A AVEA DEPENDENŢE

Din „Asculta-ti corpul”

Lise Bourbeau
Editura Ascendent

Capitolul 3
A AVEA DEPENDENŢE

A depinde de cineva sau de ceva înseamnă a nu reuşi sâ te realizezi fără acţiunea

sau intervenţia unei alte persoane sau a ceva din exterior. Este mult mai uşor să
devenim conştienţi de dependenţele noastre la nivelul lui a avea, în lumea fizică,
deoarece aspectul fizic al unei dependenţe este tangibil, concret. Este ceea ce
numim planul banal al lumii materiale, opus nivelurilor subtile, care sunt cel
emoţional şi cel mental. Voi reveni mai târziu asupra dependenţelor fizice şi a
legăturii pe care o au cu dependenţele psihologice (din plan emoţional şi mental).

Pentru a şti dacă ai dependenţe, verifică de ce anume nu te poţi lipsi timp de o

lună sau o săptămână, în lumea fizică. Unii nu se pot lipsi de anumite lucruri
timp de un sfert de oră, de exemplu un fumător care îşi aprinde ţigară de la
ţigară.

Dependenţele cele mai întâlnite sunt: fumatul, alcoolul, drogurile, zahărul

(desertul, biscuiţii, guma de mestecat, lichiorurile dulci, pâinea, pastele etc),
medicamentele şi cafeaua. Unii oameni sunt dependenţi de lucruri precum
telefonul (nu poate trece o zi fără să dea sau să primească un telefon), de sex, de
cumpărături, de sport, de lectură, televizor, religie, calculator.

Totuşi este important să facem diferenţa dintre a depinde de ceva pentru propria
fericire şi a iubi ceva. Să luăm exemplul unei persoane căreia îi place lectura.
Când are posibilitatea să citească, face acest lucru din plăcere şi ştie când să se
oprească. O persoană dependentă de lectură nu se poate opri din citit. începe să
citească şi, chiar dacă este foarte obosită şi ochii îi sunt aproape închişi, nu
reuşeşte să se oprească din lectură. A doua zi, dacă încă nu a terminat cartea,
cititul va fi pe primul loc, deşi are alte lucruri de făcut. Nu este stăpână pe ea
însăşi, lectura preia întotdeauna controlul. Este într-adevăr un exemplu de
dependenţă!

A fi dependent înseamnă a nu reuşi să te lipseşti de ceva, chiar dacă ştim că nu

avem nevoie de acel lucru, în acel moment. O persoană care fumează ocazional şi
care se simte bine fie că fumează, fie că nu, nu este dependentă de ţigări. Acelaşi
lucru este valabil şi când este vorba despre pâine, biscuiţi etc.

Poţi să verifici care este gradul tău de dependenţă observând ce trăieşti atunci
când te abţii total de la lucrurile fizice care îţi plac în mod deosebit. Dacă nu poţi
rezista mai mult de câteva ore înseamnă că dependenţa ta este mare. Notează
numărul de ore sau de zile cât te simţi bine lipsindu-te de acel lucru. Nu îţi cer să
te controlezi, ci mai degrabă să foloseşti această metodă pentru a-ţi verifica
gradul de dependenţă. Dacă îţi dai seama că limita ta este de două zile, după care
devii aproape obsedat şi nu te gândeşti decât la acel lucru, îţi sugerez să iei ceea
ce ai nevoie, devenind în acelaşi timp conştient cât de dependent eşti de acel
lucru.

Aceste dependenţe fizice sunt pur şi simplu efectul uneia sau mai multor
dependenţe psihologice de o altă ^persoană. De ce o persoană este dependentă de
o altă persoană? Deoarece nu se iubeşte destul de mult pe sine, dragostea de sine
nu o umple suficient de mult, simte nevoia să caute iubirea în exterior. Cele mai
frecvente forme ^de dependenţă afectivă faţă de altcineva simt:

Dependenţa de acordul sau de părerea cuiva.

Persoana care întreţine o astfel de dependenţă nu are destulă încredere în sine, în

cunoştinţele ei din anumite domenii, pentru a se încrede în propria ei opinie, fie
că este vorba despre a cumpăra ceva, a merge la un curs, a lua o decizie în viaţa
ei etc. li este foarte greu să ia o decizie fără aprobarea altcuiva. Nu se poate
abţine să nu îl întrebe pe celălalt: „Ce crezi tu despre asta?" Cunosc femei care
nu îndrăznesc să îşi schimbe coafura fără acordul soţului lor.

Citind aceste rânduri, îţi poţi spune: „Eu nu am nevoie niciodată de opinia
celorlalţi, eu iau singur deciziile." Insă fii atent: trebuie să fii foarte iscusit pentru
a nu lăsa mentalul să te păcălească. Acest lucru este subtil, deoarece persoanele
care nu îşi acceptă dependenţele sunt acele persoane care adeseori acţionează
contrar unei persoane care este clar dependentă. Pentru a şti dacă depinzi de
acordul sau de părerea altcuiva, chiar dacă nu arăţi acest lucru, îţi propun să
verifici astfel:

Cum ai reacţiona dacă, in urma unei decizii pe care ai luat-o fără să consulţi pe
nimeni, cineva (mai ales cineva apropiat ţie) ţi-ar spune: „nu sunt deloc de acord
cu ceea ce ai făcut sau ai decis". Ai trăi emoţii puternice? Te-ai simţi rău în
interior, din cauza dezaprobării celuilalt? Ai încerca să îl convingi de faptul că ai
luat o decizie întemeiată, în scopul de a-i obţine acordul? O persoană care nu are
acest gen de dependenţă nu trăieşte o emoţie atunci când celălalt nu este de
acord cu ea. Nu face decât să constate că celălalt nu este de acord cu ea şi atât.
Poate nu asta preferă, dar înţelege uşor faptul că o altă persoană poate avea o
opinie diferită de a ei.

Dependenţa de recunoşterea altcuiva.

Cineva care depinde de recunoaşterea altei persoane crede că nu face niciodată

lucrurile suficient de bine. După cum ai constatat, în spatele fiecărei dependenţe
se află o credinţă, tn cazul precedent, persoana respectivă crede că nu este
suficent de cunoscătoare, în timp ce în acest caz, crede că nu face destul. Pentru
a se stimula să facă mai mult, are nevoie de recunoaşterea celorlalţi. Este
persoana care are nevoie să i se mulţumească mereu. Are nevoie să audă „Ce m-
aş face eu fără tine!"

Iată câteva exemple: o mamă care a făcut curăţenie în toată casa, un angajat care
are nevoie de încurajări sau de un gest de recunoaştere din partea patronului
său, un soţ care vrea să i se mulţumească atunci când aduce bani în casă etc.
Este genul de persoană care, fără să i se ceară, se asigură că le spune celorlalţi
tot ceea ce vrea să facă şi ce îşi planifică. Ţine ca toată lumea să ştie ce face.ea,
pentru a primi recunoaşterea de care are nevoie, mai ales cu privire la ceea ce
face.

Dacă nu eşti sigur că ai acest gen de dependenţă, între abă-te, atunci când faci
un efort suplimentar pentru a îndeplini ceva, dacă te dezamăgeşte faptul că
nimeni din jurul tău nu remarcă ce ai făcut. Când ceilalţi nu spun nimic pentru
a-ţi arăta că sunt recunoscători pentru ceea ce ai făcut, eşti tentat să le spui ce ai
făcut? Dacă da, înseamnă că ai acest gen de dependenţă.

Dependenţa de complimentele celorlalţi

O persoană care are o astfel de dependenţă crede că nu este o persoană bună sau
frumoasă. Are nevoie de complimentele celorlalţi pentru a fi sigură, deoarece îi
este greu să fie sigură pe ea. Complimentele pot fi cu privire la înfăţişarea ei fizică
sau la munca pe care o face, pentru a şti dacă şi-a îndeplinit bine sarcinile.

Când cineva depinde de recunoaşterea celorlalţi, cum am menţionat sau sus,

acest lucru se leagă mai ales de efortul pe care îl face pentru a întreprinde ceva,
în timp ce, atunci când este vorba despre dependenţa de complimentele celorlalţi,
acest lucru se referă mai ales la ceea ce este, la ceea ce se întâmplă în acea
persoană sau la nivelul personalităţii ei. Adeseori încearcă să îi impresioneze pe
ceilalţi prin înfăţişarea ei.

Dependenţa de prezenţa celorlalţi

Persoana care are această dependenţă crede că atunci când este lăsată singură,
înseamnă că ceilalţi nu o mai iubesc. In copilărie, când a trăit experienţa de a fi
lăsată singură, a tras această concluzie şi a decis să creadă în ea. îi este foarte
greu să fie interesată de ceva atunci când este singură. In schimb în doi sau cu
mai multe persoane se simte foarte bine. Rămasă singură însă îşi pierde orice
motivaţie. De exemplu, o persoană care vrea să iasă seara, dar soţul ei nu are
chef să iasă în oraş. Dacă nu iese nici ea, pentru a nu pleca singură, înseamnă că
este dependentă de prezenţa celuilalt.

Când ai o dificultate să îi laşi să plece pe cei pe care îi iubeşti, fie că este vorba
despre partenerul tău, despre copii sau părinţi, deoarece nu îţi place să fii singur,
înseamnă că eşti dependent de prezenţa celorlalţi. Dacă crezi că nu eşti
dependent de prezenţa celorlalţi, deoarece trăieşti singur de mai mulţi ani, acest
lucru nu înseamnă nimic. Dacă trăieşti singur însă cauţi mereu să îi inviţi pe
ceilalţi la tine sau să fii invitat la ei, dacă trebuie să fii mereu activ, dacă îţi este
greu să rămâi singur cu tine însuţi şi să te simţi bine, înseamnă de asemenea că
eşti dependent de prezenţa celorlalţi.

Dependenţa de atenţia celorlalţi.

O persoană care are acest gen de dependenţă crede că nu este importantă. Se

simte importantă atunci când cineva îi acordă atenţie. Persoana care are nevoie
de prezenţa cuiva pentru a fi fericită poate să îşi petreacă mai multe ore fară să
primească atenţie, atâta timp cât ştie că există cineva lângă ea. In timp ce,
persoana dependentă de atenţia celorlalţi are mereu nevoie să i se vorbească, să
fie ascultată, are nevoie ca ceilalţi să se ocupe de ea. Adeseori îl întrerupe sau îl
întreabă ceva pe celălalt, pentru a-i capta atenţia.

Dependenţa de a se simţi util.

Când o persoană crede că trebuie să se uite pe sine în favoarea celorlalţi, fiind

convinsă că este cea mai bună modalitate pentru a fi iubită şi pentru a-şi arăta
iubirea, înseamnă că depinde de faptul de a se simţi utilă. Este genul de
persoană care se simte atrasă de oamenii care au probleme, de exemplu un
partener dependent de alcool.

Depinde de dependenţa altcuiva. # Are un suflet de salvator şi se simte împlinită

atunci când are impresia că ajută pe cineva să iasă dintr-o dificultate şi face
acest lucru de multe ori împotriva voinţei celuilalt! îşi oferă serviciile înainte chiar
ca celălalt să îi ceară ceva. Ştie tot timpul înaintea celorlalţi. Este genul de
persoană care le spune adeseori celorlalţi sau crede despre sine: „ce noroc că
sunt eu aici, ce noroc aveţi voi cu mine!”, care are o mare nevoie să se simtă utilă.
Această dependenţă este foarte strâns legată de dependenţa de recunoaşterea
celorlalţi, deşi este mai puternică deoarece poate face o persoană să uite complet
de sine, pentru ceilalţi.

Dependenţa de a fi condus sau dominat de cineva.

Persoana care are această dependenţă se crede incapabilă să facă ceva singură.
Este atrasă de oameni care ştiu să conducă! Se simte pierdută când trebuie să
decidă ceva deoarece nu irede suficient de mult în capacitatea ei de a lua decizii.

Dacă iei mereu deciziile de unul singur, acest lucru nu înseamnă neapărat că nu
eşti dependent. Poţi fi genul de persoană care se străduieşte să ia decizii pentru a
se convinge pe sine că nu are acest gen de dependenţă. Dacă eşti o astfel de
persoană, faptul de a lua o decizie necesită un efort din partea ta. Există o voce în
tine care spune: „Doamne, mi-ar plăcea atât de mult să nu fie nevoie să decid aşa
ceva. Dar iar sunt obligat să iau o decizie.

Dependenţa de fericirea celorlalţi.

Nivelul fericirii persoanei care are această formă de dependenţă este direct
proporţional cu nivelul fericirii celor apropiaţi ei. Face totul pentru a-i face pe
ceilalţi să fie optimişti şi fericiţi deoarece se consideră responsabilă de fericirea
lor. Caută soluţii la problemele lor, putând să se frământe o noapte întreagă
pentru ele, deşi nu i-a cerut nimeni acest lucru. Imediat ce îşi dă seama că cineva
din jurul ei nu este fericit, mai ales când e vorba despre cei pe care îi iubeşte, va
face tot ce îi stă în putere pentru a remedia situaţia. Când ceilalţi sunt nefericiţi,
ea este fericită.

Este important să verifici dacă ai una sau mai multe dintre dependenţele pe care
le-am enumerat şi să observi gradul în care acestea sunt prezente în viaţa ta.
Apoi fă o recapitualare pentru a realiza faptul că aceste dependenţe au început de
când erai copil. Te-ai obişnuit să ai aceste dependenţe când erai copil deoarece
părinţii tăi te-au obişnuit cu ele sau pentru că ţi-a lipsit cu adevărat acel lucru.
Astăzi cauţi pe cineva pentru a umple acea lipsă, de unde provine starea ta de
dependenţă.

Nicio fiinţă umană nu are puterea de a face o altă persoană fericită,

deoarece fericirea vine din interiorul nostru.

Prin urmare este imposibil pentru o persoană să fie fericită dacă se aşteaptă ca
fericirea ei să fie împlinită de către cineva sau ceva din exteriorul ei.

Când nu poate primi din exterior afecţiunea sau atenţia pe care o caută şi nu este
capabilă să şi-o ofere ea însăşi, foloseşte ca ultimă soluţie mijloacele lumii fizice
pentru a umple golul pe care îl simte. Este ceea ce se numeşte a face un transfer
în alcool, droguri, ţigări, dulciuri, sex etc. Aceste mijloace fizice artificiale umplu
temporar senzaţia de gol şi de suferinţă, fără însă să rezolve cauza profundă.

Cu cât vei căuta mai mult în exterior ceva pentru a-ţi umple golul interior, cu
atât vei suferi mai mult. Crezi poate că, deoarece celălalt nu îţi arată afecţiunea
sau recunoaşterea de care ai nevoie, atunci compensezi această lipsă prin
dulciuri, de exemplu. încearcă să conştientizezi faptul că celălalt nu este
responsabil să îţi împlinească ţie nevoia. Tu eşti în totalitate responsabil de acest
lucru. Ceea ce vine de la ceilalţi trebuie să se adauge la ceea ce există deja în tine
şi nu să acopere ceea ce îţi lipseşte. Nimeni nu se poate angaja sau nu îţi poate
promite să îţi ofere toată afecţiunea de care ai nevoie, pentru tot restul vieţii tale.
Ce se va întâmpla cu tine când acea persoană va dispărea din viaţa ta? Orice
prezenţă fiind doar temporară, este nevoie să îţi cultivi stabilitatea afectivă pentru
a evita să fii devastat de plecarea celuilalt, oricare ar fi cauza acestei plecări.

Pentru a şti mai exact ce dependenţe fizice sunt asociate dependenţelor

psihologice sau afective, poţi face următorul lucru. Alege o dependenţă fizică, de
exemplu cafeaua şi pune-ţi următoarea întrebare: „Ce obţin când beau o cafea?
Ce simt atunci când o beau?" Dacă îţi răspunzi că te stilmulează, găseşte printre
dependenţele psihologice care dintre ele te stimulează cel mai mult. Dacă
descoperi căy atunci când primeşti recunoaşterea cuiva, acest lucru tew
stimulează să faci mai multe lucruri, atunci poţi face legătura dintre cafea şi
acest stimul. Deci, când eşti tentat să bei mai multă cafea, corpul tău este pe cale
să te avertizeze că îţi lipseşte recunoaşterea faţă de tine însuţi, în acea zi. Cauţi
recunoaşterea celorlalţi şi faci transferul în, cafea.

Dacă ai o dependenţă faţă de lucrurile dulci, prin aceeaşi întrebare, poţi să

observi că acest lucru îţi aduce tandreţe, că este o modalitate de a te ocupa de
tine, observă care este dependenţa afectivă care face să se nască în tine
sentimentul că ceilalţi se ocupă de tine. Poate fi vorba despre dependenţa de
prezenţa cuiva. Când acea persoană se ocupă de tine, acest lucru înseamnă
pentru tine obţinerea unor momente de tandreţe. Când nimeni nu este disponibil
sau dispus să îţi ofere acea tandreţe, dfecizi să faci tu însuţi acest lucru,
compensând prin dulciuri, în loc să intri în contact cu tandreţea care există în
tine. Poate nu ai reuşit niciodată să o cauţi în tine şi să o simţi? Când îţi dai
seama că pofta ta de dulciuri este mai mare, acest lucru te poate ajuta să
conştientizezi faptul că ai nevoie să cultivi şi să găseşti tandreţea din tine. Poţi să
devii mai blând faţă de tine însuţi, mai puţin exigent.

O persoană foarte dependentă de recunoaşterea celorlalţi sau de complimente,

care îşi dă seama că ceilalţi dăruiesc aceste lucruri mai mult celorlalţi şi ei nu, va
trăi momente şi mai dificile decât atunci când nu ar avea parte deloc de
recunoaştere şi de complimente. Când devenim prea depenenţi, situaţia devine cu
adevărat insuportabilă. Pentru unii dependenţa este ceva temporar, în timp ce
pentru alţii este prezentă mereu.
Cu cât dependenţa ta este mai puternică cu atât vei fi mai convins că nu ai
niciodată destul şi invers. Este un cerc vicios.

Credinţa ta în lipsa aceea este la fel de puternică ca şi dependenţa ta. Astfel

încât, ar putea să ţi se facă toate complimentele din lume, ai putea primi multă
recunoaştere din partea celorlalţi, dar deoarece nu crezi în ele, vei avea mereu
nevoie de şi mai multe. Nu uita că fericirea ta nu depinde decât de ceea ce cultivi
în tine. Când depinzi de ceva din exterior pentru a fi fericit, fericirea ta nu
durează decât câteva momente, atâta timp cât o primeşti din exterior.

O persoană foarte dependentă trăieşte multe emoţii, multe frici, este hiperemotivă
şi adeseori îi este teamă că va fi pedepsită. Este în acelaşi timp o persoană foarte
psihică, adică foarte deschisă în regiunea plexului solar. De fapt, o persoană care
este obişnuită să depindă de exterior trebuie să fie foarte deschisă pentru a putea
vedea evenimentele care vin spre ea, pentru a fi atentă la toată lumea, la tot ceea
ce se întâmplă în exterior. Este de asemenea foarte deschisă faţă de emoţii şi faţă
de cele mai mici dorinţe ale celorlalţi, de activităţile lor mentale şi de ceea ce se
întâmplă cu ceilalţi. O astfel de deschidere în zona plexului solar o face să fie
foarte deschisă faţă de lumea astrală. De altfel, poate să plece foarte uşor în
astral. Este modul ei de a părăsi pământul atunci când dependenţa ei, nefiind
împlinită, trăieşte lucruri care i se par foarte greu de suportat.

Cu cât o persoană este mai dependentă, cu atât trăieşte un gol mai mare la
nivelul inimii.

Este ca şi cum ar spune: „Ajutor, nu mă iubesc destul de mult, am nevoie de ceva

din exterior pentru a umple golul din mine." E ca şi cum ar încerca să-şi umple
vidul interior cu ceva ce provine din lumea fizică. Cu cât o persoană se iubeşte
mai puţin pe sine, cu atât este mai blocată la nivelul inimii, îndepărtându-se
astfel de lumina ei şi creând un sentiment de insatisfacţie şi impresia că nu
merge în direcţia cea bună. Pe lângă faptul că trăieşte emoţii şi frici, îşi blochează
creativitatea, nu îşi creează viaţa aşa cum vrea.

Prin toate aceste blocaje, persoanele foarte dependente pot dezvolta mai multe
afecţiuni fizice, precum dureri în regiunea coccisului, probleme de digestie, dureri
de picioare, hipoglicemie, diabet sau afecţiuni ale pielii. Faptul de a avea
dependenţe fizice foarte puternice, precum dulciurile, alcoolul şi tutunul,
provoacă afecţiuni ale grandelor suprarenale, care devin uzate, obosite şi tot mai
puţin capabile să îşi îndeplinească funcţia. Sunt acele glande care produc
adrenalina necesară pentru a face faţă unei frici, astfel, cu cât sunt mai uzate, cu
atât este mai greu să faci faţă unei frici fără să intri în panică.
Problemele fizice cele mai grave, în cazul dependenţilor cronici sunt cele de ordin
mental, precum psihoza, schizofrenia sau chiar nebunia. Sunt persoanele care
fac în aşa fel încât să fie complet dependente de societate deoarece se simt
incapabile să funcţioneze singure.

După ce şi-au descoperit mai multe forme de dependenţă, mulţi oameni cred că
cea mai bună soluţie pentru a le pune capăt este aceea de a se priva. O astfel de
modalitate de a acţiona nu este însă niciodată bună deoarece nu înseamnă decât
control. Şi cum este imposibil să te controlezi la nesfârşit, persoana în cauză
ajunge să îşi piardă controlul pentru a se afunda şi mai mult în dependenţa ei
sau să facă un transfer în altceva. Pentru a şti dacă te controlezi, observă cât de
mult te deranjează atunci când te privezi de dependenţa ta fizică. Dacă ţi se pare
că experienţa este prea dificilă şi devii aproape obsedat, te gândeşti tot timpul la
acel lucru şi când vezi alte persoane care întreţin aceeaşi dependenţă ca şi tine te
deranjează, poţi să fii sigur că este vorba despre control şi că nu îţi accepţi
dependenţa.

Pentru a te apăra de dependenţele tale, trebuie mai întâi să devii conştient de ele,
folosind mijloacele sugerate mai sus. Apoi trebuie să recunoşti şi să accepţi faptul
că ai acea dependenţă. Nu uita importanţa cuvântului „ a accepta".

A accepta înseamnă a-ţi acorda dreptul de a avea o dependenţă, chiar dacă

nu eşti de acord cu acest lucru.

Realizează faptul că raţiunea de a fi a dependenţei tale provine din faptul că,

copilul tău interior a decis într-o zi că nu este iubit destul, că nu are ce trebuie
pentru a fi iubit în totalitate, că nu e corect, că nu este la înălţimea aşteptărilor
sau nu este capabil să facă lucrurile singur din cauza acestor motive, având
nevoie de cineva sau de ceva din exterior pentru a supravieţui. Acordă-ţi dreptul
de a avea această dependenţă pentru moment, fără să te judeci, fără să te critici
din această cauză.

Următoarea etapă constă în a îndrăzni să mărturiseşti această dependenţă

celorlalţi. Dacă, de exemplu, ai nevoie .de recunoaştere, ai putea să te exprimi
spunând:

„Deoarece îmi este greu să cred că sunt o persoană bună, că mă străduiesc destul
sau că sunt importantă, am nevoie ca ceilalţi să-mi spună acest lucru, pentru a
crede şi eu. Ai putea, dacă nu îţi cer prea mult, să îmi mulţumeşti din când în când,
să mă feliciţi pentru ceea te am făcut, deoarece am o dificultate să mă felicit eu
însumi”.

Dacă depinzi de prezenţa celorlalţi, poţi să faci acelaşi lucru spunând:

„încă nu mă iubesc destul de mult pentru a mă simţi bine singur, am încă nevoie de
prezenţa celorlalţi. Dacă este posibil, mi-aş dori să stai mai des cu mine."

Faptul de a-ţi acorda dreptul de a avea această dependenţă şi de a îndrăzni să o

mărturiseşti fără să te judeci, te va ajuta să accepţi faptul că celălalt nu este
responsabil să îţi împlinească nevoile. Îi ceri ceva, îi mărturiseşti dorinţele tale,
învăţând să ai tot mai puţine aşteptări.

Fii conştient că atâta timp cât dependenţa ta va fi foarte prezentă in tine,

vei fi tentat să faci transferul în lumea fizică.

Făcând acest lucru, este evident că îi vei cere şi mai mult corpului tău fizic,
deoarece îl maltratezi dându-i adeseori lucruri de care nu are nevoie, care poate
chiar îi depăşesc limitele. Este foarte important să îi explici corpului tău fizic
situaţia, să îi spui că, pentru moment, ai o dependenţă care nu a fost rezolvată şi
din această cauză faci un transfer în lumea fizică. Nu pentru că nu îl iubeşti, ci
pentru că aşa eşti, faci acest lucru acum şi nu poţi face mai mult deocamdată.

Deoarece totul este trecător, spune-i corpului tău fizic să nu se descurajeze, este
posibil să reuşeşti să fii tot mai puţin dependent şi să faci mai puţine transferuri
şi el nu va mai fi obligat să suporte atât de multe abuzuri.

Poţi să faci toate acestea treptat. Când fumezi sau când mănânci dulciuri sau bei
a patra cană de cafea, poţi să îţi spui: „Îmi dau seama că acum iau ceva de care
nu am neapărat nevoie, aşa că, pentru a-mi ajuta puţin corpul fizic, o să renunţ
la o parte.” Dacă îţi este greu să faci acest lucru, îţi e teamă că faci risipă, dacă ai
impresia că e păcat să" pierzi aşa ceva, îţi propun să oferi acea parte, în sinea ta,
cuiva căruia îi lipseşte şi să i-o trimiţi, în gând. E un mijloc care te va ajuta să
laşi deoparte bucăţica rămasă de la desert! Transmiţind-o astfel mental, există
şanse ca cineva, să primească, într-un mod neaşteptat, ceva de mâncare, datorită
dorinţei pe care ai exprimat-o şi ai lansat-o în univers.

După cum am spus mai devreme, nu uita faptul că nu este bine să te controlezi,
prea multă vreme! Cunosc oameni care s-au lăsat de fumat de zece sau
douăsprezece ani sau care nu mai beau alcool de ani de zile şi sunt primii care îi
judecă pe cei care fac acest lucru. Sunt persoane care se controlează. Se ştie însă
că o persoană care se controlează face un transfer în altceva. De aceea, de
exemplu, mulţi oameni care au renunţat la alcool, ajung să consume multe
dulciuri. Transferă în dulciuri, în cafea, în tutun sau în medicamente. Au rezolvat
un aspect al dependenţei lor, iar noua dependenţă e cu siguranţă mai puţin
nocivă pentru corpul fizic, dar cauza profundă a acelei dependenţe nu a fost
rezolvată. Există în continuare dependenţa psihologică.

Astfel, cu cât te consideri a fi mai dependent, cu atât îţi sugerez mai mult să îţi
faci complimente la sfârşitul fiecărei zile. Poate, prin faptul că îţi vei face
complimente şi vei recunoaşte că eşti special, vei ajunge să crezi acest lucru şi
până la urmă vei fi convins de acest lucru, fără niciun dubiu.[îţi sugerez să începi
cu cel puţin zece complimente pe zi. Poţi să faci acest lucru pentru cele mai
mărunte aspecte, nu e nevoie să fie ceva extraordinar. Poţi să îţi faci complimente
pentru că ai avut un gând frumos pentru cineva, pentru că ai zâmbit cuiva, ai
fost tolerant cu cineva fără să uiţi sarcinile pe care le ai de îndeplinit. Treptat, îţi
va fi tot mai uşor să îţi faci complimente.

In plus, cum o persoană care depinde de ceilalţi crede că şi ceilalţi depind de ea,
poţi să îi întrebi pe cei din jurul tău dacă consideră că te ocupi prea mult de
problemele lor şi le dai impresia că nu s-ar putea descurca fără tine. De exemplu,
faptul de a-ţi spune părerea faţă de copiii tăi sau faţă de partenerul tău, de a le
spune cum şi de ce să facă ceva, fără ca ei să îţi fi cerut acest lucru, este un
semn că tu crezi că nu se pot descurca fără tine. Acceptă ideea că simt capabili
să îndeplinească multe lucruri prin ei înşişi şi nu depind de tine, pentru a le
conduce viaţa. Acceptând acest lucru, vei putea mai uşor să încetezi să mai crezi
că fericirea ta depinde de ceilalţi.

Pentru a încheia acest capitol, îţi sugerez să găseşti trei lucruri de care depinzi
fizic şi să verifici gradul de dependenţă, încetând să mai faci acele trei lucruri,
timp de o săptămână. Insistă până când lipsa acelor lucruri devine dificil de
suportat. Este important să nu te controlezi, după cum am menţionat mai sus.
Apoi fă legătura cu dependenţa ta psihologică şi urmează diferitele etape pe care
le-am menţionat, pentru a renunţa la o dependenţă. Nu uita partea cea mai
importantă:

Aceea de a-ţi acorda dreptul de a avea acea dependenţă fără să te judeci şi şi

fără să te controlezi.