Arteni Lavinia - Gabriela

Învățământ la distanță – Specializarea Comunicare și Relații publice

An III, semestrul al I-lea, an universitar 2018-2019

Examen la Comunicare Interculturală

1. Apreciaţi distanţa interculturală dintre România şi ţara în care vă aflaţi acum.

În Regatul Unit al Marii Britanice există puternice tradiții ale claselor sociale. Securitatea
este un obiectiv de bază, deși plăcerea este prezentată ca un scop în viață. Inventivitatea, logica și
adaptabilitatea sunt considerate importante. Britanicii sunt foarte competitivi. Prezintă un indice
al distanței față de putere și al evitării incertitudinii destul de redus, un puternic individualism și o
masculinitate relativ ridicată. Deși a trecut o perioadă mare de timp de când trăiesc în această țară,
sentimentul străinătății nu s-a diminiuat semnificativ. Cu toate că mi-am creat relații de prietenie
cu britanici, în continuare se face simtită prezența a distanței culturale dintre mine (român) și el
(britanic).
Pe englezi i-aș putea descrie ca fiind oameni care nu se stresează la fel de mult cum o
facem noi, în România, iar cu toate astea merg pe principiul că nu vor trăi o viață lungă deoarece
sunt conștienți de schimbările (din orice punct de vedere) care au avut loc de-a lungul timpului și
consideră că vârsta maximă de conviețuire pe Pământ este 60 (șaizeci) de ani. De asemenea, ei
sunt egoiști, acest fapt este din cauza că sunt foarte mulți imigranți veniți din toata Europa în
vederea unui trai mai bun și, englezii, se simt “agasați” de străini. Chiar dacă se clădește o relație
de prietenie destul de apropiaă între noi, românii și ei, în continuare au reticență față de noi,
românii.
Viața in Anglia este mai bună pentru că aici și în alte țări europene, sistemul este o prezență
discretă în viața noastra, nu reprezintă o piedică. Pe de altă parte, viața acasă este mai bună pentru
că aparții, iar apartenența este un sentiment care te rotunjește ca om, lucru care nu i-am dat
importanță pana acum. Însă, cu toate acestea, țara este prea internatională, tocmai din prisma
faptului că sunt foarte multe nationalități,
Societatea și statul sunt mai organizate fata de Romania, cu toții suntem oameni (spre
exemplu pot avea tatuaje pe tot corpul, însă acest lucru nu va afecta decizia de angajare (sau cel
puțin nu atât de mult ca în țară).

2. Descrieţi trei intâlniri interculturale personale care pot fi caracterizate drept şocuri
culturale.

Un șoc cultural l-am avut în perioada când am fost pentru o perioada scurtă de timp in
America. Probabil ca toți cei care pleacă în această țară, pleaca cu gândul că vor fi intâmpinați de
oameni blânzi, dețin sentimente pozitive și optimiste pornind de la ideea că America este țara
oportunităților, sunt siguri că se vor gasi oportunități și pentru ei, că vor avea condiții mult mai
bune de trai. Însă după o perioadă (câteva săptămâni) petrecută în America, am revenit la realitate
pentru că am început să mă simt “mică” în lumea în care totul este imens, fructele, legumele,
oamenii sunt obezi. În ciuda faptului că vorbeam engleza și că înțelegeam, mă simțeam nelalocul
meu, deoarece nu eram fluentă în limba lor și aveam dorința să fiu. Aveam impresia că
interlocutorul nu mă înțelege și mă simțeam frustrată. Atunci când sunt în prezenţa unor
conationali nu realizez diferenţele culturale, intrucat toţi privim lumea cam din acelaşi unghi şi
ştim cu aproximatie la ce să ne aşteptăm unii de la alţii. În prezenţa românilor suntem conştienţi
de diferenţe personale, dar nu de cele culturale. În prezenţa americanilor, in mod automat
diferenţele de identitate culturale rasar la suprafaţă şi devenim imediat conştienţi de lacunele
noastre de limbă, de comportament, de obiceiuri. Experienţa de tranziţie de la o cultură la alta şi
confruntarea cu cultura americană dă naştere la un „şoc cultural”.
Același sentiment l-am trăit și în Anglia, contactul cu oamenii diferiți si nu doar cu oamenii
englezi, ci cu toți care trăiesc acolo precum indieni, pakistanezi, lituanieni, polonezi, latvieni, etc.
De fiecare dată când mergeam la cumpărături eram foarte atentă la produsele pe care le cumpăram,
mă uitam la ingrediente și am ajuns la concluzia că acolo nu o să gasesc niciodată un produs
provenit de la bunica de la țară.