Evoluţia omenirii, atât socială cât şi din punct de vedere al progresului, a dus inevitabil la

conflicte transformate în războaie, unele dintre ele la nivel planetar.

Aşadar, conflictele regionale apar, datorită factorilor sociali, geografici şi mai ales de ordin
material.

Din cele mai vechi timpuri, conflictele militare au atras deopotrivă pe lângă victime şi distrugeri
masive, afectarea mediului.

Incendierea, otrăvirea apei, tăierea pădurilor reprezentau numai o mică parte din tacticile militare
ce aduceau prejudicii majore mediului înconjurător.

Odată cu evoluţia şi perfecţionarea armelor, folosirea acestora pe scară largă va influenţa pentru
totdeauna negativ, mediul şi viaţa pe pământ.

Secolul al XX-lea este secolul în care îşi fac debutul ca arme noi submarinele, avioanele de luptă,
gazele toxice – folosite la scară largă pe fronturile primului război mondial, armele chimice şi de
distrugere în masă.

Acest salt tehnologic colosal a lăsat urme ireversibile – cele două războaie mondiale având un
impact devastator asupra omenirii şi fireşte a mediului.

Bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki lansate în august 1945 de către aviaţia S.U.A. au
deschis era armelor nucleare, de distrugere în masă. Nici astăzi nu se cunoaşte cu exactitate
numărul real al victimelor din cele două oraşe japoneze, unele statistici dând cifra de peste 240
000, parte din acestea decedând ulterior din cauza arsurilor, radiaţiilor şi a cancerului.

Evoluţia tehnologică a făcut ca în prezent, puterile nucleare să deţină arme cu o putere de peste
50 de ori mai mare decât cele de la Hiroshima şi Nagasaki.

Experimentele nucleare, atât cele de suprafaţă, cât şi cele subterane afectează în mod evident
mediul. Numai în Pacific, între anii 1975 – 1996, s-au efectuat sute de teste nucleare ce au
dezechilibrat în mod evident ecosistemul. Tsunami este un astfel de efect negativ, unele din
aceste experimente ducând chiar până la schimbarea formelor de relief.

Oamenii de ştiinţă au împins tehnologia până într-atât, încât, războiul geofizic (influenţarea
artificială a vremii ca procedeu de luptă) să devină o realitate. Prin război geofizic (ecologic) se
înţelege o formă de purtare a războiului total în care se folosesc mijloace şi metode de modificare
a mediului natural, considerându-se că acestea pot provoca distrugeri atât de mari, încât ar obliga
adversarul să înceteze acţiunile de luptă (lexiconul militar).
În anul 1963 armata S.U.A. a provocat în conflictul din Vietnam prima ploaie artificială în
scopuri militare, iar în anul 1996 aceştia au provocat ploi torenţiale cu efecte de calamitate
pentru provinciile din nordul Laosului.

Astfel de experimente au avut loc şi în China în primăvara anului 2000 cu efecte neaşteptate.

Până în prezent, cercetătorii au creat un arsenal de tehnici uimitoare în ceea ce priveşte războiul
geofizic: modificări ale climei, provocarea şi dirijarea furtunilor, tornadelor şi uraganelor,
producerea valurilor mareice mari, provocarea cutremurelor de pământ şi a valurilor de cutremur,
devierea cursurilor de apă terestre şi subterane, utilizarea ca armă a diferitelor tipuri de radiaţii.

Şi totuşi, istoric vorbind, prima ploaie artificială a fost provocată la Bucureşti în anul 1931 de
către cercetătoarea Ştefania Mărăcineanu, în urma rezultatelor obţinute primeşte sprijinul
guvernului francez şi repetă aceste experimente în Algeria în anul 1934 fiind reuşite.

Tehnologia, îndeosebi în scopuri militare, are efecte nocive pe termen mediu şi lung asupra
mediului şi a vieţii pe pământ. La 5 noiembrie 2001, Adunarea Generală a ONU decide ca la 6
noiembrie să se marcheze Ziua Internaţională pentru prevenirea exploatării mediului şi
conflictelor armate (Rezoluţia 56/4). Scopul este de a atrage atenţia asupra daunelor aduse
ecosistemelor şi resurselor naturale în perioadele de conflict armat, dar şi asupra efectelor
negative ce se menţin timp îndelungat după terminarea unui război afectând zeci de generaţii).