CONCLUZII

1. Lucrarea de faţă este o contribuţie la studiul muzicii evreieşti din spaţiul

românesc, un domeniu foarte vast şi prea puţin abordat.
2. Originalitatea lucrării constă în sistematizarea şi analiza, din punctul de vedere
al formei, a celor mai importante melodii asociate sărbătorilor, comemorărilor şi
momentelor importante din viaţa evreilor din România.
3. Un alt element inovator al lucrării îl reprezintă studiul efectuat asupra a celor
mai reprezentative două lucrări: Cântecele martirilor; melodii hasidice din
Maramureş, şi Lanţul de Aur aparţinând a doi compozitori caracteristici atât
pentru cultura muzicală românească cât şi pentru cea iudaică: Max Eisikovits si
Alexander Uriyah Boskovich.
4. Structura a fost gândită pe patru capitole, precedate de o introducere şi urmate de
concluzii, bibliografie, rezumat în limba română şi rezumat în limba engleză
5. Primul capitol, intitulat istorie şi identitate evreiască prezintă principalele
evenimente istorice aspecte ale vieţii muzicale, particularităţi ale limbii şi
semnele de cantilaţie.
6. Al doilea capitol intitulat repertoriul ocazional, analizează cântecele specifice
sărbătorilor, comemorărilor şi momentelor importante din viaţa individului şi
comunităţii evreieşti.
7. Al treilea capitol – Repertoriul neocazional – analizează melodiile care, deşi nu
sunt legate strict de anumite sărbători sau comemorări, sunt preferate în
alcătuirea repertoriilor acestora.
8. Capitolul IV – Cântecul evreiesc în creaţia cultă muzicală românească –
analizează două lucrări reprezentative în acest sens: Cântecele martirilor;
melodii hasidice din Maramureş de Max Eisikovits şi Lanţul de aur de
Alexander Uriyah Boskovich.

163
 9. Obiectivele avute în vedere au fost stabilirea formei generale a tuturor lucrărilor
analizate, permiţând, astfel, un sinopsis al acestora.
10. La studierea fiecărui cântec au fost parcurse două etape: documentarea şi
analiza. Prima parte a documentării a constat în studierea substratului tradiţional
şi spiritual al cântecelor evreieşti din spaţiul românesc contemporan. A doua
parte a documentării a urmărit forma scrisă în diverse publicaţii şi am ales
variantele care corespund cel mai bine versiunilor utilizate în România. Pentru
cântecele unde nu am găsit o formă scrisă, am procedat la sintetizarea şi
transcrierea variantelor orale cele mai reprezentative pentru ţara noastră. Analiza
propriu-zisă a cântecelor selectate în prima etapă a cuprins următoarele activităţi
 identificarea structurii piesei;
 traducerea textului;
 analiza muzicală propriu-zisă.
În cadrul tezei, rezultatele analizei sunt prezentate astfel:
 titlul în limba ebraică transliterat conform ortografiei limbii române urmat de
traducerea în română a acestuia;
 traducerea, în română, a textului;
 schema generală a formei; am optat pentru prezentarea tabelară deoarece permite
un sinopsis al arhitecturii; în cazurile în care cântecul are mai multe strofe iar
acestora le corespunde aceeaşi formă, schema s-a realizat la nivel de strofă
poetică
 analiza detaliată a frazelor sau rândurilor melodice
Pentru analiza celor două lucrări din capitolul IV am aplicat aceeaşi metodologie cu
precizarea că, în Cântecele martirilor, a fost evidenţiată relaţia voce-pian iar în Lanţul
de aur particularităţile care ţin de scriitura orchestrală.
11. În urma analizei s-au constatat următoarele:
 Organizările sonore utilizate cel mai des sunt cele cu caracter minor: eolicul,
minorul armonic şi doric-lidicul. În ceea ce priveşte organizările sonore majore,
sunt întâlnite mai ales majorul (ionicul) şi mixolidic-frigicul. Din cauza educării
auzului în spiritul organizării sonore tonal-funcţionale, există tendinţa de a
considera mixolidic-frigicul ca un minor armonic ale cărui desene melodice sunt
centrate în jurul dominantei, având în vedere că utilizează aceleaşi sunete; sunt

164
 situaţii în care chiar nu se poate face o distincţie clară între cele două organizări
sonore
 Ritmul este, în marea majoritate a cazurilor, de tip giusto.
 Forma cea mai des întâlnită este bistroficul de tip A B, cu prima strofă bipodică
iar a doua tripodică; o altă formă care apare destul de frecvent este tristroficul
care prezintă atât însuşirile formei de lanţ cât şi a celei de bar.
Coroborând observaţiile de mai sus cu faptul că textul majorităţii cântecelor este
religios, se poate deduce că cele mai multe din melodiile analizate nu provin din
cantilaţiile biblice, ci din muzica naţionalităţilor conlocuitoare.
12. Lucrarea de faţă constituie o bază pentru dezvoltarea unor cercetări viitoare în
domeniul muzicii evreieşti din ţara noastră

165
166