by Guțu Vasilii (draguțu)

Va spun Buna ziua shi un mare multzumesc tuturor celora care au gasit timp sa se adune aici
unde v-om comemora cei 200 de ani de la marea tragedie , asha o voi numi eu, ruperea Basarabiei
din Trupul Moldovei in urma tratatului de la Bucureshti din 1812. Am venit aici cu inima plina de
durere dar intradevar ma bucura mult faptul ca suntem atit de multzi care nu am lasat in umbra
acest eveniment. Prezentarea unei istorii adevărate, științifice a Basarabiei este dificilă nu numai din
punctul de vedere al documentării, dar și al înlăturării unor șabloane prin care adevărul a fost
falsificat cu bună știință. Basarabia este provincia românească răsăriteană, care se afla în litigiu
între poporul român și Rusia, constituind în istoria relațiilor româno-ruse, așa-zisa problemă
basarabeană. Bietul popor din această parte a Moldovei a continuat să sufere moralicește,
suportînd tot felul de umilințe; el suferea și materialicește, fiindcă trebuia să aprovizioneze armatele
rusești cu tot necesarul. Sufereau cu toții, dar tăceau, fiindcă rușii spuneau că vin la noi în numele
creștinismului, iar românii îi creadeau și sperau că rușii vin întradevăr la noi cu gînd curat, pentru ai
feri de păgînismul turcesc.
Basarabia a fost supusă unui proces de rusificare silnică, masivă. Dacă în prima jumătate a
secolului al XIX-lea,în principatul Moldova apar mai multe reviste și ziare (Albina Românească, Dacia
Literară, ș.a.) ,în Basarabia, presa de limbă română a avut o soartă vitregă. În primul rind, în 1830 a
fost închisă complet frontiera de pe rîul Prut. Din acest an țarismul a interzis răspîndirea presei,
literaturii românești, editate în Moldova de peste Prut. S-a început propagarea intensă a presei de
limbă rusă. Limba română a fost izgonită treptat. Petre Hanes scria că ”influența rusă” asupra limbii
române din Basarabia a și cauzat ”diferențierea vorbirii moldovenești de vorbirea muntenească .

Consecințele anului 1812 sînt destul de evidente și astăzi cînd societatea din Republica Moldova
este divizată, cînd unii chiamă la ură a tot ce-i românesc neînțelegînd din neștiință sau de bună
seamă că tot ce-i românesc e și al nostru. Comemorarea acestei date triste este o datorie a fiecăruia
și avem multe de făcut pentru a repăra acea nedreptate. La 20 de ani de la proclamaria independței
Republicii Moldova și a instalării pluralismului și apluripartismului, rătăcim, alături de drum, într-un
vid informațional istorico-cultural, fără busola cunoașterii propriei istorii și a identității naționale.

Desigur, locuitorii Basarabiei au trăit o dramă perpetuă, în toate perioadele, oscilînd periodic
între agonie și extaz, în anumite momente istorice chiar între viață și moarte. Deznaționalizările
repetate, devenite din ce în ce mai necruțătoare, au făcut ca românii-basarabeni să îmbrace de cele
mai dese ori „haina” culturală rusească fără dorința lor, fiind învinși și nu convinși de ideologia
țaristă și mai apoi comunistă. Faptul însă nu i-a împiedicat să spere într-un viitor românesc, care să
facă legătura între realitatea pe care și-o doresc pentru nepoții lor și rădăcinile spirituale ale
strămoșilor lor. A sosit momentul să spunem adevărului pe față, lucrurilor pe nume. Din vechime și
pînă astăzi, a apărut o întreagă literatură pro și contra Basarabiei. S-au inițiat politici ostile, care au
falsificat istoria ei reală. Pe acest pămînt sfînt al Basarabiei, dar și în afara granițelor, au fost și sunt
multe persoane care au scris și încă mai scriu despre istoria ei zdruncinată. Argumente istorice,
by Guțu Vasilii (draguțu)

arheologice, lingvistice, culturale și spirituale, sunt de necontestat. Aceste adevăruri trebuie făcute
cunoscute pe înțelesul tuturor, pentru ca toți să înțelegem realitatea Basarabiei de astăzi.