Traian Herseni - Sociologia limbii

Alin Găleată
Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Apărută într-o editură de prestigiu, „Albatros”, în anul 1985, cartea

„Sociologia limbii” a profesorului Traian Herseni avea să impresioneze receptorul
cu o matrice estetică fără factori redundanți, în anul 2018, la o instituție editorială
cu notorietate, „Humanitas”.
Puțini dintre analiștii de lingvistică mai vor să țină seamă, atunci când emit
ipoteze pe considerentul faptului social care se articulează pe limbajul uman, de
esența societății, pe al cărei suport este lipită voința socială.
Traian Herseni știe să facă din sociologia ca știință a ființelor umane un act
de proximitate spațială și temporală, precum și o pledoarie pentru comunicarea
socială, act pe care îl percepem drept un transfer de semnificații, de emoții, de
sentimente și pasiuni.
Înainte de a-l evidenția pe Traian Herseni cu „Sociologia limbii”, credem că
este pertinentă inițierea într-un studiu, dar nu perifrastic, al unei alte strategii ce
poartă marca lui Georges Mounin, cu a sa „Istoria generală a lingvisticii”, tradusă
la noi în anul 2000.
Dacă experiențele de până acum ne-au dezavantajat și ne-au lăsat să credem
că procesul lingvistic operează în vid, atunci, din retorica sociologului ardelean,
lăsăm să devină autentică o constatare, anume că faptul lingvistic are ingerințe în
contextul socio-cultural, nu oricum, ci cu precizie, care îl determină, îl folosesc, îi
dau semnificații și funcții extralingvistice, fără a mai avea o corespondență cu
limba, ci numai cu societatea. Arareori, aveam credință că cel care vorbește, mai
aduce cu el și vreun fapt, vreo acțiune sau vreun eveniment social.
 După studiul academicianului Traian Herseni, limba exprimă, dar nu doar pe
cel care vorbește, ci și realitățile sociale din împuternicirea și în serviciul cărora
vorbește.
Studii despre limbă sub incidența faptului social sunt puține la număr, de
aceea cel de față lămurește importanța limbii în definirea obiectelor de atitudine
socială și culturală, așa cum apar ele în funcțiile comunicare, exprimare, contact și
distracție.
Traian Herseni demonstrează cât de mult ne facilitează înțelegerea aurei
lumii, dacă ținem seamă de funcțiile sociale pe care le joacă, în contexte
situaționale diverse, limba.
Funcția expresivă sau emotivă generează acțiunea, evidențiază faptul social
a cărui lămurire vine din expresia lingvistică.
Funcția conativă a limbii se centrează pe urmărirea unui rezultat.
Funcția denotativă, definește obiectul de atitudine.
Integrarea în acțiune este descrisă de către autor drept o funcție fatică.
Devine utilă și plăcută funcția poetică, aceea pe care o percepem ca o
direcționare pe mesaj.
„Sociologia limbii” explică și acea funcție metalingvistică, unde cei
specializați pe limbaj vorbesc despre limbaj.
Interesează, în retorica celui care a continuat ideea genială a sociologului
român Dimitri Gusti (1880-1955), Traian Herseni, o concepție novatoare. Potrivit
lui, normele sociale ale vorbirii, care dublează normele lingvistice și adesea le
modifică semnificația, au tendința de a se constitui într-o adevărată „gramatică
socială a lumii”.
Ce ne învață Traian Herseni, în „Sociologia limbii”? Limba devine un mijloc
de relații sociale, o facilitate pentru perfecționa alte activități sociale, precum și un
instrument indispensabil de a se ajunge la noi activități sociale, care nu ar avea loc
decât prin intermediul limbii.
Probabil, „Sociologia limbii” aduce în punctul „zero” al credinței ideea
potrivit căreia, parafrazându-l pe Lucian Blaga, Limba este cel mai mare poem al
unui popor!