Sunteți pe pagina 1din 2

Definirea comportamentului prosocial:

În cadrul limbajului comun, comportamentul prosocial şi cel antisocial sunt


considerate în mod frecvent (şi eronat) ca fiind opuse, într-o perfectă simetrie.
Modalităti de definire a comportamentului prosocial (in ordine cronologica):

a) Raportare la comportamentele antisociale.

Raportarea la comportamentele antisociale s-a remarcat ca manieră de definire mai


ales după celebrul caz Kitty Genovese (1964), când un grup numeros de cetăteni dintr-un
cartier al New York-ului au asistat fără să intervină la agresarea repetată şi în final la
uciderea unei tinere. Acest incident şi altele similare au stimulat încercările de definire a unui
tip de comportament şi a unor caracteristici de personalitate aflate în opozitie cu cele
antisociale.

b) Enumerarea componentelor sale.

Prin enumerarea componentelor sale, comportamentul prosocial include fenomene


foarte variate devenind astfel mai uşoară delimitarea sa de altruism, ca subspecie a
comportamentului prosocial

c) Referire la consecintele sale.

Comportamentul prosocial este definit în prezent cel mai frecvent prin referire la
consecintele sale (Sigelman, 1972/1993, 286), în pofida faptului că delimitarea acestui tip de
comportament nu poate fi făcută doar prin atestarea prezentei unor efecte pozitive.

d) În manieră integralistă.

În manieră integralistă, comportamentul prosocial este abordat din perspectiva


teoriei actiunii sociale - Chelcea (1990, 2003) - prin luarea în considerare a unei multitudini
de elemente de care depinde actiunea socială: circumstantele concrete, situatia reală şi
perceperea ei (modul de cunoaştere a ei de către actorii sociali).
Abordarea integralistă face posibilă identificarea cu acuratete a comportamentelor
prosociale şi eliminarea posibilitătilor de includere în această categorie - într-o manieră
interpretativă - doar a comportamentelor cu efecte pozitive pregnante.
Din această perspectivă, delimitarea acestui tip de comportamente devine posibilă ori
de câte ori avem de-a face cu un “comportament intentionat, realizat în afara obligatiilor
profesionale şi orientat spre sustinerea, conservarea şi promovarea valorilor sociale”
(Chelcea, 1996, 444-445).
Acestă modalitate de definire este cea mai completă şi mai adecvată surprinderii
esentei comportamentului prosocial.