Şcoala Gimnazială Nr.

14 Braşov

PREINSPECŢIA
PENTRU GRADUL II

07.03.2013

ÎNV. MOARCĂŞ ALEXANDRA

1
Şcoala Gimnazială Nr. 14 Braşov

PROIECT DIDACTIC
- COMUNICARE ÎN LIMBA
ROMÂNĂ –

CLASA PREGĂTITOARE

AN ŞCOLAR: 2012 – 2013

ÎNV. MOARCĂŞ ALEXANDRA

2
DATA: 07.03.2013
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Şcoala Gimnazială Nr. 14 Braşov
CLASA: Pregătitoare B
ÎNVĂŢĂTOR: prof. Moarcăş Alexandra
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
UNITATEA TEMATICĂ: În lumea poveştilor
DISCIPLINA ŞCOLARĂ: Comunicare în limba română
SUBIECTUL: Inima mamei, de Alexandru Mitru
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată
TIPUL LECŢIEI: comunicare şi însuşire de noi cunoştinţe

COMPETENŢE SPECIFICE:

 COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

1.1. Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar
1.2. Recunoaşterea unor detalii dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar

 EDUCAŢIE PENTRU SOCIETATE

3.1. Relaţionarea pozitivă cu alţi membri ai grupului de apartenenţă, în rezolvarea unor sarcini
simple de lucru

 DEZVOLTARE PERSONALĂ
2.1. Recunoaşterea emoţiilor de bază raportate la experienţele de viaţă trăite
2.2. Identificarea şi aplicarea regulilor de comunicare specifice în activitatea şcolară

 MUZICĂ ŞI MIŞCARE
2.1. Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mişcarea sugerată de text

 MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI

3.2. Manifestarea curiozităţii pentru observarea unor fenomene/procese/structuri repetitive
simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularităţi

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Cognitive
 Să formuleze corect răspunsuri la întrebări care vizează conţinutul unui text audiat
 Să numească personajele din povestea audiată

3
  Să desprindă corect o învăţătură din povestea audiată
 Să identifice simbolurile adecvate caracteristicilor zilei (vreme, anotimp, poziţia în
succesiunea zilelor săptămânii)
 Să enumere corect minim trei însuşiri morale ale mamei
 Să enumere corect minim trei modalităţi de manifestare a dragostei copiilor pentru
mama
Afective
 Să manifeste interes pentru lecţie
 Să îşi manifeste verbal şi nonverbal dragostea pentru mama
Psiho-motrice
 Să intoneze corect, din memorie, cântece dedicate mamei
 Să execute mişcări sugerate de textul cântecelor
STRATEGII DIDACTICE:
 METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia euristică, explicaţia, lectura predictivă
 MIJLOACE DIDACTICE: Calendarul naturii, textul poveştii Inima mamei de
Alexandru Mitru, imagini reprezentând secvenţe din poveste, scrisoare de la Zâna
Primăvara
 FORME DE ORGANIZARE: frontal, individual.
DURATA: 30 min + 15 min activitate complementară
BIBLIOGRAFIE:
*** Programa şcolară pentru clasa pregătitoare, anexa 2 la OMECTS nr. 3656/29.03.2012,
Bucureşti, 2012.
Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la
şcolarii mici – program de formare de tip „blended learning” pentru cadrele didactice din
învăţământul primar, suport de curs METCS, 2012.
Dumitru, Alexandrina; Viorel-George Dumitru, Activităţi transdisciplinare pentru grădiniţă şi
ciclul primar – jocuri didactice, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.
*** Poveşti, povestiri, basme şi legende – antologie de texte literare pentru preşcolari şi
şcolari, Editura Arlequin, Bucureşti, 2011.

4
5
 CONŢINUT ŞTIINŢIFIC STRATEGII DIDACTICE
ETAPELE 1
C.S. ACTIVITATEA METODE ŞI MATERIAL FORME DE EVALUARE
LECŢIEI ACTIVITATEA ÎNVĂŢĂTOAREI PROCEDEE DIDACTIC ORGANIZARE
ELEVILOR
1. MOMENT Se asigură condiţiile necesare desfăşurării
ORGANIZA- în condiţii optime a orei de Comunicare
TORIC
în limba română:
 Aerisirea sălii de clasă
 Amenajarea spaţiului de
desfăşurare a activităţii Elevii intră în sala de
 Pregătirea materialului didactic clasă în mod organizat.

Se anunţă momentul Întâlnirii de Elevii ascultă îndemnul Conversaţia Observarea

dimineaţă prin versurile: „Haideţi să ne şi formează un cerc în Frontal, în cerc sistematică
adunăm / În cerc să ne aşezăm.” faţa clasei.
MM Salutul se realizează prin urarea „Bună Elevii îşi dau mâna şi îşi
2.1 dimineaţa!”(însoţită de strângeri de mână) urează bună dimineaţa.
DP 2.2. şi prin intonarea cântecului cu acelaşi Elevii intonează
nume. cântecul.
Prezenţa: „După ce ne-am adunat / Şi Aprecierea
frumos ne-am salutat / Colegii ne-am Elevii precizează numele imediată a
întâlnit. / Oare cine n-a venit?” copiilor absenţi. răspunsurilor
MEM Calendarul naturii: elevul de serviciu Elevul de serviciu Calendarul
3.2. este solicitat să completeze calendarul completează calendarul naturii
naturii. naturii.
2. Învăţătoarea anunţă: Elevii ascultă explicaţiile Explicaţia Frontal, în cerc
REACTUALI-
ZAREA
- Toată săptămâna ne-am petrecut-o pe învăţătoarei.
CUNOŞTIN- tărâmul poveştilor. În fiecare zi ne-am
ŢELOR propus să o ajutăm pe Zâna Primăvara să
DOBÂNDITE alunge Iarna din ţară şi în fiecare zi ne-a
ANTERIOR rugat să îndeplinim anumite sarcini, să
jucăm anumite roluri: am fost mărţişoare,
1
C.S. = Competenţe Specifice

6
 apoi rândunele şi ghiocei. Prin
conştiinciozitatea noastră am vrut să o
convingem pe Primăvară să vină mai
repede pentru că ne dorim din nou joacă
în aer liber, excursii, cer senin, soare
DP 2.1 strălucitor şi flori multicolore. Cum v-aţi Conversaţia
simţit în aceste zile ca aliaţi ai Zânei Copiii îşi exprimă
Primăvara? sentimentele.
- Primăvara a văzut eforturile voastre şi a
trimis aseară o păsărică la fereastra casei
mele care mi-a şoptit un mesaj. Ca să nu-l
uit, l-am notat repede pe un bileţel. Vreţi
să auziţi mesajul Primăverii? Copiii răspund afirmativ.

3. Învăţătoarea citeşte scrisorica primită de Elevii ascultă mesajul. Explicaţia Scrisorica Frontal Observarea
CAPTAREA la Zâna Primăvara – noutatea zilei Zânei sistematică
ATENŢIEI
(Anexa 1) Primăvara
(anexa 1)
4. CLR - Ce părere aveţi despre planul pe care l-a Copiii răspund: Conversaţia Frontal, în cerc Aprecierea
ANUNŢARE 1.1., făcut Zâna Iarna? -…este un plan crud. euristică imediată a
A TEMEI ŞI
A
1.2. - Cum v-aţi simţi ca ziua mamei să fie răspunsurilor
OBIECTIVE- fără soare, fără flori, fără culoare? -…trişti, nefericiţi.
LOR - Ce ne îndeamnă Primăvara să facem? -…să ne gândim la
OPERAŢIO- mămicile noastre, să
NALE învăţăm cum să le iubim.
- Foarte bine! Dar înainte de a învăţa cum
să îi demonstrăm dragostea noastră, vom
medita (ne vom gândi) la felul în care ea
ne oferă dragostea ei. Pentru aceasta eu
vă voi citi o poveste intitulată Inima
mamei, scrisă de Alexandru Mitru. Voi o
veţi asculta cu mare atenţie pentru ca prin

7
 răspunsurile la întrebările ce vi le voi
pune să dovediţi că sunteţi ascultători,
isteţi şi vrednici de a fi ajutoarele
Primăverii.
5. Înainte de a începe lectura, copiii sunt Lectura Textul Frontal, în Aprecierea
DIRIJAREA organizaţi în cerc, pe covor. Învăţătoarea predictivă poveştii cerc, pe covor imediată şi
ÎNVĂŢĂRII
cere prima predicţie: Imagini cu orală a
- Despre ce credeţi voi că se vorbeşte în Elevii răspund. secvenţe din răspunsurilor
poveste? Argumentaţi. poveste
Învăţătoarea citeşte povestea (anexa 2)
folosind intonaţia corespunzătoare. În
momentele cheie, lectura se întrerupe
pentru formularea predicţiilor. De fiecare
dată, se solicită argumentarea predicţiei.
6. ASIGURA- CLR Se verifică înţelegerea conţinutului Elevii răspund la Conversaţia Frontal Aprecierea
REA 1.1., poveştii prin întrebări: întrebări. euristică? imediată a
RETENŢIEI
1.2. răspunsurilor
ŞI A
TRANSFE- DP 2.1. - Despre ce este vorba în poveste?

-
RULUI DE
CUNOŞTIN- Care sunt personajele poveştii?
ŢE
- Câţi copii avea mama?

- Care erau numele lor?

- De cine au fost copiii răpiţi?

- Ce a făcut mama după ce copiii au

fost răpiţi?

ES 3.1.
- Cine s-a ivit prima oară în calea
mamei?

8
 - Ce i-a cerut Frigul?

- Cu ce personaje s-a întâlnit apoi şi

CLR ce i-au cerut ele? Elevii ordonează
1.1, imaginile în ordinea
1.2. - De ce a făcut mama aceste cronologică a întâmplării
lucruri/sacrificii? lor.

- Ce dovedeşte acest lucru?

- Cum putem noi să răsplătim

dragostea mamei?

- Care este finalul poveştii?

- Ce învăţătură desprindem din

poveste?
Se reconstituie povestea prin ordonarea
cronologică a imaginilor.
7. MM Se fac aprecieri verbale individuale şi Jocul Frontal Evaluarea
EVALUARE 2.1. colective cu privire la activitatea elevilor. Copiii intonează cântecul muzical activităţii
FINALĂ
În încheiere se propune jocul de mişcare şi execută mişcările elevilor
Mama spune... sugerate de text.
8. MOMENT Elevii părăsesc sala de Joc muzical Frontal
ORGANIZA- clasă în mod organizat
TORIC
FINAL
intonând cântecelul
Răţuştele mele.

9
 ANEXA 1

PRIMĂVARA

“Dragii mei,

Am văzut zilele trecute hărnicia şi dorinţa

voastră sinceră de a mă ajuta să revin în ţară. Aţi
trecut probele cu succes şi acest lucru m-a
bucurat.
Dar astăzi, se iveşte în faţa noastră o nouă
provocare. Am aflat aseară de ultimul plan pe
care Zâna Iarna l-a făcut: prin gerul de dimineaţă
ea încearcă să îngheţe toate florile din ţară
pentru a ne împiedica să ne bucurăm de una din
cele mai frumoase zile ale primăverii: Ziua
Mamei.

10
 Haideţi să ne gândim astăzi la această fiinţă
minunată: MAMA, să înţelegem de ce o iubim şi
să învăţăm cum să-i arătăm dragostea noastră.
Poate dragostea va topi gheaţa şi va înmuia
frigul.
Am mare încredere că veţi fi ascultători,
harnici şi isteţi. Poate, la un moment dat, voi
trece pe la fereastra clasei voastre să vă admir
lucrând.

Cu mult drag,
Primăvara mei,
ANEXA 2
INIMA MAMEI
Prelucrare după povestea lui Alexandru Mitru

Trăia odată dragii mei… într-o cetate săracă dintre nişte munţi înalţi o femei sărmană, o
văduvă care-şi creştea singură cu greu cei doi copii: un băieţel pe nume Voinicel şi o fetiţă pe
nume Hărnicuţa. Deşi trăiau în lipsuri şi nevoi, mama avea şi o mulţumire căci copiii ei erau
cuminţi, ascultători şi o iubeau nespus de mult. (planşa 1)
Într-o zi, pe uliţele de piatră ale cetăţii răsună tropotul unei caleşti atât de împodobite cum nu
se mai văzuse prin părţile acelea. Era toată din aur, bătută cu diamante, trasă de 12 cai negri.
În urma caleştii veneau călări cete de slujitori, îmbrăcaţi în zale aurite şi înarmaţi până în
dinţi, iar înăuntrul se lăfăia pe perne o boieroaică bătrână şi grasă care privea cu ochi răi spre
trecătorii de pe uliţi. O asemenea caleaşcă şi o asemenea boieroaică nu se mai pomeniseră pe
meleagurile acelea. Oamenii se fereau din calea ei, înspăimântaţi, iar caleaşca se opri chiar în
faţa căsuţei văduvei.
Copii se jucau cântând în grădiniţă, în vreme ce mama îi veghea cu dragoste lucrând pentru ei
hăinuţe. Boieroaica coborî, foşnind din mătăsuri, în clinchet de podoabe şi grăi cu mândrie
către mamă:
- Eu sunt Bogăţia! Sunt cea mai puternică împărăteasă. Averile mele sunt nemăsurate şi
cei ce mă slujesc sunt nenumăraţi. Am auzit despre copiii tăi cât sunt de buni şi de
cuminţi şi am venit să-ţi cer să mi-i dai ca să-i fac fericiţi şi să fii şi tu fericită!

Mama simţi în inima ei primejdia, îşi luă copiii în braţe şi răspunse:

11
 - Nu şi-i dau!... Bogăţia ta e strânsă din jaf şi din războaie şi nu aduce fericire, ci numai
lacrimi. Fericirea mea stă în muncă şi în cuminţenia copiilor mei şi noi nu avem
nevoie de tine! (planşa 2)

Atunci împărăteasa cea rea s-a mâniat şi pe cât era de urâtă, pe-atât s-a făcut încă o dată de
urâtă. S-a înnegrit la chip şi de atâta ură nici nu mai putea vorbi. A scos doar o batistă de
mătase şi a fluturat-o în vânt. Din ea s-au răspândit miresme ameţitoare care au adormit-o
numaidecât pe mamă.
Oştenii îmbrăcaţi în zale de aur s-au repezit, i-au smuls copiii din braţe, dispărând apoi cu toţii
pe drumul ce ieşea din cetate.
Când s-a deşteptat din somn biata mamă, ia copiii de unde nu-s. De-atâta spaimă şi atâta jale,
nu ştia ce să mai facă. Plângea, mai-mai să i se stingă luminile ochilor!
Pe urmă şi-a dat seama ea că, aşa slabă şi neajutorată cum era, va trebui să pornească să-şi
scape copiii. Şi, luând în mână un toiag, pe spate un sac cu merinde, n-a mai stat nici o clipă
pe gânduri şi a plecat la drum, căutându-şi copilaşii, întrebând pe fiecare dacă nu i-a văzut.
Dar oamenii răspundeau că nu şi clătinau amărâţi din cap.
A mers ea aşa, străbătând câmpii întinse şi văi, trecând prin păduri şi peste ape mari, timp
îndelungat până s-a făcut iarnă. Viscolul bătea cu sălbăticie şi aducea cu sine vârtejuri albe de
zăpadă. Nimeni nu mai umbla peste dealuri în afară de mama. Oamenii şi animalele se
ascundeau în adăposturi. Numai ea mergea înainte, fără odihnă cu trupu-i firav îngheţat.
Într-un miez de noapte ajunse la poalele unui munte drept ca un perete şi înalt, încât abia i se
vedea vârful. Mama se agăţă de stâncile acoperite de gheaţă, îşi zgârie mâinile şi picioarele,
dar urcă, urcă până sus. Acolo, pe un ciot de stâncă sta încruntat un vultur pleşuv, cu ciocul
ascuţit. Cu glasul slab îl rugă să-i arate drumul spre castelul Bogăţiei, ca să-şi scape din
ghearele ei copilaşii răpiţi. Vulturul cel pleşuv, care se numea Frigul, se învoi să-i arate
drumul doar dacă-i dă în schimb părul ei lung şi moale ca mătasea, de culoarea spicului de
grâu, ca să-şi învelească ţeasta lui pleşuvă şi trupul îngheţat. (planşa 3)
Mama nici n-a stat pe gânduri şi după ce i-a dat cosiţele ei frumoase a plecat îndată pe drumul
arătat de el. Coborî cu greu muntele, alunecă pe stânci, se cufundă în nămeţi albi , îndură
frigul cel fără asemănare din munţii stăpâniţi de vulturul pleşuv, şi merse, merse fără oprire…
Merindele se mult i se sfârşiseră şi altele nu se găseau în ţinutul acela de piatră şi gheaţă. Era
sleită de foame şi abia se mai târa când, într-un miez de ziuă ajunse la o pădure deasă prin
care abia-şi putea croi drum, tufişurile încâlcite rupându-i veşmintele şi sângerându-i faţa. De
prin desişuri se vedeau sticlind ochii fiarelor sălbatice şi se auzeau urletele lor de foame…
Deodată îi ieşi înainte un lup mare, cenuşiu, stăpânul acelei păduri întunecate. Sărmana
mamă, sfâşiată de foame şi de trudă îi ceru şi lui să-i arate calea care duce la castelul Bogăţiei.
Lupul cel mare, care se numea Foamea, îi ceru în schimb dinţii ei cei albi şi frumoşi ca nişte
mărgăritare. Auzind mama dorinţa lupului, fără să mai stea pe gânduri, îi dădu dinţii şi porni
cu grăbire pe calea pe care i-o arătă. (planşa 4)
Ajunsă aici, descoperi un ţinut secetos unde picioarele i se îngropau adânc în nisip, căldura o
frigea şi nicăieri nu se găsea nici o picătură de apă. Izvoarele secaseră în ţinutul acela, iar
stăpânul acelui loc, un broscoi mare, numit Setea, cu pielea verde, brăzdată cu creţuri şi cu
ochii bulbucaţi cât nişte străchini i-a cerut şi el unghiile ei trandafirii în schimbul informaţiei
despre castelul Bogăţiei.
Mama, fără a spune un cuvânt, după ce-şi dă unghiile broscoiului porneşte iar la drum.
(planşa 5)
Trecuse timp îndelungat şi suferinţe fără seamăn îndurase de când îşi tot căuta copiii.
Îmbătrânise biata şi se gârbovise. Simţea că dacă drumul va mai ţine mult, se va sfârşi înainte
de vreme. Când, iată, într-un asfinţit, văzu ridicându-se pe o culme un castel măreţ, cu totul şi
cu totul de aur şi porţile de aramă. Numai că pe cât era de mândru castelul acela, pe atât

12
ieşeau din curţile sale nişte mirosuri ce înecau răsuflarea. Şi mama îşi aminti că un asemenea
miros de putreziciune avea şi batista pe care i-o fluturase în obraz Bogăţia, atunci când îi
răpise copiii. Ştiu deci că aici şi nu altundeva este palatul Bogăţiei!
Bătu în poartă şi aşteptă… Nu răspundea nimeni, în afară de ecoul prelung al munţilor. Mama
bătu iar şi iar… întreaga zi… Numai când răsări luna porţile se deschiseră şi o arătare,
jumătate om, jumătate câine se înfăţişă înaintea ei.
Mama nu se uită la el cât era de urât şi-i căzu la picioare cerându-i milă pentru copilaşii ei.
Doar că paznicul ce sta în faţa ei se numea Fără Milă şi rămase neclintit, fără să facă altceva
decât să râdă de ea şi să o batjocorească, spunându-i că Voinicel va pleca la război peste trei
zile, iar Hărnicuţa este roabă în cămările împărătesei.
Trei zile plânse mama şi se rugă la porţile palatului. Şi din lacrimile ei fierbinţi izvorî acolo un
pârâiaş limpede, ce curgea, susurând încet la vale. În cea de-a treia zi, paznicul deschise
porţile de aramă şi-i spuse mamei:
- Împărăteasa îţi trimite vorbă că se învoieşte să mai întârzie plecarea feciorilor la
război, dacă tu îi vei da inima ta de mamă. Căci inima de mamă este mai de preţ decât
toate avuţiile şi împărăţiile. O dai?
- O dau! Răspunse mama. Numai să nu plece la război. (planşa 6)

Şi în dureri neînchipuite, mama îşi smulse inima din piept şi i-o dădu. Doar că totul nu fusese
decât o înşelăciune, ca să poată răpi inima mamei, avuţie fără pereche între comorile
împărăţiei. Iar băiatul tot urma să plece la război. De bucurie că i-a izbândit înşelăciunea,
împărăteasa porunci să se azvârle inima mamei între comori şi oaspeţii să vină la petrecere.
Numai că atunci, din toată durerea şi din toată dragostea aceea de mamă, inima sfâşiată prinse
să răspândească o fierbinţeală care topi toate lacătele şi un parfum care risipi toate farmecele
şi vrăjile prin care împărăteasa ţinea în robie pe copiii văduvei dimpreună cu alte fete şi flăcăi.
Ei ieşiră din cămările în care erau închişi şi înţeleseră de ce erau în acel loc. Voinicel şi
Hărnicuţa care până atunci nu avuseseră niciodată voie să se poată vedea, se întâlniră şi se
aşezară să-şi mai povestească unul altuia la umbra unui copăcel de trandafir care crescuse
chiar pe locul unde mama lor îşi dăduse inima. La poalele lui curgea izvorul cel de lacrimi al
mamei. (planşa 7)
Se făcuse noapte. Fratele şi sora adormiră pe nesimţite, gândind la măicuţa lor. Adia un vânt
uşor. Florile şi frunzele trandafirului se legănau. Florile mângâiau obrajii şi părul celor doi
fraţi, iar frunzele foşneau şi şopteau. Răsărit din inima mamei, copăcelul povestea despre
jertfa ei fără preţ. Copiii se deşteptară şi, împreună cu fii răpiţi ai tuturor mamelor de pe
pământ, dărâmară toate urmele acelei împărăţii, până ce numai rămase din cetatea de aur
decât un pământ bun pentru arat.
În cele din urmă, o ceată de feciori, în frunte cu Voinicel, plecă la luptă împotriva Frigului,
Foamei şi Setei şi ca să caute apă vie să-i dea mamei înapoi viaţa. După drumul lung şi
obositor, după lupte grele în care le-au răpus pe cele trei dihănii, feciorii s-au întors întristaţi,
căci apă vie n-au găsit. (planşa 8)
Stând Voinicel împreună cu sora sa, Hărnicuţa, lângă copăcelul cel drag cu trandafiri, simţiră
că li se închide ochii şi pe când copăcelul îi mângâia şi îi răcorea, copiii auziră din nou
cuvintele mamei lor:
- Dragii mei copiii! Nu fiţi mâhniţi că nu aţi găsit apă vie, căci ea este chiar în faptele
voastre. Inima mea nu mai sângerează dacă voi trăiţi în pace, dacă Frigul, Foamea şi
Setea au pierit. Voi să munciţi, să vă ridicaţi o cetate puternică în care să trăiţi
împreună, în pace şi belşug! (planşa 9)

13
Când s-au trezit, după cuvântul mamei, au înălţat o cetate nouă, iar trandafirul cel roşu, răsărit
din inima mamei, a rămas în mijlocul cetăţii celei noi, zidită din muncă neîntreruptă ca o
pildă pentru toţi.

14