Conferinţa de Pace de la Paris ( 1919 – 1920 )

ROLUL ŞI ORGANIZAREA CONFERINŢEI DE PACE • Conferinţa de Pace de la Paris şi-a

deschis lucrările în ianuarie 1919. • Au participat 27 de state, 4 dominioane şi India.
Conferinţa a reunit peste 1000 de delegaţi, fiecare delegaţie fiind alcătuită din sute de
colaboratori ( militari, diplomaţi, jurişti, istorici, oameni de ştiinţă şi tehnicieni ) • Nu au fost
invitaţi nici reprezentanţii ţărilor învinse ( Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia ), nici
cei ai Rusiei unde fusese instalat regimul comunist.
Practic, Conferinţa era gândită şi organizată de “Consiliul celor Zece”, format din şefii de
guvern şi miniştrii de externe ai celor cinci puteri: SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia şi
Japonia. Prin amploare şi durată, Conferinţa de Pace de la Paris amintea de Congresul de la
Viena din 1815. Ca şi atunci se punea problema reconstrucţiei europene şi găsirea bazelor
necesare acestui proces. Organul principal de decizie era “Consiliul celor patru”, format din: a)
Thomas Woodrow Wilson b) George Clemenceau c) David Lloyd George d) Vittorio Emanuele
Orlando
Au fost criticate multe aspecte legate de desfăşurarea Conferinţei: • diplomaţia secretă; •
decizia şefilor de stat ai ţărilor aliate de a participa personal la negocieri; • faptul că
reprezentanţii ţărilor învinse şi ai Rusiei au fost excluşi din procesul încheierii păcii; •
dominarea micilor ţări de către marile puteri; • alegerea Parisului ca loc de întrunire a fost
comentată: resentimentele pricinuite de război erau mult mai puternice decât în altă parte;
Georges Clemenceau • Clemenceau era decis pentru o pace cu caracter punitiv. “Tigrul”
dorea ca puterea Germaniei să fie redusă în aşa măsură încât să nu mai poată reprezenta o
ameninţare în viitor; • Clemenceau urmărea să obţină pentru Franţa securitate, răzbunare şi
reparaţii de război din partea Germaniei; Comentaţi această caricatură franceză publicată în
ziarul “La Baionnette” în martie 1919
Georges Clemenceau • Delegaţia franceză a făcut din stabilirea graniţei franco-germane pe
Rin o problemă cheie la conferinţă. Clemenceau şi mareşalul Foch voiau să supună controlul
Franţei în teritoriile germane de pe malul stâng al Rinului, fie pe calea anexării directe a
acestor teritorii, fie pe calea detaşării şi a creării unor “state-tampon”, dependente de Franţa
sau puse sub egida Societăţii Naţiunilor. Planurile franceze au întâmpinat o puternică opoziţie
din partea Angliei şi a SUA; • Invocând necesitatea compensării pierderilor cauzate industriei
carbonifere din departamentele sale de nord, delegaţia franceză a cerut ca regiunea Saar să
fie încorporată la Franţa, întâlnind din nou împotrivirea Angliei şi a SUA; Mareşalul Ferdinand
Foch
David Lloyd-George • Deşi Marea Britanie nu avea pretenţii teritoriale în Europa, Lloyd
George dorea să asigure păstrarea supremaţiei maritime şi să extindă Imperiul britanic. • El
nu dorea cu adevărat o pedepsire cruntă a Germaniei aşa cum susţinea Franţa deoarece se
temea că dacă Germania ar fi umilită excesiv, ea ar putea fi împinsă în braţele comuniştilor.
De aceea a făcut tot posibilul pentru a atenua unele dintre prevederile dure pe care
Clemenceau avea de gând să le impună.
Vittorio Emanuele Orlando Dorea să obţină unele teritorii pentru Italia, precum coasta
Dalmaţiei şi oraşul Fiume. În aparenţă mare putere, Italia a avut un rol redus la Conferinţă. Ea
a fost desconsiderată de ceilalţi “trei mari” pe motiv că aportul ei la victoria finală a fost minor,
dar şi pentru că revendicările sale asupra coastei Dalmaţiei şi a oraşului Fiume atacau
principiile autodeterminării, incluse printre “cele 14 puncte” Delegaţia italiană a părăsit
conferinţa timp de aproape o lună ( aprilie – mai 1919 ) din cauză că revendicările sale
teritoriale nu erau luate în totalitate în consideraţie.
PRINCIPALELE PREVEDERI ALE TRATATELOR DE PACE a) Tratatul cu Germania de la
Versailles ( 28 iunie 1919 ) b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain ( 10 septembrie 1919 )
c)Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly ( 27 noiembrie 1919 ) d) Tratatul cu Ungaria de la Trianon (
4 iunie 1920 ) e) Tratatul cu Turcia de la Sevres ( 10 august 1920 ) f) Europa după
modificările teritoriale g) Care dintre “Cele 14 puncte” ale lui Wilson s-au aplicat ? h) Ce
doreau “Cei patru” de la Conferinţa de pace şi ce-au obţinut ?
a)Tratatul cu Germania de la Versailles ( 28 iunie 1919 ) Erau fixate graniţele cu Franţa,
Belgia, Luxemburg, Elveţia, Austria, Polonia, Danemarca şi Cehoslovacia; Germania restituia
Franţei provinciile Alsacia şi Lorena. Alsacia şi Lorena
Germania restituia Belgiei districtele Eupen, Malmedy şi Merlanat Teritoriile cedate
Belgiei
Demilitarizarea malului stâng al Rinului şi al unei fâşii de 50 km din cel drept şi interdicţia
de a poseda în Renania aviaţie militară, tancuri, artilerie grea şi marină de război; Malul stâng
al Rinului rămânea ocupat de trupe aliate, stabilindu-se trei zone de ocupaţie şi termenele
evacuării lor: zona Koln ( 1925 ), zona Koblenz ( 1930 ), zona Mainz ( 1935 ); Renania
Danermarca primea de la Germania, în urma unui plebiscit, Schleswing-ul de nord.
Schleswing-ul de nord
Timp de 15 ani, regiunea SAAR era trecută sub administraţia Societăţii Naţiunilor, urmând
ca după aceea un plebiscit să decidă dacă va fi încorporată la Franţa sau la Germania.
Plebiscitul din anul 1935 a decis ca regiunea Saar să revină Germaniei. SAAR
RENANIA Teritoriile cedate Belgiei SAAR Alsacia şi Lorena
Germania recunoştea independenţa Poloniei, restituindu-i teritorii luate cu ocazia
împărţirilor din trecut. Oraşul Danzig ( Gdansk ) se transforma într-un “oraş liber”, sub egida
Ligii Naţiunilor. Coridorul Gdansk asigura Poloniei ieşirea la Marea Baltică, separând Prusia
Orientală de restul Germaniei. Prusia Orientală Coridorul Gdansk
Germania se obliga să renunţa la Anschluss ( unirea Austriei cu Germania ) GERMANIA
AUSTRIA
Coloniile germane au fost preluate sub mandat de Anglia, Franţa, Japonia, Belgia,
dominioanele engleze. Marea Britanie a câştigat zona germană din estul Africii şi Camerunul,
Australia a luat Noua Guinee, Africa de Sud a dobândit Africa de Sud-Vest, Noua Zeelandă a
câştigat Samoa iar Japonia şi-a însuşit toate posesiunile Germaniei din China şi Pacific.
Prevederi militare: - efectivul armatei germane era fixat la 100 000 de oameni, iar corpul de
ofiţeri era limitat la 4000; - serviciul militar obligatoriu era interzis; - se interzicea Germaniei să
aibă artilerie grea, tancuri, submarine, aviaţie militară;
Art. 231 din Tratatul de la Versailles stabilea că:“Guvernele aliate şi asociate afirmă, iar
Germania acceptă răspunderea Germaniei şi a aliaţilor săi pentru toate pierderile pe care le-
au suferit guvernele aliate şi asociate precum şi compatrioţii lor ca urmare a războiului de
agresiune îndreptat împotriva lor de Germania şi aliaţii ei”.Această aşa-numită clauză a
vinovăţiei de război a reprezentat baza morală pentru pretenţiile aliaţilor ca Germania să
plătească reparaţii de război.
Principala dificultate era să se stabilească cât poate şi cât trebuie Germania să
plătească, şi cum se vor împărţi aceşti bani între aliaţi. • Wilson se pronunţa pentru stabilirea
unor reparaţii care să ţină cont de resursele Germaniei de a le putea achita. • Dar, opinia
publică din Franţa şi Marea Britanie dorea “să stoarcă lămâia germană până încep să-i
chiţăie sâmburii.” Acest lucru avea un dublu scop: să ajute ţările aliate să acopere cheltuielile
de război şi să reducă Germania pentru ani buni la o situaţie precară din punct de vedere
economic.
S-au lansat cifre astronomice ca reparaţii de război. În cele din urmă, la sugestia lui Lloyd
George, s-a constituit o Comisie pentru Reparaţii pentru a stabili cifra reală. • În anul 1921
Comisia pentru Reparaţii a recomandat în sfârşit cifra de 132 miliarde mărci-aur. Încercările
de a determina Germania să plătească aveau să marcheze relaţiile internaţionale pentru
următorii zece ani. • De asemenea, tratatul obliga Germania la “restituiri”, prin care trebuia să
înapoieze operele de artă luate din Franţa şi Blegia în perioada 1870 – 1871 şi 1914 – 1918.
Semnarea tratatului de pace de la Versailles
b) Tratatul cu Austria de la Saint Germain ( 10 septembrie 1919 ) • Austria recunoştea
graniţele tuturor statelor vecine ( Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia ); • Boemia, Moravia şi
Slovacia formau Cehoslovacia, Polonia a primit Galiţia, Slovenia, Dalmaţia, Bosnia şi
Herţegovina au intrat în componenţa statului sârbo-croato-sloven, Italia primea Tirolul de sud
fără portul Fiume, Zara şi câteva insule din apropierea coastei dalmate; • demobilizarea
armatei; • reducerea forţelor armate până la 30 000 de soldaţi; • Austria nu putea să mai
deţină aviaţie militară, tancuri, artilerie grea, flotă de război; • se interzicea Anschluss-ul ( art.
88 );
Fragmente din tratatul de pace cu Austria • “… Art. 59. Austria renunţă, în ce-o priveşte,
în favoarea României la orice drepturi şi titluri asupra părţii din fostul ducat al Bucovinei aflată
dincolo de frontierele României, aşa cum vor fi fixate ulterior de către principalele Puteri aliate
şi asociate” • “…Art. 88. Independenţa Austriei este alienabilă numai cu consimţământul
Consiliului Societăţii Naţiunilor… Austria declară de pe acum că recunoaşte şi acceptă
 frontierele Bulgariei, greciei, Ungariei, poloniei, României, ale Statului sârbo-croato-sloven şi
ale Statului cehoslovac, aşa cum aceste frontiere vor fi stabilite de către principalele Puteri
aliate şi asociate…”
“…Art. 120. Numărul total al forţelor militare în armata austriacă nu va trebui să
depăşească 30 000 de oameni, inclusiv ofiţeri şi trupe auxiliare…” • “…Art. 177. Guvernele
aliate şi asociate declară, şi Austria recunoaşte, că Austria şi aliaţii săi sunt răspunzători –
pentru a le fi cauzat – de pierderile şi pagubele suferite de Guvernele aliate şi asociate şi
naţionalii lor, ca urmare a războiului ce le-a fost impus prin agresiunea Austro – Ungariei şi a
aliaţilor săi…”
c) Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly ( 27 noiembrie 1919 ) • Bulgaria ceda Greciei Tracia
occidentală, pierzând astfel ieşirea la Marea Egee; • Graniţa româno-bulgară era stabilită
potrivit clauzelor înscrise în tratatul de pace de la Bucureşti din 1913, Cadrilaterul ( partea de
sud a Dobrogei ) revenind României; • armata nu putea depăşi 20 000 de oameni; • serviciul
militar obligatoriu a fost interzis; • Bulgaria nu mai putea deţine aviaţie militară sau flotă de
război;
Fragmente din tratatul de pace cu Bulgaria • “… Art. 21. Bulgaria recunoaşte că asociindu-
se la războiul de agresiune pe care Germania şi Austro – Ungaria l-au întreprins contra
Puterilor aliate şi asociate, a pricinuit acestora din urmă pierderi şi sacrificii de tot felul a căror
completă reparaţiune ea ar trebui să o asigure. Pe de altă parte, Puterile aliate şi asociate
recunosc că resursele Bulgariei nu sunt îndestulătoare pentru a o pune în măsură de a
asigura o completă reparaţiune. ( … ) În consecinţă, Bulgaria se obligă a plăti şi Puterile aliate
şi asociate se obligă a accepta suma de două miliarde două sute cincizeci de milioane (
2.250.000.000 ) de franci aur, ca reprezentând reparaţiunea a cărei sarcină Bulgaria este
capabilă de a o lua asupra ei. Plata acestei sume se va face, sub rezerva dispoziţiunilor de
mai jos prin plăţi semestriale a căror scadenţă va fi la 1 ianuarie şi la 1 iulie a fiecărui an.
Prima scadenţă va fi la 1 iulie 1920.”
d)Tratatul cu Ungaria de la Trianon ( 4 iunie 1920 ); • Ungaria recunoştea graniţele şi
independenţa noilor state care se constituiseră sau îşi desăvârşiseră unitatea de stat ca
urmare a prăbuşirii Imperiului Habsburgic; • Art. 45 din tratat confirma unirea Transilvaniei,
Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România; • demobilizarea armatei; • interzicerea
serviciului militar obligatoriu; • menţinerea unei armate de numai 35 000 de oameni; • Ungaria
nu putea deţine aviaţie militară, tancuri, artilerie grea, flotă de război;
Fragmente din tratatul de pace cu Ungaria • “…Art.45. Ungaria renunţă, în ceea ce o
priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii
austro-ungare, situate dincolo de fruntariile Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27,
Partea II ( Fruntariile Ungariei ) şi recunoscute prin prezentul Tratat sau prin orice alte tratate
încheiate în scop de a regla afacerile actuale, ca făcând parte din România.” • “…Art. 46. O
comisiune compusă din şapte membri, din cari cinci vor fi numiţi de principalele Puteri aliate şi
asociate, unul de România şi unul de Ungaria, de faţă pentru a fixa la faţa locului traseul liniei
de fruntariile descrise la articolul 27, Partea II ( Fruntariile Ungariei )”
e) Tratatul cu Turcia de la Sevres ( 10 august 1920 ); • Potrivit tratatului de la Sevres
strâmtorile Bosfor şi Dardanele ( care făceau legătura între marea Neagră şi Marea
Mediterană) erau declarate libere pentru trecerea vaselor comerciale şi militare ale tuturor
statelor, atât în timp de pace, cât şi pe timp de război. • Respectarea regimului strâmtorilor era
încredinţată unei Comisii Internaţionale formată din reprezentanţii Angliei, Franţei, Italiei,
Japoniei, SUA ( în cazul şi la data când ele vor dori să ia parte ), Rusiei, Greciei, României,
Bulgariei şi Turcia. • Rusia, Bulgaria şi Turcia urmau să-şi trimită delegaţii în Comisie numai în
cazul intrării lor în Societatea Naţiunilor.
Turcia a fost redusă la Asia Mică şi la litoralul european al Constantinopolului. • Teritoriile
arabe stăpânite de Imperiul Otoman au revenit sub mandat Marii Britanii şi Franţei ( Franţei i-
au revenit teritoriile de azi ale Siriei şi Libanului iar Marii Britanii i-au revenit actualele teritorii
ale Israelului, Iordaniei şi Irakului ). • Zona de est a Traciei, peninsula Gallipolii, Smirna şi mai
multe insule din Marea Egee au revenit Greciei. • Revoluţia naţională condusă de Mustafa
Kemal Ataturk va impune anularea tratatului de la Sevres şi încheierea unui alt tratat de pace
la Lausanne ( 1923 ). Noul tratat a fost prima revizuire semnificativă a tratatului de pace. • În
urma războiului cu Grecia, Turcia a redobândit Tracia de est, Smirna şi insulele din Marea
Egee.
f) Europa după modificările teritoriale Menţionează: - ţările desprinse din fostul imperiu
ţarist; - statele succesoare ale imperiului austro – ungar; - statele nou apărute în 1918; - statul
refăcut în urma împărţirilor din secolul al XVIII-lea; - teritoriile care s-au unit cu România în
1918;
g) Care dintre “cele 14 puncte” ale lui Wilson s-au aplicat ? Iată rezumatul celor 14
puncte ale preşedintelui Wilson: • Renunţarea la diplomaţia secretă. • Libertatea navigaţiei
comerciale în timp de pace şi de război. • Reducerea înarmărilor. • Rezolvarea problemelor
coloniale. • Eliberarea teritoriului rusesc de către Germania. • Restabilirea Belgiei. •
Retrocedarea Alsaciei şi Lorenei către Franţa. • Rectificarea graniţelor Italiei conform cu
principiului naţionalităţilor. • Libertatea comerţului internaţional. • Autonomia popoarelor din
Austro-Ungaria. • Acces la mare pentru Serbia. • Crearea statului polonez independent cu
acces la mare. • Deschiderea strâmtorilor pentru toate vasele. • Crearea Societăţii Naţiunilor.