 REGLAJUL GENETIC LA EUCARIOTE

Genele au rolul de a codifica sinteza proteinelor, insa acestea nu sunt

necesare toate o dată si în aceeași cantitate. De aceea este nevoie de un
sistem de reglaj al activității genelor.

La nivelul celulelor eucariote există două tipuri de reglaj:

A. Reglaj pe termen scurt- ce determină variații în concentrația si
activitatea intracelulară a enzimelor, proteinelor, ADN, ARN,
hormonilor;
B. Reglaj pe termen lung- ce implică procese de diferențiere celulară în
cursul dezvoltării ontogenetice. (de la celula ou, zigotul, pana la organismul
adult, complet dezvoltat)

A. Reglajul genetic pe termen scurt

 Se realizează la nivel transcripțional, fiecare genă fiind transcrisă individual de
un ARN mesager;
 La eucariote, materialul genetic se caracterizează printr-o discontinuitate
genetică (în molecula de ADN se succed secvenţe informaţionale (exoni) şi
noninformaţionale (introni).

 Reglajul genetic pe termen scurt implică cinci niveluri de reglaj:

1.Nivelul transcripțional- are loc selectarea genelor ce vor fi transcrise din

ADN în ARNm, cu ajutorul ARNm precursor;

ADN ------ARNprecursor -------ARNm

 2.Nivelul maturării ARNm- are loc eliminarea intronilor. Astfel, exonii sunt
asamblati, formându-se ARNm matur;

3. Nivelul migrării ARNm matur – are loc selectarea moleculelor de ARNm

matur, ce vor trece din nucleu în citoplasmă;

4.Nivelul translației- are loc selectarea ARNm, ce va fi utilizat pentru sinteza

proteinelor la nivelul ribozomilor;
5.Nivelul degradării ARNm- are loc selectarea moleculelor de ARNm, ce vor fi
degradate în citoplasmă.

Factorii ce influențează reglajul pe termen scurt

 Proteinele histonice si nonhistonice
-histonele stabilizează structura fibrei de cromatină si inhibă activitatea genelor.
-nonhistonele inițiază funcționarea genelor prin eliberarea ADN-ului de histone si
posibilitatea transcrierii lui.
 Hormonii – activează în serie transcripția diferitelor gene.
 Heterocromatinizarea (condensarea mai pronuntata a cromatinei.
In starea condensata, cromatina este nefunctionala. De la
eucromatina, la heterocromatina)
 Exemplu : Determinarea sexului este dat de cromozomii XX la femei si XY
la bărbați. Pentru evitarea apariției diferențelor mari între cele două sexe, unul
din cromozomii X de la femei se heterocromatinizează devenind corpuscul
Barr (cromatina sexuala). Scopul acestui proces este evitarea aparitiei
mutatiilor de pe cromozomul X, si implicit a bolilor genetice.

B. Reglajul genetic pe termen lung

 La nivelul întregului genom- Implică fenomenul de diferențiere din cadrul
dezvoltării ontogenetice de la celula ou până la organismul complet dezvoltat.
Celula ou conține toată informația necesară formării unui individ. Ea suferă
diviziuni succesive dând naștere embrionului care este alcătuit din 3 foițe
embrionare: ectoderm, mezoderm, endoderm din care se diferențiază
diferitele tipuri de țesuturi. Pe măsură ce țesuturile se specializează rămân
active doar acele gene necesare funcționării țesutului respectiv, restul fiind
heterocromatinizate.

Genele implicate pot fi incluse în trei grupuri:

 gene de origine maternă: sunt implicate în organizarea spaţială a embrionului
 gene de segmentare: determină numărul şi organizarea segmentelor
corpului.
 genele homeotice: determină identitatea fiecărui segment individual.
La nivelul cromozomului- se realizează prin heterocromatinizare, ceea ce
conduce la o reducere, sau chiar o blocare, a funcţionării ADN ca matriţă
pentru sinteza ARN.
 (ex. Culoarea blănii pisicilor “calico”, acestea având pete galbene și negre.
Acestea pot fi foarte rar de sex masculin, avand ambii cromozomi de tip X,
ceea ce ii face pe masculi sa fie incapabili de imperechere.)

FISA DE LUCRU

1.Primul nivel de reglaj genetic pe termen scurt

2.Catene polipeptidice sau...
3. Dezvoltarea ontogenetică începe la stadiul de ....
4. Decodificarea informației din ARNm într-o proteină
5. Corpusculul Barr este o ...... sexuală.
6. Tip de ARN cu rol în transcripție.
7. Forma activă genetic a cromatinei.