CURS 8

5.3. Caracterul abuziv al comportamentului în afaceri. Forme de manifestare a

comportamentelor abuzive

Chiar de la apariția reglementărilor referitore la sancționarea comportamentelor în

afaceri unilaterale cu caracter abuziv, doctrina a încercat să găsească ce anume a dorit a
proteja legiuitorul unional și ce argumente teoretice au stat la baza introducerii acestor
prevederi. Concluzia a fost că politica UE protejează procesul concurențial în cadrul pieței
interne și nu concurenții, iar protejarea concurenței duce, la ocrotirea indirectă a
intereselor consumatorilor. Cadrul legal al UE privind concurența are ca scop ocrotirea
structurii pieței care să asigure atingerea scopurilor precizate în tratatele UE și protejează
concurența ca proces ori ca instituție, datorită valorii ei intrinseci.

Clasifiacarea comportamentelor abuzive

Art.102 TFUE cuprinde o listă a practicilor ce pot fi considerate abuzive însă această
enumerare nu e limitativă.
I. Conform uneia dintre clasificările întocmite, practicile abuzive se pot împărți în două
categorii funcție de natura comportamentului în afaceri:
i) Abuzuri de comportament
Includ practicile de afaceri ce pot prejudicia pe clienții intreprinderi dominante în mod
direct.
Ex:
- practicarea de prețuri excesive
- reducerea cantităților livrate
- oferirea unor produse de calitate slabă

ii) Abuzuri de structură

Sunt acele comportamente menite să protejeze sau să consolideze puterea de piață a
întreprinderilor , prin excluderea concurenților de pe piață( eliminarea de pe piață sau
împiedicarea intrării pe piață) sau prin temperarea comportamentului concurențial al
întreprinderilor existente pe piață.
Ele pot aduce consumatorilor beneficii pe timp scurt( ex., pot beneficia de prețuri mai
mici), dar, îi pot afecta pe termen lung prin modificarea structurii pieței. De îndată ce nu
există presiunile concurențiale ale întreprinderilor concurente, întreprinderea dominantă
poate trece la exploatarea consumatorilor în scopul maximizării profitului.
Abuzurile de structură sunt clasificate în mai multe categorii, respectiv:
1) Comportamente abuzive ce se bazează pe criteriul prețului
Ex: practicarea de prețuri de ruinare ori de rabaturi de loialitate

2) Comportamente abuzive ce nu au la bază criteriul prețului

Ex: condiționarea vânzării unui bun de achiziționarea altuia, refuzul de a aproviziona,
impunerea mărcii unice

II. II.După poziția concurenților excluși de pe piață ca o consecință a comportamentului abuziv,

există:
a. Excludere Orizontală – vizează un concurent aflat pe același nivel în lanțul de
furnizare prin excluderea accesului lui la clienți
b. Excludere Verticală- include comportamentele ce au ca scop excluderea sau
disciplinarea unei întreprinderi active pe piața situată în aval.De ex, excluderea unui
 concurent activ pe piața produselor finite de un producător al materiilor prime
necesare pentru fabricarea produsului finit.
Forme: în principal: refuzul de a aproviziona , prestațiile cuplate.

Forme de manifestare a comportamentelor abuzive

1. Impunerea unor prețuri excesive
C.J.U.E a sugerat că: un preț e excesiv când nu există o legătură rezonabilă cu valoarea
economică a produsului în cauză.
Caracterul excesiv al prețului e determinat de regulă în corelație cu mărimea costurilor
de producție. Practica aplicării unor prețuri excesive poate avea efecte anticoncurențiale în
primul rând din cauza exploatării consumatorilor, aceasta ducând la scăderea puterii de
cumpărare a consumatorilor, ceea ce poate avea un efect indirect asupra consumului în
general. Totuși, prețurile ridicate pot avea și un efect pro-concurențial prin aceea că pot
favoriza intrarea pe piață a intreprinderilor dacă barierele de intrare nu sunt foarte ridicate.

2. Discriminarea prin intermediul prețului

Comportamentul intreprinderii dominante de a pretinde prețuri diferite de la
consumatori diferiți pentru aceeași prestație, în vederea maximizării profitului.
Această discriminare poate fi explicită- când prețul diferit are la bază diferențele
existente între consumatori, ca: vârsta, calitatea, localizarea..., sau implicită- când clienților li
se oferă formal aceleași opțiuni, dar prețurile diferite rezultă urmare a combinațiilor diferite
între opțiuni și sunt oferite condiții de contractare mai bune pentru achiziții mai mari.
Scopul interzicerii lor e prevenirea împărțirii piețelor și împiedicarea reinstalării în
mod indirect a barierelor care au fost înlăturate prin înființarea pieței comune.
Discriminările de preț ce nu pot fi justificate au fost apreciate de jurisprudență ca fiind
ilegale. Efectele lor anticoncurențiale se referă la:
- efectul de excludere a concurenților actuali sau potențiali, în principal
- efectul descurajărilor pe piață
- poate reduce costurile implicate de o strategie de ruinare a concurentului
- poate duce la exploatarea consumatorilor captivi ai intreprinderii dominante

3. Prețurile de ruinare sau de dumping

Procedură ce constă în practicarea unor prețuri situate sub costuri de către
întreprinderea dominantă, aceasta suportând pierderi pe termen scurt, cu scopul eliminării sau
disciplinării unui concurent actual ori în vederea prevenirii intrării unui concurent nou.
Strategia de piață a aplicării prețurilor de dumping are, de regulă, trei faze:
• faza 1: întreprinderea dominantă tolerează câțiva concurenți mai mici pe piață, dar realizează
profituri mari
• faza a doua: întreprinderea dominantă reduce prețul, în vederea atragerii clienților
întreprinderii concurente
• faza a treia: are loc ulterior eliminării sau disciplinării concurentului/concurenților .
întreprinderea va crește nivelul prețului în vederea recuperării pierderilor suportate în faza
primă.
Pentru ca strategia să aibă succes, trebuie ca:
- întreprinderea să dispună de o putere de piață substanțială și
- trebuie să existe bariere ridicate la intrare, astfel, dacă în momentul ridicării prețului ar
fi existat posibilitatea intrării unor noi concurenți, recuperarea investițiilor efectuate nu ar mai
fi posibilă.
Proba acestei practici poate fi una:
 a. directă- de ex când există documente provenite de la întreprinderea care atestă
scopurile abuzive avute în vedere de ea
b. indirectă- obținută prin analiza : împrejurărilor cauzei, duratei practicării prețurilor,
clienților vizație de practică și dacă întreprinderea are posibilitatea acoperirii
pierderilor din alte activități profitabile.

4. Rabaturile
Un furnizor – producător sau distribuitor- are multiple modalități de a determina
cumpărătorul să achiziționeze de la el totalitatea sau măcar o parte semnificativă a
necesităților lui. Pentru a-și îndeplini acest obiectiv are la îndemână modalități
precum:
- Să îmbunătățească calitatea produselor pe care le oferă sau prețul acestora( modalități
corecte)
- Să recurgă la folosirea unor acorduri de exclusivitate.
Acordurile de axclusivitate pot avea ca obiect :
- obligarea cumpărătorului să achiziționeze majoritatea bunurilor necesare desfășurării
activității lui de la un singur furnizor,
- obligații ce au ca obiect modul de depozitare a bunurilor, exclusiv în frigiderele
achiziționate de la întreprinderea dominantă și care determină efectiv clientul să
achiziționeze totalitatea sau majoritatea necesităților sale de la întreprinderea în
cauză(în acest sens Hot. TPI din 23 oct.2003, cauza T-65/98, Van Bergh Foods Ltd. c.
Comisia).
- să recurgă la folosirea de diferite scheme de rabaturi atractive.
Atât acordurile de exclusivitate, cât și diferitele sisteme de rabaturi, pot fi determinate
de motive precum: creșterea eficienței sau excluderea concurenților întreprinderii ;
ambele aceste efecte(pozitive și negative) sunt determinate de:
= forma pe care o îmbracă practica folosită în cauză
=întinderea în timp a practicii
=circumstanțele existente pe piața unde e aplicată
Efectele ce pot fi produse de rabaturi sunt:
1. excluderea concurenților de pe piață
2. întărirea poziției dominante
3. discriminări între diferite categorii de consumatori, aspect ce implică exploatarea
acelor categorii de consumatori ce prezintă o elasticitate redusă a cererii ori intră în categoria
consumatorilor captivi.

Titluri de rabaturi
1. rabaturi condiționate și necondiționate
Rabaturile condiționate:
- recompensează achizițiile clienților
- sunt acordate doar în anumite împrejurări în funcție de cantitatea de marfă achiziționată de
client într-o perioadă anume de referință, sau de procentul deținut de achizițiile
cumpărătorului din totalul necesităților lui.
Efecte:
- fidelizare pronunțată a clientului, ducând prin aceasta la excluderea concurenților
actuali sau potențiali, și de aceea, de regulă, posibilitatea justificării lor.

Rabaturile necondiționate- se acordă doar anumitor clienți ai întreprinderii, funcție de anumite

criterii, altele decât comportamentul de achiziționare.
Efecte posibile:
= excludere – în caz când sunt adresate cumpărătorilor marginali,
=de discriminare de preț(alături de cel de excludere)

Rabaturile condiționate se clasifică și ele după următoarele criterii :

A. După modul de stabilire a pragului ce trebuie atins pentru acordarea reducerii de preț,
există:
-Rabaturi cu prag cantitativ(dat de un anume volum al bunurilor pe care trebuie să le
achiziționeze cumpărătorul)
-Rabaturi condiționate de o obligație de exclusivitate(sunt condiționate de
achiziționarea de către client a totalului necesităților lui de la producătorul care acordă
rabatul)
B. Funcție de întinderea rabatului asupra cantității achiziționate, se face împărțirea între
rabaturi:
▲prospective- aplicate doar bunurilor achiziționate peste pragul stabilit pentru obținerea
rabatului
▲retroactive- acordate asupra tuturor unităților achiziționate anterior sau posterior atingerii
pragului-odată ce pragul a fost depășit.
C. După produsele la care se referă reducerea de preț există rabaturi:
+ individuale- acordate în situația achiziționării unui anumit tip de produs
+multiprodus- acordate în cazul achiziționării a cel puțin două produse de natură diferită

5.Tehnica prestațiilor cuplate

Noțiunea prestațiilor cuplate are în vedere două categorii de practici comerciale
folosite de întreprinderi, care, în funcție de circumstanțele cauzei, pot avea efecte pro sau anti
concurențiale.
Forme:
1. Legarea a două produse distincte
In această formă, vânzarea unui produs/bun anume(bunul care leagă- the tying
product) e condiționată de cumpărarea unui alt bun(bunul legat-the tyed product).
Bunul legat poate fi achiziționat și separat, fiind disponibil pe piață.
2. Împreunarea a două produse în unul singur(bundling) – în acest caz bunurile integrate
într-unul singur nou, pot fi disponibile pe piață și separat(împreunare mixtă) sau pot să nu fie
disponibile separat, componentele fiind achiziționate doar sub forma produsului
singular(împreunare pură).
Tehnica prestațiilor cuplate e o practică comercială obișnuită în afaceri. Totuși ea poate
avea efecte concurențiale ce constau în:
- în principal în posibilitatea excluderii concurenților de pe piața bunului legat
- posibilitatea intreprinderii dominante pe piața produsului de cuplare, de a reduce
numărul consumatorilor potențiali accesibili concurenților săi de pe piața produsului
cuplat
- crearea unei bariere la intrare pentru potențialii concurenți ce doresc să aibă acces pe
piața produsului cuplat. Astfel, întreprinderea dominantă poate ajunge la profituri mai
mari și la întărirea poziției pe piața produsului cuplat.
În situația în care bunul legat prezintă importanță pentru cumpărătorii bunului ce leagă,
atunci reducerea surselor alternative de furnizare pentru bunul legat pot face intrarea mai
dificilă pe piață a bunului ce leagă.
 Principala îngrijorare legată de această practică de afaceri e reprezentată de faptul că,
prin intermediul ei, întreprinderea dominantă poate reduce libertatea de alegere a
consumatorilor. Efectul de excludere a comportamentului acestuia va depinde de:
- sfera de aplicare a practicii pe piață
- gradul poziției dominante
- nivelul reducerii de preț ce poate fi obținută prin cuplarea legăturii.
Pentru aplicarea dispozițiilor privind abuzul de poziție dominantă trebuie îndeplinite
următoarele condiții:
1) întreprinderea să fie dominantă pe piața produsului de legare( în cazul împreunării,
să fie dominantă pe piața unuia dintre produse)
2) produsele legate/împreunate să fie distinctă
3) practica să aibă efecte potențiale de distorsionare a concurenței
4) practica să nu fie justificată de natura produselor cuplate, uzanțele comerciale,
considerente ce țin de eficientizarea producției sau distribuției produselor.

6.Refuzul de a aproviziona
Întreprinderile-dominante și obișnuite-au dreptul de a decide cui să furnizeze, cât și
întreruperea relațiilor contractuale cu partenerii lor comerciali.
Refuzul aprovizionării unui client sau concurent nu e ilegal în sine, neexistând, pentru
întreprinderile dominante o obligație necondiționată de a furniza. El însă poate fi și abuziv, în
situațiile când, de ex.:
1. refuzul intervine ca o sancțiune din partea intreprinderii dominante pentru opțiunea
partenerului de a trata și cu un concurent al ei
2. și când întreprinderea dominantă aplică, condiții discriminatorii la furnizarea unor
servicii
3. când întreprinderea dominantă refuză să ofere separat anumite produse

Efecte posibile:
- riscul de eliminare de pe piața unde e dominantă de către întreprinderea dominantă a
unui concurent, sau de pe o piață aflată în aval față de piața unde e dominantă
Forme
- Noțiunea de refuz de a aproviziona se referă la o largă serie de practici abuzive,
printre care și:
a. încheierea unei relații contractuale existente
b. refuzul de a furniza anumite produse sau informații unui client nou
c. refuzul licențierii unui drept de proprietate intelectuală
d. refuzul garantării accesului la anumite facilități esențiale- adică indispensabile pentru
desfășurarea activității.

Motivul sancționării refuzului de a aproviziona constă în efectul de excludere a

concurenților întreprinderii dominante
Forme prin care e posibilă excluderea concurenților:
= refuzul satisfacerii comenzilor venite din partea concurenților
=încheierea unor contracte de aprovizionare exclusivă cu o întreprindere dominantă

7.Clauza ofertei concurente sau clauza engleză

Este o clauză ce permite uneia dintre păețile contractante- de regulă cumpărătorului- să
se prevaleze față de contractantul lui, de o ofertă mai favorabilă, avansată de un terț concurent
într-o operațiune similară( în prncipal în ceea ce privește calitatea și cantitatea bunurilor ce
formează obiectul contractului, precum și termenele de livrare ale acestora). În aceste condiții
vânzătorul e obligat să opteze între adaptarea condițiilor inițiale de contractare(preț, cantitate,
calitate, termene de livrare) la oferta concurentă sau să refuze adaptarea actului, caz în care
contrectul se va suspenda sau rezilia, după caz.
Jurisprudența instanțelor europene a statuat că, uneori, clauzele engleze pot produce efecte
anticoncurențiale, funcție de termenii și împrejurările fiecărei clauze.

8.Practici abuzive ce au loc pe piața unde întreprinderea nu e dominantă

Regula generală e că prevederile tratatelor europene se pot aplica acelor
comportamente ce au loc pe piața unde intreprinderea ocupă o poziție dominantă. Totuși,
comportamentul abuziv poate avea loc și pe o piață distinctă de cea unde întreprinderea
dominantă deține o asemenea poziție, cu condiția ca prima să fie o piață aflată în legătură cu
piața unde întreprinderea e dominantă și să aibă ca efect protejarea sau consolidarea poziției
dominante pe piața unde aceasta e deținută.
Există două situații în care piețele sunt în legătură:
1. piețe aflate în legătură verticală cu piața dominantă. Ex.: când întreprinderea
dominantă are control asupra unei materii prime cheie pe o piață aflată în aval, unde se
află în concurență cu alți furnizori prin intermediul filialei sale
2. piețe aflate într-o legătură orizontală cu piața dominantă. Ex.: cazul produselor
complementare, când întreprinderea dominantă încearcă prin intermediul practicii
abuzive, strămutarea puterii sale ți pe piața piețelor de schimb

Când două piețe sunt conexe, întreprinderea dominantă are posibilitatea să-și
folosească poziția sa dominantă existentă pe una dintre ele,pentru a obține profituri pe
cealaltă,unde nu deține o asemenea poziție.
Tratatele nu se aplică în cazul când comportamentul abuziv are loc pe o piață unde
întreprinderea nu se află pe poziție dominantă și nici nu există conexitate între această piață și
cea unde întreprinderea are poziție dominantă.
Statul și abuzul de poziție dominantă
Obiectul realizării pieței interne europene a impus presiuni asupra statelor membre UE
pentru privatizarea sectoarelor economiilor naționale care s-au aflat în mod tradițional sub
monopol statal, cum ar fi: sectorul utilităților( administrarea deșeurilor, furnizarea gazelor
naturale și a energiei electrice, administrarea apelor, etc) ori cel al industriilor de
infrastructură(transport terestru sau aerian, telecomunicațiile, serviciile poștale, serviciile
portuare, etc).
Cu toate eforturile făcute pentru liberalizarea acestor industrii, frecvența cu care sunt
întâlnite întreprinderile publice ori cele care beneficiază de diferite privilegii din partea
statului, sub forma drepturilor lor exclusive sau speciale, este relativ ridicată. Funcționarea
optimă a pieței interne e imposibilă fără asigurarea caracterului concurențial al piețelor, și de
aceea, respectarea normelor dreptului concurenței se impune și intreprinderilor care
desfășoară activitate în sectorul public, în măsura în care, prin aceasta nu e periclitată
îndeplinirea obligațiilor de serviciu public de către respectivele întreprinderi.
De regulă, aceste întreprinderi, prin activitatea lor, urmăresc nu numai atingerea unor
obiective comerciale, ci și a unora politice și sociale( ca: creșterea locurilor de muncă,
asigurarea accesului la servicii publice esențiale în condiții de calitate, universalitate,
accesibilitate, etc) fapt pentru care tind să-și maximizeze veniturile, de multe ori recurgând la
acțiuni care pot avea ca efect denaturarea concurenței, cum ar fi:
=practicarea de prețuri excesive pentru produsele sau serviciile furnizate
=limitarea dezvoltării tehnologice
 =împărțirea piețelor.
Astfel vatămă interesele consumatorilor.
Pentru a preveni și sancționa aceste comportamente, legiuitorul european a instituit o normă
specială prin care interzice statelor membre să adopte sau să mențină în vigoare măsuri în
favoarea întreprinderilor publice și intreprinderilor private ce beneficiază de privilegii din
partea statului, prin care ar putea fi încălcate normele impuse în tratatele UE, în special
normele de concurență.
Astfel, potriv. Art.106 al.(1)TFUE,în ceea ce privește întreprinderile aflate în
proprietatea publică și întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive,
statele membre nu pot adopta și nu mențin nici o măsură contrară normelor prezentului tratat
și în special celor prevăzute în art.18 și la art.101-109.
De la obligativitatea respectării normelor de concurență de către întreprinderile
publice, legiuitorul a instituit o derogare: în art.106 al.(2)TFUE se menționează că
întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care
prezintă caracter de monopol fiscal, se opun normelor prezentului tratat și, în special,
normelor privind concurența, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică-în
drept sau în fapt-, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea
schimburilor comerciale nu trebuie afectată într-o măsură care contravine intereselor
Uniunii.
Prevederile art.106 al.(1)TFUE se referă la măsurile adoptate și menținute în vigoare
de stat de natură să contribuiee la încălcarea prevederilor incluse în tratatele UE. În literatura
de specialitate s-a reținut că prin noțiunea de măsuri statale trebiue să înțelegem orice
prevedere legală cu caracter obligatoriu, adoptată de către autoritățile publice de la nivel
naționa, regional sau local, precum și practica administrativă a acestor autorități care este de
natură să influențeze comportamentul întreprinderilor private care beneficiază de privilegii
din partea statului.
Definiția conceptului de întreprindere publică o putem găsi în Directiva Comisiei
privind transparența relațiilor financiare între statele membre și întreprinderile publice( vezi
art.2 Directiva Comisiei nr 80/723/CEE privind transparența relațiilor financiare dintre statele
membre și întreprinderile publice, J.O L 195, 29 iulie 1980,p.35-37) conform căreia intră în
această categorie orice întreprindere asupra căreia autoritățile publice exercită direct sau
indirect o influență dominantă. O astfel de influență e prezumată dacă statul e deținătorul
exclusiv sau majoritar al capitalului social al întreprinderii, precum și dacăstatul desemnează
mai mult de jumătate din membrii organelor administrative, de conducere sau de control a
întreprinderii.
Întreprinderile cu drepturi exclusive au fost definite ca fiind entități publice sau
private cărora statul sau o autoritate publică le-a acordat, printr-un instrument lagal sau
administrativ, dreptul exclusiv de a desfășura o anumită activitate sau de a presta un anumit
tip de serviciu pe tot teritoriul național sau pe o parte a acestuia.
Cel mai des întâlnite cazuri de monopol legal pot fi regăsite în domeniul serviciilor și
utilităților publice, cum ar fi telecomunicațiile, transportul public terestru sau aerian pe
anumite rute nerentabile din punct de vedere economic, serviciile portuare, etc.
Întreprinderile cu drepturi speciale sunt considerate acele entități private sau publice
care beneficiază de anumite drepturi conferite într-o manieră subiectivă și discreționară de
către autoritățile publice cum ar fi de ex., dreptul preferențial la transmisiuni în direct în cazul
unei societăți comerciale de televiziune sau dreptul de omologare a echipamentelor de
telefonie acordat unei societăți comerciale din domeniul telecomunicațiilor. În cazul
întreprinderilor publice, cât și al celor cu drepturi exclusive și cu drepturi speciale, temerea
legiuitorului se referă la posibilitatea creării unor distorsiuni concurențiale ce pot facilita
apariția unor poziții dominante pe piață și a unor comportamente abuzive de afaceri din partea
acelor întreprinderi.