipitare parţială a sărurilor solubile de calciu, este necesară o
restabilire a nivelului de săruri de calciu solubile prin adaos de CaCl2 (la obţinerea
brânzeturilor).
Este distrusă prin încălzire 75°C/ 3 min. sau la 80°C/ 10 s. Enzima se utilizează ca test pentru a
determina eficienţa pasteurizării.
11
Laptele conţine toate vitaminele necesare dezvoltării nou-născutului şi sub acest aspect
trebuie considerat ca un aliment aproape complet pentru nevoile nutritive ale omului.
Conţinutul de vitamine din lapte variază cu specia, rasa, perioada de lactaţie, dar, în special cu
alimentaţia animalului producător. Modul de tratare a laptelui după mulgere are o mare
influenţă asupra conţinutului în vitamine. Unele vitamine (A, D) se găsesc în cantitate mai mare
în laptele de vară decât în cel de iarnă, deoarece în timpul verii furajele verzi consumate de
animal vin cu un aport mai mare de caroten, respectiv în timpul verii are loc o bună iradiere a
animalului cu UV în timpul păşunatului.
Vitamina A favorizează creşterea organismului tânăr şi-i sporeşte rezistenţa la infecţii. Este
destul de rezistentă la căldură, dar sensibilă la oxidare.
Vitamina D (antirahitică). Este foarte stabilă în lapte, iar tratamentele termice şi depozitarea de
durată a produselor lactate nu o afectează.
Vitamina E. Lipsa ei din alimentaţie produce sterilitatea. În lapte şi în produse lactate vitamina
E are rol de antioxidant.
Vitaminele B1 , B6 şi B12 previn îmbolnăvirea sistemului nervos şi anemia. La animalele
rumegătoare, aceste vitamine sunt sintetizate de către microflora tubului digestiv.
Vitamina B2 (riboflavina) influenţează creşterea. Laptele constituie pentru om sursa cea mai
bogată în riboflavină. Este rezistentă la căldură, dar sensibilă la radiaţiile solare. În procesul de
fabricare a brânzeturilor, riboflavina se elimină aproape complet prin zer. Colostrul conţine de
două ori mai multă riboflavină decât laptele normal.
Vitamina C participă la toate procesele celulei vii şi sporeşte rezistenţa organismului faţă de
12
superoxid-dismutaza. Lacteninele
devenind active în laptele au activitate slabă în uger unde sunt condiţii anaerobe, ele
proaspăt muls.
Factorii de creştere pentru microorganisme (bacterii) cei mai importanţi sunt
vitaminele, aminoacizii şi peptidele.
Asocierile se referă la acele bacterii (exemplu streptococii) care prin activitatea lor
proteolitică produc din proteine substanţe cu azot asimilabile pentru alte bacterii (exemplu :
lactobacilii).
Antagonismul se referă la faptul ca unele microorganisme (bacterii lactice) produc acizi
organici (acid lactic) şi H2O2 care inhibă dezvoltarea clostridiilor, coliformilor etc. Foarte multe
bacterii lactice produc şi bacteriocine, incluzând şi nizina.
Temperatura de păstrare a laptelui este un factor decisiv în menţinerea calităţii laptelui,
deoarece se prelungeşte durata fazei bactericide, care este de 10 ore la 10°C şi de 36 ore la 5°C.
1.1.2. MATERII AUXILIARE - Caracteristici ale materiilor auxiliare
13
Cultura primară .Se obţine prin inocularea laptelui pasteurizat şi răcit cu cultura pură
primită la laboratorul de specialitate. Felul culturii, proporţia de inoculare, temperatura şi durata
de termostatare diferă în funcţie de felul produsului pentru fabricarea căruia se foloseşte cultura
respectivă. Imediat după termostatare, cultura se răceşte rapid şi se depozitează la 1…2°C până
a doua zi.
Cultura secundară. Se obţine din cultura primară, dar având în vedere că această
cultură secundară reprezintă a doua transplantare, ea se constituie ca un stadiu mai avansat de
reactivare a culturii pure, iar durata de termostatare este cea mai redusă. Şi această cultură se
păstrează la 1…2°C ,timp de 1-2 ore.
Cultura terţiară .Se prepară din cultura secundară, după aceeaşi tehnică ca şi în cazul
culturii primare, însă din punct de vedere cantitativ această cultură trebuie să satisfacă necesarul
producţiei, iar din punct de vedere calitativ trebuie să prezinte caracteristicile produsului
respectiv de bună calitate .
Cultura de producţie sau cultura terţiară se inoculează zilnic şi tot zilnic se controlează
chimic, senzorial şi microbiologic. La folosirea culturii starter de producţie trebuie să se aibă în
vedere următoarele:
cultura sa fie pură(să nu conţină decât microorganisme specifice);
•
anumită aciditate)
cultura să-şi menţină în timp însuşirile iniţiale ;
•
cultura să fie menţinută 5-6 ore, înainte de folosire, la 1…2°C, pentru a se favoriza
•
este o bacterie
aceste bacterii acidifiantă, produce
există o strânsă la 40-50
simbioză, C acid lactic,
lactobacilul, ce acidifiază
cu activitate puternicm
proteolitică, ׁ hidrolizează
ediul. Între
din cazeină câţiva aminoacizi care sunt activatori ai dezvoltării streptococilor (valina are un
rol important). Streptococcus thermophilus stimulează dezvoltarea lactobacilului producând
un metabolit care a fost înlocuit de acidul formic.
poate fi aromatizat cu diferite esenţe de vanilie, cafea, etc. Uneori se adaugă, împreună cu
aromele, coloranţi şi substanţele îndulcitoare (zaharoză, glucoză) şi eventual stabilizatori
pentru îmbunătăţirea consistenţei. Pentru îmbunătăţirea consistenţei iaurtului se folosesc
coloizi hidrofili, capabili să lege apa, determinând o creştere a viscozităţii şi prevenind
separarea zerului.
stabilizatori, Iaurtul
însă în acestnatural, obţinut pectina,
caz, agar-agar, după un sau
proces corectsenu
gelatina necesităînadăugarea
folosesc proporţie de
de
0,1-0,5%. Substanţele de îndulcire se adaugă în iaurtul cu fructe în proporţie de 6-15%.
Cantităţi reduse de zahăr se pot adăuga şi în iaurtul natural.
Pectina sau substanţele pectice sunt fibre solubile, care formează un gel în contact cu
apa. Pectina dă textura crocantă unor alimente, aşa cum sunt merele crude. În afară de mere,
pectina se mai găseşte în căpşuni, citrice. Pectina în iaurt protejează proteina la un pH
scăzut după pasteurizarea la o temperatură înaltă şi astfel previne apariţia floculării şi
sedimentării. Aceasta garantează stabilitatea produsului, proprietăţile senzoriale şi calitatea
pentru un timp mai îndelungat.
Adausul de lapte praf sau lapte concentrat. În cazul adoptării acestei variante
tehnologice, laptele degresat praf obţinut prin pulverizare este reconstituit într-o vană la
temperatura de 400 C într-o proporţie de 1/5 şi produsul obţinut este adăugat laptelui pentru
iaurt sub agitare. Printr-o dozare continuă a acestui amestec în fluxul de lapte se asigură o
distribuţie omogenă a ingredientelor adăugate. 1% lapte praf determină o creştere de 0,3%
proteină.
Tabel 2- Coloranţi folosiţi în fabricarea iaurtului cu coagul fluid.
Culoarea Aditiv
Galben Lămâie cu coajă de lămâie rasă
Portocalie Portocale sau arome de portocale
Verde Kiwi sau aromă (extract) de kiwi
Roz Aromă de căpşuni, fragi, rodii(fructe sau extrasul respectiv)
15
generală a speciei, fructele acesteia sunt folosite la o gamă largă de forme de industrializare
dar in special pentru compot, gem si nectar .
Fructul său foarte nutritiv, răcoritor, astringent (in stare proaspata), laxativ (in stare
uscata) î-l recomandă în anemii, astenii, insomnii, convalescenţe, diaree sau constipaţie.
100 de grame de caise proaspete conţin:
DENUMIREA DETERMINARILOR U/M MEDIA LIMITE
1.1.2.4. Ambalaje
După încorporarea fructelor se trece la dozarea în ambalaje din polipropilenă/polistiren
(150g pentru porţii individuale sau 500g pentru porţii familiale) şi închidere cu folie de
aluminiu.
16
17
Iaurtul este un produs lactat acid-dietetic care se fabrică în numeroase ţări, în principal
din lapte de vacă, cultura starter de producţie având în compoziţie două bacterii lactice:
Lactobacillus bulgaricus şi Streptococcus thermophilus, între care se creează relaţii simbiotice,
ceea ce conduce la accelerarea procesului de fermentaţie şi de formare a substanţelor de aromă
specificeProdusele
produsului.
lactate fermentate sunt produse lactate acide din lapte care se obţin prin
acţiunea bacteriilor lactice asupra lactozei, in vederea producerii de acid lactic, dioxid de
carbon, acetaldehidă, diacetil şi alţi componenţi care conferă acestor produse gustul caracteristic
de proaspăt. Dintre produsele lactate fermentate cel mai cunoscut si consumat la scară largă este
cu siguranţă iaurtul. Iaurtul este sortimentul cel mai specific si mai răspândit din grupa
produselor lactate acide. Iaurtul este un produs cu o tradiţie veche. Este cunoscut încă din
secolul al VII-lea in Asia-Mică şi Peninsula Balcanică. Datorită însuşirilor sale, iaurtul s-a
răspândit in Europa-Centrală si de Vest, precum şi în alte multe ţări.
Numele de iaurt este de origine turcă, „ia-urt” însemnând lapte acru.
La începutul acestui secol, biologul rus Mecinicov a scos in evidenţă valoarea dietetică a
iaurtului; actualmente importanţa acestui produs a crescut mult prin aportul său in terapia cu
antibiotice, cu timpul devenind un aliment popular, cu rol important in dietetica şi fiziologia
nutriţiei. În ultimul timp producţia de iaurt pe plan mondial a crescut, datorită perfecţionării
tehnologiei de fabricaţie, a diversificării sortimentelor pe bază de iaurt si a cererii crescânde a
consumatorilor.
Tipul de iaurt produs depinde de preferinţele regionale ale consumatorilor si de
marketing-ul unităţii producătoare. In general, diferenţele dintre gustul şi textura iaurtului se
datorează tipului de lapte utilizat în fabricaţie si activitatea microorganismelor implicate in
procesul de fermentare.
Există mai multe tipuri de iaurt si mai multe variante de clasificare. In continuare sunt
menţionate principalele tipuri de iaurt.
Iaurt coagulat
La acest tip de iaurt, fermentarea si răcirea se realizează in ambalaje. Se caracterizează
printr-o textură fermă.
Iaurt fluid
Operaţia de fermentare se realizează în tanc, iar coagulul format este „spart” prin
amestecare înainte de răcire si ambalare. Textura acestui tip de iaurt este mai puţin fermă decât
a iaurtului coagulat. După ambalare coagulul se poate „reforma”.
Iaurt de băut
Acest tip de iaurt este similar cu iaurtul fluid. Diferenţa constă in faptul că operaţia de
amestecare pentru „spargerea” coagulului este mai intensă.
Iaurt congelat
Pentru acest tip de iaurt fermentarea se realizează in tanc, dar pentru răcire se utilizează
un utilaj asemănător freezerului folosit la fabricarea îngheţatei. Textura acestui tip de iaurt este
influenţată de tipul de răcitor utilizat, de mărimea si distribuţia cristalelor de gheaţă.
Iaurt concentrat
18
Din punct
• iaurt normal: 3%de vederesial8,2%
grăsime unor s.u.
caracteristici
negrasă; fizico-chimice
• iaurt parţial degresat: 0,5-3% grăsime si 8,2% s.u. negrasă;
• iaurt slab: 0,5% grăsime si 8,2% s.u. negrasă;
• iaurtul aromatizat pasteurizat: poate fi normal şi slab, având aceleaşi caracteristici ca şi cel
nearomatizat;
• cremă de iaurt: cu adaos de stabilizator pentru a preveni separarea zerului;
• iaurt cu coagul fluid: cu 13% s.u. si stabilizator;
• lactofructul: cu adaos de zahăr 5%, gelatină 0,4%, colorant si sucuri naturale de zmeură,
căpşuni, fragi;
• iaurt cu aromă de fructe: cu adaos de 6% zahăr şi 4% lapte degresat praf în lapte normalizat
la 2,8% grăsime;
• iaurt probiotic: care conţine bifidobacterii
1.2.1. Caracteristicile fizico-chimice si microbiologice ale iaurtului
In cadrul standardelor profesionale din industria laptelui si produselor lactate se
menţionează condiţiile tehnice de calitate si metodele de verificare ale iaurtului după cum
urmează:
• laptele si materialele auxiliare folosite la fabricarea iaurtului, trebuie să corespundă
documentelor tehnice normative de produs şi condiţiilor sanitar-veterinare in vigoare;
• iaurtul se fabrică conform instrucţiilor tehnologice stabilite de producător, cu respectarea
reglementărilor sanitare si sanitar-veterinare în vigoare.
Proprietăţi organoleptice
Aspect şi consistenţă: coagul cu consistenţă fermă, fără bule de aer, la rupere aspect
porţelanos, se admite eliminare de max. 3% zer
Culoare : albă de lapte
Gust si miros : specific de iaurt din lapte de vacă, aromat, plăcut, acrişor, fără gust si miros
străin.
Proprietăţi fizico-chimice
Grăsime,%, max. 3 -STAS 6352/1-88
Substanţa uscată,%, min. 10- STAS 6344-88
Substanţa proteică,%,min. 3,2- STAS 6355-89
pH 4,6-4,5 -
Temperatura de livrare, 0C,max. 8 -
Zer,%,max. 3- STAS 3665-80
Arsen, mg/kg, max. 0,1- STAS 8342/6-89
Cupru, mg/kg, max. 0,5- STAS 8342/3-88
Plumb, mg/kg, max. 0,1- STAS 8342/4-84
Zinc, mg/kg, max. 0,15
19
20
• Bacterii lactice mezofile: Lactococcus lactis, Lactococcus lactis ssp. cremoris, Lactococcus
lactis biovar diacetilactis, Leuconostoc mesenteroides ssp. cremoris, Lactobacillus
casei, pentru fabricarea tuturor tipurilor de brânzeturi, smântână acidă, unt, lapte acru;
• Bacterii lactice termofile: Streptococcus salivarius var. thermophillus (SST), Lactobacillus
helveticus,cu
brânzeturi Lactobacillus
pasta tare). plantarum si Lactobacillus delbrueckii subsp.bulgaricus (iaurt, cumas,
În afară de iaurtul fabricat din laptele de vacă se mai pot fabrica şi alte tipuri de iaurt:
•Iaurtul din lapte de oaie;
•Iaurtul-cremă(asemănător cu cel extra, are în compoziţie un stabilizator),
•Iaurtul cu coagul fluid;
•Iaurtul cu aromă de fructe. Se obţine din lapte normalizat la 2,8% grăsime, la care se
adaugă lapte praf degresat şi 6% zahăr. După pasteurizarea amestecului la 90...95°C/20
minute şi răcire la 45...50°C, în amestec se adaugă colorantul şi aromatizantul care
trebuie să se armonizeze (culoare specifică aromatizantului respectiv).
Caracteristicile de calitate a iaurtului cu coagul fluid
1.2.3. Proprietăţi organoleptice
Consistenţa. În cazul iaurtului când se vorbeşte de consistenţă se ia în considerare
atât gradul de întărire sau de îngroşare al coagulului cât şi fenomenul de sinereză. Sinereza
coagulului este unul din defectele cele mai frecvente ce apar la iaurt. Cauzele fenomenului
nu sunt încă suficient de lămurite. Una dintre ele este atribuită modificărilor ce apar frecvent
în metabolismul microorganismelor, altele acţiunii unor factori fizico-chimici ; de asemenea,
un coagul cu consistenţă compactă, supus unor mişcări mai puternice, îşi pierde consistenţa
provocând sinereza.
Aspect omogen şi monofazic.
Gustul specific al iaurtului se obţine prin acţiunea celor două specii
microbiene(Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus bulgaricus) asupra componentelor
laptelui. Gustul unui iaurt de bună calitate trebuie să fie acrişor plăcut. El este dat în special
de aciditatea lui.
Aroma iaurtului este specifică laptelui folosit. S-a constatat că aroma specifică a
iaurtului se datorează prezenţei în lapte a aldehidei acetice, produsă de bacteriile lactice.
21
Dizolvare la 50-60°C
în lapte Normalizare
Omogenizare, 60-70°C
smântână
Pasteurizare la 85- Solubilizare în lapte
Filtrare
90°C
Filtrare
Răcire la 45-48
Însămânţare la 45-48°C
Termostatare la 43-45°C
Răcire la 18-20° C
Amestecare Agitare
Depozitare la 2-8° C
Răcire la 20°C
23
24
- temperatura mai mare favorizează dezvoltarea lactobacililor, consecinţa fiind obţinerea unui
iaurt cu aciditate ridicată, gust acru şi aromă slabă;
- o temperatură mai scăzută favorizează dezvoltarea streptococilor, obţinându-se un iaurt cu
aromă bună, dar cu aciditate redusă şi fără gust specific.
Momentul
coagulului care nu final
trebuieal săîntreruperii fermentării
aibă zer eliminat, iar laseînclinarea
poate stabili: senzorial , prin aprecierea
recipientului coagulul nu trebuie
să se desprindă de pereţii ambalajului; chimic, prin determinarea acidităţii titrabile care la
iaurtul de vacă trebuie să fie 80…90°T. Mai precis, punctul final al termostatării poate fi
determinat potenţiometric prin măsurarea pH-ului (pH final 4,65 – 4,7).
Răcirea şi depozitarea produsului. Răcirea se realizează în două etape:
1.prerăcire la temperatura de ~20°C, în timp de 2,5 – 3 ore, cu scopul de a se realiza întărirea
coagulului şi prevenirea separării zerului;
2.răcirea propriu-zisă la temperatura de 2...8°C, în care caz coagulul devine mai compact,
gustul şi mirosul mai bine evidenţiate. Răcirea propriu-zisă are loc 10 – 12 ore.
Depozitarea iaurtului. La producător, depozitarea trebuie să se facă la temperatura de
2...4°C şi pe o durată cât mai mică, pentru a evita apariţia unor defecte. Operaţiile de
termostatare, prerăcire, răcire şi transport trebuie să se facă fără manipulări brutale care ar putea
determina spargerea coagulului şi eliminarea zerului.
Figura nr.4 Linia de fabricare a iaurtului cu coagul fluid 1 - vană preparare iaurt;
2 - pompă vehiculare lapte / iaurt;
3 - schimbător căldură pentru pasteurizare lapte utilizat la
fabricarea iaurtului;
4 - maşina de ambalat iaurt la pahare.
25
Curăţire
Normalizare
asteurizarIA
Omogenizare
Pasteurizare în vană la
90…95°C/20-30min
Răcire la 45…48°C
Însămânţare cu cultură
starter de producţie
Termostatare la 43…
45°C/2,5-3h
Răcire <8°C/24h
Pasteurizare 75°C/
15 secunde
Prerăcire
(T=20°C)
Ambalare
Răcire
(2-8°C)
Depozitare
(2…8°C)
27
Volumetrică : Procedeelecare
cost redus (galactometre), volumetrice prezintă
practic poate avantajul
fi montata că necesită
în orice punct alaparatură
traseuluidetehnologic
volum şi
permiţând un control permanent si continuu fără să afecteze continuitatea procesului
tehnologic.
CURĂŢIRE
pătrunse în lapte pe diferite căi (nisip, corpuri tari etc.) pentru a preveni uzura prematură a
utilajelorReţinerea
(pompe, rotoarele galactometrelor).
acestor impurităţi se realizează prin filtrare cu ajutorul unor site montate la
evacuarea laptelui din bazinele de recepţie sau cu ajutorul curăţitoarelor centrifugale din figura
7.
28
NORMALIZARE
- Extragerea unei părţi de grăsimi din lapte în vederea scăderii cantităţii de materie grasă.
De aceea pentru operaţia de normalizare totdeauna trebuie să se determine mai întâi
conţinutul în grăsime al laptelui. Operaţia de standardizare a laptelui se face în tancurile de
depozitare, figura 8, a iaurturilor şi se realizează prin introducerea în tanc a unei anumite
cantităţi de lapte integral (de exemplu cu conţinutul în grăsime iniţial de 3,5%), la care se
adaugă apoi cantitatea de lapte praf smântânit necesară, rezultată din calcul, pentru a se atinge
conţinutul în grăsime dorit (de exemplu 2,8%). Calculul se efectuează printr-un bilanţ de
materiale obişnuit sau prin metoda pătratului lui Pearson.
29
OMOGENIZAREA LAPTELUI
Omogenizarea laptelui este etapa tehnologică care are efect favorabil asupra calităţii şi
conservabilităţii iaurtului. Aceasta fază tehnologică se realizează cu scopul de a se evita
separarea
compoziţiegrăsimii
cât maiînuniformă.
timpul depozitării laptelui
În principal, acestdeprocedeu
consum,seastfel asigurându-se
bazează un produs
pe reducerea cu o
dimensiunii
globulelor de grăsime, obţinându-se astfel o mărire a gradului de dispersie a grăsimii în lapte.
Astfel că diametrul mediu al globulelor de grăsime după omogenizare, este de 0,75- 1μ,
maximum 2μ, în timp ce în laptele neomogenizat, diametrul este de 5 - 9μ. Rezultă că după
omogenizare, viteza ascensională a globulelor de grăsime devine de circa 7 - 11 ori mai mică.
Apar modificări în cazul proteinelor, fiind absorbite în mare parte de grăsime sub formă
de complexe lipoproteice. Are loc o micşorare a stabilităţii proteinelor, datorită distrugerii
capacităţii tampon a laptelui, deoarece, odată cu partea proteică, globulele de grăsime adsorb
fosfaţii şi citraţii
vâscozităţii, dar şi adin lapte.
culorii În urma
laptelui, procesului
trecerea dealb-gălbui
lui de la omogenizare
la albseintens.
produc modificări atât
Pentru laptele de consum, temperatura de omogenizare variază intre 60 şi 80°C, iar presiunea
între 120 şi 200 kgf/cm2. Pentru mărirea eficienţei, omogenizarea se realizează în două trepte,
care constă din trecerea laptelui prin două supape de omogenizare, montate în serie, cu presiuni
diferite. În prima treaptă, presiunea este de 200 kgf/cm 2, iar în treapta a doua presiunea este de
30—50 kgf/cm2. Datorită acestei diferenţe de presiune se produce dispersia puternică a
globulelor de grăsime.
Procesul de omogenizare a laptelui se realizează în omogenizatoare (figura 9)compuse
dintr-o pompă
micşorează ca cu pistonacare
urmare refulează
frecării laptele
acestora întreprintr-o
ele în fantă.
cursulDiametrul globulelor
procesului de grăsime
de laminare, adică se
în
30
momentul trecerii laptelui prin supapa de omogenizare. Frecarea între globulele de grăsime se
datorează vitezei diferite de deplasare a acestora în interiorul curentului de lichid. Particulele
aflate la marginea curentului au o viteză mai redusă decât cele care se deplasează pe mijlocul
curentului. Frecarea globulelor de grăsime între ele creşte cu cât curentul de lapte este mai
îngust şi cu
scăderea cât viteza
presiunii în de deplasarecând
momentul a acestuia
lapteleeste mai mare.
părăseşte Efectul
supapa dedeomogenizare
mărunţire este
şi însoţit
de unelede
fenomene de cavitaţie ce au loc la nivelul supapei de omogenizare. Omogenizatoarele moderne
sunt prevăzute cu un inel deflector care are rolul de a contribui la sfărâmarea globulelor de
grăsime, prin şoc mecanic. Laptele omogenizat dă impresia unui lapte cu un conţinut mai ridicat
de grăsime si este mai consistent datorită viscozităţii sale şi are un aspect mai omogen.
PASTEURIZAREA LAPTELUI.
Pasteurizarea laptelui reprezintă supunerea laptelui la un tratament termic fiind şi un
proces obligatoriu care urmăreşte îmbunătăţirea calităţii microbiologice a laptelui prin
distrugerea formelor vegetative a microorganismelor, crearea unui mediu favorabil pentru
dezvoltarea bacteriilor lactice prin înlăturarea oxigenului existent în lapte şi formarea unor
compuşi cu acţiune reducătoare. În acelaşi timp o pasteurizare corectă îmbunătăţeşte consistenţa
31
iaurtului, datorită utilizării temperaturilor înalte de pasteurizare a laptelui (85 – 90 0C), dar şi
prin menţinerea laptelui pasteurizat la aceleaşi temperaturi astfel determinând o denaturare a
proteinelor serice din lapte şi trecerea parţială a fosfaţilor şi citraţilor solubili în săruri
insolubile, favorizând posibilităţile de hidratare a cazeinei şi obţinerea unui iaurt cu un coagul
mai consistent.
Operaţia de pasteurizare se realizează în funcţie de două condiţii esenţiale care sunt
dependente una de alta. Acestea sunt temperatura de încălzire şi durata de acţiune a acestei
temperaturi, adică cu cât timp temperatura este mai mare cu atât timpul de pasteurizare este mai
mic şi cu cât timp temperatura este mai mică cu atât timpul de pasteurizare este mai mare. Pe
acest principiu au fost fondate metodele de pasteurizare cunoscute şi anume :
- pasteurizare joasă sau de lungă durată care constă în încălzirea laptelui la 63–65 0C, cu
menţinere la această temperatură timp de 30 minute;
- pasteurizare mijlocie sau de scurtă durată în care laptele se încălzeşte la 71–74 0C timp de 40–
45 secunde;
- pasteurizare înaltă sau instantanee, la 85–87 0C cu o durată de 10–15 secunde.
În timpul încălzirii laptelui, materia grasă nu-şi schimbă compoziţia chimică,
modificările referindu-se la structura fizico-chimică a globulelor de grăsime. Sub acţiunea
căldurii, partea proteică din membrana globulelor de grăsime este denaturată, substanţa grasă
este complet topită încât separarea stratului de grăsime la suprafaţa laptelui se produce cu
greutate. Separarea globulelor de grăsime este condiţionată de gradul de denaturare a
substanţelor aglutinante din membrana lipoproteică. Astfel că laptele pasteurizat la o
temperatura ridicata si intr.-un timp cât mai scurt la suprafaţa laptelui se va separa un strat
subţire de grasime.
Substanţele proteice încep să fie denaturate ireversibil prin încălzire începând cu
temperatura de 60 0C. Globulinele cu rol în imunizare sunt cele mai sensibile, ele fiind
denaturate printr-o încălzire timp de 30 minute la 70°C. O alta substanţă proteică care este
denaturată în urma încălzirii este cazeina, care îşi modifică echilibrul între miceliile de
fosfocazeinat şi sărurile minerale solubile, la temperaturi de peste 75 -80°C. Datorită acestor
modificări fizico-chimice ale cazeinei, apar dificultăţile în procesul de coagulare a laptelui cu
cheag.
Descompunerea lactozei are loc prin încălzirea laptelui la temperaturi de peste 100 0C şi
în acelaşi timp el se colorează în brun, datorită reacţiei dintre lactoză şi aminoacizi,0 apoi
urmează o creştere a acidităţii. În caz contrar, la o temperatură de pasteurizare de sub 80 C, iau
naştere diferiţi acizi organici, alcooli sau aldehide, unii reprezentând substanţe cu rol de
stimulent pentru lactobacili.
Enzimele laptelui sunt distruse complet la temperaturi care depăşesc 80 0C. Peroxidaza
fiind inactivată la temperaturi peste 800C, iar amilaza şi fosfataza se distruge prin încălzirea
laptelui la 62 – 650C timp de 30 minute sau la 72 – 740C timp de 30 – 90 secunde. Prezenţa
fosfatazei în lapte pasteurizat la 72–740C timp de 30 secunde indică o pasteurizare
necorespunzătoare a laptelui.
Vitaminele din lapte sunt stabile la pasteurizarea laptelui la temperaturi între 100–
1100C, cu condiţia ca încălzirea să se facă în absenţa oxigenului din aer, a luminii şi a metalelor
32
grele, în caz contrar, vitamina C este distrusă în mare parte la temperatura de 80 0C, iar
vitaminele D şi E sunt termostabile. Pasteurizarea laptelui se realizează în vane cu pereţi dubli
sau in pasteurizatoare cu placi. În vanele cu pereţi dubli, laptele este încălzit la temperatura de
72–740C, timp de 20–40 secunde, fiind agitat în continuu, pentru uniformizarea temperaturii şi
prevenirea
pentru a nulipirii de pereţii contaminării
da posibilitatea vanei. Atingerea temperaturii
laptelui dorite trebuie
cu o microfloră nedorită.să se facă în scurt timp
33
PRERĂCIREA ŞI RĂCIREA
După finalizarea fermentării, iaurtul se supune unei prerăciri de la temperatura de 43-
45 C pana la 18-200C, timp de 3-4 ore şi care are drept scop oprirea fermentării, întărirea
0
34
DEPOZITAREA
0
Iaurtul se depozitează la temperatura de 2-8 C în camere frigorifice curate, dezinfectate,
lipsite de mirosuri străine şi de lumină puternică. De asemenea la depozitarea iaurtului se vor
respecta condiiţiile prevăzute de Normele de Igienă şi Norma sanitară veterinară.Caracteristicile
calitative optime ale iaurtului se obţin după minim 10-12 ore de menţinere la temperatura de
depozitare, motiv pentru care nu este indicată livrarea înaintea expirării acestei perioade de
păstrare. Trebuie evitată păstrarea iaurtului în depozitul frigorific mai mult de 48 de ore,
deoarece pot apărea unele defecte de gust.
2. BILANŢ DE MATERIALE
35
Σ Mi = Σ Mie + + Σ P
în care:
Mi – reprezintă cantitatea de materiale intrate în proces;
Mie – reprezintă cantitatea de materiale ieşite dupa proces;
P – reprezintă cantitatea de materiale pierdute.
Bilanţul de materiale se poate exprima sub forma unui bilanţ parţial sau a unui bilanţ
global de materiale. Unitatea industrială de fabricare a iaurului cu caise procesează, în vederea
obţinerii acestuia, 5000 l/zi lapte integral. Regimul tehnologic al procesului este continuu.
Laptele integral are o grăsime de 3,5%. Laptele se normalizează la 2,8% grăsime.
Densitatea laptelui normalizat este de 1,029.Stabilizatorii se adaugă în proporţie de 0,3%, zahăr
8%, caise 10%. Cultura de bacterii se însămânţează în proporţie de 2%. Se porneşte de la o
cantitate de 5000 l/zi lapte integral.
Volumul: 5000 l/zi lapte integral = 5 m3 /zi lapte integral
Densitatea laptelui: 1029 kg/m3
Masa se calculează cu relaţia:
m
ρ= => m = ρ* v =1029*5=> m =5145 kg/ zi lapte integral.
v
1.RECEPŢIA LAPTELUI
36
Li
Receptie
Recepţie
P1=0,
=0,05%
1%
Lrp
2.CURĂŢIRE
Lrp
Curăţire P2 =0,5%
Lcr
(BM) Lrp=Lcr +P2
Lrp= Lcr +0.005* Lrp
Lcr =0.995* Lrp
Lcr =5114.156kg/zi
P2=25.699kg/zi
3.NORMALIZARE
37
Lcr
Ls
Normalizare P3 =0,5%
L N
(BM) Lcr +Ls=Ln+P3
Ls=
Ls=1322.67kg/zi
Ln=0.995*5114.156+1322.67
Ln=6411.255kg/zi
P3=25.571kg/zi
4.OMOGENIZARE
38
L N
Stabilizatori
0,3% Omogenizare P4 =0,2%
Zahăr 8%
LO
(BM) L N+Stab+Z=Lo+P 4
0,3 8 0,2
Ln + ⋅ L N + ⋅ L N = LO + ⋅ Ln
100 100 100
Lo = Ln + 0,003 ⋅ Ln + 0,08 ⋅ Ln − 0.002 ⋅ Ln
LO = 1.081 * Ln
Lo=1.081*6411.255
Stab=19.233765kg
Z=512.9004kg
P4=12.823kg/zi
5.PASTEURIZARE
LO
Pasteurizare P5 =0.15%
LP
(BM) Lo=LP+P5
Lo= LP+0.0015* Lo
LP =0.9985* LO
LP=6920.171kg/zi
P5=10.405kg/zi
39
6.RĂCIRE
LO
Răcire 1 P6 =0,05%
LR1
(BM) LO=LR1+P6
LO= LR1+0.0005* LO
L 0.9995 * LO
R1 =
LR1 =6916.711kg/zi
P6=3.46kg/zi
LR1
Inocul
2%*LR1 Însămânţare P7 =0,1%
LI
40
8.TERMOSTATARE
LI
Termostatare P8 =0,1%
LT
(BM) LI=LT+P8
LI= LT+0.001* LI
LT=0.999* LI
LT=7041.081kg/zi
P8=7.048kg/zi
9.RĂCIRE
LT
Răcire 2
P9 =0,05%
LR2
(BM) LT=LR2+P9
LT= LR2+0.0005* LT
LR2=0.9995*LT
LR2=7037.56kg/zi
P9=3.521kg/zi
41
10.AMESTECARE
LR2
caise
deshidratate Amestecare P10 =0,01%
10%*LR2
La
(BM) Lr2+F=La+P10
LR2+ * LR2=La+ *LR2
LR2+0.1* LR2-0.0001* LR2=La
La=1.0999* LR2
La=7740.612kg/zi
F=0.1* LR2
F=703.756
P10=0.704kg/zi
11.PASTEURIZARE II
La
IP
(BM) La=I p+P11
La=I p+0.005* La
I p=0.995* La
I p=7701.91kg/zi
P11=38.702kg/zi
42
12.PRĂCIRE
IP
IPR
(BM) LP=I pr +P12
I p= I pr +0.0005* I p
I pr =7698.06kg/zi
P12=3.85kg/zi
13.AMBALARE
IPR
IA
15.DEPOZITARE
IA 43
Depozitare și răcire
(BM) IR =ID=7696kg/zi
TABEL-BILANT DE MATERIALE
44
45
3.BILANŢ TERMIC
1. PASTEURIZAREA
QLo
200C
QA Pasteurizare QA300C
900C QP1 0,15%
850
QLp
Qintrate=Qieșite
46
QLo+QA=QLp+QA+QP1
(mC pT)Lo+(mC pT)apa90=(mC pT)Lp+(mC pT)apa30+ *(mC pT)Lo
(mC p20)+ (mC p90)= (mC p85)+ (mC p30)+0,0015(mC p20)
mA*CPmedA(90-30)=( mC p85)-( mC p30)+0.0015(mC p20)
CPlapte20=3942.65 J/kg*K
CPlapte85=4168.13
Capa60=4177.49
mA
mA
mA=7598.02 kg/zi
2. RĂCIREA
850
QA QLp
200 Racirea QA280
QP 0,05%
480
Qlr
(mC pT)Lp + (mC pT)Apă 20 = (mC pT)Lr + (mC pT)Apă 28 + Q p
47
mA=
mA=11363.813 kg/zi
mA =6002,88 kg/zi
5. Concluzii
În tehnologia produselor lactate acide au apărut puţine modificări în ultimul timp, s-au
realizat puţine progrese în comparaţie cu cele obţinute la fabricarea altor categorii de produse
lactate. Aceste produse se pretează mai greu la mecanizarea procesului de fabricaţie propriu-zis,
datorită necesităţii menţinerii unei anumite consistenţe caracteristice fiecărui sortiment, ceea ce
exclude manevrarea în vrac a produsului cu ajutorul pompelor. Mecanizarea fabricării
majorităţii produselor lactate acide s-a redus la problema ambalării lor.
48
Tehnica nouă s-a făcut simţită în special în găsirea de noi tulpini de microorganisme
care să confere produsului fermentat însuşiri noi, organoleptice şi terapeutice superioare şi de
asemeni în perfecţionarea mijloacelor de combatere a bacteriofagilor.
Pentru mărirea gamei produselor, şi satisfacerea cerinţelor pieţii – tot mai exigente – se
pot
sau produce iaurturi
chiar gemuri dincu diferite
fructe, gusturi, adăugând
introducând aromeşi din
astfel în iaurt altede
bucăţi fructe, siropuri,
fructe. (Nota: stabilizatori,
in acest caz
tratamentul termic al produsului se executa în instalaţii de pasteurizat tubulare!).
Bibliografie
1. Azzouz, A. – Utilaj şi tehnologie în industria laptelui, Editura Tehnica–Info, Chişnău,
2002;
2. Banu, C., Buţu, N. şi alţii – Aditivi şi ingrediente pentru industria alimentară, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2000;
3. Banu, C., Georgescu, Gh şi alţii – Cartea producătorului şi procesatorului de lapte, vol.
4 cunoaşterea şi procesarea laptelui, Editura Ceres, Bucureşti, 2005;
49
4. Banu, C., Manualul inginerului de Industrie Alimentară , volumul I,II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998;
5. Codoban, J., Codoban, I. – Procesarea laptelui în secţii de capacitate mică , Editura
Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2006;
6.
7. Costin, G. M. Laptele
G.Georgescu, – Produse lactate fermentate , Editura Academica, 2005;
şi produsele lactate , Editura Ceres Bucureşti 2000;
8. Guzun, V., Banu, C. şi alţii – Industrializarea laptelui – manual, Editura Tehnica–Info,
Chişnău, 2001;
9. Mihai Drugă ,Controlul calităţii laptelui şi produselor lactate , Editura Mirton
Timişoara 1999;
10. Mihai Druga – Ghid practic de control al calitatii produselor alimentare de origine
animala, Editura Mirton, Timisoara, 1998;
11. Macovei, M.V. – Culegere de caracteristici termofizice pentru biotehnologie şi
industria alimentară. Tabele şi diagrame, Editura Alma Mater, Galaţi, 2000.
50