Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Un scandal financiar masiv a fost cel in care a fost implicata cea mai mare
companie de produse alimentare din Italia, Parmalat,. Cu dispariţia a mai mult de 10
miliarde dolari declarati ca fiind active, scandalul pune de asemenea sub semnul
întrebării modul în care practicile de contabilitate, atât străine şi autohtone, ar fi
contribuit la căderea companiei.
In cazul companiei Parmalat practica folosita a fost raportarea eronata a
activelor si datoriilor sau cum sa faci din pierdere profit. Astfel ca diviziile operationale
ale grupului agro-alimentar Parmalat au inregistrat in primele noua luni ale anului o
pierdere bruta de 351 milioane de euro, in timp ce fosta conducere a grupului raportase
pentru aceeasi perioada un profit brut de 304 milioane euro.
În decembrie, s-a descoperit ca Parmalat folosea activele sale pentru a
compensa pasive printr-o reţea de companii financiare offshore şi străine. Problema,
însă, a fost că aceste active nu existau Un document de la Bank of America, care ar fi
trebuit să confirme prezenţa unui cont valid ce conţinea mai mult de 4 miliarde dolari a
fost un fals. Un reprezentant al Parmalat, a pretins că a exista 7.7 miliarde dolari la un
alt cont Bank of America, dar reprezentanţii băncii au stabilit că acest cont, de
asemenea, nu exista. Acest bani, cum ar fi istoria intregului profit al companiei
Parmalat, e posibil a fi un produs al imaginaţiei.
Scandalul nu ar fi iesit lumină dacă nu ar fi fost pentru o dispoziţie în dreptul
italian prin care companiile trebuie să schimbe firmele de audit la fiecare nouă
ani. Deloitte & Touche, care a înlocuit auditorul Grant Thornton în 1999, a fost primul
care a examina conturile inexistente. Acest lucru a pus în discuţie rolul pe care Grant
Thornton l-a avut în fraudă, mai ales ca Parmalat a continuat să păstreze firma în
calitate de auditor al filialei din Insulele Cayman.. Diferenta dintre rezultatele anuntate
de fosta companie si cele identificate de auditorul Parmalat provin dintr-o serie de
tranzactii fictive incheiate de Bonlat, o subsidiara financiara a grupului cu sediul in
Insulele Cayman.
SEC şi autorităţile italiene au început să caute în ambele operaţiuni bancare şi de
subscriere pentru a stabili dacă instituţiile atât în Statele Unite şi în străinătate au fost
complice la frauda prin vanzarea de obligatiuni Parmalat, chiar dacă ştiau compania a
fost insolvabilă. Întrebarea este dacă acestea au fost pacaliti de Parmalat cu o
documentaţie falsa sau acestia s-au facut ca nu vad nimic suspect.
Printre cei acuzati se numara fondatorul si fostul director executiv al companiei
Parmalat, Calisto Tanzi, unii membri ai familiei acestuia, cat si fostul director financiar al
Parmalat, Fausto Tonna.
Procurorii analizeaza in acelasi timp rolul pe care bancile l-ar fi putut juca in
colapsul Parmalat, companie ce a devenit cunoscuta drept "Enron al Europei".
Prabusirea Bancorex
In curand se vor implini 11 ani de la cel mai rasunator „faliment” bancar din
Romania contemporana: Bancorex. Tot atatia ani, autoritatile statului nu au gasit
inventatorii creditelor neperformante. Un singur om a fost condamnat pentru bancile
„prabusite” in perioada 1998-1999. Iar statul roman a suportat costuri, pentru toate
acestea, de peste patru miliarde de euro.
Conform declaratiilor oficiale, Bancorex nu a dat niciodata faliment. Doar a fuzionat
cu BCR - pe romaneste, statul roman a transferat „gaurile negre” la AVAB, iar sediile si
alte active performante la banca mai sus mentionata. De altfel, anul 1999 a fost cel mai
prost cu putinta pentru sistemul bancar.
Aproape 600 de milioane de dolari si 9.846 de miliarde de lei vechi este costul
suportat de la buget pentru lichidarea Bancorex (pierderi de doua miliarde de dolari).
Filiera prin care a fost devalizata Bancorex, dar si celelalte banci romanesti, a fost una
extrem de simpla. De regula, se cumparau pe sume derizorii diverse constructii
darapanate (grajdurile fostelor CAP-uri au avut mare... succes) dupa care se garanta cu
ele credite de sute de milioane de dolari.
Respectivele imprumuturi nu erau niciodata rambursate, bancile urmand a-si
recupera creditele din vanzarea acestor gajuri.
Pentru dezastrul Bancorex a fost acuzat un singur om: Razvan Temesan, unul
dintre conducatorii bancii, dupa 1990. El a fost considerat de catre Justitie principalul
autor al colapsului.
Razvan Temesan a fost arestat in 1997, dar pus in libertate la scurt timp de catre
Tribunalul Bucuresti
Unul dintre cei mai fideli clienti ai Bancorex a fost controversatul om de afaceri
George Constantin Paunescu. Agentia de Valorificare a Active lor Bancare (AVAB) a
preluat in 1999-2000 urmatoarele creante ale societatilor GCP - General Consulting and
Procurement, Compania Hoteliera Intercontinental Romania, Curierul National si
Institutul Roman de Investitii. Valoarea totala a acestora se ridica la 180,9 milioane de
dolari si 3,176 miliarde de lei.
Prima „afacere” importanta pe care GCP a parafat-o cu Bancorex s-a derulat in
1996. Banca de stat a acceptat sa faca o investitie de 20 de milioane de dolari intro
firma de transport aerian, Dac Air. S-au dat imediat sase milioane de dolari sI Bancorex
s-a angajat sa participe la majorarea de capital social cu restul de 14 milioane de dolari.
La nici un an de la semnare, arestarea lui Razvan Temesan a schimbat pozitia
Bancorex fata de acest contract. S-a considerat ca nu era vorba de o investitie, ci de un
credit mascat. Surprinzator, nu numai ca nu au fost inapoiate niciodata cele sase
milioane de dolari, ba chiar Dac Air a obtinut in instanta despagubiri pentru intreruperea
finantarii. Sa mai mentionam ca George Constantin Paunescu a disparut din tara dupa
1997, odata cu plecarea de la guvernare a PDSR-ului. El s-a intors la doar cateva luni
dupa revenirea PSD-ului la putere, in 2001. Nu a fost niciodata condamnat pentru
devalizarea bancii de stat.
Schema Ponzi
WWW.MANAGEMENT.ASE.RO
WWW.IER.RO
WWW.ALLBUSINESS.COM
WWW.ZF.COM
WWW.GANDUL.COM
WWW.ECTAP.RO
WWW.STECONOMICE.UORADEA.RO
WWW.CIG.ASE
WWW.CECCAR-IASI.RO
WWW.REVISTA-CAFR.RO
WWW.WIKIPEDIA.ORG