Aprobat Coordonat

Dir.liceului /Bălănel Vera/ Dir. adjunct /Curtean Cristina/

Ministerul Educaţiei Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

IP Liceul Teoretic ,,Vasile Vasilache”

Activitate extracurriculară

Închinare la Luceafăr

A realizat: Volcov Rodica ,

profesor de Limbă şi literatura română,

grad didactic doi

Ianuarie, 2019

1
 Închinare la Luceafăr
(revistă literar-
muzicală)
Se include piesa Eminescu, interpretată de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.

(fundal muzical)

Prezentator I: Despre Eminescu s-a spus totul. Despre Eminescu nu s-a spus
nimic.

Prezentator II: Cei care l-au citit şi cei care nu l-au citit deloc, au susţinut că
Eminescu este Mare. Pe când el e Unic.

Prezentator I: O literatură care are pe un Haşdeu, pe un Creangă sau

Cogălniceanu, nu poate să nu aibă şi pe un Eminescu.

Prezentator II: Un popor care îl are pe Eminescu nu poate fi sărac.

Prezentator I: Eminescu ne-a făcut bogaţi prin naştere. Bogaţi prin faptul că-i
aparţinem. Bogaţi prin faptul că ne aparţine. Ce noroc de noi că suntem atât de
bogaţi: îl avem pe Eminescu.

Poezia Trebuiau sa poarte un nume de Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli

Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii

2
 „Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”.
…………………………………………………………………………………..
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,

Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,

Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
……………………………………………………………………
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Prezentator I: Acest spectacol este închinat aniversării de 169 de ani de la naşterea

luceafărului literaturii noastre – Mihai Eminescu şi este conceput ca o revistă orală.

Prezentator II: Vom poposi în miraculoasa şi minunata „Lume Eminescu”, fiindcă

„poetul şi-a muiat pana în eternitate pentru a aşterne gânduri îngemănate cu
dumnezeirea”.

Ambii:
Tu, Luceafăr, peste vremuri
Străluceşti fără de moarte!

Nasterea lui Eminescu de Adrian Paunescu

Ciudata noapte simt ca o să fie
și-o să traznească în dițtionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce

și-n cea mai sfâșiată dintre țări,
3
 pleca-vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călari.

Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,

pământul nostru sufera adânc,
la Ipotești se naște Eminescu
și-n toata România mame plâng.

La noapte, dintr-un pântec și o slovă,

se naște steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldova,
și mâna mult lovită ți-o sărut.

De-atâtea ori, în vremuri, sfâșiată

ai fost, Moldova, cum să spun nu pot,
dar Eminescu ce se nașe, iata,
în Doina lui, o sa cuprinda tot.

Ciudata noapte, noaptea noastră mare,

o noapte cum a fost la început,
și, de la Cernauți și pân’ la Mare,
pârăiele se-aud plângând în Prut.

În el tresare trist Moldova toată,

Toți frații-nstrainați se regăsesc,
în el o inima va ști să bată
acum și vesnic, dorul românesc.

În Voronet s-a rasculat albastrul,

ca dintr-un cer frematator de frați,
la noapte-n țară va urca un astru,
se naste El, Români, va închinati!

Declamator:

Din veac trecut, din strămoşeşti ţărâne,

Din zbor fulgerător de meteor,
Spre zi de aztăzi şi spre zi de mâine
Răzbate glas adânc, răscolitor.
Poetul cântă tânăr ca lumina,
Poetul cântă zbuciumat şi dulce,
În graiul meu, pentru poporul meu.
( D.Matcovschi)

4
 Cântecul Colind pentru Eminescu
(versuri A.Suceveanu, muzica şi interpret M.Mocanu)

Fila I
Eminescu şi natura
Prezentator I: Eminescu a avut deosebita sensibilitate de a citi în stele destinul
Luceafărului, a citi în inima frunzei soarta codrilor de aramă şi a pădurii de argint.

Prezentator II: Inegalabile pagini din cartea sublimă a naturii realizează poetul în
versurile sale.

Poeziile (recital):
Fiind băiet, păduri cutreieram
Ce te legeni.
Revedere
Lacul

Prezentator I: Pana lui Eminescu a avut mareale dar de-a aşterne pe hârtie versuri
de o muzicalitate, de o frumuseţe copleşitoare. O bună parte din versurile lui
Eminescu au devenit cântece populare şi se cântă de ani de zile prin sate, oraşe,
petreceri.

Audiere romanța ,,De ce nu-mi vii”

5
 Fila II
Popas în lirica eminesciană.
Prezentator I: Eminescu este poetul care le-a dorit oamenilor din toată inima o
mare fericire şi a încercat să le-o ofere în spaţiul operelor sale. De aceia, în orice
poezie lirică întâlnim o lume mică ce reflectă întreaga poveste a vieţii umane, care
este, în primul rând, o poveste a marii iubiri.

Prezentator II: Iubirea lui e acea azimă caldă pe care o împarte mamei, iubitei,
naturei. Lirica lui e acel buchet de poezii pururea proaspete, clătite în roua
diamantină a lunii, în răcoarea izvoarelor potopită de ninsoarea bălaie, armonitoare
a florilor de tei.

Deci, să poposim în lirica emenesciană.

Înscenare Replici (pe un fundal muzical)

M. Eminescu şi Veronica Micle stau la mese şi scriu scrisori. Pe mese ard lumânări.
Ei scriu cu pene.
Poetul
Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
6
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea –
Iubita mea.

Iubita
Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu –
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,

Eu sunt un haos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt –
Tu eşti un cânt.

Poetul
Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc –
Şi te iubesc!

Iubita
Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet –
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,

În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu –
E tot al tău.

Prezentator I: „Îngerul blond” al lui Eminescu a fost Veronica Micle, o doamnă

frumoasă, cu părul lung şi bălai şi ochii albaştri. Zăpăcit de-a dreptul de imaginea
Veronicăi, Eminescu compune multe poeme de amor influenţate de chipul
frumoasei doamne.

Prezentator II:
Poetul a iubit şi-a pătimit
Ca un copil poetul a iubit
Femeie preafrumoasă a iubit
Şi-a pătimit, şi-n patimi a trăit.

Prezentator I: Cu un buchet din lirica de dragoste emenesciană vin următorii

declamatori.

7
 Poeziile (recital):
Dorinţa
Ce e amorul
Atât de fragedă
Floare albastră- VALS

Fila III
Colind pentru Eminescu

Cântecul Dor de Eminescu.

Adrian Paunescu (o piesa compusa și interpretată de Alexandru Zarnescu)

Eminescu de V. Romanciuc
Mihai veni al şaptelea pe lume
Precum a şaptea vine duminica – Mihai.
În miez de iarnă, zi de înflorire:
Duminica în casă,
Duminica în ţară,
Duminica în grai.
………………………………….
Copii frumoşi
De astăzi şi de mâine,
Să ţineţi înflorită duminica în grai.
Cu fiecare clipă
Trăită-n viaţa limbii
I-adăugăm o viaţă
8
 Copilului Mihai.

Rege-al poeziei noastre,

Eminescu, poet sfânt,
Când Luceafărul răsare,
El revine pe pământ.

Eminescu va rămâne
Ca un înger păzitor
Al frumoasei limbi române
Ca un nimb nemuritor.

Luăm cu noi spre departe

Iubirea de dulcele plai,
Căci noi am numit plaiul ista –
Eminescu Mihai.

Declamatorii (recită pe rând):

Eminescu – vers de dor

Pururea răscolitor.

Eminescu – codru des,

Plin de freamăt şi-nţeles.

Eminescu e un om

Eminescu e un pom.

Eminescu e un dor.

Eminescu-i un izvor!

Eminescu e o stea!

Eminescu-i Ţara mea.

Eminescu e un neam.

Eminescu-i tot ce am!

9
Piesa Eminescu, interpretată de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.

10